Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 439/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 439
Ședința publică din data de 15.05.2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Aida Liliana Stan Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 13 octombrie 1983, domiciliat in, sat-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 79/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpat si de partea civilă si de asiguratorul SC Reasigurare SA, împotriva sentinței penale nr. 185/14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, prin care inculpatul a fost condamnat in baza art. 184 al.2,4 la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Cu aplic. art. 81
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat,personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.106/12.05.2008 din cadrul Baroului P, lipsă fiind celelalte părți, respectiv intimatul parte civilă pentru care a răspuns avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/7.02.2008 din cadrul Baroului B, intimatul asigurator SC Reasigurare SA - Suc. P, intimatul parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B, intimata parte responsabilă civilmente SC SRL si intimata parte vătămată Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Avocat pentru recurentul condamnat, avocat pentru intimatul parte civilă si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate de Judecătoria Sinaia si de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
Judecătoria Sinaiaa dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an, reținându-se că inculpatul a fi produs un accident de circulație iar datorită acestuia i-ar fi produs părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 250 zile.
In apel, inculpatul a criticat hotărârea, dat fiind faptul că nu s-a stabilit in mod corect care a fost vinovăția inculpatului și totodată pentru faptul că nu s-a stabilit corect si cupla părții vătămate.
In opinia sa, numărul zilelor de îngrijiri medicale într-un cuantum așa mare nu s-au datorat numai accidentului de circulație, ci si a unei stări medicale preexistente accidentului.
Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul inculpatului cu o motivare necorespunzătoare.
Astfel,a fost înlăturată apărarea apelantului in sensul că în producerea accidentului culpa a fost una comună. Este adevărat că inculpatul a recunoscut fapta comisă, însă instanța trebuia să analizeze si culpa părții civile pentru soluționarea acțiunii civile, respectiv pentru acordarea de despăgubiri civile și pentru individualizarea pedepsei.
Se susține astfel, având in vedere împrejurarea că partea vătămată la momentul producerii accidentului nu purta centura de siguranță, astfel încât, potrivit art. 36 din OG 195/2002 a săvârșit o contravenție, dovedită cu planșa foto, precum si cu raportul de expertiză medico-legal efectuat in cauză, din care rezultă că traumatismul părții vătămate s-a datorat nepurtării centurii de siguranță.
Susține în continuare același apărător al inculpatului că, partea vătămată a prezentat un număr mare de zile de îngrijiri medicale dar ca urmare a unei stări de sănătate preexistente accidentului, respectiv o hepatită C netratată și coxartroză la piciorul drept, astfel încât despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatului către partea vătămată sunt exagerate, iar modalitatea in care a fost soluționat apelul inculpatului este de natură să-l prejudicieze.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si pronunțarea unei hotărâri legale și temeinicie, avându-se în vedere apărările inculpatului și probele efectuate in cauză. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul parte vătămată, solicită respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca legale si temeinice.
Apărările inculpatului în sensul că partea vătămată la momentul producerii accidentului nu purta centura de siguranță nu au putut fi dovedite și mai mult decât, nici apărările inculpatului în sensul că numărul zilelor de îngrijiri medicale s-au datorat unor afecțiuni medicale preexistente ale părții vătămate nu pot fi luate in considerare.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat si menținerea hotărârilor anterioare ca legale si temeinice.
Judecătoria Sinaia în mod corect a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an, cu obligarea inculpatului la despăgubiri civile către partea vătămată.
De asemenea, în mod corect apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Prahova, reținându-se că pe baza probelor administrate în cauză vinovăția inculpatului este dovedită, fiind de asemenea corectă și soluționarea laturii civile.
Astfel, in raport de probele administrate, in mod corect s-a stabilit că vinovat de săvârșirea faptei se face numai inculpatul pentru că numai el a încălcat normele de circulație, nu si partea vătămată.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, susține că pedeapsa aplicată este in limitele gradului de pericol social, ținându-se totodată cont de toate criteriile de individualizare.
