Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 440/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 440
Ședința publică din data de 15.05.2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Aida Liliana Stan Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29 mai 1979, domiciliat in B,-,.153,.1,.4,.24, sector 6, împotriva deciziei penale nr.47/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a admis apelul inculpatului, impotriva sentintei penale nr. 163/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, s-a desființat in parte in latură penală sentința apelată in sensul că s-a făcut aplicarea disp. art. 71 si 64 lit. a si b cu excepția dreptului de a alege.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului de Avocați B, lipsă fiind părțile civile si Spitalul Județean de Urgențe
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită in primul rând completarea probelor cu efectuarea unei noi expertize medico-legale si de avizarea celor deja efectuate de către Comisia de Avizare din cadrul Institutului Național de Expertize Medico - Legale Minovici
Solicită astfel, având in vedere împrejurarea că in mod surprinzător cele două expertize deja efectuate in cauză au stabilit același număr de zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond, respectiv Judecătoria Sinaiaa observat că ceva nu este in regulă în concluziile primei expertize și a dispus la solicitarea inculpatului efectuarea unei noi expertize, cu precizarea ca medicul să aibă in vedere la efectuarea expertizei foaia clinica de observație, zilele de spitalizare, 32 la număr, scrisoarea medicală către medicul de familie si concediul medical.
Insă medicul în raportul de expertiză nu a avut in vedere nici un act pe care instanța a vrut să le aibă in vedere, astfel încât apreciază că acesta nu s-a confirmat dispozițiilor instanței.
Mai mult decât atât, partea vătămată este o persoană tânără iar facturile se vindecă mult mai repede decât la o persoană mai in vârstă, iar concluziile expertizei nu sunt argumentare si sunt contrazise de actele dosarului.
Astfel, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor si completarea probelor.
In ceea ce privește recursul inculpatului, critică hotărârile pronunțate de Judecătoria Sinaia si de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
In primul rând dorește să afirme că inculpatul a săvârșit fapta in legitimă apărare si stare de provocare, astfel încât din punctul său de vedere instanța trebuia să rețină la încadrarea juridică a faptei prevederile art. 73 lit. b
In opinia sa, inculpatul a fost in momentul agresiunii intr-o stare subiectivă aparte, formată pe un fond de tulburare sau emoție atât de puternică încât i-a alterat comportamentul.
Se susține astfel, având in vedere starea de tulburare a inculpatului care i-a fost determinată de actul provocator al victimei care, cu intenție a rulat cu autoturismul creând o stare de pericol pentru martora, prietena inculpatului, care la acel moment era însărcinată. Intre comportamentul victimei si acțiunea inculpatului există o legătură de la cauză la efect. Actul provocator al victimei a constat într-un comportament inadecvat, reacția inculpatului în momentul in care martora a căzut lângă din față a autovehiculului i-a creat inculpatului o tulburare a cărei intensitate s-a reflectat in reacția avută, astfel încât inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări.
Motivarea instanței de fond in sensul că inculpatul a inițiat întregul incident este în contradicție cu probele administrate in cauză si care demonstrează că acțiunile acestuia au fost efectul comportamentului conducătorului auto, parte vătămată si s-au constituit intr-o reacție motivată la pericolul in care se afla prietena sa, care la momentul incidentului era însărcinată, iar din actele depuse la dosar rezultă că ulterior incidentului aceasta a pierdut sarcina.
In acest sens, invocă practica judiciară care a recunoscut provocarea in situații mai puțin clare ca cea din speța de față. ( ICCJ decizia 1345/1991).
Fată de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si pe fond, in principal achitarea inculpatului, iar in subsidiar reținându-se la încadrarea juridică a faptei starea de provocare, respectiv art. 73 lit. b, precum si dispozițiile art. 76 să se reducă pedeapsa.
O altă critică adusă hotărârilor pronunțate anterior, este aceea că potrivit art. 197 al.2 urmărirea C.P.P. penală este nulă, motiv pentru care solicită restituirea cauzei la procuror.
Invocă nulitatea prev. de art. 197 al.2 C.P.P. întrucât inculpatului nu i-a fost respectat dreptul la apărare.
