Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 66/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PRENALĂ NR. 66/
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, -T9, Sc. B, Ap.48, Județul C, împotriva sentinței penale nr.1003 din data de 13 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.431 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat personal, și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
Se constată lipsa:
- intimatului inculpat pentru care răspunde avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2530/2007 emisă de Baroul de Avocați C;
- intimatelor părți civile, și "- " SRL pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- intimatelor părți civile "" B, "" C N, "" C, Spitalul Clinic Județean
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, așa cum a arătat și în scris în motivele de recurs, apreciază hotărârile pronunțate netemeinice și nelegale, pentru următoarele motive: Va începe cu ultimul motiv de recurs formulat in scris și arată că, in mod greșit ambele instanțe au apreciat că, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, in condițiile in care nu au analizat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, preluând automat, fără să argumenteze, fără să existe o motivație în acest sens, dispozițiile art. 135 si art. 173 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, in varianta existentă la data producerii accidentului de circulație. Astfel, analizând aceste norme care sunt enumerate numai in raportul de expertiză efectuată in cursul urmăririi penale și care este preluată automat de către cele două instanțe, fără a face măcar o analiză a conținutului acestor norme legale, se poate constata că nu este îndeplinită o condiție esențială a existenței infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește art. 135 din Regulament, in această dispoziție legală, se face trimitere la interdicția de a intra pe contrasens, trecând linia continuă. Din toate probele administrate in cursul urmăririi penale cât si in faza de judecată, urmează să se constate că s-a dovedit împrejurarea că, recurentul de fapt nu a depășit linia continuă și nu a intrat pe contrasens. Este si logic pentru că, altfel ar fi fost implicat in accidentul de circulație. Atât timp cât inculpatul nu a virat stânga, nu a călcat linia continuă și nu a intrat pe contrasens, in mod sigur nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 135 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. De asemenea nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 173 alin. 3 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, întrucât, urmează a se constata că, accidentul de circulație s-a petrecut in municipiul C și nu în afara localității.
Apreciază că cele două hotărâri sunt nelegale întrucât, in mod greșit a fost condamnat inculpatul, fără a se stabili dinamica accidentului și locul impactului. Intimatul nu a adaptat viteza autoturismului în trafic și nu a avut posibilitatea de a efectua un viraj pe I și s-a produs accidentul. Nu s-a stabilit nici măcar dacă accidentul a avut loc înaintea sau după mașina inculpatului. Consideră că in mod nelegal au fost înlăturate probele solicitate in apărare, respectiv audierea martorului si suplimentele de expertiză. Dacă s-ar fi lămurit dinamica accidentului, s-ar fi concluzionat că martorul, nu putea să observe manevrele efectuate de inculpatul recurent. Pentru acest motiv, solicită înlăturarea declarației acestuia.
Pentru primele două motive de recurs scrise, în baza art. 38515pct. 2 lit. c cod pr. penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate cu trimitere la instanța de fond pentru administrarea probelor solicitate în apărare.
Pentru ultimul motiv scris de recurs, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod pr. penală, întrucât vinovat de producerea accidentului se face.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, extinderea efectelor recursului si pentru intimatul inculpat și achitarea inculpatului.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor hotărârilor pronunțate, care sunt legale și temeinice si prin care, in mod corect s-a stabilit culpa comună in producerea accidentului de circulație.
Avocat având cuvântul pentru intimații părți civile și SC - SRL C, arată că în ceea ce privește aflarea adevărului, inculpatul nu încearcă decât să se eschiveze. S-a afirmat că, întreaga urmărire penală nu s-a efectuat in mod corespunzător și s-a susținut că se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice. Aceste aspecte nu au nici un fel de relevanță asupra stabilirii dinamicii accidentului. Acest accident nu poate fi lămurit prin expertize, pentru că, la locul accidentului nu au existat urme de frânare. Au fost efectuate două asemenea expertize, părțile au fost asistate, au formulat obiecțiuni și obiective la care experții au răspuns. Inculpatul susține că a avut o gravă problemă tehnică la autoturism care, coroborată cu neatenția inculpatului, a condus la producerea accidentului. Defecțiunile constatate nu au fost insă de natură să conducă la o asemenea manevră din partea inculpatului. Inculpatul a oprit brusc autoturismul, sens în care se poate avea în vedere declarația martorului și declarația lui După HG accident, inculpatul chiar a virat stânga așa cum a avut intenția. Indiferent de cum se interpretează manevra, inculpatul are responsabilitate in producerea acestui accident, încălcând dispozițiile art. 1, 125, 157 alin. 1, 160, art. 173 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că este nevinovat, pentru că nu a avut nici o legătură cu producerea accidentului. foarte încet și avea semnalele de avarie puse. Gaf ost surprins de apariția, care nu se vedea de spatele microbuzului. Problema pe care a avut-o a fost o defecțiune de motor, iar martorul a fost cel care a văzut tot ceea ce s-a întâmplat. Solicită achitarea sa întrucât este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Constanța, prin sentința penală nr. 1003 din 13 iunie 2007, în baza art.184 alin.2,4 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.06.1980 în C, cetățean român, studii medii, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în,-, -D4,.A,.7, județul C, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neachitării cu rea-credință a despăgubirilor civile.
