Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 477/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 477/200
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 176/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat, și avocat cu delegație de apărător ales al părții civile intimate, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului precizează că recursul formulat în prezenta cauză vizează doar latura civilă a cauzei, sens în care solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se dispune diminuarea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul. Precizează că la stabilirea despăgubirilor civile, instanța trebuie să aibă în vedere și posibilitatea inculpatului de le achita. Solicită și diminuarea daunelor morale.
Avocat a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că suma acordată de instanța de fond este oricum prea mică în raport cu suferința părții vătămate. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare justificate cu înscrisuri.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost susținut de avocata sa și precizează că regretă fapta comisă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 108/2008 Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul la:
-2 (doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și alin. 4.pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și pen.- în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 1.pen.
În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5.pen. - a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatului, pe o durată de 4 (patru) ani și 6(șase) luni care reprezintă termen de încercare pentru inculpat.
În temeiul art. 359 alin. 1 și alin. 2.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 1 și alin. 5 pr.pen. rap. la art. 998.civ. a admis - ca întemeiată în parte - acțiunea civilă formulată departeacivilă minoră cu capacitate de exercițiu restrânsă, de reprezentantul legal, împotriva inculpatului .
A obligat inculpatul la plata sumei de 70.000,00 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri morale.
A respins în rest acțiunea civilă.
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin.1, 2 și 3 lit. pr.pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul De Urgență P, împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 4.166,37 lei - cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate în perioada 22 noiembrie - 5 decembrie 2006 ( 18384) - despăgubiri civile - către partea civilă Spitalul De Urgență
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin.1, 2 și 3 lit. pr.pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic De Urgență Pentru Copii C-N, împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 2.179,90 lei - cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate TĂBĂRANU în perioada 7 - 22 decembrie 2006 ( 27746/2006) - despăgubiri civile - către partea civilă Spitalul Clinic De Urgență Pentru Copii C-
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin.1, 2 și 3 lit. pr.pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic De Urgență,Prof. Dr. OG" C-N, împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1.651,22 lei - cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate TĂBĂRANU în perioada 5 - 7 decembrie 2006 și 22 - 27 decembrie 2006 ( 29204 și 30616) - despăgubiri civile - către partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ,PROF. DR. OG" C-
A constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă obligatorie a, Asigurări" B, Filiala
În temeiul art. 193 alin. 1.pr.pen. - a obligat inculpatul la plata sumei de 450,00 lei - cheltuieli judiciare către partea vătămată .
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. - a obligat inculpatul la plata sumei de 700,00 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 22.11.2006, în intervalul orar 1100- 1130, inculpatul a condus autoturismul marca,Ford", cu numărul de înmatriculare -, pe str.-, din Municipiul, pe direcția de mers -.
În timp ce inculpatul se deplasa pe a II - a, pe trecerea de situată în drept cu imobilul Școlii Generale nr. 2 -, partea vătămată - s-a angajat în traversarea străzii.
În momentul în care partea vătămată a ajuns pe a II - aas ensului de mers -, a fost acroșată cu partea din față a autoturismului condus de către inculpat și aruncată pe. După impact, autoturismul a mai rulat o distanță de 37,40 - de la trecerea de până la locul în care s-a oprit (proces verbal - filele 5 - 6; schița locului accidentului - fila 8; planșă fotografică - filele 9 - 10; declarațiile părții vătămate - filele 20 - 21 și 105; declarațiile martorilor - - filele 42 - 43 și 107; - filele 44 - 45; - filele 46 și 106 și declarațiile inculpatului - filele 64 - 65; 66 - 67; 69 -70 și 104).
Din raportul de expertiză criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistică C (filele 49 - 61) au rezultat următoarele:
- viteza de deplasare a autoturismului în momentul impactului, a fost de circa 80 km/, iar cea inițială, de 83 km/;
- în planul longitudinal al drumului, impactul a avut loc cu circa 5 după indicatorul cu semnificația,Trecere de ", iar în planul transversal, la circa 5,5 în raport de marginea dreaptă a carosabilului;
- conducătorul autoturismului putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi luat măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, acordând astfel prioritate de trecere pietonului angajat în traversare;
- accidentul s-a produs din cauza neluării măsurilor de evitare, în momentul declarării stării de pericol, de către conducătorul auto, la trecerea pentru existentă pe segmentul de drum respectiv.
Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 49 al. 1 din Codul rutier (OUG.195/2002) care stipulează că:,limita maximă de viteză în localități este de 50 km/", precum și dispozițiile prevăzute în art. 72 al. 2 din același Cod, în sensul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public prin locuri special amenajate.
Aceste încălcări se încadrează în sintagma prevăzută de art. 184 alin. 4 din codul penal, în sensul că,săvârșirea faptei este urmarea nerespectării dispozițiilor legale".
