Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 506/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.506/
Ședința publică de la 6 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - cu domiciliul în,-, Provincia, Italia, T,-,.5,.A,.6;
- partea civilă - domiciliat în G,-, -.3, județul G,
împotriva deciziei penale nr.51 din data de 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.679 din data de 14.06.2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat -, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.43/2008, emisă de Baroul T - Cabinet individual;
- recurentul parte civilă - personal.
Se constată lipsa intimatelor părți civile Casa de Asigurări de Sănătate G, Spitalul Județean de Urgență T, Casa de Asigurări de Sănătate T, - personal și în calitate de administrator al intimatei parte civilă și a intimatului asigurator
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, critică hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie. Arată că temeiul juridic al cererii recurentului îl constituie dispozițiile art.3859pct.21 Cod procedură penală. Solicită a se observa că în al treilea ciclu procesual instanța de fond a dispus citarea inculpatului prin afișare la sediul Consiliului Local în a cărui rază s-a săvârșit infracțiunea, în condițiile în care, recurentul inculpat era plecat în străinătate. Procedura de citare însă a fost efectuată prin afișare dar la sediul Primăriei. Susține că la instanța de apel, modalitatea de citare a fost aceeași, a fost ridicată această problemă însă instanța a trecut peste acest aspect.
Cu privire la netemeinicia hotărârii arată că înțelege să invoce dispozițiile art.3859pct.10 Cod procedură penală. Solicită a se observa că în considerentele hotărârii instanței de fond, la fila 31 și considerentele hotărârii instanței de apel fila 138, se spune că "vinovat de producerea accidentului, în opinia instanței este inculpatul, întrucât, acesta nu a adaptat viteza la condițiile de desfășurare a traficului oricărui conducător auto, incumbându-i obligația generală de a circula cu o viteză care să-i permită să oprească autovehiculul în fața oricărui obstacol previzibil".
Învederează că proba pe care instanța nu a avut-o în vedere, este expertiza tehnică. Aceasta reținut că autovehiculul condus de inculpat avea o viteză sub viteza maximă admisă de lege, respectiv 76 de km/h, potrivit raportului de expertiză tehnică auto. Printre obiectivele expertizei nu s-a regăsit unul de maniera stabilirii vitezei legale admisă, pentru că aceasta este o constantă stabilită de lege și nu de expert, astfel cum a reținut instanța. Susține că proba a fost administrată de o manieră în care a presupus că nici judecătorul fondului și nici judecătorii din apel nu au înțeles această probă, pentru a se pronunța asupra acesteia.
Rezultatul coliziunii dintre cele autoturisme își are originea în apariția unei împrejurări pe care nici inculpatul și nici partea civilă nu le puteau prevedea. Apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.47 din Codul penal referitoare la existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv, cazul fortuit. Expertul a concluzionat că viteza de 76,6 km/, era viteza cu care ar fi trebuit să circule ca să se poată evita acest accident, astfel că, aceasta nu era viteza maximă legală admisă cum a reținut instanța. Precizează că în cuprinsul expertizei se vorbește de existența unei capcane a traseului, de scăderea coeficientului de aderență transversală, ca urmare a traversării unui șuvoi de apă, cu 4 înainte de impact. Ori, dacă așa stau lucrurile, în speță este vorba despre existența unui caz fortuit, așa cum reține expertul în capitolul III pct.4 din raportul de expertiză. Precizează că a făcut trimitere în mod exclusiv la această probă întrucât, din modul în care au decurs audierile nicio parte nu a putut să dea declarații cu privire la modul în care a avut loc această coliziune, motiv pentru care, proba la care ar fi trebuit să se facă trimitere și de către instanța de recurs când va admite recursul, este tot această expertiză tehnică.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel, în temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală raportat la art.10 lit."e" Cod procedură penală, chiar în condițiile în care, pe latura civilă a cauzei se ajunge la concluzia că, asiguratorul ar fi trebuit să răspundă pentru prejudiciul care a fost cauzat părții civile, urmând a se dispune obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor.