In cursul urmăririi penale nu i s-a adus la cunoștință inculpatului nici învinuirea si nici drepturile pe care le are, astfel cum prevăd art. 6 al.3-5 din,
La data de 9 iunie 2006 organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 182, iar procurorul a confirmat-o la data de 14 iunie 2006, deci cu mult peste termenul de 48 de ore, astfel cum prevăd dispozițiile art. 228 al.3/1
C.P.P.Mai mult la data de 9 iunie 2006 au fost ascultați martorii si, iar inculpatului nu i s-a luat nici o declarație, deși procedura penală obliga la acest lucru.
Fată de aceste ultime argumente, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si potrivit art. 335 restituirea C.P.P. cauzei la procuror.
Depune la dosar dezvoltarea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat si menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca legale si temeinice.
Susține că inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al.l, reținându-se in sarcina lui că a lovit-o pe partea vătămată in mai multe rânduri in zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond, respectiv Judecătoria Sinaia, prin sentința penală nr. 163/2007 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare, constatând că fapta este pe deplin dovedită si reținând si circumstanțe atenuante.
Tribunalul Prahovaa admis apelul inculpatului numai in ceea ce privește aplicarea disp. art. 71 si 64 lit. a si b, înlăturând apărările inculpatului in sensul că s-a aflat in legitimă apărare, întrucât probele administrate in cauză nu confirmă aceste apărări.
In ceea ce privește scuza provocării, susține că si in privința acesteia există dubii, întrucât tulburarea este o faptă neimputabilă, iar partea vătămată fără să vrea a călcat placa de snowboard a prietenei inculpatului.
Astfel, nu se poate reține o faptă culpabilă ca scuză a provocării.
Cu privire la nulitatea urmăririi penale, susține că termenul de 48 de ore in care se confirmă rezoluția de începere a urmăririi penale este unui de recomandare, astfel încât nu există o nulitate absolută.
Se pun concluzii de respingerea recursului, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că la momentul incidentului a existat o altercație, că el si prietena sa au fost persoanele care au fost atacate de 4 indivizi care au coborât din autovehicul și că el nu a făcut altceva decât să se apere. Partea vătămată i-a cerut o sumă de bani pentru a-și retrage plângerea, insă nu a fost de acord cu această propunere, apreciind că justiția va fi cea care îi va da dreptate, în sensul că se va constata că el este nevinovat.
Se consideră nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 163/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, in baza art. 182 al.1 cu aplic. art. 37 lit. a, art. 74 si 76 lit. daf ost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29 mai 1979, domiciliat in B,-,.153,.1,.4,.24, sector 6 la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
In baza art. 86/9 al.1 s-a revocat executarea pedepsei la locul de muncă cu o durată de 3 ani închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 118/26.06.2003 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 393/12.09.2003 a Curții de Apel Ploiești.
In baza art. 39 al.l si 2 s-a constatat că pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare a fost integral executată la locul de muncă.
In baza art. 86/9 al.5 inculpatul va executa în regim de detenție pedeapsa aplicată prin prezenta, aceea de 10 luni închisoare.
In baza art. 71 s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b
In baza art. 998 cod civil, s-a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă si fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale si 1.100 lei cu titlu de daune materiale.
In temeiul art. 191 al.1 paf ost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 193 al.2 paf ost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.03.2006 partea civilă se deplasa la volanul autovehiculului marca " Mercedes Sprinter" pe ruta Centru S- Cota 1400 S, fiind angajat in calitate de conducător auto la SC Auto SRL, microbuz in care se mai aflau si martorii, in calitate de pasageri.
Partea carosabilă a drumului public era acoperită cu zăpadă, iar datorită căderilor masive de zăpadă si autovehiculelor staționate pe partea carosabilă, se circula doar pe un singur fir, context in care a observat pe partea carosabilă prezenta martorei, având in picioare o placă de snowboard, care purta o discuție cu inculpatul, aflat lângă autoturismul marca Audi, staționat in zonă.
