Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 581/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 581/
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, și inculpatul -, domiciliat în D, str. -. -, nr.20, județul V, împotriva deciziei penale nr.30/A din 20 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat din oficiu, care substituie pe avocat, în baza delegației de substituire nr.3 din 04.05.2008, emisă de Baroul A, lipsă fiind intimata parte vătămată și intimații părți civile Spitalul Județean de Urgență V, Spitalul Clinic de Urgență, Spitalul Clinic de Urgență -
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere din partea apărătorului ales al recurentului inculpat prin care solicită amânarea cauzei, fiind în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată, întrucât participă la Congresul Internațional al Avocaților, cererea fiind însoțită de concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului și apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat nu se opun cererii de amânare a cauzei formulate în scris de apărătorul ales al recurentului inculpat.
Recurentul inculpat este de acord să se soluționeze cauza în prezența apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere că la dosar apărătorul ales a depus concluzii scrise ce urmează a fi avute în vedere de instanță.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că înțelege să susțină recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, iar pe fond înlăturarea pedepsei cu amenda, majorarea pedepsei și condamnarea inculpatului în condițiile art. 81 Cod penal.
Într-un prim motiv de recurs arată că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, a aplicat o pedeapsă prea blândă în raport de gradul de pericol social al faptei comise.
Pe de altă parte, apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este de natură a îndeplini scopul pedepsei.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii pe latura civilă întrucât nu există documente justificate pentru dovedirea pretențiilor solicitate.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, apărătorul recurentului inculpat solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că pedeapsa este just individualizată, în cauză a fost reținută corect situația de fapt. Solicită a se avea în vedere faptul că recurentul inculpat este încadrat în gradul 3 de handicap.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost rezolvată latura civilă a cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu și cu cele formulate în scris de apărătorul ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 303 din 01 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, de Judecătoria Drăgășani, în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și 76 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 24 octombrie 1970 în D, cu același domiciliu, str.dr.- nr.20, județul V, fără ocupație, căsătorit, are 2 copii minori, fără antecedente penale, -, la pedeapsa amenzii de 1000 lei, iar în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării, fixându-se termen de încercare de 1 an, în baza art.82 alin.2 Cod penal, atrăgându-i-se atebția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
In baza art.14 alin.1 și 3 alin.b, art.15 și 346 Cod pr.penală, precum și art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență - B și Spitalul de Urgență - B, și a fost obligat inculpatului să-i plătească primei părți civile suma de 16.260,03 lei despăgubiri civile, iar celei de-a doua suma de618,5 lei, cu același titlu.
S-a luat act că Spitalul de Urgență V și partea vătămată, nu s-au constituit părți civile.
In baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
In ziua de 26 aprilie 2006, în jurul orelor 17,00-17,30, la domiciliul inculpatului a venit martorul - cu un motoscuter, pentru a discuta cu inculpatul despre zugrăvirea unui apartament. In timpul discuțiilor, inculpatul i-a cerut martorului motoscuterul pentru a se plimba, solicitare cu care martorul a fost de acord. In timp ce se plimba prin oraș, inculpatul a fost sunat de partea vătămată, cu care se cunoștea de mai mult timp și, aflând că inculpatul este cu motoscuterul, l-a rugat să se deplaseze în comuna, județul V, pentru a-l aduce la serviciu în municipiul D, motivând că întârziase la serviciu.
La înapoiere, ajunși pe raza municipiului D, în apropierea intersecției str.- - cu str.- -, inculpatul nu a observat remorca autocamionului condus de martorul -, ansamblul autocamion-remorcă fiind staționat, urmând a se pune în mișcare după efectuarea depășirii de către motoscuterul condus de inculpat și, deși inculpatul a fost avertizat de către partea vătămată că există riscul de a intra în impact frontal cu partea remorcii camionului ce se afla pe carosabil, în apropierea remorcii inculpatul a virat stânga, însă neapreciind corect distanța, a acroșat cu cornul din partea dreaptă a ghidonului, colțul remorcii, inculpatul și partea vătămată fiind proiectați pe partea a drumului.
