Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 507/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 507/
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală, având ca obiect recursurile formulate de inculpatul și -. SA B, împotriva DP. nr.98/13 martie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 mai 2008, când având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 13 mai 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că, prin sentința penală nr.153 din 19.12.2007, pronunțată în dosar penal nr.2208/2005, Judecătoria Ineu a dispus: în baza art. 184 al. 2 și 4 rap. La art. 182 al. 1 Cod penal, la condamnat pe inculpatul,născut la 02.03.1960 în loc. jud. S,fiul lui și, domiciliat în localitatea, nr. 28, jud. S,CNP - și pe inculpatul, ns. La 12.05.1978 în I, jud. A, fiul lui și, fără antecedente penale, domicilait în Chier, nr. 50 jud. A, CNP --, la:
- la câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus și a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru ficare inculpat, și le-a fost atrasă atenția inculpaților asupra disp. art.83 Cod penal.
S-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b mai puțin dreptul de a alege, conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 cu art. 15,art. 346 Cod procedură penală cu art. 999 cod civil și art. 49 din Legea 136/1995, privind asigurările și reasigurările din Romania, admite cererea pentru despăgubiri civile și îi obligă pe inculpați iar pe inculpatul în solidar cu asiguratorul Societatea de reasigurare SA S, la plata sumei de 13850 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale către partea civilă G, 1214,98 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență A și 5401,20 către Spitalul Clinic de Urgență Casa Austria- Clinica de T și au fost respinse celelalte pretenții civile și cererea privind măsura asiguratorie de instituire a sechestrului asupra autoturismului marca 243/D cu nr. De înmatriculare -, cu nr. De identificare - și remorca auto marca, cu nr. De circulație -.
În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală, fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 250 lei, iar în baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, i-a obligat pe inculpați să- plătească părții civile G suma de 547,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că: inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal rap. la art. 182 al. 1 Cod penal,comise prin aceea că în seara zilei de 21.10.2004, inculpatul a condus autovehiculul cu nr.- -, care tracta o remorcă și se deplasa pe DJ 792C din direcția -, a intrat în coliziune cu o căruță încărcată cu lemne care staționa pe partea dreaptă raportată la sensul de mers al autoturismului, care era condus de inculpatul.
În urma impactului partea vătămata paca care era pasager pe bancheta din față dreapta autoturismului a suferit leziuni pentru a cărui vindecare au fost necesare 90-100 zile de îngrijiri medicale, acesta fiind internat ca urmare a traumatismului suferit în Spitalul Clinic Jud. A - secția Neurochirugie și Spitalul Clinic de Urgență - Casa Austria - Clinica de T, a avut nevoie de însoțitor și acesta s-a constituti parte civilă și apoi a majorat despăgubirile civile conform înscrisului de la fila 153 dosar fond,cu suma de 35.060 lei, cheltuieli de spitalizare,medicamente, alimente, cheltuieli însoțitor, plata unui cioban la oi, plata muncii pentru prepararea diferitelor produse pe care nu le-a putut face el și deplasări de la la T, precum și despăgubiri periodice de 800 lei lunar, cheltuieli însoțitor 600 lei lunar și daune morale 60.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri in termen legal au declarat apel inculpatul, partea civilă și asiguratorul - -., SA
În motivarea apelului său, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de comiterea accidentului deoarece căruța încărcată cu lemne și neasigurată, i-a apărut în față și cu toate că luat măsura pentru a evita impactul, nu a mai putut să-l evite. Apreciază că este în situația cazului fortuit, care potrivit art. 47 Cod penal înlătură caracterul penal al faptei.
Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile, în sensul că nu i s-au acordat despăgubirile solicitate, deși a făcut dovada acestora prin folosirea unui cioban care l-a înlocuit pentru paza oilor și a unei femei pe care a plătit- timp de 6 luni pentru prepararea. De asemenea a susținut că daunele morale acordate sunt prea mici raportat la suferințele avute și la consecințele ulterioare, partea vătămată rămânând cu grad de invaliditate, care necesită și în prezent însoțitor. În același timp nu i s-au acordat cheltuielile pentru însoțitor și nici prestație periodică.
-Reasigurare Bac riticat hotărârea tot sub aspectul laturii civile, în sensul că prima instanță nu a stabilit gradul de culpă al fiecărui inculpat și nici cuantumul daunelor pe care ar trebui să le plătească față de inculpatul.
Prin DP nr. 98/13 martie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de partea civilă G, împotriva sentinței penale nr.153/19 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosar penal nr-.
S-a desființat această sentință în latura civilă în sensul că: a obligat, în solidar, pe inculpații și, pe acesta din urmă și în solidar și cu asiguratorul - Societatea de reasigurare SA B, să plătească părții civile, următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile și daune morale:
-suma de 6600 RON, reprezentând c/val. muncii prestate de însoțitor pentru o perioadă de 11 luni începând cu data producerii accidentului (21.10.2004).