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă,fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit mai multe leziuni traumatice, necesitând un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale, iar prin poli-traumatismul cu splenectomie și nefrectomie cu insuficiență renală acută, pe fond de necroză tubulară acută, viața acesteia a fost pusă în pericol.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată, minoră cu capacitate de exercițiu restrânsă, de reprezentantul legal, a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile constând în daune morale și daune materiale, în sumă de 100.000,00 lei, precum și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice de 20% din venitul său net lunar - pe durata vieții părții civile (constituire de parte civilă - filele 21 și 105), iar Spitalul De Urgență P, Spitalul Clinic De Urgență Pentru Copii C-N și Spitalul Clinic De Urgență,Prof. Dr. OG" C-N, au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu spitalizarea părții vătămate, Spitalul De Urgență P solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 4.166,37 lei - cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate în perioada 22 noiembrie - 5 decembrie 2006 conform de observație clinică generală nr. 18384 (constituire de parte civilă - fila 25 și - filele 26 - 41), partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ PENTRU COPII C-N a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.179,90 lei - cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate în perioada 7 - 22 decembrie 2006 conform de observație nr. 27746/2006 (constituire de parte civilă - fila 101 și decont - fila 102), iar partea civilă Spitalul Clinic De Urgență,Prof. Dr. OG" C-N a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.651,22 lei - cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate în perioada 5 - 7 decembrie 2006 și 22 - 27 decembrie 2006, conform de observație nr. 29204 și 30616 (constituire de parte civilă - fila 149 și decontul cheltuielilor - filele 150 - 154).
Examinând acțiunea civilă promovată de partea civilă, instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul prejudiciului material pretins de către acesta, al cărui cuantum nu l-a precizat însă a solicitat în dovedirea cheltuielilor făcute în perioada spitalizării proba cu martorul (declarația martorului - fila 119), unchiul părții civile (fratele mamei), martor care arată că mama părții civile a solicitat, în urma vânzării casei aparținând mamei sale, suma de 200 milioane lei (rol) - reprezentând partea care i se cuvenea în urma moștenirii - și a mai împrumutat suma de 100 milioane lei (rol), sume care au fost cheltuite de către familia părții civile în timpul spitalizării, cu efectuarea tratamentului medical și a îngrijirilor medicale de care a avut nevoie partea vătămată ca urmare a accidentului.
A mai precizat martorul că tatăl părții vătămate a locuit la hotel timp de trei săptămâni, pe durata spitalizării fiicei sale la C N, și a mai arătat că în aceiași perioadă s-au sustras din apartamentul în care locuiește partea civilă și părinții acesteia, bunuri în valoare de 110 milioane lei (rol).
Din celelalte probe administrate în cauză a rezultat că cheltuielile de spitalizare nu au fost suportate de către partea civilă sau de părinții acesteia, victima accidentului beneficiind de asistență medicală al cărei cost urmează să fie recuperat de la autorul accidentului în condițiile art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin nr.OUG 72/2006 (constituirile de părți civile ale unităților sanitare și dovezile privind cuantumul cheltuielilor de spitalizare solicitate de fiecare dintre acestea - filele 25; 26 - 41; 101; 102; 149; 150 - 154), iar partea civilă nu a produs alte dovezi în sensul efectuării unor cheltuieli legate de îngrijirile medicale de care a beneficiat.
În ce privește susținerea martorului că din locuința părții civile și a părinților acesteia, pe durata spitalizării ei la C N, au fost sustrase bunuri în valoare de 110 milioane lei (rol), instanța a apreciat că acest prejudiciu nu este consecința nemijlocită a faptei inculpatului.
În consecința celor care preced, instanța privește ca nefondată cererea privind obligarea inculpatului la plata de daune materiale.
Cu privire la solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 20% din venitul net lunar al inculpatului, pe durata vieții părții civile, instanța apreciază că această cerere este neîntemeiată întrucât, prejudiciul, de natură economică și obiectivă care este solicitată de către partea civilă nu poate fi determinat, instanța neputându-se raporta la vreun criteriu obiectiv în determinarea acestuia.
Partea civilă nu este încadrată în muncă, nu a beneficiat de venituri proprii, iar o eventuală estimare în ce privește veniturile pe care le-ar fi putut realiza dacă accidentul produs de către inculpat nu ar fi avut loc și veniturile pe care partea civilă le va realiza în viitor nu este posibilă.