In latură civilă, susține că instanța de fond a procedat corect atunci când a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, iar despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul sunt proporționale cu pagubele produse părții vătămate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.185/14.12.2007 Judecătoria Sinaiaa dispus în baza art.184 alin.2 și 4 condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 13.10.1983 în I, județ I, domiciliat n comuna, sat-, județ P, CNP - la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza disp.art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe o perioadă de 3 ani, conform art.82 și în baza art.359 p s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83
În latură civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în P,- județ P și în baza art.346 alin.1 p, rap la art.14 p, art.998 - 999 cod civil și art.55 din Legea 136/11995 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și cu asigurătorul SC -Reasigurare SA - Sucursala P cu sediul în P, B-dul.-, nr.16, județ P, în ceea ce-l privește pe asigurător numai până la concurența sumei de 200.000 lei, la plata următoarelor sume către partea civilă: 12.629, 92 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 87.370,00 lei cu titlu de daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, cu sediul în B, Calea, nr.8, sector 1 și în temeiul acelorași texte de lege, mai sus menționate, precum și art.313 titlul VIII din Legea 95/22006 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul la plata sumei de 34.266,87 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.
S-a luat act că partea vătămată Spitalul Județean P nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 și 3 p, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut, pe baza probelor administrate că la data de 3 august 2006, orele 13,00 inculpatul, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, acționând ca prepus al părții responsabile civilmente SC SRL, conducea autoutilitara marca cu număr de înmatriculare B-57-458 pe 1 în direcția B - La km 112 + 100 autoturismul care se afla în fața celui condus de inculpat a frânat, moment în care datorită distanței mici dintre vehicule inculpatul a efectuat o manevră de viraj la stânga, însă a lovit cu partea acest autoturism care se deplasa în fața sa, având număr de înmatriculare B-52- și care era condus de martorul.
În urma impactului, autoutilitara condusă de inculpat a pătruns pe contrasens unde a lovit frontal autoturismul marca Cielo cu număr de înmatriculare -, care era condus regulamentar, din sens opus de către partea civilă.
În urma coliziunii, partea civilă a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 200 - 250 de zile de îngrijiri medicale, au pus în pericol viața victimei și au avut ca rezultat infirmitatea acesteia, așa cum rezultă din expertiza medico-legală nr.80/30.01.2007 întocmită de SML
A mai reținut instanța de fond că expertiza tehnică judiciară auto, efectuată în cursul urmăririi penale a concluzionat că nici unul din conducătorii celor două autoturisme lovite nu au încălcat dispozițiile referitoare la limita de viteză, aceștia deplasându-se în condiții normale pe sensurile de mers, iar inculpatul la rândul său nu a încălcat dispozițiile referitoare la limitele de viteză, dar nu a respectat distanța față de autoturismul din fața sa, în condițiile în care deplasarea se efectua în coloană. Ca atare, frânarea bruscă impusă de specificul deplasării în coloană nu a putut evita coliziunea cu autoturismul din față, aceasta fiind cauza generatoare și a impactului cu autoturismul aflat în afara benzii sale de deplasare.
A mai concluzionat expertiza că singura vină în producerea accidentului rutier revine inculpatului care nu a adoptat o manieră preventivă de conducere și a încălcat dispozițiile privind păstrarea unei distanțe corespunzătoare față de autoturismul care se deplasa în fața sa.
În privința laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăriri penale cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune materiale și morale iar în instanță, după citirea actului de sesizare, și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 200.000 lei. Această majorare a fost reținută de instanță ca nefiind admisibilă, deoarece a survenit după citirea actului de sesizare, deci după ce cadrul procesual a fost stabilit, iar în privința întinderii pretențiilor s-a constatat că pe vaza înscrisurilor, partea civilă a făcut cheltuieli în sumă de 12.629,92 lei, astfel că pretențiile reprezentând prejudiciul material suferit au fost dovedite. Cât privește daunele morale, s-a reținut că în mod incontestabil părții civile, în vârstă de 40 de ani, i s-a cauzat un prejudiciu moral constând în suferința psihică, intensă și de durată determinată de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, internările în spital, intervențiile chirurgicale succesive și tratamentele complexe aplicate, astfel că, daunele morale în sumă de 87.370 lei este de natură să compenseze just și integral acest prejudiciu.