-4000 RON, reprezentând c/val. muncii prestate de persoana care s-a ocupat de prepararea brânzeturilor pentru o perioadă de 6 luni.
-360 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu deplasările la unitățile spitalicești.
-800 lei cu titlul de prestare periodică lunară,începând cu 21.10.2004,până la încetarea stării de nevoie.
S-au majorat daunele morale de la 20.000 RON la 60.000 RON, cu titlul de daune morale.
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă
S-a respins apelul declarat de - -. SA, în sensul că stabilește culpa comună a acesteia cu inculpatul.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat inculpatul, și Societatea de să plătească statului câte 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.
Celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul examinând apelurile de față prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelul părții civile G este în parte fondat, iar apelurile inculpatului și societății de asigurare sunt nefondate.
Cu privire la apelul părții civile G, acesta este în parte fondat pentru că nu a făcut dovada tuturor pretențiilor formulate. Astfel nu a făcut dovada plății ciobanului pentru o perioadă de 3 ani. Putea face această dovadă prin audierea ca martor al ciobanului în cauză. Suma pretinsă în acest caz 18000 RON, este substanțială și nedovedind-o, instanța de apel nu luat-o în considerare.
De fapt nici pentru munca prestată de o altă persoană la prepararea nu a fost dovedită, dar nefiind o sumă mare, iar instanța de apel, având convingerea că s-a prestat această muncă, a acordat despăgubirile solicitate.
Cu privire la munca prestată pentru însoțitor, s-a solicitat câte 600 lei lunar pentru o perioadă de 11 luni. În această situație, instanța de apel a acordat-o, dar nu și pentru viitor, întrucât nu s-au solicitat iar a le acorda și pentru viitor ar însemna să acorde mai mult decât se cere, plus petit.
Față de prestația periodică solicitată având în vedere actele medico-legale existente la dosar, instanța de apel le-a acordat în suma solicitată (800 lei lunar), apreciind că față de cheltuielile necesare cu medicamentația în viitor, acestea nu sunt exagerate chiar dacă salariul minim pe economia națională este de 500 lei,( a se vedea nr.OG 1507/2007).
În privința daunelor morale, suma de 20.000 lei acordată de prima instanță, raportat la numărul de îngrijiri medicale ( 90-100 zile), este mică motiv pentru care aceasta a fost majorată la 60.000 lei, aceasta fiind o sumă rezonabilă având în vedere și starea de sănătate precară în care se află în prezent partea civilă, care a solicitat această sumă.
Apreciind că cheltuielile ocazionate cu deplasările la spitale sunt justificate, au fost acordate și acestea. Întrucât nu s-a făcut dovada și a celorlalte pretenții solicitate, instanța de apel le-a respins.
Cu privire la apelul inculpatului, care invocă disp.art. 47 Cod penal, privind cazul fortuit ca împrejurare ce înlătură caracterul penal al faptei, această dispoziție nu a putut fi luată în considerare în condițiile în care expertizele efectuate în cauză nu înlătură responsabilitatea acestuia, prin neevidențierea urmelor de frânare și a condițiilor concrete de trafic( a se vedea raportul de expertiză de la 159).
Tribunalul a apreciat că sub aspectul culpabilității, ambii inculpați se fac vinovați de producerea accidentului în aceiași proporție, respectiv 50%, motiv pentru care și despăgubirile civile se vor executa în această proporție, dar pentru inculpatul în solidar cu Societatea de asigurare citată în cauză pentru opozabilitate dar și pentru a răspunde în solidar cu inculpatul, a cărui asigurat este.
În dovedirea laturii civile a cauzei în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, sunt edificatoare declarațiile martorilor și, din a căror depoziții rezultă cheltuielile viitoare pentru îngrijirea părții civile și pentru prepararea ( 56- 57 dosar instanță).
Pentru aceste considerente,Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit a Cod procedură penală, a admis apelul părții civile G împotriva sentinței penale nr. 153 din 19.12.2007 a Judecătoriei Ineu, a desființat această sentință în latura civilă și i-a obligat în solidar pe inculpații și, pe acesta din urmă și în solidar cu asiguratorul Societatea de asigurare-reasigurare SA să plătească părții civile, următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile și daune morale.: 6600 lei, reprezentând c/val. muncii prestate de însoțitor pentru o perioadă de 11 luni începând cu data producerii accidentului 21.10.2004; 4000 lei, reprezentantul. c/val. muncii prestate de persoana care s-a ocupat de prepararea brânzeturilor pentru o perioadă de 6 luni; 360 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu deplasările la unitățile spitalicești; 800 lei cu titlul de prestare periodică lunară, începând cu 21.10.2004, până la încetarea stării de nevoie. A majorat daunele morale de la 20.000 lei la 60.000 lei, cu titlul de daune morale. A respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă
În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelul asiguratorului - -. SA în sensul că a stabilit culpa comună a acesteia cu inculpatul.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, art. 193 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul și societatea de asigurare-reasigurare, SA să plătească statului suma de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare in apel, restul cheltuielior judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și asigurătorul - - Reasigurare SA
Inculpatul în motivarea recursului a arătat că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, deoarece erau incidente dispozițiile art.47 Cod Penal, privitoare la cazul fortuit, și care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit. e
C.P.P.Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a solicitat respingerea pretențiilor civile reprezentând despăgubiri materiale și morale, solicitate de către partea civilă
Asigurătorul în motivarea recursului a arătat că cuantumul pretențiilor a fost majorat în mod eronat de către instanța de apel, nefiind justificate, solicitând reducerea acestora.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, iar recursul formulat de către asigurătorul - - Reasigurare SA B, este fondat pentru următoarele motive.
