Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 578/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 578
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " vătămare corporală din culpă" promovat de părțile civile și SC" "SA împotriva deciziei penale nr.139 din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă partea civilă recurentă -, asistată de avocat ales și avocat I pentru SC" "SA.
Lipsește inculpatul intimat, părțile civile, unități spitalicești Serviciul de Ambulanță I și Spitalul Clinic de Urgență Prof.Dr."
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al treilea termen de judecată, recursurile motivate și, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind apărătorul părții civile SC" "SA, avocat I cu privire la declarația de renunțare la recurs aflată la fila 25 dosar, aceasta precizează că nu renunță la recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat, pentru partea civilă recurentă, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează latura civilă a cauzei.
Susține apărarea că instanța de apel în mod greșit a admis doar în parte pretențiile acesteia în raport cu trauma fizică și psihică suferită și privarea de la o viață normală specifică vârstei. Urmare accidentului provocat de inculpat, partea vătămată a suferit un traumatism cranio- cerebral, respectiv hematom extradural, lipsă de substanță osoasă și fractură liniară la baza craniului, fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Urmare acestui accident, partea vătămată va fi împiedicată o lungă perioadă de timp să ducă o viați normală potrivit vârstei, la data accidentului având doar 17 ani. Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, școlară și socială.
Mai susține apărarea că, nici o sumă de bani nu ar putea să acopere șocul și teama în acele momente în care părinții și-au văzut singurul copil în stare de inconștiență, pe masa de operație, urmând să fie supusă unei intervenții chirurgicale suficient de riscante. La dosarul cauzei au fost depuse acte medicale din care rezultă că părții vătămate i s-a interzis efortul fizic și intelectual, i s-a interzis expunerea la, i-a fost afectată vederea și deși a trecut un an și J de la accident, atât partea vătămată cât și familia acesteia resimt acele momente cumplite prin care au trecut. Consideră că reparația pecuniară solicitată este echitabilă, compensatorie și proporțională cu traumele suferite.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată și, rejudecând cauza să fie majorat cuantumul daunelor morale la suma de 50.000 lei.
Avocat I având cuvântul, în recursul promovat de partea civilă, solicită instanței a observa că, la filele 20 - 56 dosar fond, există declarația acesteia de constituire de parte civilă, declarație din care rezultă că înțelege să își formuleze pretențiile numai împotriva inculpatului.
Consideră apărarea că asiguratorul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor materiale și morale către partea civilă, aceste despăgubiri urmând a fi achitate doar de către inculpat.
Pune concluzii de respingerea recursului formulat de partea civilă.
În ce privește recursul declarat de asiguratorul SC" "SA lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Avocat, având cuvântul, în recursul promovat de partea civilă recurentă SC" "SA solicită a se avea în vedere că apelul promovat a fost respins ca tardiv cum de altfel este și recursul, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca atare.
Solicită de asemenea, a se avea în vedere că în cererea de constituire de parte civilă, partea vătămată a solicitat despăgubiri atât de la inculpat cât și de la SC" "SA.
Partea vătămată recurentă, având cuvântul, achiesează la concluziile puse de către apărător.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul,pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3855 din 12 decembrie 2008 s-a dispus:
"Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.03.1957 în comuna, județul I, CNP: -, cu domiciliul în orașul Tg., str. - -, -. III,. 15, județul I, cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, ocupația - contabil, căsătorit, la pedeapsa de l (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.
În baza disp.art.71 alin. 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 86 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere executării pedepsei de l (un) an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior arătată, pe o durată de 4 (patru) ani care, conform disp.art.86 Cod penal constituie termen de încercare pentru acesta.
În baza disp.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare anterior menționat dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de disp.art.64 lit. a teza a II-a,lit. b, Cod penal, stabilită inculpatului prin prezenta sentință penală.
În baza disp. art. 863alin. l Cod penal, pe durata termenului de încercare obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte lunar, în ultima zi de vineri a lunii respective, la judecătorul delegat din cadrul Biroului de Executări Penale - Judecătoria Iași, desemnat cu supravegherea sa;
b)- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin prezenta sentință penală.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 48 - art. 55 din Legea nr. 136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă -, fiica lui și, născută la data de 15.06.1990 în I, cu domiciliul în I,-, -. III,. 1. Obligă asigurătorul SC SA, cu sediul în mun. B, sector 1, b-dul. - nr.28, - B, să plătească acestei părți civile suma de 4026,97 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă -.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 998 - art. 999 cod civil admite acțiunea civilă formulată partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă,Prof. Dr." I procesului penal. Obligă inculpatul să plătească acestei părți civile suma 3738,51 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă Serviciul de Ambulanță de Județului I, cu sediul în I,-, în cadrul procesului penal.