Având cuvântul, intimatul parte civilă arată că a declarat recurs, întrucât apreciază că nu a fost clarificată latura civilă a cauzei în sensul că nu cunoaște cine este în măsură să-i plătească despăgubirile.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul -, lasă la aprecierea instanței.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, cu privire la recursul declarat de partea civilă, arată că în condițiile în care se va ajunge la o soluție de achitare a inculpatului, este de acord ca prejudiciul cauzat părții civile să fie acoperit prin obligarea asiguratorului
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpatul - și partea civilă și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul -, solicită a se observa că Judecătoria Tulceaa efectuat chiar o cercetare la fața locului, întocmindu-se procesul-verbal din 21 octombrie 2003 și a observat că, la locul producerii accidentului de circulație există un indicator privind o curbă deosebit de periculoasă și un indicator care interzice depășirea. Ori, inculpatul nu a observat, sau a ignorat aceste indicatoare, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată. Procesul-verbal întocmit la fața locului a fost avut în vedere de expert, la fila 8 din cea de a doua expertiză tehnică auto.
Consideră că au fost analizate toate criticile formulate de apărătorul inculpatului, există mijloace științifice de probă, există expertize, care au calculat și au stabilit modalitatea în care s-a produs accidentul, pozițiile autoturismelor, unde erau cioburile, farurile, de ce a rămas autoturismul inculpatului în respectiva poziție, care nu exclud în nici un mod și nu atrag incidența cazului fortuit. Consideră că vătămarea corporală din culpă a fost stabilită în mod just pe baza acestor expertize, astfel încât, soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, sau de achitare a inculpatului în baza unei rejudecări să fie respinse.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, întrucât cauza a suferit trei cicluri procesuale, iar partea civilă nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, rejudecarea făcându-se în baza apelului inculpatului, care a avut drept consecință agravarea situației acestuia în propria sa cale de atac, prin majorarea despăgubirilor ce au fost acordate părții civile. Având în vedere însă, principiul disponibilității, care guvernează latura civilă și a disponibilității pe care o manifestă inculpatul, dar și împrejurările că aceste aspecte nu au fost invocate de către părți în propriile căi de atac, urmează a fi respins și recursul declarat de partea civilă care invocă critici ce nu sunt cuprinse în niciunul din cazurile de casare prevăzute de lege, acestea constituind probleme de executare și nu de rejudecare a cauzei.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat - susține că este nevinovat.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Judecătoria Tulcea, în fond, după casare, prin sentința penală nr.679 din data de 14.06.2007, a hotărât:
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal condamnă pe inculpatul:
- CNP -, fiul lui și, născut la 30.06.1982 în T, domiciliat în T,-,.5,.A,.6, cetățenie română, studii medii, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, la o pedeapsă de 6 ( șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.81 alin. 1 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ( doi ) ani și 6 ( șase ) luni ce constituie termen de încercare potrivit art.82 alin. 1 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.83 - 84 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC SA ca nefondată.
Admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean " S "
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală cu aplicarea art.998 și urm Cod civil, obligă inculpatul - la plata sumei de 44, 21 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudicii materiale. Admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean
În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală cu aplicarea art.998 și urm. Cod civil, obligă inculpatul - la plata sumei de 89,90 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudicii materiale.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală cu aplicarea art.998 și urm. cod civil obligă inculpatul - să plătească părții civile suma de 5.000 euro, în echivalentul în lei potrivit cursului din data efectuării plății, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și suma de 15.178,44 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudicii materiale.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului - la plata sumelor reprezentând cheltuieli pe perioada spitalizării și pe perioada invalidității, ca nefondată
Hotărârea este opozabilă sub aspectul laturii civile, în limitele și în condițiile Legii nr.136/1995, asigurătorului SC SA - sucursala
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 270 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Apelurile declarate de inculpat și partea civilă împotriva sentinței penale de mai sus, au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr.51/22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, fiind menținute hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice.
Împotriva ambelor hotărâri, au declarat recursuri inculpatul și partea civilă, nemotivate.
Oral, apărătorul ales al inculpatului susține că procedura de citare cu inculpatul s-a făcut prin afișare la sediul primăriei, deși inculpatul era plecat în străinătate.
C de-al doilea motiv de recurs susținut de apărătorul ales al inculpatului constă în faptul că, instanțele de fond și apel cu reținut vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier, fără a ține seama de concluziile raportului tehnic efectuat în cauză, care au statuat că inculpatul în premomentul evenimentului a circulat cu o viteză de 76 km/, viteză legală admisă în spațiul de deplasare.