În privința cererii de obligare a inculpatului la plată de daune morale către partea civilă, instanța a apreciat că s-a produs un prejudiciu de agrement care rezultă din calitatea vieții persoanei vătămate, ale cărei funcții fizice sunt diminuate, prejudiciu de agrement care are un caracter subiectiv și este distinct de incapacitatea profesională eventuală (și care apreciem că în legătură cu împrejurările speței nu poate fi în prezent determinată în lipsa indiciilor relative la venituri realizabile și existența capacității de muncă integrale a părții), și care poate fi indemnizată ca prejudiciu obiectiv cu caracter economic.
Astfel, în urma accidentului, partea vătămată a suferit mai multe leziuni traumatice, respectiv ruptură de rinichi stâng, ruptură de splină, fractură de ram iliac și ilio-pubian stâng, necesitând un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale, iar prin politraumatismul cu splenectomie și nefrectomie cu insuficiență renală acută, pe fond de necroză tubulară acută, viața acesteia a fost pusă în pericol (raport de expertiză medico - legală - filele 23 - 24) și partea civilă a suferit mai multe internări medicale în perioadele 22.11- 05.12.2006; 5-6.12.2006; 7 - 19.12.2006 și 22 - 27.12.2007, precum și mai multe intervenții chirurgicale, iar prin pierderea unui rinichi și a splinei acesteia i-a fost produs, peste suferința fizică și psihică inerentă privării de desfășurarea unei vieți normale și a încălcării dreptului la integritate corporală, și un prejudiciu funcțional, care se va reflecta asupra întregii sale vieți viitoare și se va manifesta prin privarea sa de o viață normală.
Partea civilă se află în imposibilitatea de a se consacra unor activități, imposibilitate care rezultă din deficitul funcțional creat de leziunile corporale care sunt urmarea directă a accidentului rutier în care culpa aparține în exclusivitate inculpatului, tulburări care afectează condițiile de existență ale părții civile.
S-a apreciat că acest prejudiciu, care provine, cum am arătat, din leziunile și vătămările corporale, vătămări care au determinat deficiențele fiziologice consemnate în raportul de expertiză și reținute și de către instanța de judecată, și corespund deficitului funcțional sechelar ce se traduce prin tulburări fiziologice.
Prejudiciul arătat poate fi resimțit diferit, potrivit cu persoanele și condițiile lor de viață, provocând totuși pentru viața curentă și activitățile obișnuite, neplăceri și frustrări destul de asemănătoare de la un individ la altul și se identifică și cu sentimentul pe care victima îl are în raport cu starea și cu percepere sa asupra privațiunilor și restrângerilor care i-au fost provocate.
Pentru evaluarea prejudiciului de agrement constând în privațiunile determinate de deficiențele fiziologice, instanța apreciază necesar a recurge la următoarele criterii: caracterul neintenționat al evenimentului care a produs deficiențele funcționale; gravitatea mare a leziunilor, viața părții vătămate fiind pusă în pericol urmare imediată și nemijlocită a faptei comise din culpă de către inculpat; durata șederii în spital; gravitatea și intensitatea mare a durerilor (partea civilă prezintă dureri de spate, obosește repede, nu poate sta mult timp în șezut și se deplasează cu greutate - declarația martorului - fila 119); sechelele tardive constând în pierderea definitivă a doua dintre organe și implicit a funcționalității acestora precum și fractura situată la nivelul bazinului (fractură de ram iliac și ilio-pubian stâng); vârsta tânără a părții civile; angoasele părții civile referitoare la starea actuală și viitoare a sănătății sale și consecințele pentru starea psihică a acesteia ca și caracterul durabil al atingerii aduse, fiind previzibil că această atingere a integrității corporale se va menține, cel puțin cu aceiași gravitate pe toată durata vieții părții civile.
În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 70.000, 00 lei reprezintă o indemnizație echitabilă a prejudiciului moral produs, prejudiciu constând în suferințele psihice și fizice produse în perioada imediat următoare accidentului de circulație și apoi în perioada internării medicale, prejudiciu care decurge din dreptul victimei la integritatea corporală și la o stare de sănătate conformă cu situația sa particulară și prejudiciul constând în privarea părții civile de plăcerile unei vieți normale pentru viitor, apreciat ca fiind prejudiciul de agrement și a cărui reparare este posibilă și necesară.
Cu privire la acțiunile civile promovate de către unitățile sanitare în cadrul cărora victima a beneficiat de îngrijiri medicale, constatând că sunt consecința directă și nemijlocită a faptei inculpatului, comisă cu vinovăție în forma culpei - cheltuielile cu spitalizările părții vătămate în cadrul unităților sanitare - că aceste cheltuieli nu au fost achitate, că ele sunt certe și sunt dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei și reprezintă un prejudiciu localizat în patrimoniul unităților sanitare care reclamă repararea lor, îndeplinite fiind astfel cerințele art. 998.civ. și cele ale art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, instanța va admite acțiunile civile, cu consecința obligării inculpatului la plata tuturor cheltuielilor de spitalizare solicitate de către părțile civile - unitățile sanitare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a declarat apel inculpatul.