Datorită faptului că martora nu se îndepărta de pe partea carosabilă, șoferul microbuzului a claxonat, martora speriindu-se si căzând la pământ in apropierea uneia dintre roțile microbuzului, ceea cer a determinat angajarea unor discuții intre martoră si partea civilă.
In ajutorul prietenei sale, martora, a intervenit inculpatul, care s-a apropiat de microbuz si a tras-o pe partea civilă afară pe ușa deschisă a acestuia, după care a lovit-o in zona feței cu pumnul, aceasta din urmă căzând la pământ, de unde s-a ridicat si a început să se lovească reciproc cu inculpatul.
Cei doi au fost despărțiți de pasagerii aflați in microbuz, cât si de prietena inculpatului, iar după ce partea civilă s-a urcat la volanul autovehiculului, inculpatul s-a urcat la rândul său după cea si a continuat să o lovească cu pumnul in zona feței, până la venirea unui polițist aflat in apropiere, care a fost anunțat despre cele întâmplate si care a pus astfel capăt incidentului.
Loviturile primite de partea civilă au determinat dublă factură a mandibulei acesteia cu deplasare, care a necesitat pentru vindecare un nr. de 70 de zile, perioadă care a avut in vedere nu doar timpul de imobilizare efectivă, ci si perioada de recuperare ulterioară neuromotorie si articulară având in vedere fragmentele dezaxate condiliene cât si perioada de consolidare osoasă, după cum a relevat certificatul medico-legal nr. 482/20.03.2006 si raportul medico-legal efectuat in cauză in faza cercetării judecătorești.
Legitima apărare invocată de inculpat nu a putut fi reținută de instanță, întrucât declarațiile martorilor pasageri ai microbuzului condus de partea civilă care au fost si martori oculari ai întregului incident petrecut între cele două părți a speriat-o pe prietena sa, care a căzut la pământ, că aceasta a avut o atitudine violentă la adresa părții civile si a inițiat întregul incident violent, trăgând-o pe partea civilă afară din microbuz chiar in mo9mentul in care aceasta intenționa să coboare pentru a vedea ce s-a întâmplat cu prietena inculpatului, căzută la pământ si a menținut această atitudine violentă chiar după ce partea civilă s-a urcat in microbuz, urcând la rândul său în autovehicul si continuând să-ț lovească cu pumnul in zona feței cu toate că la fața locului sosise si un agent de poliție.
Astfel, s-a reținut de instanța de fond că, in drept, fapta inculpatului de a lovi de mai multe ori cu pumnul in zona feței, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 70 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al.l
La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut in vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de textul de lege incriminator pentru infracțiunea săvârșită, de dispozițiile art. 37 lit. a privind săvârșirea faptei in stare de recidivă mare postcondamnatorie si ale art. 39 al.l, având in vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat penal prin sentința penală nr. 1187/26.06.2003 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 393/12.09.2003 a Curții de Apel Ploiești la pedeapsa închisorii cu durata de 3 ani, cu executare la locul de muncă.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că in cauză devin aplicabile disp. art. 86/9 al.1 privind revocarea executării pedepsei la locul de muncă cu durata de 3 ani închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 118/26.06.2003 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 393/12.09.2003 a Curții de Apel Ploiești, față de săvârșirea acestei infracțiuni intenționate in timpul executării primei pedepse.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, in cursul soluționării prezentei cauze inculpatul a executat in întregime pedeapsa de 3 ani închisoare la locul de muncă, după cum s-a constatat prin sentința penală nr. 90/09.06.2006 a Tribunalului Buzău, sens in care nu s-au mai putut aplica dispozițiile referitoare la contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa ce s-a aplicat.
Totodată, instanța de fond a aplicat si disp. art. 74 si 76 lit. d privind reținerea circumstanțelor atenuante in favoarea inculpatului a conduitei acestuia înainte de săvârșirea faptei, respectiv pentru faptul că este cunoscut în anturajul său ca fiind o persoană sociabilă, plăcută, este angajat in muncă la SC Production SRL B, după cum l-a caracterizat martorul, patronul firmei al cărui angajat este inculpatul, respectiv si preotul paroh.
