Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 54/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 54
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Sorina
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat asiguratorul Societatea de asigurare "UNITA INSURANCE " (fostă "UNITA") B, împotriva deciziei penale nr. 271 A din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat asistat de avocat G - apărător ales și intimatul - parte civilă asistat de avocat - apărător ales, lipsind recurenta - asiguratoare Societatea de Asigurare "UNITA VIENA INSURANCE " (fostă "UNITA") B, fiind reprezentată de consilier juridic, intimata - parte responsabilă civilmente " Transport", prin lichidator judiciar " " Tîrgu J, județ G și intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență ""
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat intimatul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, nefiind formulate cereri noi și nici probe de administrat, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic pentru recurenta asigurător, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul înlăturării obligării în solidar a asigurătorului u inculpatul la plata daunelor către partea civilă, neexistând o astfel de răspundere solidară a acestora, așa cum rezultă din lege, citarea asigurătorului făcându-se numai în scopul de a asigura opozabilitatea față de acesta, a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză; în subsidiar, s-a criticat cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale și materiale solicitând reducerea acestora în raport de probele administrate în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - parte civilă, solicită respingerea recursului asigurătorului ca nefondat, întrucât daunele,materiale și morale au fost corect stabilite în raport de suferința părții civile, care are infirmitate fizică permanentă, cu precizarea că asigurătorul nu a fost citat în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, așa cum s-a invocat, solicitând de asemenea, obligarea recursului la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Avocat G, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită de asemenea, respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 2379 din 28 august 2007 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J în dosarul cu nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui șu, născut la data de 27 septembrie 1948 în comuna, județul G, cu același domiciliu, în satul, fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 2811Cod Penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.
În baza art.33, 34 Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare și, conform art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, punându-i-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod Penal, pe durata prevăzută de art. 82
Cod PenalA fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente TRANSPORT, prin lichidator judiciar V și terțul asigurator Societatea de Asigurare UNITA B - Sucursala Tg. J, la plata sumei de 10.486,14 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrală a debitului, către Spitalul Clinic de urgență
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente TRANSPORT, prin lichidator judiciar V și terțul asigurator Societatea de Asigurare UNITA B - Sucursala Tg. J, la plata sumelor de: 50.000 lei despăgubiri civile, 30.000 lei daune morale, 41.800 lei rentă globală și câte 1.900 lei rentă lunară, începând cu data de 28 august 2007 până la data de 25 mai 2008 - când se va efectua o nouă expertiză medico legală, către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În fapt, instanța de fond a constatat că, în data de 14 octombrie 2005, inculpatul - care își desfășura activitatea de conducător auto la TRANSPORT - în timp ce conducea autobuzul cu numărul de înmatriculare -, cu care transporta pasageri fără a avea licență de transport și execuție, a pătruns cu mașina pe contrasens, fără a se asigura, intrând astfel în coliziune frontală cu autoturismul marca OPEL cu numărul de înmatriculare OP 722-AJ proprietatea numitei, condus regulamentar de către partea vătămată.
În urma impactului a fost accidentată partea vătămată, care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 80 - 90 zile îngrijiri medicale, conform concluziilor raportului de constatare medico-legal cu nr. 450/20 iunie 2006 emis de
Instanța de fond a constatat astfel că accidentul de circulație s-a produs din culpa inculpatului, care nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de partea vătămată (care circula regulamentar din sens opus), în conformitate cu dispozițiile art. 167 lit. h din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG 195/2002.
La solicitarea părții vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, acesta a fost supus unei expertize medico-legale, comisia medico-legală opinând că acesta prezintă "infirmitate fizică temporară încadrabilă în gradul II de invaliditate" cu reducerea capacității de muncă în același procent, pe o perioadă de 12 luni, timp în care i se va practica extragerea chirurgicală a materialului de osteosinteză și ulterior tratament recuperator, după care se va prezenta pentru un nou examen medical, la
Situația de fapt relatată mai sus și rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul - verbal de constatare, buletinul de examinare clinică, raportul de expertiză tehnică, planșele fotografice judiciare, foile de parcurs, referate, nota de constatare, adrese, foaie de observație, raportul de constatare medico - legală, proces - verbal de recoltare a probelor biologice, depozițiile martorilor e, coroborate cu interogatoriile luate inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel partea civilă și asiguratorul Societatea de Asigurare UNITA INSURANCE, iar prin decizia penală nr. 271 A din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr-, au fost admise apelurile, desființată sentința instanței de fond și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 1500 lei cheltuieli de judecată la fond și 500 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelantul - parte vătămată.
Totodată, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - prin lichidator judiciar V -și terțul asigurator Societatea de Asigurare UNITA B - Sucursala Tg. J, la plata sumelor de 50.000 lei despăgubiri civile, 30.000 lei daune morale, 41.800 lei rentă globală și câte 1.900 lei rentă lunară începând cu 28 august 2007 până la 25 mai 2008, dată la care se va efectua o nouă expertiză medico-legală a părții vătămate, terțul asigurator fiind obligat numai în limita legală de 100.000 lei.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale și a fost obligat inculpatul la 30 lei cheltuieli judiciare statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat în esență că, instanța de fond a omis să oblige inculpatul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat și de expert, deși partea vătămată solicitat aceste cheltuieli și le-a dovedit cu chitanțele depuse la dosar.
