Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 461/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.461/
Ședința publică din data de 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- asigurător"" B - SUCURSALA- cu sediul în municipiul C,-, județul C,
- inculpatul - domiciliat în localitatea Sud, strada - cel, Bl.1B, Sc.B, Ap.21, județul C;
- partea civilă - domiciliat în localitatea,-, -D4, Sc.C, Ap.56, județul C, împotriva deciziei penale nr.216 din data de 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare,se prezintă:
- recurentul intimat inculpat personal, lipsind apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.08878/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
Se constată lipsa:
- recurentei parte civilă și intimată și a apărătorului ales al acesteia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
- recurentului asigurător "" B - Sucursala C;
- intimatele părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Nord.
Curtea, față de lipsa apărătorilor aleși ai recurentului inculpat și intimat și a recurentei intimate parte civilă, avocați și, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă:
- recurentul intimat inculpat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.08878/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurenta parte civilă și intimată personal, lipsind apărătorul ales al acesteia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- recurentului asigurător "" B - Sucursala C;
- intimatele părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Nord.
Curtea, față de lipsa apărătorului ales al recurentei intimate parte civilă, avocat, dispune lăsarea cauzei la a treia strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a treia strigare,se prezintă:
- recurentul intimat inculpat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.08878/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurenta parte civilă și intimată personal și asistată de apărătorul ales al acesteia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurentului asigurător "" B - Sucursala C prin consilier juridic.
Se constată lipsa:
- recurentei parte civilă și intimată și a apărătorului ales al acesteia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
- recurentului asigurător "" B - Sucursala C;
- intimatele părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Nord.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Recurentul intimat asigurător- "" B - Sucursala C, prin consilier juridic, având cuvântul cu privire la recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și să se modifice în parte soluția recurată pentru motivele expuse, în scris.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că în motivele de recurs, solicită admiterea acestuia în temeiul art. 38515alin.1 pct.2 lit."a" sau lit."c" Cod procedură penală, funcție de cazul de casare la care instanța se va opri întrucât în motivele de recurs scrise, a invocat două cazuri de casare.
Solicită casarea soluției pronunțate de instanța de apel și să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că apelul a fost greșit admis, ori, să se dispună rejudecarea apelului de către Tribunalul Constanța.
Precizează că a invocat două motive de casare, respectiv disp.art.3859alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale de natură să influențeze soluția procesului și întrucât s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și de obligare la despăgubiri civile.
Precizează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzute de disp.art.184 alin.2 și 4 Cod penal, pentru că, ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere privind folosirea unui autovehicul, a accidentat pe partea civilă.
Prin hotărârea instanței de fond, s-a dispus achitarea în temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală, iar prin decizia penală nr.216 din data de 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în apel, a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 500 lei și a fost obligat la despăgubiri materiale și morale în cuantum de 5.243,55 lei, respectiv 10.000 lei.
Încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu, ar corespunde situației de fapt cu care instanța a fost investită, pentru existența infracțiunii, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive prevăzute de lege, atât în ce privește definirea latirii obiective, cât și în ce privește caracterizarea laturii subiective, numai dacă ar fi identificate dispozițiile legale care reglementează exercițiul unei profesii sau meserii, ori măsurile de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, astfel cum sunt acestea reglementate de actele normative specifice.
Rechizitoriul, nu identifică, însă, astfel de dispoziții legale sau norme specifice privind exercitarea profesiei sau meseriei de conducător auto și, nu o face pentru simplul motiv că nu există vreo astfel de dispoziție legală sau normă care să definească, să caracterizeze activitatea inculpatului ca fiind desfășurată cu vinovăție, fie sub forma culpei, fie sub forma intenției directe.
Rechizitoriul, reține în mod eronat și în contra probelor dosarului chiar în faza cercetării penale dar chiar și așa cum au fost completate în cursul judecării apelului, doar împrejurarea că pe care a circulat inculpatul cu autoturismul, nu ar fi drum public deschis traficului rutier și că, în condițiile în care, pe alee, circulau pietoni, nu ar fi procedat cu maximă diligență, fără a se explica ce anume se înțelege prin "maximă diligență" și la care anume dispoziții legale trebuie să ne raportăm atunci când analizăm conduita inculpatului.
Cu ocazia judecării apelului, au fost solicitate relații în legătură cu caracteristicile drumului pe care s-a produs accidentul și s-a dovedit astfel că" drumul se afla - la data producerii accidentului, în administrarea, accesul era limitat, ca în fiecare an, de altfel, numai în perioada iulie - august, exceptând între anumite limite orare, autovehiculele care aprovizionau cu marfă, în restul perioadei din an nu au existat interdicții de circulație.
