Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 629/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 629/
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în,-, județ S - M, împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În conformitate cu disp. Art. 297 cod pr. Penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului inculpat pentru care se prezintă avocat în substituire pentru avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar, lipsind intimata partre vătămată, intimata parte responsabilă civilmente SC Trans SRL, AF, SC -Reasigurare B și intimatele părți civile Spitalul de Recuperare - Clinica Nord și Spitalul de Recuperare.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cerere care este admisibilă. Apreciază că, in mod greșit s-a apreciat că cererea este inadmisibilă, întrucât textul are incidență în soluționarea cauzei. S-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.111 alin.4 și 6 din OUG 195/2002, aprobată prin Legea nr.49/2006 și modificată prin OUG nr.146/2008, apreciind că se încalcă dispozițiile art.23 alin.11, art.11 și art.20 din Constituția României, art.6 paragraful 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.11 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În temeiul textului de lege considerat a fi neconstituțional, organul de urmărire penală și instanța de judecată dispun asupra unui drept fundamental al persoanei bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, numai pe baza unei simple aprecieri subiective și cu mult înainte de stabilirea, pe bază de probe,dacă persoana în cauză a încălcat sau nu o regulă de circulație, raportat și la faptul că în materia infracțiunilor de vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă, rezultate din producerea unui accident de circulație, textul incriminator (art.184 alin.3 Cod penal, art.178 alin.2 Cod penal) prevede ca și cerință esențială, nerespectarea dispozițiilor legale pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea incheierii Tribunalului Constanța ca fiind legală și temeinică. In mod corect, Tribunalul Constantaa arătat că nu sunt îndeplinite disp. art. 29 din Legea nr. 47/2002 și faptul că această dispoziție prevede o măsură complementară și nu poate influența soluția.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat in replică arată că, instanța, soluționează cererea de prelungire a dreptului de conduce, iar încălcarea unei reguli de circulație este un element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 184 cod penal.
CURTEA:
Cu privire la cauza penală de față;
Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2009 Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art. 29 al. 1,6 din Legea nr. 47/2002 republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 al. 4 și 6 din OUG nr. 195/2002 aprobată prin Legea nr. 49/2006 și modificată prin OUG nr. 146/2008 în raport de dispozițiile art. 23 al. 11 din Constituția României, formulată de apelantul.
Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
În vederea sesizării Curții Constituționale,instanța este datoare să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate.
Astfel, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.
Condiția prevăzută de legea specială, ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu cauza, presupune ca soluția dată de Curtea Constituțională, să influențeze modalitatea de soluționare a cauzei.
Se constată că dispozițiile art.111 alin.4 din OUG nr.195/2002 vizează reținerea permisului de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, în condițiile în care a încălcat o regulă de circulație iar prevederile art.111 alin.6 din același act normativ privesc prelungirea dreptului de circulație.
În raport de prevederile legale la care se referă excepția,( respectiv art.111 alin.4 și 6 din OUG nr.195/2002,referitor la reținerea permisului de conducere al conducătorului auto implicat intr-un accident de circulație, soldat cu uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane și prelungirea dreptului de circulație), judecarea cauzei nu poate fi influențată de soluția Curții Constituționale, de admiterea ori respingerea excepției, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47 / 1992.
Aceasta, în condițiile în care inculpatul este acuzat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, reținându-se așadar prin rechizitoriu, că a încălcat reguli de circulație, iar dispozițiile art.111 alin.4 și 6 din OUG 195/2002, deși aplicabile în speță, din perspectiva reglementării dreptului de circulație pe perioada instrucției penale, nu sunt de natură a influența soluționarea cauzei dedusă judecății.
Prin urmare, în baza art. 29 alin. 1, 6 din Legea nr. 47 / 1992, republicată, va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. 4 și 6 din OUG nr. 195 / 2002, aprobată prin Legea nr. 49 / 2006 și modificată prin OUG nr. 146 / 2008, în raport de dispozițiile art. 23 alin 11 din Constituția României, formulată de inculpat.
Va respinge cererea de suspendare a judecății cauzei.
Împotriva încheierii din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul inculpat a susținut că, în mod greșit tribunalul a reținut că dispozițiile legale considerate neconstituționale nu influențează soluția ce se va pronunța în cauză, câtă vreme pe baza unei aprecieri subiective și fără probe, persoana judecată pentru o infracțiune ce are ca și cerință esențială încălcarea dispozițiilor legale pentru exercițiul activității de conducător auto este prezumată vinovată mai înainte de a se pronunța împotriva ei o hotărâre definitivă de condamnare, ceea ce în mod evident încalcă prezumția de nevinovăție.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, urmare rejudecării să se admită excepția de neconstituționalitate invocată, trimițându-se dosarul la Curtea Constituțională și să se suspende judecata cauzei până la soluționarea excepției respective.
Examinând încheierea din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în lumina criticii din recursul inculpatului și a dispozițiilor legale inserate în art. 29 din Legea nr. 47/1992, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile legale prevăzute de art. 111 al. 4 și 6 din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 și modificată prin OUG nr. 146/2008 nu are legătură cu soluția ce se va pronunța în cauza penală ce are ca obiect o infracțiune ce vizează un accident de circulație, în condițiile în care indiferent dacă se suspendă sau nu dreptul de a conduce un autovehicul, soluțiile de condamnare sau achitare se pronunță pe baza probelor administrate în procesul penal.
Măsura prevăzută de art. 111 al. 4 și 6 din Legea nr. 49/2006 modificată prin OUG nr. 146/2008 este una complementară, de protecție a tuturor participanților la traficul rutier și temporară, până la pronunțarea unei soluții definitive în cadrul procesului penal, iar dacă, pe baza probelor se constată nevinovăția persoanei căreia i s-a ridicat dreptul de a conduce un autovehicul, în temeiul prevederilor legale menționate, soluția de achitare determină încetarea respectivei măsuri. Drept urmare, fiind evidentă independența soluției rezultate în urma procesului penal, față de măsura provizorie de ridicare a dreptului de a conduce un autovehicul, se impune constatarea că, în speță, nu este îndeplinită cerința de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzută de art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecință, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este inadmisibilă, iar respingerea ei ca atare este temeinică și legală.
Dovedindu-se netemeinicia criticii din recursul inculpatului și cum în urma examinării din oficiu a încheierii atacate nu s-au identificat alte motive pentru o eventuală reformare a acesteia, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe recurentul inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în,-, județ S - M, împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. apel: /
Red.. Jud. -/09.11.2009
Tehnodact. Gref.
2 ex./11.11.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Eleni Cristina Marcu, Maria