Referitor la apelul terțului asigurător, instanța de apel a constatat, potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și Ordinului 3108/10 decembrie 2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, că asigurătorul de răspundere civilă nu poate fi obligat la plata daunelor morale și daunelor materiale mai mari de 10.000 lei, pentru o singură persoană accidentată, așa încât, a dispus obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri, a căror însumare depășește limita sumei menționate anterior, terțul asigurător fiind obligat în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale și materiale, numai în limita legală a acestei sume.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen asiguratorul Societatea de Asigurare "UNITA INSURANCE " (fostă "UNITA") B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul laturii civile, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cât și sentinței instanței de fond, pe latură civilă, și în principal, înlăturarea solidarității dintre asigurator - pe de o parrte - și inculpat și partea responsabilă civilmente - pe de altă parte, precum și înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor civile stabilite în sarcina societății recurente. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale și materiale acordate părții civile, susținând în esență că răspunderea asiguratorului nu poate fi solidară cu cea a inculpatului și a părții responsabile civilmente, Legea nr. 136/1995 și Ordinul nr. 3108/2004 neconținând astfel de prevederi exprese, așa cum sunt cele ale art. 1003 civ. aplicabile în cazul răspunderii pentru fapta altuia, în temeiul art. 1000 civ.
În consecință, asiguratorul nu poate fi obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, punct de vedere ce se desprinde și din decizia nr. 1/2005 a, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
De asemenea, se apreciază că sumele reprezentând daune morale și daune materiale, acordate de instanța de fond și de apel în cauză, sunt exagerate și se impune reducerea cuantumului acestora, iar în final, s-a susținut că instanțele au obligat în mod netemeinic și nelegal societatea recurentă, în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente, la plata unei rente lunare, în condițiile în care asiguratorul de răspundere civilă nu poate acorda despăgubiri cu caracter periodic, prevederile legale în materie (art. 42 din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. 31/2004 pct. 1 lit. a - f) fiind de strictă interpretare, iar asigurarea de răspundere civilă auto fiind una obligatorie și operând prin efectul legii și în condițiile prevăzute de lege.
Recursul asiguratorului este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile în materie.
Critica recurentului asigurător în sensul că acesta nu poate fi obligat la plata daunelor materiale și morale solicitate în cadrul procesului penal, este nefondată întrucât, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe dispoz. art. 998 cod civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Apreciem că raporturile juridice dintre aceste societăți de asigurare și asigurat au la bază o solicitate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor, să pretinde despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă (aceste aspecte au fost subliniate de Decizia nr. 1/2005 a ÎCCJ, invocată de către recurent în motivele de recurs și rezultă din interpretarea dispozițiilor legale).
Astfel, deși art. 57 din Legea nr. 126/1995 a fost abrogat prin OUG nr. 61/1995, dispozițiile pe care le conține acest articol, se regăsesc într-o formă asemănătoare în art. 54 alin.2 din Legea nr. 136/1995: "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, să exercite împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei - persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenienți forțați".
Așadar, apreciem că răspunderea asigurătorului în procesul penal față de terțul păgubit este una solidară, fiind o solidaritate de facto, ca urmare a faptului că terțul păgubit are posibilitatea de a-și exercita drepturile fie direct împotriva asigurătorului, pe baza și în limitele contractului de asigurare, fie numai împotriva asiguratului, responsabil de producerea accidentului (diferența constă în aceea că, asigurătorul nu poate fi urmărit decât în limita sumei pe care s-a obligat să o acopere prin contractul de asigurare sau care rezultă din dispozițiile legale, iar asiguratul, respectiv inculpatul, va fi răspunzător pentru întreg prejudiciul).
Este nefondată și susținerea recurentului în sensul că, daunele materiale și morale acordate părților civile sunt prea mari întrucât asigurătorul este ținut să acopere și prejudiciul moral stabilit de instanță, așa cum rezultă din dispozițiile art. 41 din Legea nr. 136/1995 și prin normele emise anual de Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor.
De asemenea, în mod corect, instanțele anterioare au stabilit că victima unei infracțiuni, de natura celor comise de inculpat, este îndreptățită atât la repararea daunelor materiale cât și a celor morale, cauzate prin vătămările corporale aduse părții vătămate, acest prejudiciu nepatrimonial constând în suferințele fizice și psihice pe care acesta le-a suportat de pe urma faptului ilicit, respectiv suportarea mediului spitalicesc, conștiința de a fi bolnav, de a fi privat de o viață corespunzătoare, ceea ce implică o suferință psihică, care presupune acordarea unor compensații de forma unor daune morale și care, în cuantumul stabilit de instanță apare ca fiind justificat.
Întrucât din actele medicale existente la dosar rezultă că partea vătămată prezintă o infirmitate fizică temporară cu reducerea capacității de muncă pe o perioadă de 12, luni, în mod corect instanțele au dispus obligarea și la plata unei rente lunare a inculpatului și asigurătorului care, așa cum am arătat, va suporta prejudiciul produs prin accident, indiferent de natura acestuia, legea nefăcând distincție în acest sens.
În raport de aceste considerente, recursul asigurătorului este nefondat astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin.2 cod pr.penală, recurentul va fi obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat și 500 lei cheltuieli judiciare către intimata parte civilă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare "UNITA VIENA INSURANCE " (fostă "UNITA") B, împotriva deciziei penale nr. 271 A din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Obligă recurentul - asigurator la 40 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare către intimata - parte civilă, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
/IB.04.02. 2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Sorina