Impactul dintre cele două autoturisme s-a datorat unei cauze care nu poate fi imputată conducătorului autoturismului respectiv, ci datorită unor împrejurări necunoscute de aceștia (a cazului fortuit). Pentru toate aceste considerente se solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, în baza art.10 lit."e" Cod procedură penală.
În ce privește rezolvarea acțiunii civile a procesului penal să se constate că asiguratorul este singurul în măsură să acopere prejudiciul cauzat.
În ce privește recursul susținut de partea civilă, acesta se rezumă la faptul că, nu știe cine trebuie să-i acopere prejudiciul față de dispozițiile hotărârii pronunțată în cauză.
Verificând din oficiu motivele de recurs, așa cum au fost susținute de recurenți, constată:
Pe data de 7.10.2002, în jurul orei 15,30 pe la cca. 2 km spre G, de localitatea, într-un loc semnalizat "curbă deosebit de periculoasă" și indicator "depășire interzisă", șoseaua acoperită cu apă, ploua mărunt, autoturismul Ford Escort cu nr.-, condus de inculpat, a intrat în coliziune cu 1304 condus de partea vătămată.
Din raportul de expertiză tehnică, efectuat în faza de judecată și evocat de către apărătorul inculpatului în susținerea recursului, rezultă:
Șoseaua prezenta în direcția de mers a autoturismului condus de inculpat o ușoară și o transversală în curbă, pe direcția stânga-dreapta, semnalizată cu două indicatoare rutiere. În momentul producerii accidentului, carosabilul era alunecos, acoperit cu apă, ploua mărunt, iar vizibilitatea era asigurată de lumina naturală a zilei.
Expertul apreciază, după calculul efectuat, că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost de 76,7 km/, după frânarea energică, pătrunzând pe din stânga, pe o adâncime de 1,30 față de axul șoselei, iar autoturismul se afla în manevră de evitare a coliziunii, ușor înclinat spre dreapta. Au lipsit urmele de frânare.
Instanța de fond, pe baza probelor enunțate, reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, deoarece nu a adaptat viteza la condițiile concrete de desfășurare a traficului, în condiții dificile din cauza stării vremii și a carosabilului cauzând astfel părții vătămate vătămare corporală, pentru care au fost necesare 80-90 zile de îngrijiri medicale (art.184 alin.2 și 4 Cod penal).
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat în conformitate cu art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil la 5000 euro, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând prejudiciu moral și 15.178.144 lei prejudiciu material, hotărârea fiind opozabilă în limitele și condițiile Legii nr.136/1995 asiguratorului - Sucursala
În ce privește critica referitoare la locul de citare inculpatului în instanțele de fond și apel, constat că în mod constant acesta a fost citat pe-,.5,.A,.6, așa cum și-a precizat adresa în declarațiile date în faza de urmărire penală, potrivit art.177 Cod procedură penală.
Instanța de apel, pe lângă citarea inculpatului la adresa de domiciliu, l-a citat și prin afișare, deși nu era necesar. Inculpatul a știut de existența cauzei pe rolul instanțelor deoarece și-a angajat apărător pentru a-l reprezenta (în apel pe domnul avocat, iar la instanța de recurs pe avocat, a se vedea delegațiile de la dosar).
Cu privire la cea de a doua critică, prin care se solicită a se constata că fapta inculpatului nu constituie infracțiune, deoarece a fost în imposibilitate de prevedea coliziunea cu celălalt autoturism, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, este de asemenea nefondată.
Cerințele art.47 Cod penal, sunt întrunite, dacă accidentul rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate s-a produs datorită unor împrejurări cu totul neașteptate și imprevizibile și cu neputința de preîntâmpinare a inculpatului în afara oricărei culpe a acestuia.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare încheiat după cercetarea locului faptei, raportul de expertiză tehnică, rezultă atitudinea culpabilă a inculpatului, care fără experiență în a conduce (vârsta de 20 de ani) nu și- adaptat viteza de deplasare a autoturismului atât față de condițiile carosabilului dar și atmosferice, ignorând cele două indicatoare "curbă deosebit de periculoasă" și "interzisă depășirea", care îl obligau să reducă viteza de deplasare și să adapteze viteza la condițiile date.