Față de aceste precizări, instanța de apel nu a reținut împrejurarea că, "în zonă nu existau restricții privind circulația autovehiculelor", fără a se constata că pe care s-a produs accidentul "era drum public", astfel cum acesta este definit la art.6 alin.1 pct.14 din nr.OUG195/202, privind circulația pe drumurile publice, "drum public.
În lipsa unei astfel de constatări - drum public -, instanța de apel nu a mai observat și nici nu a luat în seamă susținerile sale relativ la normele care reglementează circulația pe drumurile publice.
Așa fiind, apreciază că se impunea a se verifica dacă, raportat la dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice, i se poate
reține inculpatului o conduită culpabilă, numai înlăuntrul normelor care reglementează circulație pe drumurile publice și nu în afara acestora.
Dacă nu ne raportăm la dispozițiile legale cărora trebuie să li se circumscrie conduita conducătorului auto, atunci se va putea institui, contrar legii, o răspundere penală obiectivă, pentru orice conducător auto, pentru orice situație în care s-ar putea afla, în baza prezumției de vinovăție chiar în momentul așezării acestuia la volanul unui autovehicul, ceea ce nu poate fi acceptat.
Solicită verificarea dispozițiilor art.30 alin.4 din nr.OUG195/2002, privind obligația administratorului drumului public, cu avizul poliției rutiere, să instaleze și să întrețină mijloacele de semnalizare rutieră, între care și indicatoarele de interdicție a accesului pe o anumită porțiune de drum.
Consideră că faptul că porțiunea de drum public pe care s-a produs accidentul se afla în administrarea unei societăți comerciale care nu a înțeles să interzică accesul autovehiculelor decât într-o anumită perioadă a anului, nu este de natură a crea interdicții de circulație pentru conducătorii auto ci, dimpotrivă, demonstrează că, la data de 01 mai 2005, accesul autovehiculelor era permis.
Așa încât, aflându-se pe drum public, inculpatul, în calitate de conducător auto, iar partea civilă în calitate de pieton, aveau obligația să respecte regulile de circulație specifice, așa cum sunt stabilite de dispozițiile art.41 alin.1 din OUG195/2002 și de dispozițiile art.72 alin.1,2 și 4 din OUG 195/2002.
În concluzie, în calitate de conducător auto, inculpatul a respectat obligațiile specifice, circulând cu autovehiculul pe un drum public care nu era prevăzut cu indicatoare sau alte semnalizări rutiere, dar pe care accesul era permis, pe partea dreaptă și cât mai aproape de marginea părții carosabile, în timp ce partea civilă - pieton, a nesocotit obligațiile specifice și, s-a expus accidentării, fiind responsabilă în totalitate, potrivit legii, pentru acest incident, circulând în lipsa trotuarului și a acostamentului, pe partea dreaptă a drumului, în loc de partea și nu avea prioritate față de autovehicul întrucât nu se afla în traversarea drumului.
Apreciază că nu poate fi primită susținerea instanței de apel, potrivit cu care partea civilă nu a avut posibilitatea să circule conform reglementărilor legale, deoarece zona era aglomerată, iar drumul nu era "un drum propriu-zis ci o așa numita alee", atâta vreme cât în discuție se afla respectarea legii, respectarea unor norme obligatorii de conduită în trafic și în condițiile în care, printr-o astfel de aserțiune, se discriminează, în sensul în care pentru unii norma se aplică condiționat, iar pentru alții se aplică necondiționat.
Instanța de apel și-a format convingerea că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, dând eficiență prioritară mecanismului de producere a acestuia, potrivit declarațiilor partizane ale unor martori apropiați victimei, înlăturând celelalte declarații de martor și, în mod nepermis, interpretând legea
într-o manieră subiectivă, din perspectiva pietonului care trebuie să fie protejat în orice situație, în timp ce conducătorul auto trebuie să răspundă în orice situație.
Cu privire la susținerile privind aplicabilitatea disp.art.6 alin.1 pct.14, art.30 alin.4, art.41 alin.1 și art.72 alin.1,2, și 4 din nr.OUG195/2002, instanța de apel nu a înțeles să discute și, eventual să le înlăture motivat, dar pentru a încerca să caracterizeze culpa penală și observând deficiența rechizitoriului din acest punct de vedere, a făcut trimitere la alte dispoziții legale - art.35 și art.48 din OUG-.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțate de instanța de fond, cu exonerarea inculpatului de răspunderea civilă.