În baza disp. art. 349 și art. 191 alin. Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Respinge cererea formulată de către partea civilă -, prin apărătorul său, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul procesului penal".
Prin decizia penală nr. 139/19 martie 2009 s-a dispus:
" Admite apelul declarat de către partea civilă, cu. în I,-, -. 3. 1, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 3855/12.12.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr-, pe care o desființează, în parte, în latură civilă, în sensul majorării cuantumului daunelor morale, solicitate de către partea civilă.
Rejudecând cauza:
În temeiul disp. art. 14 și 346 al. 1. proc. pen. rap. la art. 998-999 Cod Civil, obligă inculpatul, cu. în oraș Tg., Str. - -, -. 3,. 15, jud. I, să plătească părții civile - suma de 10000 lei Ron, cu titlu de daune morale.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza disp. art. 192 al. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea prezentului apel rămân în sarcina acestuia, în acestea fiind inclus și onorariu apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
II. Respinge, ca tardiv, apelul formulat de către asiguratorul, cu sediul ales în I, str. -. - nr. 2,. " ", mezanin, jud. I, împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza disp. art. 192 al. 2 proc. pen. obligă asiguratorul apelant la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de prezentul apel".
Tribunalul Iașia reținut în motivarea soluției pronunțate următoarele:
"Tribunalul, din oficiu, invocat și pus în discuția părților excepția tardivității apelului declarat de asiguratorul, excepție care este întemeiată.
Astfel, asigurătorului-apelant i-a fost comunicat dispozitivul sentinței apelate la data de 24.12.2008 (fila 138 - dosar judecătorie).
Potrivit disp. art. 363.C.P.P. termenul de declarare a apelului este de 10 zile și el curge de la pronunțarea sentinței pentru partea care a fost prezentă fie la dezbateri, fie la pronunțare și de la comunicare, pentru partea care a fost lipsă la unul dintre aceste momente procesuale. Asiguratorul-apelant a lipsit la ambele momente procesuale (adică atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare), astfel încât pentru el termenul de apel curge de la comunicare, respectiv de la data de 24.12.2008.
Prin urmare, se constată că de la acest moment și până la momentul declarării de către asigurător a prezentului apel (06.01.2009 - data poștei) termenul de 10 zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 186 alin. 2 Cod pr. penală, respectiv pe zile libere (prima și ultima zi nu se iau în calcul) a fost depășit cu o zi, apelul de față fiind deci tardiv. În concret: a) prima zi de 24.12.2008 nu se ia în considerarea la calculul termenului de 10 zile; b) se adaugă 10 zile care se împlineau pe 03.01.2009, care oricum nu se lua în calcul (fiind cea de-a zecea zi) și care, în plus, fiind și sâmbătă se proroga pentru luni, 05.01.2009 care era ultima zi în care se putea declara apel în termen. Cum apelul a fost declarat, 06.01.2009, acesta este tardiv. Asigurătorul nu a indicat nici un motiv temeinic de împiedecare a exercitării căii de atac în termenul legal, ci, din contră, a considerat că s-a încadrat în termenul legal.
De aceea, în temeiul dispozițiilor legale sus-citate și a art. 379 pct.1 lit. "a" pr. pen. tribunalul urmează să respingă, ca tardiv, apelul formulat de către asiguratorul împotriva sentinței penale nr. 3855/12.12.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în ds. cu nr-.
În baza disp. art. 192 al.2 proc. pen. va fi obligat asiguratorul apelant la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de acesta.
În ceea ce privește apelul declarat în termenul legal de către partea civilă, analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și în condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. Vinovăția inculpatului-intimat a fost stabilită în mod legal și temeinic, iar încadrarea juridică a faptei este corectă. De asemenea, a fost făcută și o analiză a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția inculpatului, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal. Au fost respectate deci exigențele art. 356 lit. "b" și "c".