Din raportul de constatare medico-legală nr.964/E/845/2006 din 13 octombrie 2006, rezultat că în urma impactului, partea vătămată a suferit leziunile corporale menționate și descrise în actul medico-legal, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-140 zile îngrijiri medicale, care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident rutier, leziuni care nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
De asemenea, și inculpatul a suferit leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din actul medico-legal emis în cauză.
S-a mai stabilit, conform buletinelor de analiză toxicologică, că în momentul producerii evenimentului rutier, inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică de 0,45 gr.o% la orele 21,45 și de 0,35 gr.o% la orele 22,50, iar partea vătămată avea în sânge de îmbibație alcoolică de 1,70 gr.o%.
Impotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința în sensul că, sancțiunea aplicată de instanța de fond, respectiv pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată condiționat, încalcă criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, întrucât consecințele acestuia au fost deosebit de grave, concretizate în cele 120-140 zile îngrijiri medicale necesitate de partea vătămată, în vederea vindecării.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul laturii civile, considerând nelegală obligarea la plata sumelor solicitate de cele două unități medicale, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada deplină a acestor sume, listele întocmite chiar de părțile civile, neputând constitui mijloc de probă credibil.
A mai arătat că, în urma accidentului a rămas cu infirmități permanente, fiind încadrat în grad de invaliditate și primind pensie, având și doi copii minori în întreținere.
TRIBUNALUL VÂLCEA, prin decizia penală nr.30/A din 20 februarie 2008, admis apelul declarat de apelatul-inculpatul -, a desființat în parte sentința, în sensul că, a înlăturat obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 618,50 lei, către Spitalul de Urgență, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie, a fost respins apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod corect a fost soluționată latura penală a cauzei, aplicându-se în mod just criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, luându-se în considerare nu numai consecințele faptei, pericolul social al acesteia dar și persoana inculpatului, cu o bună conduită, cu o atitudine sinceră și de regret, inculpat care este încadrat în gradul III de invaliditate.
Cu privire, însă, la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că este nelegală obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de Spitalul de Urgență e B, întrucât acest spital a acordat servicii medicale nu pentru vătămările corporale suferite de victimă ci de către inculpat, ca urmare a faptei sale, ceea ce legea nu prevede.
In consecință, admițând apelul inculpatului, tribunalul a desființat, în parte, sentința atacată, modificând latura civilă a cauzei, în sensul celor arătate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, și respingând apelul parchetului ca nefundat, vizând individualizarea pedepsei, conform argumentelor mai sus expuse.
Impotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpatul.
In criticile invocate, parchetul, în esență, solicită aplicarea unei pedepse severe spre limita maximă prevăzută de textul de lege incriminator și nu la limita minimă, întrucât instanțele au apreciat în mod greșit că individualizarea pedepsei a fost corectă, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului, constând în urmările grave suferite de partea vătămată în urma accidentului de circulație cauzat de către inculpat, soldate cu leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile îngrijiri medicale, respectiv 120-140.
Aceasta, cu atât mai mult, susține parchetul, cu cât inculpatul a condus motoscuterul pe drumurile publice, încălcând dispozițiile art.195 lit.e și g din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, în sensul că a circulat cu o îmbibație alcoolică de 0,45 gr./litru, respectiv 0,35 gr./litru alcool în sânge.
In contextul celor arătate, parchetul concluzionează că aplicarea unei pedepse cu amendă în cuantum de 1000 lei, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și dispunându-se și suspendarea acestei pedepse, este o soluție ce denotă o clemență exagerată, ignorând cu desăvârșire realizarea scopului pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea de noi infracțiuni.
Inculpatul critică soluția numai sub aspectul laturii civile, solicitând, în esență, înlăturarea despăgubirilor stabilite de instanțe, întrucât nu există documente justificative care să le dovedească.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că numai cele invocate de parchet sunt întemeiate, pe considerentele ce se vor exprima, recursul inculpatului urmând a fi respins.
