Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 571/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 571/
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpatul - domiciliat în C-, -.16, județul C, partea civilă - domiciliată în B-, Bl.41,.A,.4,.29, sector 4 și partea responsabilă civilmente SC COM SRL C - cu sediul în-, -.3,.B,.2, județul C, împotriva deciziei penale nr.299 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.826 din 11 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 921/2006), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art. 184.Cod Penal).
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat și intimat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.54/2008 emisă de Baroul C - Cabinet de avocat;
Se constată lipsa:
- recurentei parte civilă, pentru care se prezintă avocat în substituire avocat, în baza delegației de substituire nr.31/2008, emisă de Baroul C - Cabinet de avocat;
- recurentei parte responsabilă civilmente SC COM SRL C, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.49/2008 emisă de Baroul C - Cabinet de avocat;
- intimaților părți civile SC Românească SA - Sucursala C, Spitalul de Urgență Prof.Dr., a, Spitalul Clinic de Urgență B, Spitalul Clinic de Urgență.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Avocat pentru recurenta parte civilă, depune la dosarul cauzei decizia asupra capacității de muncă din 21.11.2008 privind pe partea civilă, comunicând un exemplar și doamnei avocat.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat și recurenta partea responsabilă civilmente SC COM SRL C, în susținerea motivelor de recurs, consideră că instanța de fond a încălcat disp.art.3859pct.10 cod pr.penală, întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și nu le-a analizat corect pe celelalte.
Ne aflăm în situația unui accident de circulație în care participanții la trafic au obligații proprii care nu pot fi transmise către altcineva. Aceste obligații proprii ale inculpatului au fost avute în vedere de către instanță, numai că, expertiza, efectuată în faza de urmărire penală, singura expertiză din această cauză, pentru că nu s-a mai discutat de o alta și nu a mai fost combătută de o altă probă științifică arată foarte limpede că HG85/2003 privind circulația arată că se interzice pietonilor fie să traverseze în fugă și/sau fără să se asigure, fie să prelungească timpul de traversare.
Din depozițiile martorilor, unul fiind chiar soțul uneia dintre persoanele vătămate în acest accident, rezultă că persoanele care au traversat și care se aflau pe partea dreaptă a B-dului -, familia era pe partea cealaltă, se grăbeau să meargă la masă și, în aceste împrejurări nu s-au asigurat.
Dacă și pietonul avea propriile obligații, trebuia ca instanța să le analizeze, să le înlăture, ori dacă nu s-a discutat de această situație, se merge la elementele științifice, nu apar traumatisme pe partea a capului și, rezultă din expertiză și procesul verbal de cercetare la locul accidentului că, partea civilă care traversa s-a lovit de partea din față a stâlpului de la portiera din dreapta față.
În această împrejurare este limpede, lovit cu partea față, portieră partea dreaptă. Dacă, inculpatul ar fi avut o situație normală în care cineva traversa, atunci nu se justifică pătrunderea părții civile în lateralul mașinii, pentru că, dacă ar fi fost o traversare care să se producă normal și, dacă inculpatul nu ar fi făcut manevra de ocolire, atunci ar fi trebuit să fie lovită frontal.
Expertiza arată foarte limpede că, accidentul putea să fie evitat de inculpat, care niciodată nu și-a negat vina, dacă ar fi avut timp necesar pentru frânare, la fel accidentul putea fi evitat și de pietonii aflați în traversare dacă s-ar fi asigurat că pot să continue drumul.
În această împrejurare, mai apare un element și anume, în procesul verbal de cercetare la fața locului, în raportul de expertiză, în declarațiile martorilor că, în - ca de obicei prima bandă este ocupată cu parcări ilegale. In condițiile în care s-a produs aceste accident, prima bandă era obturată exact până în trecerea de pietoni, paralel cu mașina condusă de către inculpat rula o dubă înaltă care a și frânat precipitat, ca atare și acest conducător al dubei sesizase în fugă și a luat măsura în ultimul moment și, această dubă înaltă i-a obturat vederea către partea de unde veneau pietonii.
În aceste împrejurări se ajunge la a treia categorie de persoane care au propriile răspunderi în trafic. Autoritățile rutiere trebuie să ia măsuri pentru ca drumurile publice să fie libere.