În privința întinderii acestor daune, instanța de fond a precizat că a stabilit acest cuantum de așa natură încât suma totală acordată părții civile să se încadreze în plafonul de 100.000 lei despăgubiri solicitate inițial. De asemenea, s-a mai reținut că partea civilă spitalul Clinic de Urgență Bad ovedit pretențiile cu înscrisurile ce au fost anexate, cererii de constituire de parte civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă și asigurătorul SC - Reasigurare SA - sucursala P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul inculpat a criticat sentința în latură penală și civilă, susținând că nu a fost reținută și culpa concurentă a victimei, care nu purta centură de siguranță în momentul producerii accidentului, aspect care ar fi fost de natură să reducă în mod sensibil traumatismele, iar în latură civilă, culpa concurentă ar fi condus la reducerea despăgubirilor civile și a daunelor morale. Și individualizarea judiciară a sancțiunii a fost criticată susținându-se că prin reținerea unei culpe comune se justifica aplicarea unei pedepse mai mică și că, de asemenea, instanța ar fi trebuit să țină seama de starea de sănătate a părții vătămate anterior producerii accidentului, aceasta suferind anterior de coxartroză în stare avansată și hepatită C, afecțiuni care au concurat la agravarea traumatismelor și acordarea numărului mare de zile de spitalizare. Inculpatul a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză medico legală care să stabilească dacă numărul mare de zile de spitalizare și starea de invaliditate a părții vătămate se datorează exclusiv traumatismelor suferite în urma accidentului sau au la bază și starea de sănătate anterioară a victimei.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, cât și a despăgubirilor civile.
Partea civilă apelantă, a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește întinderea despăgubirilor, deoarece cheltuielile suportate cu tratamentele și intervențiile chirurgicale au depășit cu mult nivelul obișnuit practicat în sistemul de asigurări de sănătate, aceste cheltuieli fiind suportate exclusiv de partea civilă și probate, prin depunerea la dosar a numeroase documente contabile.
Asigurătorul a criticat hotărârea primei instanțe în privința faptului că în mod greșit nu a fost reținută și culpa concurentă a victimei, care nu purta centura de siguranță în momentul coliziunii fapt care a agravat efectele impactului, solicitându-se reducerea cuantumului daunelor morale.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.79/24.03.2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat, de partea civilă și de asigurător, reținând că situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului au fost în mod corect stabilite de prima instanță, mijloacele de probă fiind în mod judicios analizate și interpretate.
În ceea ce privește criticile formulate, s-a constatat că aspectele vizând împrejurarea că partea vătămată nu purta centură de siguranță în momentul producerii accidentului sunt invocate numai de către expertul recomandat de inculpat. Concluziile acestui expert au fost însă formulate ulterior întocmirii raportului de expertiză și sunt argumentate cu o singură planșă fotografică care însă, a fost realizată după ce victima a fost scoasă din autoturism. Aceeași planșă fotografică ilustrează deformațiile multiple produse autoturismului, dar nu poate fixa poziția în care a fost găsită victima și dacă aceasta purta sau nu centură de siguranță, singurul mijloc de probă în acest sens fiind declarația inculpatului, dată în instanță, care nu coincide însă cu propriile declarații ale inculpatului din faza de urmărire penală.
Cererea inculpatului de efectuare a unui supliment de expertiză medico legală care să precizeze dacă afecțiunile preexistente ale victimei au influențat numărul mare de zile de spitalizare, a fost apreciată de instanța de apel ca neconcludentă, deoarece conform art.124 p suplimentul de expertiză se dispune dacă instanța constată că expertiza nu este completă sau socotește necesar să ceară expertului lămuriri suplimentare. Nici una dintre aceste ipoteze nu este incidentă în cauză, deoarece la stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale au fost avute în vedere numai leziunile suferite în urma accidentului și că acest eveniment este cauza declanșatoare a efectului, astfel că aceste îngrijiri, indiferent de durata lor sunt rezultatul conduitei imprudente a inculpatului.