C.P.P.De altfel, partea civilă nu a criticat prin apelul declarat nici situația de fapt și nici încadrarea juridică a acesteia și, de altfel, deloc latura penală a cauzei. De aceea, nici tribunalul nu va analiza expres aceste aspecte.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, judecătoria a calculat corect - funcție de probatoriile administrate - despăgubirile civile acordate apelantei. De altfel, partea civilă nu a criticat cuantumul despăgubirilor materiale, ci doar a celor morale acordate.
Analizând acest singur motiv de apel al părții civile, prin raportare la argumentele invocate în susținerea lui și la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că ele este fondat, în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a argumentat corect și pertinent acordarea de despăgubiri morale părții civile-apelante, însă nu a avut în vedere toate datele cauzei la individualizarea cuantumului acestora, care, în opinia tribunalului, se impune a fi majorat.
Într-adevăr, prima instanță a ținut seama corect de faptul că, din probele administrate rezultă, fără echivoc, că acesteia i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice semnificative. Părții civile i-a fost afectat, în mod esențial și ireversibil, climatul socio-familial în care conviețuia. Tot ca urmare a faptei inculpatului, părții civile i-au fost cauzate importante limitări și privațiuni, fiind lipsită, o perioadă semnificative de timp - în care a fost spitalizate sau nevoită să urmeze anumite tratamente - de compania familiei și a prietenilor. Probele administrate în cauză sunt elocvente în acest sens. Prima instanță a avut, în linii mari, în vedere aceste aspecte, dar a stabilit doar parțial corect cuantumul daunelor morale.
Astfel, nu pot fi ignorate o serie de elemente esențiale în cauză:
a) partea civilă-apelantă a fost internată repetat în spitale ( 85- 91- dosar judecătorie), dar ulterior, în mod repetat, tot ca urmare a faptei inculpatului, a fost nevoită să facă investigații suplimentare și tratamente recuperatorii evidențiate de înscrisurile depuse la dosarul judecătoriei;
b) tot partea civilă-apelantă datorită accidentului - o lungă perioadă de timp a fost împiedecată să ducă o viață normală, rămânând cu fobii posttraumatice (teamă), care i-au afectat negativ participarea la viața școlară, socială și familială, fiind astfel privată de o viață specifică unui adolescent (la dat accidentului avea 17 ani) - în acest sens elocvente sunt depozițiile martorilor audiați la cererea apelantei de judecătorie ( 76, 77 - "era tăcută, retrasă, slăbită, amețea, plângea a lipsit mult timp de la școală."; 85 - "apatică, slabă capacitate de memorare, slabă capacitate de concentrare a atenției") și înscrisurile depuse de apelantă;
c) de faptul că recomandările medicilor ulterioare accidentului au fost în sensul interzicerii efortului fizic și intelectual (în condițiile în care ea este elevă în clasa a XII-a), precum și expunerea la, consumul de ciocolată și cafea ( 87 - după cca. 9 luni de la accident medicii au constatat "tulburări nevroticemenținerea tulburărilor mnezice" și au recomandat "interzisă expunerea la, efortul intelectual, consumul de cafea și ciocolată, efortul fizic timp de 6 luni, control neurochirurgical la 6 luni");
d) de faptul că o perioadă de timp partea civilă-apelantă a suferit și un prejudiciu estetic temporar, constând în aceea că - datorită intervențiilor chirurgicale craniene - a fost nevoie să fie tunsă foarte scurt, "zero" (elocvente sunt: 1) fotografiile depuse de apelantă - 81-83 - ce o înfățișează pe aceasta anterior accidentului ca o tânără frumoasă cu părul, precum și ulterior accidentului cu părul tuns foarte scurt; 2) susținerile în același sens ale martorului - 77 și declarația părții civile - 56);
e) efortul suplimentar pe care partea civilă a fost nevoită, în mod evident, să-l depună o anumită perioadă de timp - în special pe perioada recuperării - pentru a-și aceleași sarcini școlare, în special, ca și înainte;
f) deși de la data comiterii faptei au trecut cca. 2 ani, inculpatul nu a încercat să despăgubească nici măcar parțial partea civilă, manifestând pe tot parcursul procesului o lipsă totală de empatie, adoptând o poziție procesuală oscilantă în ciuda probelor indubitabile (accident pe trecerea de pietoni), pentru ca, în final, în fața judecătoriei, să-și invoce chiar nevinovăția.