Inculpatul, din totdeauna și-a recunoscut culpa, a avut senzația că poate să ruleze normal, nu a văzut că vin pietoni. Apoi vine culpa pietonilor, inclusiv a părții civile recurente care a traversat fără asigurare și un caz fortuit, o împrejurare de neprevăzut și de neînlăturat. este în limita ilicitului pentru că autoritățile rutiere trebuie să curețe drumul, iar conducătorul auto nu trebuie să prevadă că este blocată o bandă, dar este de neînlăturat din punctul de vedere al conducătorului auto. Sunt trei categorii corecte de cauze care au fost și demonstrate în această situația și, care toate duc la diminuarea culpei pe care o are conducătorul auto și împărțirea acestei culpe cu celelalte cauze care au determinat producerea accidentului. Dacă nu ar fi făcut manevra aceea de care vorbește expertul și nu ar fi ocolit ar fi intrat în plin în pietoni.
Apreciază că se insistă în latura civilă a cauzei pe niște chestiuni cel puțin ciudate. Prima chestiune se referă la împrejurarea că la dosar există o listă lungă de cheltuieli pe care le pretinde partea civilă, ori în aceste împrejurări solicită a se avea în vedere că, este limpede că partea civilă a fost internată în spital cu un traumatism în partea a capului, Nu există la momentul internării nici un fel de elemente din care să rezulte că a avut genunchiul afectat, că a avut urechea dreaptă afectată și apare mai târziu că vrea aparat auditiv și apoi niște ochelari speciali. Se spune din anul 2006 cand a fost ultima reexaminare că din 3 în 3 luni trebuie să se prezinte la tratament și nu se prezintă niciodată și revizuiește acum decizia de pensionare. Cu toate că este lovită pe partea vrea neapărat o intervenție chirurgicală la urechea dreaptă și cheltuieli pentru că s-a internat pentru o operație de chist care s-ar fi spart în urma accidentării.
Solicită a se constata că, dacă nu au fost leziuni abdominale în iulie când a fost accidentul, această operație nu reprezintă altceva decât o modalitate în care dorește bani.
Se mai solicită cheltuieli colaterale cu încălzire și își pune întrebarea că dacă partea civilă era sănătoasă nu trebuia să-și încălzească locuința, se mai solicită cheltuieli viitoare. În această situație lasă la aprecierea instanței cheltuielile referitoare la perioada de spitalizare.
Referitor la un alt motiv de recurs al inculpatului, se menționează că inculpatul ar fi avut permis de conducere din 2005, ori la dosar sunt toate actele societății care atestă că inculpatul poseda permis de conducere din 2001, atestat profesional, îndeplinea toate condițiile ca să fie șofer de taxi.
Părțile civile au avut o societatea comercială care se contrazic, numai în primul dosar de la apel, rezultă că ar fi înregistrat profit -în anii 2003 și 2004, care însă nu interesează, întrucât accidentul s-a produs în vara anului 2005. Din bilanțurile societății rezultă că avea un mic magazin de cartier, care și-a pierdut din importanță, unele s-au închis, altele și-au redus drastic activitatea de când au apărut rețele de hiper marketuri.
Nu s-a efectuat o expertiză care să constate ce venituri au fost și care sunt cauzele scăderii, această diferență pe care o pretind nu este decât una nejustificată.
Referitor la prejudiciul moral, se solicită și se insistă în suma de 50.000 Euro, nu rezultă reducerea cu 80% a capacității de muncă. Folosind acte medicale și afecțiuni care nu au nici o legătură cu accidentul partea civilă dorește să arată că este într-o stare fizică atât de precară.
Concluzionând, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, să se reaprecieze partea de culpă pe aceste trei repere și, reapreciind partea de culpă să se reaprecieze și cheltuielile părții civile care au fost deja stabilite și partea referitoare la daunele morale.
În ce privește recursul declarat de partea civilă, în mare a răspuns la aceste elemente, nu le mai reia, solicitând ca atare respingerea ca nefondat.
Avocat pentru recurenta parte civilă, solicită a se avea în vedere actele medico-legale depuse la dosar, există la dosar un raport de expertiză pe capacitate de muncă din care rezultă că această capacitate de muncă a fost diminuat, există două rapoarte de expertiză medico-legale din 2005 care fac dovada leziunilor suferite de către partea civilă.
Partea vătămată, constituită parte civilă a plecat în solicitarea de a i se acorda despăgubiri civile de la împrejurarea că era o persoană capabilă, în putere, își desfășura singură activitatea, era administrator unic. S-a făcut dovada că situația stării de sănătate a părții civile nu s-a îmbunătățit, are probleme psihice, se află într-o stare psihică degradantă, nu mai poate sta singură, a avut de 2 ori tentative de suicid.