In acest sens, curtea reține că în mod corect instanțele au stabilit vinovăția inculpatului, dispunând condamnarea sa, având în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv atitudinea de recunoaștere a inculpatului, dar au apreciat în mod greșit că în cauză au fost respectate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă și nu numai de persoana inculpatului, criteriu la care s-au orientat, prioritar, instanțele.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, contribuind prin atitudinea sa la buna desfășurare a procesului penal, nu are antecedente penale, de asemenea, are o situație specială, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, dar orientarea instanțelor prioritar pentru un asemenea criteriu, vizând numai persoana inculpatului, lăsând în plan secund gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat cu urmări deosebit de grave având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale de 120-140 zile, necesare pentru vindecarea victimei, la care se adaugă și împrejurarea că a condus motoscuterul și sub influența băuturilor alcoolice, toate acestea îndreptățesc curtea a susține că se impune asigurarea unui echilibru între criteriile vizând fapta și cele vizând persoana inculpatului, ce se poate asigura prin orientarea la o pedeapsă mai aspră care să corespundă, de altfel, și prevederilor art.52 Cod penal, vizând scopul preventiv, așa cum susține parchetul.
Ca urmare, cum pedeapsa de 1000 lei amendă, și aceasta suspendată, nu corespunde cerințelor vizând individualizarea pedepsei prev. de art.72 Cod penal, dar și scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal, așa cum s-a precizat mai sus, curtea, sub acest aspect va admite recursul parchetului, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa decizia atacată precum și sentința și, rejudecând, va înlătura aplicarea pedepsei amenzii, orientându-se spre o pedeapsă cu închisoare, în condițiile art.184 alin.2 și 4 Cod penal, reținând ca și celelalte instanțe, prevederile art.74 lit.a și c Cod penal, circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
In ceea ce privește modalitatea executării acestei pedepse, curtea constată că se impune, de asemenea, menținerea modalității suspendării, având în vedere că sunt întrunite pe deplin, cu referire atât la faptă dar și la persoana inculpatului, condițiile de aplicare prevăzute de art.81 Cod penal,apreciind astfel că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Totodată, făcând aplicarea art.81 Cod penal, va face și aplicarea prevederilor art.71 rap. la art.64 lit.a și b Cod penal, vizând pedepsele accesorii, pedepse care vor fi suspendate în baza art.71 alin.5 Cod pr.penală, pe durata suspendării executării pedepsei.
De asemenea, în cauză, potrivit legii, mai precis în baza art.82 Cod penal, va fixa un termen de încercare, luând în calcul cuantumul pedepsei aplicate.
Cât privește recursul declarat de inculpat, pe latura civilă a cauzei, care susține înlăturarea despăgubirilor dispuse de instanța de fond, așa cum au fost menținute de către instanța de apel, curtea constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, în mod corect inculpatul urmând a despăgubi partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B cu suma menționată în hotărârea primei instanțe, avându-se în vedere dovezile pe care le-a produs efectiv, în acest sens, unitatea spitalicească menționată. cu privire la cheltuielile de spitalizare, ca urmare a internării victimei.
Așa fiind, acest recurs al inculpatului urmează a fi respins ca nefundat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmând ca acesta să fie obligat, potrivit prevederilor art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare statului, în care va fi inclus și onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr. 30/A din data de 20.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, secția penală, în dosarul nr-.
Casează decizia susmenționată precum și sentința penală nr.303 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-.
Înlătură aplicarea pedepsei amenzii și dispune condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal la 3 luni închisoare, reținând prevederile art.74 lit.a și c Cod penal.
Face aplicarea art.81 Cod penal și a prevederilor art.71 rap.la art.64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.82 Cod penal fixează termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod procedură penală pe durata suspendării, suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, pe care îl obligă la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariul avocat oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3/18 noiembrie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Gh.cerbeanu
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