Motivele de apel dezvoltate oral de către inculpat prin apărător ales vizează reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele atenuante iar pe latură civilă reducerea cuantumului daunelor morale raportat la practica judiciară recentă prin care valoarea daunelor morale se face în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 176/A/02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 108/2008 a Judecătoriei Petroșani.
În considerentele deciziei, Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Prin sentința penală atacată inculpatul apelant a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2 și 4.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72. pen. respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei care s-a apreciat prin prisma condițiilor concrete de săvârșire a faptei, respectiv viteza cu care inculpatul conducea autoturismul ( 80 km/h- 83 km/) in localitate si in apropierea unei scoli, acolo unde inculpatul trebuia sa dea dovada de prudenta maxima, urmările faptei în sensul accidentării pe trecerea de a unui copil în vârsta de nici 14 ani și care, în urma accidentului, a suferit leziuni ireversibile (a pierdut doua organe), persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Față de aceste considerente s-a constatat că nu sunt elemente de reapreciere în sensul celor solicitate, pedeapsa aplicată fiind aptă să-și atingă scopul educativ prev. de art. 52.
Cod PenalÎn ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate și la care a fost obligat inculpatul, chiar dacă din perspectiva inculpatului pot părea exagerate, în fapt nu este adevărat.
Astfel, trebuie avut în vedere că minora a suferit traumatisme care au necesitat mai multe intervenții chirurgicale, a pierdut doua organe (splina și un rinichi) care, chiar dacă nu sunt vitale, sunt esențiale pentru organismul uman și, cu atât mai mult, pentru organismul unui copil. De asemenea, acestea nu pot fi înlocuite și nici evaluate pecuniar. Se știe ca major in splenectomie este constituit de infecții, pacienții fiind considerați imunodeprimați. este cu atât mai mare la copii care sunt expuși mai frecvent infecțiilor decât adulții. De asemenea, pierderea unui rinichi la copil implica riscuri mai mari decât la un adult. Fiind în prima parte a vieții sale copilul are risc sporit de infecții, iar fetițele risc sporit și de infecții urinare care, netratate corespunzător, pot să facă nefuncțional și singurul rinichi pe care aceasta îl mai are. Aceasta prezentare sumară a implicațiilor pierderii unui organ (riscurile putând fi mult mai complexe și mai mari) justifică acordarea daunelor de către prima instanță in cuantumul stabilit.
Nu trebuie uitat nici că prin politraumatismul cu splenectomie și nefrectomie cu insuficiență renală acută, pe fond de necroză tubulară acută, viața părții vătămate a fost pusă în pericol.
Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută apărarea inculpatului in sensul stabilirii despăgubirilor în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, neputând fi echivalate zilele de îngrijiri medicale acordate pentru diverse escoriatii, echimoze sau alte leziuni ușoare cu zilele de îngrijiri acordate pentru intervenții chirurgicale complexe cum sunt cele suferite de partea vătămata.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpatul Curtea aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeiniciei și care reiterând parțial același aspecte critice ca și în apel, solicită reducerea despăgubirilor cordate victimei cu titlu de daune morale, raportat la posibilitățile reale de plată ale inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor urma:
1. Instanța fondului și apoi instanța de apel au apreciat în mod corect coordonatele care au determinat prejudiciul de agrement al victimei luând în con,siderare vârsta victimei, activitățile specifice vârstei, limitarea acestora ca urmare a accidentului suferit, traumele fizice și psihice la care a fost supusă etc.
2. Ca atare, în funcție de aceste coordonate, Curtea apreciază că suma stabilită cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile și care nu justifică o atenuare a răspunderii civile a inculpatului.
3. Curtea reține că apărarea invocată de inculpat în sensul reducerii daunelor morale raportat la posibilitățile reale de plată nu constituie un temei legal care să justifice o diminuare a daunelor.
Curtea amintește că stabilirea despăgubirilor se face în funcție de prejudiciul cert, real, încercat de victimă, în vederea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului și nu în funcție de posibilitățile reale de plată ale inculpatului.
Ca atare, în speța de față Curtea constată că suma acordată cu titlu de daune morale este pe deplin justificată de elementele expus mai sus; leziunile suferite de victimă, vârsta fragedă a acesteia, numărul mare de zile de îngrijiri medicale, posibilitățile limitate de a desfășura anumite activități specifice vârstei dobândite în urma accidentului și care vor persista în viitor etc. și nu impune concret o diminuare a răspunderii civile a inculpatului.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 176/A/2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească părții civile suma de 500 lei, cheltuieli judiciare făcute de partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red. 236.09.2008
Tehnored. VV 2 ex/
,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