Inculpatul a circulat cu o viteză de 78 km/, viteza deși admisă de lege, s-a dovedit că nu a răspuns unei conduceri cu siguranță astfel că, nu se poate reține cazul fortuit și nici culpa victimei, deoarece nu se înscrie în raportul de cauzalitate, aceasta fiind găsită în situația de evitare a accidentului. Pentru aceste considerente, constat recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Din examinarea recursului declarat de partea civilă, rezultă că acesta nu aduce critica legată de cuantumul despăgubirilor civile acordate ci de modalitatea de obligare a părților răspunzătoare.
Din analiza dispozițiilor legale, art.14-346 Cod procedură penală, cât și a prevederilor art.54 coroborat cu art.57 din Legea nr.136/1995 cu modificările ulterioare cât și cu principiile de drept potrivit cărora, prejudiciile cauzate trebuie recuperate în cazul dat se constată:
Obligat la plata despăgubirilor civile, a fost inculpatul, hotărârea penală fiind opozabilă în limitele și condițiile legii asiguratorului
Instanța de recurs constată că s-a produs un accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s- încheiat și contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu T, astfel că, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe dispozițiile art.998 Cod civil a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.136/1995.
Ca atare, urmează a admite recursul formulat de partea civilă, în sensul că hotărârea este opozabilă asiguratorului în calitate de asigurator de răspundere civilă, urmând a-l obliga în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, morale și materiale.
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, se vor admite recursurile, se vor casa hotărârile și, rejudecând, se va dispune în baza 14-346 Cod procedură penală, art.54 din Legea nr.136/1995, că hotărârea este opozabilă asigurătorului "" - sucursala T, în sensul obligării acestuia, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile (de 5000 euro sau echivalentul în lei la data plății -daune morale și de 15.178,44 lei -daune materiale) către partea civilă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravine prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite recursurile penale declarate de:
- inculpatul - cu domiciliul în,-, Provincia, Italia și T,-,.5,.A,.6;
- partea civilă - domiciliat în G,-, -.3, județul G,
împotriva deciziei penale nr.51 din data de 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.679 din data de 14.06.2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, casează hotărârile și, rejudecând, dispune:
În baza 14-346 cod procedură penală, art.54 din Legea nr.136/1995, hotărârea este opozabilă asigurătorului "" -sucursala T în sensul obligării acestuia, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile (de 5000 euro sau echivalentul în lei la data plății -daune morale și de 15.178,44 lei -daune materiale) către partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravine prezentei.
Conform art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2008.
Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Opinie separată
cu privire la acțiunea civilă în sensul admiterii recursurilor, casării hotărârilor atacată și trimiterii spre rejudecare la Judecătoria Tulcea.
Președinte complet,
- - -
Jud.fond.:
Jud.apel:,
Red.ded.jud.:- -/21.11.2008
Tehnored.gref./24.11.2008
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
separat în sensul admiterii recursurilor și a casării hotărârilor recurate, întrucât apreciez că, prin conceptarea elementului de dispozitiv vizând soluționarea acțiunii civile în constituire de drepturi, exercitată de partea civilă, în contradictoriu cu asiguratorul T, în forma: "Hotărârea este opozabilă sub aspectul laturii civile, în limitele și în condițiile Legii nr.136/1995, asiguratorului - Sucursala T", instanța inferioară nu a soluționat o cerere esențială, făcând incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, ce atrage casarea cu trimitere a hotărârilor, conform art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, și nu casarea cu reținere potrivit art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală.
Această opinie se bazează pe faptul că dispozitivul trebuie să conțină o dispoziție imperativă, de obligare a subiectului procesual pasiv la plata unor sume determinate către subiectul procesual activ, obligație pe care instanța inferioară nu și-a îndeplinit-o, iar singura modalitate de remediere a neregularității constatate și, de altfel, invocate expres de partea civilă, o constituie aplicarea art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, pentru a nu priva părțile de gradele de jurisdicție prevăzute de lege și pentru a permite executarea efectivă, de bună voie sau prin intermediul forței coercitive a statului, a creanței constituite prin hotărârea penală ce constituie titlu executoriu.
Președinte complet,
- - -
Red.opinie separată jud.: -
Tehnored.gref.: /2 ex.
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Costea Grigorescu, Adriana Ispas