Accidentul produs nu este un accident banal, ci produs din vina exclusivă a inculpatului. Pe trecerea de pietoni, traversând regulamentar erau 3 persoane, numai partea civilă a fost accidentată, complicațiile survenite au fost dovedite cu acte medico-legale, a suferit 4 intervenții chirurgicale la cap, a stat 4 zile în comă, urmând a se aprecia dacă pe baza probelor de la dosar, pretențiile acesteia sunt exagerate sau nu.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, solicită a se avea în vedere că nu s-ar face dovada în nici un moment al cazului fortuit așa cum se susține.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, urmând a se constata că atat instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice atât sub aspectul laturii penale cât și al soluționării laturii civile și a reținut că inculpatul a provocat un accident de circulație, reținând culpa acestuia, întrucât partea vătămată se afla pe trecere de pietoni. Este adevărat că, conducătorii auto se întâlnesc în trafic cu multe obstacole, dar cu foarte multe dificultăți se întâlnesc pietonii cărora nu le-a mai rămas nici trotuarul.
Solicită a se constata că în raport de situația că pietonii se aflau pe trecerea de pietoni, viteza cu care traversau nu a fost determinată de producerea accidentului, corect cele două instanțe l-au condamnat pe inculpat și l-a obligat la despăgubirea părții civile.
Cu privire la recursul părții civile, solicită a se constata că instanța de fond a evaluat în mod corect prejudiciul atât moral cât și material pe care l-a suferit partea vătămată, astfel încât ambele recursuri sunt nefondate, solicitând a fi respinse ca atare.
Recurentul inculpat și intimat, în ultimul cuvânt, regretă accidentul produs, a evitat cât s-a putut, a intrat pe contrasens, pietonii nu s-au oprit deloc, deși au văzut că a intrat pe contrasens.
A,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.826 din 11.05.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus:
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal, condamnă pe inculpatul:
, fiul lui și -, născut la 01.0.1980 în M, jud. T, domiciliat în C,-, -. 16, jud. C, CNP -
la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. b rap. la art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute în final 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. cod civil obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente COM SRL și alături de asigurătorul Românească la plata sumei de:
- 1.073,18 lei către Spitalul de Urgență Prof. Dr. B;
- 10.859,61 lei către Spitalul Clinic de Urgență B;
- 136,20 lei către Spitalul Clinic B
reprezentând daune materiale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente COM SRL și alături de asigurătorul Românească la plata sumei de 4.000 lei către partea civilă a reprezentând daune morale.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente COM SRL și alături de asigurătorul Românească la plata echivalentului în lei la data efectuării plății a sumei de 10.000 Euro către partea civilă reprezentând daune morale.
Respinge restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă.
În baza art. 193 alin. 2, 4 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente COM SRL la plata sumei de 1.600 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală în solidar cu partea responsabilă civilmente COM SRL la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr.299 din 12 iunie 2008 pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr. penala a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva sentinței penale nr.826 din 11.05.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală, a obligat apelanții la plata a câte de 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul, partea responsabilă civilmente SC COM SRL C și partea civilă, motivat.
Oral, apărătorul inculpatului și al părții responsabile civilmente solicită admiterea recursului și reformarea sentinței penale atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile a cauzei.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit evenimentul rutier, inculpatul s-a aflat la limita cazului fortuit, lipsa de vizibilitate, pe un covor asfaltic plin de denivelări și gropi și murdar, faptul că partea vătămată a traversat fără să se mai asigure, fiind lovită cu partea a autoturismului și nu frontal. Partea vătămată nu și-a dovedit pretențiile pretinse, fiind exagerat de mari.
Prin reaprecierea culpelor, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să reducă pedeapsa, despăgubirile materiale și morale acordate părții vătămate.