Avocat, apărător ales al recurentei parte civilă și intimată, având cuvântul, apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică în sensul că în mod greșit nu a acordat în cuantum suficient daunele morale solicitate, deși se reține că situația părții civile, este ireversibilă.
În raport de consecințele suferite de partea civilă, solicită prin rejudecarea cauzei, să se mărească cuantumul daunelor morale, la suma de 30.000 lei.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, precizează că cert este că inculpatul prin modul defectuos în care a condus autovehiculul, a produs o vătămare corporală gravă, cum s-a reținut.
Din punctul său de vedere nu are importanță dacă sunt aplicabile disp.art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Pe cale de consecință, solicită în principal, respingerea recursului.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de disp.art.184 alin.1 Cod penal.
Cu privire la recursul declarat de asigurător, solicită respingerea acestuia.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia.
Cu privire la recursul asigurătorului de răspundere civilă, solicită respingerea acestuia cu precizarea că dacă este să plătească cineva, atunci să plătească asigurătorul.
Recurentul intimat asigurător- "" B - Sucursala C, prin consilier juridic, având cuvântul cu privire la recursurile declarate în cauză de inculpat și partea civilă, solicită respingerea acestora.
Procurorul,având cuvântul, cu privire la recursul declarat de inculpat, care solicită a se constata că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp.art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Precizează că în fața unei mase de oameni, aflată pe faleza dintre mare și lac, inculpatul a încercat un slalom printre cei care se plimbau pe această faleză.
Într-adevăr, din ceea ce se prezintă la dosar, despre care se face vorbire, nu era semnalizată în nici un mod, astfel încât și inculpatul și pietonii, puteau circula fără să aibă vreo interdicție de circulație pe această alee.
Dar, pietonii sunt pe jos, inculpatul se afla în autovehicul, pericolul pe care-l prezintă circulația conducătorului auto în aceste condiții, s-a văzut prin prisma consecințelor pe care le-a produs.
De altfel și expertul care a depus raportul la dosar, a precizat că singurul care putea evita accidentul, era inculpatul.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului inculpatului, apreciind că hotărârea instanței de apel este bine motivată și corect aplicată.
Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și de asigurător.
Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța - Secția Penală, prin decizia penală nr.216/23.04.2008, în baza art. 379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, a admis ca fondate apelurile declarate deParchetul de pe lângă Judecătoria Mangaliași de partea vătămată,împotriva sentinței penale nr. 61//P/08.02.2007 a Judecătoriei Mangalia, desființează sentința penală și rejudecând, dispune:
În baza 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplic art.74 lit."a" și alin.2 Cod penal și art.76 lit."e" Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale de 500 lei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal.
A admis acțiunea civilă formulată partea civilă și a obligat inculpatul la despăgubiri civile către această parte civilă, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA B la suma de 10.000 lei daune morale și la suma de 1688,55 lei daune materiale.
A obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA B la despăgubiri civile în sumă de 2160 către Spitalul Clinic Județean C și în suma de 1395 lei către Spitalul Clinic de recuperare, Medicină Fizică și Nord.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 500 lei.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.682/P/2005 din 19.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
În sarcina inculpatului s+a reținut că la data de 01.05.2005, în timp ce conducea autoturismul marca "" cu număr de înmatriculare -, pe faleza superioară a stațiunii, ca urmare a nerespectării măsurii de prevedere privind folosirea autovehiculului, a lovit-o pe partea vătămată cu partea dreaptă față a autovehiculului, împingând-o la sol, și a călcat-o cu dreaptă față pe partea interioară a labei piciorului drept.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit o fractură bimaleolară dreaptă cu deplasare cominutivă partea superioară cu escară secundară pe maleola internă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3 luni îngrijiri medicale, raport medico-legal nr.236/AC/27.02.2005, eliberat de
Judecătoria Mangalia, ca instanță de fond a reținut aceeași situație de fapt. Cu privire la vinovăția inculpatului, s-au stabilit următoarele:
La data de 01.05.2005, în jurul orelor 19,00, inculpatul se deplasa pe faleza superioară a stațiunii, cuprinsă între loc și plajă.
A reținut instanța că în zona accidentului precum și la intrarea pe faleza superioară, nu existau indicatoare de interzicere a accesului autovehiculelor pe pe care s-a produs accidentul.
A mai reținut judecătoria din declarațiile martorilor și raportul de expertiză tehnică auto, că pe erau foarte multe persoane, iar viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat era în premomentul impactului, de 5- 10 Km/.