Astfel, potrivit art. 86/9 al.5 inculpatul va executa in regim de detenție pedeapsa aplicată prin hotărâre.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă in cadrul procesului penal cu sumele de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale si 40.000 lei, cu titlu de daune morale.
Prin declarațiile martorilor si si prin actele medicale depuse la dosar, partea civilă a făcut dovada faptului că a fost internată in secția chirurgie a Spitalului Județean P in perioada 12.03.2006-17.03.2007, că ulterior s-a aflat in concediu medical timp de 34 de zile, iar in perioada îngrijirilor medicale pe care le-a necesitat pentru vindecarea fracturii duble de mandibulă pe care a suferit-o a necesitat o alimentație specială, exclusiv pasată, cu evitarea oricărui efort masticator si a oricărui alt traumatism facial, iar timp de 32 de zile partea civilă a avut aplicat un aparat imobilizator, care a fost suprimat la data de 14.04.2006, după cum rezultă din raportul medico-lega.
De asemenea, partea civilă a făcut dovada faptului că aceasta nu a mai putut realiza timp de 2 luni veniturile suplimentare pe care le realizează prin administrarea a două proprietăți învecinate, de care avea griji împreună cu mama sa, pentru care obținea un venit de circa 400-500 lei lunar, iar in perioada concediului medical de care a beneficiat acesta a fost prejudiciat de drepturi salariale de 448 lei.
In același timp, s-a mai apreciat de instanța de fond că, leziunile suferite de partea civilă i-au creat acesteia mari suferințe fizice, au pus-o in imposibilitatea de a avea viața pe care a avut-o înainte de producerea incidentului si i-au afectat acestuia relațiile sociale, cu atât mai mult cu cât este tânăr, iar viața sa presupunea o anumită implicare socială mai accentuată decât la o persoană vârstnică.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In principal s-a arătat că in cauză se impunea achitarea inculpatului apelant în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. e, avându-se in vedere legitima apărare, întrucât inculpatul a acționat in sensul înlăturării unui atac material si direct îndreptat asupra prietenei sale.
In subsidiar s-a solicitat achitarea inculpatului apelant în temeiul art. 10 lit. bpr espectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, scopul urmărit de inculpat fiind apărarea prietenei sale.
S-a mai solicitat de asemenea, în situația în care nu va fi achitat inculpatul, să se dea relevanță circumstanțelor atenuante, întrucât părțile s-au împăcat si să fie coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 47/20.02.2008 a admis apelul inculpatului, a desființat în parte în latură penală sentința apelată, în sensul că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 si 64 lit. a și b cu excepția dreptului de a alege.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
De asemenea, s-au constatat achitate în întregime despăgubirile civile conform convenției părților.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a realizat justă interpretare și apreciere a probelor administrate în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptei, cât și săvârșirea acesteia de către inculpat cu vinovăția cerută de lege.
Au fost avute in vedere declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, certificatul medico-legal nr. 482/20.03.2006 emis de SML P, fotocopiile foii de observație clinică generală, scrisoarea medicală, buletinul de ieșire din spital, certificatele de concediu medical.
In baza acestor probatorii, instanța de apel a apreciat că, Judecătoria Sinaia in mod corect a reținut că la data de 12.03.2006 în timp ce se afla in cursa ordonată la volanul autovehiculului marca Mercedes Sprinter, pe ruta Centru S - Cota 1400, fiind angajat in calitate de conducător auto, partea vătămată a procedat la atenționarea sonoră martorei care staționa pe partea carosabilă acoperită cu zăpadă, având in picioare o placă snowboard.
Din cauza semnalului acustic martora s-a speriat si a căzut la pământ in apropierea unei dintre roțile autoturismului, fapt ce a determinat angajarea unor discuții intre martoră și șoferul microbuzului.
In acest moment a intervenit prietenul martorei, inculpatul care apropiindu-se de microbuz a tras afară pe șoferul acestuia pe ușa deschisă, lovindu-l cu pumnul in zona feței.
Urmare a loviturii primite șoferul a căzut după care ridicându-se a început să se lovească reciproc cu inculpatul.