În privința laturii civile a cauzei s-a apreciat că întinderea despăgubirilor civile și a daunelor morale a fost corect stabilită, având-se în vedere înscrisurile aflate la dosar, iar în privința celorlalte despăgubiri solicitate, s-a stabilit că după termenul din 24.07.2007, după audierea părților și administrarea probelor, apărătorul părții civile, fără a argumenta în vreun fel, a solicitat instanței să se ia act că își dublează cuantumul pretențiilor. În mod corect prima instanță a apreciat că această cerere nu este admisibilă în raport de disp. art.15 p și că hotărârea atacată este temeinic motivată în privința laturii civile.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând existența cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 p, respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Criticile recurentului, vizează în principal două aspecte: în primul rând nu a fost reținută culpa concurentă a victimei care constă în conduita culpabilă a acesteia de a nu purta centură de siguranță în momentul producerii accidentului. Aceasta constituie contravenția prev. de art.36 din OUG.195/2002 și este dovedită de planșele fotografice aflate la dosar și de raportul de expertiză tehnică auto, precum și din expertiza medico-legală. Culpa concurentă a victimei, ar fi trebuit să-și producă efectul în latură penală, dar și în latură civilă, deci atât în privința individualizării sancțiunii, cât și a daunelor materiale și morale care ar trebui astfel reduse proporțional.
În al doilea rând s-a invocat împrejurarea că, victima accidentului a prezentat o serie de afecțiuni preexistente, respectiv hepatită C netratată și coxartroză a piciorului drept, acestea fiind de natură să agraveze consecințele accidentului, astfel că numărul mare de zile de îngrijiri medicale este influențat și de aceste afecțiuni.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea sancțiunii aplicate, precum și a cuantumului despăgubirilor civile și a daunelor morale.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.385/9 aalin.3 p, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere, procesul verbal de constatare și cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice demonstrative și schița producerii accidentului, raportul de expertiză medico legală nr.80/30.01.2007 întocmit de SML P, raportul de expertiză tehnic judiciară auto, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie, rapoartele de inspecție ale autoturismelor implicate în accident, depozițiile martorilor, declarația părții civile, declarațiile inculpatului, înscrisurile depuse la dosar de părți. Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 3aug.2006, în jurul oreleo13,00 în timp ce se deplasa în direcția B P la volanul autoutilitarei marca, în calitate de prepus al părții responsabile civilmente, inculpatul a produs din culpa sa exclusivă un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a părții civile, care a suferit leziuni traumatice necesitând 200 - 250 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața victimei în primejdie și determinând infirmitatea acesteia.
Evenimentul rutier s-a produs în contextul în care autoutilitara condusă de inculpat se deplasa în interiorul unei coloane de autoturisme iar inculpatul nu a respectat distanța minimă față de autoturismul aflat în fața sa. Când acest autoturism a frânat, inculpatul a frânat la rândul său, producând un impact cu acest autoturism aflat în față, dar în același timp printr-o manevră de virare stânga pătrunzând pe contra sens unde, a avut loc un impact cu autoturismul CIELO condus în mod regulamentar de partea civilă.
Această dinamică a producerii accidentului este relevată de expertiza tehnică auto întocmită în cursul urmăririi penale de către expert G, la care au participat încă 2 experți auto, unul recomandat de partea civilă și celălalt recomandat de inculpat.
Expertiza tehnică judiciară auto concluzionează că nici unul dintre cele 3 autoturisme implicate în accident nu a depășit limitarea de viteză, valabilă pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul, însă acesta putea fi evitat numai de către inculpat, dacă ar fi adoptat măsuri de conduită preventivă în conducere, și dacă ar fi păstrat distanța de siguranță față de autoturismul care se deplasa în fața sa.
În privința primei critici formulate de inculpat, care vizează faptul că nu a fost reținută și culpa concurentă a victimei în producerea evenimentului rutier, constând în faptul că victima nu purta centură de siguranță în momentul impactului, Curtea constată că această critică este nefondată, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, expertul recomandat de inculpat a semnat, în cursul urmăririi penale, acest raport de expertiză cu obiecțiuni, obiecțiuni pe care le-a formulat ulterior trimiterii in judecată și le-a depus la instanța de fond (filele 68 - 70 dosar fond). Aceste obiecțiuni constau în faptul că victima nu purta la momentul coliziunii centura de siguranță, încălcând astfel, la rândul său dispozițiile referitoare la circulația pe drumurile publice, împrejurare care, în opinia expertului recomandat de inculpat, a fost de natură să agraveze consecințele accidentului și efectele impactului asupra sănătății victimei.
Acest expert își argumentează acest punct de vedere prin ilustrarea din planșele fotografice aflate la fila 9 din dosarul de urmărire penală, fotografii care însă, evidențiază, cum era și firesc, poziția autoturismelor după impact și după ce victima a fost scoasă din autoturism.