Din raportul de expertiză tehnică autor, întocmit de expert, a concluzionat instanța că lovirea părții vătămate se putea datora neatenției inculpatului și/sau dezechilibrării părții vătămate sau pășirii către stânga, ținând cont și de direcția de deplasare.
În contextul celor mai sus prezentate, judecătoria a concluzionat că inculpatul nu a încălcat nicio normă legală și nicio măsură de prevedere și drept, urmare, fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.184 al.2 și 4 Cod penal, lipsind elementul vinovăției.
Din aceleași considerente, au fost respinse ca nefondate acțiunile civile declarate de părțile civile - și Spitalul Clinic de Urgență
Astfel, că prin sentința penală nr.61/P/08.02.2007, Judecătoria Mangalia, a dispus:
În baza art.11 pct.2 lit."a" cod procedură penală, raportat la art.10 lit."d" cod procedură penală, a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 26.12.1985 în C, fără antecedente penale, domiciliat în Sud, strada - cel Bloc 1B,.B,.21 județul C, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2 și 4 cod penal.
În baza art.14 și art.346 cod procedură penală raportat la art.998 cod civil, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
In baza art.14 și art.346 cod procedură penală, raportat la art.998 cod civil au fost respinse ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean C, și Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Nord.
În baza art.192 al.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul declarat de partea civilă vizează modul de soluționare a acțiunii penale și a acțiunii civile. În esență, se susține că, hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece făcându-se o greșită interpretare a probelor, s-a stabilit o situație de fapt care nu corespunde adevărului.
Apelul declarat de parchet, aduce aceleași critici hotărârii atacate, greșita interpretare a probelor cu consecința greșitei achitări a inculpatului și greșitei soluționări a acțiunii civile prin respingere.
Tribunalul Constanța, analizând materialul probator administrat de instanța de fond și cele administrate nemijlocit în faza apelului, a admis ambele apeluri ca fiind fondate.
S-a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, deoarece acesta a încălcat cu vinovăție dispozițiile art.35 și art.48 din nr.OUG195-2002.
S-a procedat la aplicarea unei pedepse, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și datele ce caracterizează persoana inculpatului - tânăr, student, fără antecedente penale, atitudinea după comiterea faptei.
În soluționarea acțiunii civile, tribunalul a constatat că pretențiile sunt parțial întemeiate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs asigurătorul "" B - Sucursala C, inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat de inculpatul, vizează modul de soluționare a acțiuni penale și a acțiunii civile.
Acesta solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței penale, cu motivarea că Judecătoria Mangaliaa făcut o corectă interpretare a probelor și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Se mai susține că inculpatul nu poate răspunde civil deoarece fapta ilicită nu există.
"", susține că Tribunalul Constanța în soluționarea acțiunii civile a încălcat dispozițiile Ordinului nr.3108/2004 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor și a normelor pentru punere în aplicare a acesteia. Potrivit acestui act normativ, limitele maxime de despăgubiri sunt până la 10.000 RON pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 50.000 RON, indiferent de numărul persoanelor accidentate în caz de vătămare corporală sau deces. Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Constanța și menținerea sentinței penale a Judecătoriei Mangalia.
Recurenta parte civilă, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și majorarea cuantumului daunelor morale până la 30.000 RON. Se invocă perioada îngrijirilor medicale, leziunile suferite și faptul că partea civilă a rămas cu sechele, iar singurul vinovat este inculpatul.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Judecătoria Mangaliaa stabilit o situație de fapt pe deplin dovedită cu actele și lucrările dosarului.
Tribunalul Constanța, în mod corect a stabilit că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, acesta putând să evite incidentul dacă adopta viteza autovehiculului la condițiile de circulație din zonă și să respecte regulile de circulație pe drumurile publice în așa fel încât să asigure fluența în circulație și să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
Tribunalul Constanța, a soluționat corect și acțiunea civilă, obligând asigurătorul alături de inculpat la plata despăgubirilor materiale, în cuantumul dovedit cu probe și daune morale într-un cuantum de natură să compenseze suferințele părții civile și perioada îngrijirilor medicale și să acopere și prejudiciul estetic.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că decizia penală recurată este temeinică și legală și pe cale de consecință, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- asigurător"" B - SUCURSALA- cu sediul în municipiul C,-, județul C,
- inculpatul - domiciliat în localitatea Sud, strada - cel, Bl.1B, Sc.B, Ap.21, județul C;
- partea civilă - domiciliat în localitatea,-, -D4, Sc.C, Ap.56, județul C, împotriva deciziei penale nr.216 din data de 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.Apel -;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 10.11.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Marius Cristian Epure, Lucia Dragomir