În ce o privește pe partea vătămată, apărătorul acesteia, oral susține că, despăgubirile civile acordate nu o motivează deoarece starea sănătății ca urmare a accidentului suferit, i-au redus capacitatea de muncă, are probleme psihice. După examinarea probelor administrate să se constate că, singurul culpabil de producerea urmărilor accidentului este inculpatul. În concluzie, solicită majorarea despăgubirilor civile la 70.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, cu plata în lei la cursul de schimb al BNR în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Verificând din oficiu, motivele de recurs, constată a fi nefondate.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului la care s-a atașat planșa foto, raportul de inspecție tehnică, buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei, declarațiile părții vătămate, rapoartele de expertiză medico-legale, certificatele medico-legale, raportul de expertiză medico-legal al INML " Prof.Dr. Minovici" B, raportul de expertiză tehnico-auto, declarațiile martorului, declarațiile inculpatului, rezultă:
În ziua de 22.07.2005, inculpatul, conduce în regim de taxi autoturismul cu număr de înmatriculare - pe B-dul - cu direcția de mers. Când a ajuns în dreptul hotelului unde există marcaj pietonal și semnalizat, a lovit două persoane angajate în traversare, respectiv pe a și partea vătămată, ultima suferind leziuni corporale ce au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, deoarece pe II circula un microbuz care nu a oprit la trecerea de pietoni, surprinzându-le, iar manevra de evitare nu a reușit impactul.
Cu privire la dinamica producerii accidentului expertiza tehnică evidențiază că inculpatul rula cu autoturismul pe III, în zona hotel, în aproprierea trecerii de pietoni, un grup de persoane se angajează în traversare. de făcea dinspre zona hotelului spre localitatea -.
Accidentul putea fi evitat de inculpat prin frânare și de pietoni, dacă se făcea prin loc permis la trecerea de pe o bandă pe alta, se asigurau că pot traversa în siguranță.
Instanța de fond și de apel rețin în mod just că, răspunderea penală a inculpatului nu poate fi înlăturată sau diminuată, având în vedere dispozițiile legale a art.157 lit."m" din OUG nr.195/2002 încălcate de acesta, ce instituie obligațiile conducătorului auto față de pietonii angajați în traversare.
Mai mult, expertiza tehnică efectuată în cauză apreciază că, accidentul putea fi evitat și de pietonii aflați în traversare, atunci când se aflau pe linia continuă dublă care desparte sensurile de circulație pentru a se asigura din dreapta, dar din procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție, schița locului accidentului și planșa foto și declarațiile martorului rezultă că, victimele au traversat pe trecerea de pietoni, autoturismul de pe I și II acordau pietonilor trecerea pe marcaj, iar vizibilitatea nu era obturată în cel privește pe inculpat care circula pe III.
Inculpatul, care conducea un autovehicul cu o viteză de 48,53 km/, în condițiile în care se afla într-o zonă foarte aglomerată prevăzută cu marcaj pietonal, ce traversau trei benzi ( pe ambele părți ) și avea obligația expres instituită de prev. art.158 lit."n" și art.180 pct.7 din regulament și, care au fost nesocotite cu ușurință, nu se poate susține stabilirea unui grad de culpă și în cei privește pe pietoni, respectiv cele două părți vătămate, reducerea pagubelor materiale și morale.
Nu se poate susține nici existența cazului fortuit prev. de art.47 cod penal, întrucât rezultatul nu este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
În ce privește răspunderea asiguratorului pentru daunele la care a fost obligat, acesta va răspunde în solidar și alăturat de partea responsabilă civilmente, în baza răspunderii contractuale potrivit disp.art.54 din legea nr.136/1995.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, este nefondat, deoarece, în apărare, motivele scrise, a concluziilor orale puse, nu a produs nici o dovadă pentru acordarea daunelor majorate, așa cum au fost pretinse, respectiv prin diminuarea veniturilor personale, că s-a retras din viața socială.
Orice persoană ce pretinde un drept încălcat în baza principiului disponibilității, trebuie dovedit, ori partea vătămată, față de probele produse în faza de cercetare judecătorească, pe care instanța le-a valorificat în totalitate, nu a justificat nici o cerere.
Ca urmare, neconstatându-se motive de recurs care să fie invocate în favoarea recurenților, urmează a respinge recursurile ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 cod pr.penală, vor fi obligați recurenții la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursurile declarate în cauză de inculpatul - domiciliat în C-, -.16, județul C, partea civilă - domiciliată în B-, Bl.41,.A,.4,.29, sector 4 și partea responsabilă civilmente SC COM SRL C - cu sediul în-, -.3,.B,.2, județul C, împotriva deciziei penale nr.299 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.826 din 11 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 921/2006).
În baza art.192 alin.2 cod pr.penală,
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red,dec.jud. - -
Tehnodact.gref.-
2 ex./22.12.2008
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița Frangu