Pe de altă parte, se impune și precizarea că argumentul apelantei că în urma accidentului au suferit foarte mult și părinții săi, deși este evident acest lucru, nu poate constitui - prin el însuși - un temei de acordare de despăgubiri ori de majorare a celor acordate, întrucât, în cauză, parte civilă este doar apelanta (nu și părinții săi), iar problema reparării prejudiciului suferit se pune doar în ceea ce privește prejudiciul cauzat ei.
Sunt însă suficiente elementele enumerate anterior pentru a se conchide că se impune majorarea despăgubirilor morale acordate cauzat părții civile-apelante. Raportat la toate aceste împrejurări/elemente analizate coroborat, tribunalul apreciază ca suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale nu satisface exigențele unei juste și integrale reparații a prejudiciului nepatrimonial produs, impunându-se majorarea acesteia cu 10.000 lei noi.
În ceea ce privește partea ce va fi obligată la plata acestei sume suplimentare cu titlu de daune morale, acesta va fi inculpatul, tribunalul considerând însă că se impun o serie de precizări esențiale.
Astfel, mai întâi, se impune a fi subliniat faptul că prima instanță nu a ținut cont de toate componentele principiului disponibilității acțiunii civile. Acest principiu implică, în special, următoarele: a) facultatea pentru partea vătămată de a solicita repararea pagubei în cadrul procesului penal sau separat, pe calea unei acțiuni civile distincte; b) faptul că instanța este investită să soluționeze latura civilă a cauzei numai în măsura pretențiilor formulate de partea vătămată constituită parte civilă; c) instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut; d) instanța poate obliga la plata de despăgubiri numai pe acele persoane de la care partea vătămată constituită parte civilă a cerut expres acest lucru, cu excepția părții responsabile civilmente care poate fi obligată la despăgubiri, chiar dacă partea civilă nu a cerut-o expres, de pildă, la solicitarea inculpatului (este opțiunea exclusivă a părții civile de a alege să ceară să fie despăgubită de o singură persoană sau de mai multe); e) obligativitatea pentru partea vătămată constituită parte civilă de a-și argumenta/justifica cererea de daune și de a-și dovedi pretențiile civile formulate, dacă dorește să obțină efectiv daunele pretinse.
În concret, tribunalul observă că partea civilă-apelantă, deși asistată de un avocat, a solicitat ( 16-17 și 20, 21, 56, 93, 102 verso și 123 verso - când s-au pus concluzii și când s-a cerut "obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale") despăgubiri civile, fără a preciza expres dacă solicită obligarea la plata acestora doar a inculpatului sau și a asigurătorului ori a unei eventuale părți responsabilă civilmente. Deși, a solicitat introducerea în cauză a asiguratorului ( 21 verso - dosar judecătorie), partea civilă-apelantă nu a precizat expres dacă solicită sau nu obligarea și a acestuia la plata despăgubirilor. Din contră a cerut instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului (cerere respinsă).
Pe de altă parte, este tot la fel de adevărat că nici prima instanță nu a dat dovadă de rol activ pentru a clarifica împotriva cui anume a fost formulată acțiunea civilă (doar a inculpatului - din actele dosarului așa reiese - sau și a altcuiva?), după cum nu s-a clarificat nici dacă, în cauză, există sau nu o eventuală parte responsabilă civilmente (în persoana Consiliului Local a cărui mașină o conducea inculpatul), respectiv nu s-a clarificat dacă inculpatul conducea autoturismul în timpul serviciului și în interesul titularului mașinii. Evident că, în condițiile în care partea civilă nu a formulat critici în această ultimă privință, date fiind principiile devoluării și ale neagravării situației în propriul apel (o eventuală desființare pe acest motiv, neinvocat și neclar, ar avea drept consecință trimiterea cauzei spre rejudecare, ceea ce ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei și, implicit, a recuperării daunelor de către partea civilă, doar pentru a se mai "obține" un eventual codebitor incert), nici tribunalul nu va analiza problema unei ipotetice părți responsabile civilmente.