Inculpatul atât in fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel a încercat să acrediteze ideea legitimei apărări, in sensul apărării prietenei sale de la un atac direct si injust al părții vătămate asupra acesteia, însă, raportat la toate probele administrate, respectiv declarațiile martorilor oculari, din care rezultă atitudinea violentă a inculpatului ce a tras partea vătămată jos din microbuz lovind-o și apoi menținerea acestei atitudini violente chiar după ce partea vătămată s-a urcat in microbuz, violența si gravitatea loviturilor aplicate, tribunalul a apreciat ca si prima instanță că, inculpatul nu îi poate fi reținută legitima apărare ca si cauză exoneratoare de răspundere penală.
Așa fiind, instanța de apel a considerat că prima instanță a stabilit in mod just situația de fapt si vinovăția inculpatului apelant.
Cât privește individualizarea pedepsei,tribunalul a considerat că prima instanță a apreciat corect că scopul preventiv educativ si sancționator prevăzut de art. 52 poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată insă prin aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 si 76 lit. d, respectiv buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, sub minimul ei legal special.
S-a apreciat însă că apelul inculpatului este admisibil sub aspectul pedepsei accesorii dispusă de instanța de fond în sensul incidenței disp. art. 64 lit. a si b, respectiv interzicerea drepturilor electorale în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in această materie( hotărârea pronunțată in cauza Hirst vs. Marea Britanie).
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie sub trei aspecte.
In primul rând, recurentul inculpat a solicitat completarea probelor cu efectuarea unei noi expertize medico-legale sau cu avizarea celor efectuate in cauză de către Comisia de Avizare din cadrul Institutului Național de Expertize( față de împrejurarea că ambele acte medico-legale efectuate in cauză provin de la același serviciu medico legal - Serviciul Medico-Legal
In al doilea rând, s-au reluat susținerile făcute si in apel cu privire la faptul că inculpatul s-ar fi aflat in stare de legitimă apărare și se impune achitarea sa prin reținerea disp. art. 44 sau cel puțin reținerea in favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, susținându-se că inculpatul a acționat într-o stare de puternică tulburare si emoție datorată actului provocator al victimei, care a rulat cu autoturismul in așa fel in cât a creat o stare de pericol pentru prietena inculpatului, martora, care a căzut lângă din fața microbuzului condus de către partea vătămată si in acel moment era însărcinată.
S-a mai susținut că, nu este întemeiată motivarea instanței de fond, in sensul că inculpatul ar fi inițiat întregul incident, deoarece probele administrate demonstrează că acțiunile sale au fost efectul comportamentul conducătorului auto - partea vătămată și au constituit o reacție motivată a pericolul in care se afla prietena sa, demonstrându-se că ulterior aceasta a pierdut sarcina.
Față de aceste considerente, recurentul inculpat a solicitat casarea ambelor hotărâri, in principal achitarea inculpatului in conformitate cu art. 10 lit. eps au in subsidiar reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b si reducerea pedepsei.
Intr-un al treilea motiv de recurs s-a solicitat restituirea cauzei la parchet, susținându-se că la urmărirea penală nu i-a fost respectat dreptul la apărare neaducându-i-se la cunoștință învinuirea si faptul că avea dreptul la asistență judiciară, ceea ce potrivit art. 197 al.2 atrage C.P.P. nulitatea absolută a urmăririi penale si aplicarea, in cauză a disp. art. 335
C.P.P.Examinând hotărârile recurate in raport de întreg materialul probator administrat in cauză, de criticile recurentului ce se pot circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct.10, 14 si 18 C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este parțial fondat.
1. In ce privește primul motiv de recurs, in cuprinsul căruia s-a solicitat completarea probelor cu efectuarea unei noi expertize medico legale sau avizarea acesteia de către Comisia din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici B, curtea apreciază că acesta este neîntemeiat.
Efectuarea unei noi expertize medico-legale sau necesitatea avizării actelor medico - legale efectuate deja in cauză, de către comisia instituită in cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici s-ar fi justificat dacă, intre actele medico-legale întocmite in cauză, la nivelul Serviciului Medico - Legal Teritorial, in speță Serviciul Medico - Legal P ar fi exista contradicții, sau dacă acte medicale noi apărute pe parcursul cercetării judecătorești ar fi adus elemente de noutate față de cele existente la dosar.