În baza art.184 alin.2,4 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.12.1950 în comuna, județul C, cetățean român, studii superioare, căsătorit, un copil, fără antecedente penale, domiciliat în C,-, -T9,.B,.48, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.81 Cod penal s- suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neachitării cu rea-credință a despăgubirilor civile.
În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 și art.1003 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean C și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul SC Românească SA B, în solidar cu inculpatul, alături de asigurătorul SC Reasigurare SA C-N la plata sumei de 3995 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean
În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 și art.1003 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC - SRL și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul SC Românească SA B, în solidar cu inculpatul, alături de asigurătorul SC Reasigurare SA C-N la plata sumei de 11741,95 lei către partea civilă SC - SRL, cu titlu de daune materiale, asigurătorii urmând să răspundă în limita plafonului legal.
În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 și art.1003 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul, alături de asigurătorul SC Românească SA B, în solidar cu inculpatul, alături de asigurătorul SC Reasigurare SA C-N la plata către partea civilă a sumei de 5000 lei, reprezentând daune materiale și 15000 lei, cu titlu de daune morale, asigurătorii urmând să răspundă în limita plafonului legal.
S-a luat act că asigurătorul SC Românească SA B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală aui fost obligați inculpații la plata a câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (avocat ) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata a câte 297,5 lei fiecare către partea civilă SC - SRL și la plata a câte 476 lei fiecare către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut că la data de 19.10.2004, în jurul orei 1130, inculpatul conducea autoturismul marca cu numărul de înmatriculare - pe DN 2A către localitatea, pe a doua a sensului de deplasare. Pe aceeași bandă, în fața autoturismului inculpatului, autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare - condus de inculpatul. Între cele două autoturisme pe aceeași bandă a sensului de deplasare un microbuz. În apropierea intersecției cu strada - - inculpatul a semnalizat schimbarea direcției de deplasare spre stânga, a redus viteza de deplasare și a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere autoturismelor care circulau pe contrasens. Pe această porțiune de drum sensurile de deplasare sunt marcate printr-o linie continuă dublă.
Conducătorul microbuzului a observat manevra de semnalizare a autoturismului condus de inculpatul și a trecut de pe a doua pe întâi, reușind să depășească autoturismul Renault.
Inculpatul, aflat în spatele microbuzului, a fost surprins de manevra de virare de pe a doua pe întâi, precum și de autoturismul inculpatului, care era oprit pe sa de deplasare. Astfel, întrucât inculpatul nu a păstrat distanța necesară față de autoturismul care în fața sa, nu a putut opri autoturismul în condiții de siguranță și a inițiat un viraj de evitare către stânga. Autoturismul condus de inculpatul a pătruns pe a doua pe contrasens, lovind frontal autoturismul marca Cielo cu numărul de înmatriculare -, aparținând SC - SRL, condus de martorul G -. Este de menționat că în autoturismul Cielo se mai afla martorul G și partea vătămată, iar în autoturismul condus de inculpatul se afla martorul.
Din raportul de constatare medico-legală nr.560/AC/23.12.2004 emis de Serviciul de Medicină Legală C rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarației părții vătămate, coroborată cu rapoartele de expertiză tehnică auto efectuate de experții și Domnel, cu declarațiile martorilor G - și, cu raportul de constatare medico-legală nr. 560/AC/2004, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schița locului accidentului și cu declarația inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații, și asigurătorul de răspundere civilă SC Românească - SA, iar Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr. 431 din 31 octombrie 2007, în baza art.379 pct.1 lit. b cod pr. penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.
În baza art.379 pct.1 lit.a cod pr. penală, a respins ca tardiv, apelul declarat de asigurătorul SC SA B împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.193 cod pr. penală, a obligat pe fiecare apelant la câte 396 lei reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat, către intimatele părți civile și SC - SRL.
În baza art.192 al.2 cod pr. penală, a obligat apelanții la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Constanța, a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă existența unei culpe concurente a celor doi inculpați la producerea accidentului de circulație.