Potrivit dispozițiilor relevante al "Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România" (art. 48 și urm.) și ale "Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule", cu modificările și completările ulterioare (valabil pentru anul 2007), persoanele păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule pot solicita plata despăgubirilor și direct de la asiguratorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia. Dispozițiile relevante din aceste acte normative, instituie o răspundere principală, delictuală (firească, de altfel), în sarcina autorului faptei generatoare de prejudicii și o răspundere subsidiară, facultativă și contractuală a asiguratorului. Obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor de direct părții civile printr-o hotărâre judecătorească penală este însă condiționată de cererea părții civile.
Și din dispozițiile relevante ale Codului d e procedură penală (art. 14 alin. 1 și2, art. 15 alin. 1 și 2) rezultă că era necesar ca partea civilă să fi solicitat despăgubiri și de la asigurător pentru ca acesta să fi putut fi obligat direct la despăgubiri.
Față de cele anterior arătate, pentru că este evident că nu s-au solicitat despăgubiri direct și de la asigurator, tribunalul constată că - raportat și la principiul neagravării situației părții civile în propriul apel (și cum apelul asiguratorului a fost tardiv formulat), pentru care e mai favorabil a i se plăti despăgubirile acordate de judecătorie de către asigurător care, evident, se bucură de o aparență puternică de solvabilitate - se impune obligarea inculpatului la plata diferenței de daune morale, stabilită mai sus. Aceasta pentru că, inculpatul este cel care a cauzat fapta generatoare de prejudicii și el este principalul obligat la a repara toate prejudiciile cauzate părții civile, iar alte părți ori asigurătorul doar în subsidiar (și, eventual, alături de el), ultimul având chiar posibilitatea - cu respectarea condițiilor legale - de a se întoarce împotriva sa.
Legislația specială în materia asigurărilor permite - dacă partea civilă o cere - doar o "scurtare" a procedurilor și efectuarea unei plăți directe de către asigurator către aceasta, în scopul ca persoanei prejudiciate prin accidente rutiere să-i fie reparat prejudiciul cauzat în cel mai scurt timp, dar și pentru a se înlătura o serie de formalități ce ar implica cheltuieli suplimentare.
Prin urmare, în cazul infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" săvârșită cu prilejul unor accidente rutiere, inculpatul - chiar dacă autoturismul condus de ele este asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie - rămâne cel dintâi obligat la plata despăgubirilor către partea civilă.
În baza principiului neagravării situației părții civile în propriul apel, se impune menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței criticate, inclusiv acelea în baza cărora asiguratorul a fost obligat direct la despăgubiri către aceasta".
În termen legal decizia penală a fost recurată de partea civilă și de partea vătămată.
Criticile recurenților au vizat următoarele aspecte:
- partea vătămată este nemulțumită de cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanțele de apel și fond, întrucât a solicitat și dovedit o sumă mai mare;
- partea civilă depune la dosar o declarație de renunțare la recursul promovat însă la termenul de dezbatere în fond a cauzei revine prin avocatul ales la această declarație, solicitând admiterea pretențiilor civile formulate.
Părțile au fost legal citate, nu s-au depus acte în susținerea reclamantului, nu s-au solicitat probe.
Instanța de control judiciar a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma motivelor invocate de fiecare recurent în parte, al tuturor probelor administrate, reținând următoarele:
Prin sentința penală nr. 3855/12.12.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de1(un)an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" prev. și ped. de art. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 48 - art.55 din Legea nr. 136/1995, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă -, fiica lui și, născută la data de 15.06.1990 în I, cu domiciliul în I,-, -. III,.1, și a fost obligat asigurătorul SC SA, cu sediul în mun. B, sector 1,-, - B, să plătească acestei părți civile suma de 4026,97 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă -.
Motivarea instanței de fond și de apel, raportat la acțiunea civilă derivată din latura penală a cauzei, promovată și de părțile civile și s-a bazat în raportarea la dispozițiile art. 14 și art. 346 Cod procedură penală pe probele administrare.
Astfel, partea vătămată, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale (fila 20 dosar instanță).
În dovedirea pretențiilor civile, partea vătămată a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială (indicând în calitate de martori pe numiții și ), probe ce au fost admise de către instanța de judecată ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.
Prima instanță a avut în vedere atât înscrisurile aflate la filele 80-101 dosar instanță, cât și declarațiile martorilor - și (filele 76-77 dosar instanță).