Or, în cauză, nu ne aflăm in fața unei astfel de situații.
Prin certificatul medico legal nr. 482/20.03.2006 eliberat de L P și aflat la fila17 din dosarul de urmărire penală, se arată că partea vătămată a prezentat diagnosticul fractura dublă de mandibulă subcondiliană dreapta si corp mandibular stâng cu deplasare la nivelul condilian si că leziunea traumatică descrisă s-a putut produce prin lovire cu corpuri dure si necesită aproximativ 70 zile îngrijiri medicale de la data producerii, in lipsa complicațiilor.
Chiar dacă in cursul urmăririi penale procurorul a respins cererea inculpatului de efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor părților vătămate, se constată că in cursul judecății la prima instanță această cerere a inculpatului a fost admisă, s-a dispus examinarea directă a părții vătămate, a actelor medicale aflate la dosar și lămurirea obiectivului menționat.
Raportul de expertiză medico -legal nr. 976/15.12.2006 efectuat la nivelul Serviciului Medico Legal P, conformându-se dispozițiilor instanței ( ce reluau cererile inculpatului) a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni ce puteau data din 12 martie 2006, ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure si au necesitat pentru vindecare circa 70 zile pentru îngrijiri medicale, arătându-se in plus că, numărul de zile de îngrijiri medicale a fost apreciat fiind luată in calcul nu doar perioada de imobilizare propriu - zisă a fracturii duble de mandibulă, ci si perioada de recuperare ulterioară neuromotorie si articulară, având in vedere fragmentele dezaxate condiliene, cât si perioada de consolidare osoasă.
Este de menționat că in cursul judecății la prima instanță, inculpatul nu a avut nici o obiecție asupra întocmirii raportului de expertiză la nivelul Serviciului Medico - Legal
Analizând conținutul celor două acte medico legale, între care nu există nici o contradicție, curtea apreciază că nu se impune nici efectuarea unei noi expertize și nici avizarea celor două acte de către comisia de specialitate din cadrul Institutului Național de Expertize Medicale Minovici B, această cerere de completare a probelor fiind respinsă in mod justificat atât de prima instanță, cât si de instanța de apel.
2. In ce privește cel de al treilea motiv de recurs prin care s-a solicitat constatarea nulității urmăririi penale si restituirea cauzei la parchet dar s-au invocat in drept disp. art. 335 ce C.P.P. privesc extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale, in loc de disp. art. 332 C.P.P. curtea constată că și acesta este nefondat.
In primul rând se constată că această cerere este formulată pentru prima dată in recurs, neîncadrându-se astfel, in dispozițiile art. 385/9 pct.10 C.P.P. care impun ca instanțele anterioare să fi omis să se pronunțe "asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor si să influențeze soluția procesului".
De asemenea, nu sunt aplicabile in cauză nici dispozițiile pct.6 ale aceluiași text legal care prevăd sancțiunea casării in situația când" urmărirea penală a avut loc in lipsa apărătorului, când prezenta acestuia era obligatorie", deoarece se constată că inculpatul a fost asistat in cursul urmăririi penale de avocați aleși, situație atestată de prezența semnăturilor acestora pe declarația inculpatului din 4 august 2006 ( fila 12-13 dosar ), declarație luată in calitate de inculpat după începerea urmăririi penale la data de 9 iunie 2006 si confirmarea acesteia de procuror la data de 14 iunie 2006.
Faptul că inculpatul a mai dat declarație la poliție la data de 25 mai 2006, când nu a fost asistat, nu încalcă dispozițiile legale privind urmărirea penală, deoarece această declarație a fost dată înainte de începerea urmăririi si punerea in mișcare a acțiunii penale, făcând parte dintre actele premergătoare.