Astfel cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză concluzionează în același sens și anume că starea de pericol a fost creată pe de o parte de existența pe a doua a sensului de mers dinspre C spre a autoturismului condus de inculpatul, oprit voluntar și care semnaliza schimbarea direcției de deplasare spre stânga, deși în zona respectivă o asemenea manevră nu era permisă sensurile de deplasare fiind marcate de linie dublă continuă, iar pe de altă de inculpatul care nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autovehiculul care în fața sa, și surprins de manevra efectuată de acesta dar și de autovehiculul oprit al celuilalt inculpat, pe sa de circulație, a pătruns pe contrasens, lovind frontal autoturismul -.
Concluziile celor două expertize se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză G - și, declarațiile inculpatului cât și cu procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de schița locului accidentului.
În mod corect instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului care a susținut că nu a oprit autoturismul ci doar a încetinit și a pornit semnalizarea de avarie, din cauza unei defecțiuni survenite la motor, aceste susțineri sânt în contradicție cu probele la care am făcut referire și nu pot fi luate în considerare.
Astfel cum a precizat expertul în suplimentul la raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cursul urmăririi penale, defecțiunea apărută la motor în sensul susținut de inculpat, respectiv funcționarea defectuoasă a sistemului de alimentare cu combustibil, nu putea să determine reducerea bruscă a vitezei de așa manieră încât conducătorul microbuzului care imediat în spatele său să fie nevoit să execute din scurt manevra de trecere de pe a doua pe întâi. Pentru remedierea defecțiunii apărute la motor inculpatul era obligat să semnalizeze dreapta și să înceapă trecerea pe întâi, având această posibilitate, în condițiile în care microbuzul care circula în spatele său a putut efectua această manevră, iar inculpatul după producerea accidentului s-a deplasat cu autoturismul pe strada - - după cum acesta a și recunoscut și ulterior la poliție, prin urmare nu a fost vorba de o defecțiune la sistemul de alimentate.
De altfel cu ocazia audierii în fața instanței de apel acest inculpat a precizat că pierderea de viteză s-a datorat nu unei defecțiuni la motorul autoturismului, cum susținuse anterior,ci pierderea de viteză a apărut pentru că a apăsat brusc pedala de accelerație. Cu atât mai mult asemenea manevră îi este imputabilă.
Prin urmare chiar dacă s-ar în vedere susținerile acestui inculpat,situațiile în care acesta afirmă că s-a aflat nu-l exonerează de culpă în producerea acestui accident, atât în prima variantă susținută, aceea a defecțiunii la motor, cât și în a doua variantă aceea a apăsării bruște a pedalei de accelerație ambele având aceeași urmare așa cum susține inculpatul, pierderea de viteză în deplasarea autoturismului, acesta era obligat să efectueze manevra de trecere pe întâi, manevră pe care o putea efectua în deplină siguranță, pentru sine cât și pentru ceilalți participanți la trafic, așa cum a fost efectuată și de microbuzul care circula în spatele său, manevră pe care o putea efectua, având în vedere că acesta s-a deplasat cu autoturismul după producerea accidentului fără nici o problemă.
Totodată nu poate fi luat în considerare, nici punctul de vedere al expertului parte, care a susținut că autoturismul condus de inculpat nu putea fi oprit în vederea efectuării manevrei de virare la stânga deoarece atunci ar fi fost implicat și acesta în impactul produs.
Această susținere este însă în contradicție cu toate probele aflate la dosarul cauzei, având în vedere că inculpatul tocmai pentru a nu intra în coliziune cu autoturismul Renault Megan, l-a depășit pe acesta prin partea, a intrat pe contrasens, unde a și avut loc impactul cu autoturismul condus reglementar de martorul G -, impact care s-a produs în fața autoturismului Renault Megan având în vedere direcția sa de deplasare.
Prin urmare din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul aflându-se la data de 19.10.2004, la volanul autoturismului CT -50 -, a oprit autoturismul în loc nepermis și a semnalizat pentru a vira la stânga deși efectuarea acestei manevre nu era permisă în zona respectivă. La rândul său inculpatul aflat și acesta la volanul autoturismului - nu a păstrat distanța reglementară față de autoturismul aflat în fața sa și surprins de manevra efectuată de inculpatul a intrat pe contrasens în impact cu un autoturism care circula reglementar, accidentul de circulație fiind produs din culpa ambilor inculpați.
În această situație, solicitările formulate de inculpați de achitare, atât în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c cod procedură penală - inculpatul - cât și în temeiul art. 10 lit. d cod procedură penală - inculpatul, sânt neîntemeiate și nu pot fi primite de instanța de apel, la producerea accidentului de circulație contribuind ambii inculpați, așa cum am arătat mai sus.
Nici solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art.10 lit. b/1 cod procedură penală și art.18/1 cod penal, nu poate fi primită de instanța de apel.