Prima instanță a reținut că, în lipsa unor elemente de dovadă care să determine, în mod obiectiv, echivalentul bănesc al acestora, nu este posibilă determinarea, în concret, a prejudiciului material astfel cauzat.
Leziunile fizice suferite de către minoră, numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora, impunerea mediului spitalicesc și necesitatea suportării unei intervenții chirurgicale, urmată de manevrele medicale pe care partea vătămată a fost nevoită să le suporte - aspecte care au determinat o privare a minorei de o viață socială normală și corespunzătoare vârstei pe care o avea la momentul săvârșirii de către inculpat a faptei, ce a format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză (respectiv 17 ani), vârstă ce implică și o accentuare a traumei psihice produsă victimei unui eveniment rutier, care a avut ca urmare vătămarea integrității fizice, funcție, deci, de toate aceste criterii, prima instanță a apreciat că suma de 20.000 lei este suficientă și de natură a realiza o repartiție echitabilă a prejudiciului moral cauzat părții vătămate.
Reținând aceeași situație de fapt ce a determinat existența unui prejudiciu în dauna părții vătămate, instanța de apel a reevaluat probele prin prisma cuantumului acestora pe care le-a majorat justificat.
Au fost reevaluate din acest punct de vedere unele aspecte:
a) partea civilă-apelantă a fost nevoită să facă investigații suplimentare și tratamente recuperatorii evidențiate de înscrisurile depuse la dosarul judecătoriei;
b) tot partea civilă-apelantă datorită accidentului - o lungă perioadă de timp a fost împiedicată să ducă o viață normală, rămânând cu fobii posttraumatice (teamă) care i-au afectat negativ participarea la viața școlară, socială și familială, fiind astfel privată de o viață specifică unui adolescent (la data accidentului avea 17 ani);
c) de faptul că recomandările medicilor ulterioare accidentului au fost în sensul interzicerii efortului fizic și intelectual (în condițiile în care ea este elevă în clasa a XII-a);
d) partea civilă-apelantă a suferit și un prejudiciu estetic temporar, constând în aceea că - datorită intervențiilor chirurgicale craniene - a fost nevoie să fie tunsă foarte scurt, "zero";
e) efortul suplimentar pe care partea civilă a fost nevoită, în mod evident, să-l depună o anumită perioadă de timp - în special pe perioada recuperării - pentru aceleași sarcini școlare, în special, ca și înainte.
Prin prisma acestor argumente - criticile părții civile vizând o nouă majorare a cuantumului despăgubirilor morale nu sunt probator fondate, urmând a fi înlăturate de către instanța de recurs.
În ceea ce privește recursul promovat de partea civilă A - instanța de apel a constatat că apelul a fost introdus tardiv.
-apelant i-a fost comunicat dispozitivul sentinței apelate la data de 24.12.2008 (fila 138 - dosar judecătorie).
Potrivit disp. art. 363.C.P.P. termenul de declarare a apelului este de 10 zile și el curge de la pronunțarea sentinței pentru partea care a fost prezentă fie la dezbateri, fie la pronunțare și de la comunicare, pentru partea care a fost lipsă la unul dintre aceste momente procesuale. Asiguratorul-apelant a lipsit la ambele momente procesuale (adică atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare), astfel încât pentru el termenul de apel curge de la comunicare, respectiv de la data de 24.12.2008.
Prin urmare, se constată că de la acest moment și până la momentul declarării de către asigurător a prezentului apel (06.01.2009 - data poștei) termenul de 10 zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 186 alin. 2 Cod pr. penală, respectiv pe zile libere (prima și ultima zi nu se iau în calcul) a fost depășit cu o zi, apelul de față fiind deci tardiv.
Acte în dovedirea imposibilității promovării căii de atac în termen legal nu s-au depus, astfel încât se constată că recursul părții civile nu este fondat decizia penală recurată fiind temeinică și legală.
Față de toate aspectele de fapt și drept expuse, Curtea constată că recursul promovat de părțile civile și nu sunt fondate, urmând a fi respinse în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Urmează a fi obligate recurentele la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile - și SC SA împotriva deciziei penale nr. 139 din 19 martie 2009 Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurentele la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.10.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Elena Scriminți