Or, așa cum s-a arătat, după emiterea procesului verbal de începere a urmăririi penale, inculpatul beneficiat de asistența unor avocați aleși, delegațiile acestora aflându-se la dosarul de urmărire penală ( filele 38 -39 și 40), unul dintre avocați având delegație din data de 25 aprilie 2006, iar alți doi din data de 14 iunie 2006,toate aceste trei acte fiind emise pentru asistența si reprezentarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 182, ceea ce contrazice și altă susținere a recurentului că nu i s-ar fi adus la cunoștință învinuirea.
3. Nu poate fi primit nici motivul de recurs prin care se invocă legitima apărare prev. de art. 44 sau starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b, întrucât din nici o probă administrată in cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi desfășurat împotriva inculpatului sau prietenei sale " un atac material direct, imediat si injust", așa cum impun dispozițiile art. 44 al.2 sau ar fi avut o atitudine provocatoare " produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă", așa cum impun dispozițiile art. 73 lit. b
Martorii care au asistat la incident:, si au arătat că partea vătămată - șoferul microbuzului a fost nevoită să oprească mașina in apropierea prietenei inculpatului care se afla pe carosabil, pe o placă de snowbord si a căzut lângă microbuz, moment in care inculpatul s-a îndreptat spre geamul microbuzului, a lovit-o pe partea vătămată, apoi după ce aceasta a coborât din microbuz altercația a continuat părțile lovindu-se reciproc, apoi, după ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a lovit-o cu pumnii si picioarele, iar când partea vătămată s-a retras in mașină, inculpatul a venit după ea si a continuat să o lovească.
Comportamentul conducătorului auto al microbuzului, așa cum a fost descris de către martorii menționați nu poate fi considerat ca un atac asupra prietenei inculpatului si nici ca o acțiune provocatoare la adresa acesteia pentru putea fi reținute in favoarea inculpatului dispozițiile privind legitima apărare sau starea de provocare, chiar dacă inculpatul e posibil să se fi aflat intr-o stare de tulburare sau emoție determinată de împrejurarea că prietena sa a căzut lângă roțile microbuzului oprit.
Prezența pe carosabil a prietenei inculpatului - având in picioare placa de snowbord creat, de fapt, starea de pericol atât pentru sine cât si pentru siguranța circulației rutiere in zona respectivă.
Recursul inculpatului este insă fondat pentru motivul susținut in subsidiar privind reducerea pedepsei aplicate acestuia.
Este adevărat că instanța de fond a reținut in favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74, reducând pedeapsa aplicată acestuia sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator.
Insă, pe parcursul judecății cauzei in apel se constată că inculpatul a înțeles să despăgubească pe partea vătămată constituită parte civilă cu suma de 13.000 lei reprezentând 10.000 lei daune morale, iar restul daune materiale si cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul procesului, sens in care s-a depus la dosar convenția de la fila 28 dosar apel.
Tribunalul a dat efect acestei situații numai sub aspectul laturii civile,constatând că au fost achitate in întregime despăgubirile civile stabilite de prima instanță.
Curtea apreciază că această situație se încadra in dispozițiile art. 74 lit. b, privind stăruința depusă de infractor pentru înlăturarea rezultatului sau repararea pagubei pricinuite și că se impunea a se da o mai mare eficiență dispozițiilor privind circumstanțele atenuante, in sensul unei reduceri a pedepsei aplicate de prima instanță.
Prin urmare, in conformitate cu disp. art. 385/15 pct.2 lit. d p, curtea va dispune admiterea recursului inculpatului, casarea in parte a hotărârilor anterioare si reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 2 luni închisoare.
Văzând si disp. art. 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29 mai 1979, domiciliat in B,-,.153,.l,.4,.24, sector 6, împotriva deciziei penale nr. 47/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova si a sentinței penale nr. 163/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, casează in parte ambele hotărâri in latură penală, in sensul că reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 luni închisoare la 2(două) luni închisoare.
Mențiune restul dispozițiilor hotărârilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 15.05.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Aida Liliana Stan Gabriela
Fiind plecata la seminar
se semnează de președintele
completului
Grefier,
Red. DG/
4 ex/5.06.2008
f-- Jud.
jud. fond
p-- Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Aida Liliana Stan Gabriela