Așa cum s-a arătat, accidentul de circulație s-a produs din culpa concurentă a ambilor inculpați și a avut ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale și sănătății părții civile acesta având nevoie de 120 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Nu se poate astfel susține că fapta celor doi inculpați a adus o atingere minimă, lipsită de importanță, valorilor apărate de norma penală.
Dimpotrivă în raport de fapta săvârșită de inculpați, de împrejurările în care a fost comisă și de urmările produse, această faptă constituie infracțiune și pentru sancționarea acesteia este necesară aplicarea unei pedepse, așa cum întemeiat a și dispus instanța de fond, pedepsele aplicate celor doi inculpați fiind corespunzător individualizate și în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de lege.
În ceea ce privește despăgubirile civile, acestea au fost corect cuantificate de către instanța de fond, fiind de natură să asigure acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile prin producerea acestui accident din culpa concurentă a celor doi inculpați, aceștia fiind obligați în solidar și fiecare alături de asiguratorul său în limita plafonului legal, la despăgubiri civile către cele trei părți civile.
Nu se impune astfel reducerea acestor despăgubiri.
Apelul formulat de asigurătorul de răspundere civilă SC ROMÂNEASCĂ SA este tardiv. Acestei societăți i - a fost comunicată hotărârea la data de 2.07.2007, așa cum a rezultat din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare și a formulat apel la data de 17.07. 2007 și nu pe data de 13.07.2007 conform dispozițiilor legale, deci peste termenul prevăzut de lege.
Împotriva sentinței penale nr. 1003 din 13 iunie 2007 Judecătoriei Constanța și a deciziei penale nr. 431 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Constanțaa declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale și netemeinice.
În motivele de recurs se solicită casarea celor două hotărâri penale și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, întrucât nu a încălcat nici o prevedere din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:
La data de 19 octombrie 2004, inculpatul, conducea autoturismul marca cu număr de înmatriculare CT - 04 - pe 2, cu direcția de deplasare către localitatea, a doua a sensului de deplasare. Pe aceeași bandă cu fața, autoturismul condus de autoturismul marca " Renault " cu numărul de înmatriculare -, condus de coinculpatul. Între cele două autoturisme sub pe aceeași bandă a sensului de deplasare un microbuz, rămas neidentificat.
Pe contrasens venea pe a doua autoturismul marca " Daewoo Cielo " cu numărul de înmatriculare - condus de G -, in care se afla și și G.
În apropierea intersecției cu strada - -, inculpatul, a semnalizat schimbarea direcției de deplasare spre stânga, a redus viteza de deplasare și a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere autovehiculelor care rulau de pe contrasens.
De precizat că, această manevră a fost executată pe o porțiune de drum unde sensurile de deplasare ale șoselei sunt marcate printr-o linie continuă dublă.
Conducătorul microbuzului a observat manevra de semnalizare a autoturismului condus de inculpatul pentru a executa manevra de trecere de pe a doua pe întâi, reușind în acest fel să depășească autoturismul marca " Renault ". Astfel, in spatele microbuzului, inculpatul a fost surprins de manevra de virare la dreapta pe întâi a microbuzului din fața sa și de apariția unui autoturism oprit pe sa de deplasare și pentru că nu a păstrat distanța necesară între autoturismul condus de el și cel dinaintea sa, nu a mai avut practic timpul necesar pentru a opri autoturismul în condiții de siguranță. Pentru a evita un accident, inculpatul a inițiat un viraj de evitare spre stânga, reușind să evite impactul cu autoturismul condus de, dar întrucât a pătruns pe a doua de pe contrasens, a intrat in impact frontal cu autoturismul condus de G -.
Inculpatul recurent se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 135 din nr.HG 85/2003, pentru aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 și care prevede că " pe drumurile publice pe care sunt aplicate marcaje, conducătorilor de vehicule le este interzisă trecerea peste linia continuă simplă sau dublă, peste marcajul pentru spațiile interzise" cât și cele din art. 173 (3) din același act normativ și care prevede că " în afara localităților, oprirea sau staționarea voluntară a vehiculelor se face în afara părții carosabile, iar când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta drumului paralel cu axul acestuia " prevedere legală încălcată de inculpatul recurent, care a oprit, așa cum a recunoscut și el.
Aceste prevederi legale încălcate de recurent sunt demonstrate prin procesul verbal de cercetare la fața locului, expertize tehnice auto cât și martorii audiați.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală recurentul inculpat va fi obligat la 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu (pentru inculpatul intimat ) sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, -T9, Sc. B, Ap.48, Județul C, împotriva sentinței penale nr.1003 din data de 13 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.431 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile MJ, către Baroul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.:
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./08.02.2008
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin Iancu