Instanța apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală, iar dozarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.72 Cod Penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor.
Tribunalul Arad în mod corect a stabilit și proporția culpabilității celor doi inculpați care s-au făcut vinovați de producerea accidentului, deoarece prima instanță nu făcuse acest lucru.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, că ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa în condițiile în care erau incidente dispozițiile art.47 Cod Penal,privind cazul fortuit, ca împrejurare ce înlătură caracterul penal al faptei, nu poate fi acceptată, deoarece din coroborarea întregului material probator existent în cauză și în special a expertizelor de specialitate efectuate în cauză, au relevat vinovăția inculpatului în sensul că acesta nu a adaptat viteza autoturismului la condițiile de trafic, fapt care a condus la neobservarea atelajului condus de inculpatul, având consecința unui impact cu acesta, rezultând vătămarea corporală a părții civile G, nefiind incidente dispozițiile art.10 lit. e
C.P.P.Cu privire la criticile formulate de către inculpat, referitoare la latura civilă a cauzei, sunt nejustificate, deoarece Tribunalul Arad în mod corect a modificat hotărârea primei instanței cu privire la despăgubirile materiale și morale acordate părții civile.
Astfel, se impunea pe baza probelor existente la dosar, în speță probe testimoniale, acordarea despăgubirilor materiale, reprezentând contravaloarea muncii prestate de însoțitor pe o perioadă de 11 luni, începând cu data producerii accidentului, reprezentarea contravalorii muncii prestate de persoana care s-a ocupat de prepararea brânzeturilor, pentru o perioadă de 6 luni, a cheltuielilor efectuate cu deplasările la unitățile spitalicești, dar și stabilirea unei prestații periodice lunare, până la încetarea stării de nevoie, aceste sume fiind stabilite în mod concret de către instanță, pentru fiecare categorie de despăgubiri, lucru care nu l-a făcut prima instanță, care a acordat doar o sumă globală, cu titlu de despăgubiri materiale.
Instanța de apel a reevaluat atât despăgubirile materiale cât și cele morale, apreciind în mod just că se impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale, de la 20.000 lei până la 60.000 lei, având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale, pentru acoperirea prejudiciului moral creat părții civile, ca urmare a suferințelor datorate leziunilor suferite ca urmare a accidentului de circulație provocat din culpa celor doi inculpați.
În ceea ce privește recursul formulat de către asigurător, instanța apreciază că, cuantumul despăgubirilor materiale și morale nu se impune a fi redus, ele fiind corect stabilite astfel că sub acest aspect criticile formulate nu sunt întemeiate.
Recursul formulat de către asigurător însă urmează a fi admis pentru un alt motiv, de nelegalitate, deoarece instanța constată că nu poate subzista o obligație solidară între inculpatul și asigurătorul - - Reasigurare SA B, având în vedere calitatea acesteia din urmă în procesul penal, aceea de asigurător, așa cum s-a stabilit în decizia nr.1/2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, astfel că se impune înlăturarea acestei obligații solidare stabilită în decizia penală recurată și obligarea inculpatului la plata stabilită cu titlu de daune materiale și morale, de către Tribunalul Arad, alături de asigurător.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal Curtea, va respinge recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.98/13 martie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal va admite recursul formulat de asiguratorul - - Reasigurare SA B împotriva aceleiași decizii penale.
Va casa decizia penală recurată în latura civilă și rejudecând, va înlătura obligația solidară a asiguratorului - -. SA B cu cea a inculpatului, urmând ca inculpatul să plătească părții civile sumele cu titlu de daune materiale și morale stabilite prin decizia penală recurată alături de asigurator.
Nefiind alte motive de casare a hotărârii penale recurate, se vor menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Văzând dispozițiile art.192 alin. 2, 3C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.98/13 martie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul formulat de asiguratorul - - Reasigurare SA B împotriva aceleiași decizii penale.
Casează decizia penală recurată în latura civilă și rejudecând:
Înlătură obligația solidară a asiguratorului - -. SA B cu cea a inculpatului, urmând ca inculpatul să plătească părții civile sumele cu titlu de daune materiale și morale stabilite prin decizia penală recurată alături de asigurator.
Menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 50 lei, cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED. GB/15.05.2008
Dact: 2 exempl/ 15 Mai 2008
Primă instanță: Judecătoria Ineu
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