Însă, aceste planșe fotografice ilustrează așa cum a reținut și instanța de apel, multiplele deformări ale autoturismului în care se deplasa victima, iar poziția în care a fost găsită victima și purtarea sau nu a centurii de siguranță în momentul impactului, nu sunt și nici nu pot fi evidențiate în aceste fotografii, neputându-se stabili prin acest mijloc de probă.
Concluzia expertului recomandat de inculpat nu poate fi astfel avută în vedere de către instanță, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu a fost îmbrățișată și de opinia celorlalți doi experți participanți la efectuarea expertizei.
În plus, chiar dacă s-ar dovedi că victima nu ar fi purtat la momentul impactului centura de siguranță, aceasta nu poate constitui o culpă concurentă în condițiile în care, deplasarea victimei se efectua, potrivit expertizei, cu respectarea reglementărilor vizând circulația pe drumurile publice și eventualele consecințe agravante ale accidentului s-au reflectat în final, tot asupra victimei care a fost nevoită să suporte proceduri medicale generatoare de suferințe accentuate, ținându-se seama de numărul foarte mare de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, mult superior limitei minime prevăzută de lege pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă.
Mai mult decât atât, efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală, care să stabilească care ar fi fost numărul de zile de îngrijiri medicale, în situația în care victima ar fi purtat centură de siguranță, nu este posibilă, deoarece expertiza medico-legală nu are în vedere decât leziunile produse și constatate cu acte medicale și nu o serie de potențiale leziuni, care constituie elemente incerte și neconcludente.
Ca atare, așa cum a apreciat și instanța de apel, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă victima purta sau nu centura de siguranță, ținând seama de gradul mare de avariere al autoturismului cu care aceasta se deplasa, care a fost deformat în adâncime, până în zona în care victima se afla.
În ceea ce privește critica inculpatului vizând împrejurarea că victima accidentului ar fi avut o serie de afecțiuni preexistente, respectiv hepatită C și coxartroză dreapta, netratate, care ar fi agravat consecințele impactului, nici această critică nu este fondată. Raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 21 dosar urmărire penală, concluzionează că leziunile traumatice s-au produs în condițiile unui accident rutier și au necesitat 200 - 250 de zile de îngrijiri medicale, punând viața victimei în primejdie și constituind infirmitate.
Se concluzionează că între aceste leziuni traumatice și accidentul rutier există o legătură directă de cauzalitate, astfel că este exclusă interpunerea în lanțul cauzal a altor elemente de natură să agraveze consecințele accidentului.
Mai mult decât atât, din analiza actelor medicale ce au fost avute în vedere la întocmirea expertizei, rezultă că una dintre afecțiuni și anume coxartroza dreapta are o etiologie post traumatică (fila 21 verso dosar p) deci, ulterioară producerii accidentului, iar în privința hepatitei virale C, concluziile medicului legist nu fac referire la faptul că existența acestei afecțiuni ar avea vreo legătură directă de cauzalitate cu leziunile traumatice produse prin impact.
Așadar, câtă vreme concluziile raportului de expertiză medico legală sunt certe în privința etiologiei accidentului, stabilindu-se legătura directă de cauzalitate dintre leziunile traumatice ale victimei și accidentul rutier suferit, Curtea constată că în mod judicios instanța de apel a apreciat că nu se impune completarea probatoriilor cu efectuarea unui supliment de expertiză medico - legală, neexistând dubii ce se impun a fi clarificate, câtă vreme numărul de zile de îngrijiri medicale se datorează în mod exclusiv traumatismului suferit în urma accidentului.
Față de aceste considerente, Curtea constată că sunt nefondate criticile inculpatului, iar hotărârile instanțelor sunt legale și temeinice atât în privința situației de fapt și a vinovăției inculpatului, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei, care a fost soluționată cu respectarea principiului justei și integralei despăgubiri a victimei, ținând seama de înscrisurile aflate la dosar.
În consecință recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art.3855/15 pct.1 lit.b p
Văzând și disp. art.192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 13 octombrie 1983, domiciliat in, sat-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 79/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova si împotriva sentinței penale nr. 185/14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 15.05.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Aida Liliana Stan Gabriela
Grefier,
GC/MM
4 ex./20.05.2008
f-
Judecătoria Sinaia
a-
-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Aida Liliana Stan Gabriela
