Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 69/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.69/
Ședința publică din data de 06 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
Pe rol, judecarea recursurilor penale declarate de:
- inculpata intimată - domiciliată în comuna nr.10, Bl.4,Sc.B,Ap.34, județul P și
- inculpatul - parte civilă și intimat - domiciliat în municipiul B, Sector 3,-, -, Sc.C, Ap.83, împotriva deciziei penale nr.133 din data de 19.03.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.1925/2006 și sentinței penale nr.316 din data de 14.06.2006 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr.137/2006, inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de apărătorii aleși ai părților, a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2008 și 06 februarie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța, Secția Penală, prin decizia penală nr. 133 din data de 19.03.2007, pronunțată în dosarul penal cu nr.unic -, în baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedură penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata si de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 316 din 14 06 2006 Judecătoriei Mangalia, pronunțata in dosarul penal nr. R 137/2006.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat apelanții-inculpați să plătească statului cate 80 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate in apelul lor.
In baza art. 379 pct.2 lit. a) Cod procedură penală:
A admis apelurile parților civile SI împotriva sentinței penale nr.316 din 14 06 2006 Judecătoriei Mangalia, pronunțată in dosarul penal nr. 137/2006
A desființat sentința penală apelă si rejudecând dispune:
In baza art. 14 si art. 346 cod procedură penală raportat la art. 998-999 si 1003 Cod civil:
A admis acțiunile civile formulate de pârtile civile si împotriva inculpaților si.
A obligat in solidar inculpații si să plătească părții civile echivalentul in lei la data plătii a sumei de 16.476 EURO, reprezentând despăgubiri civile, si suma de 15.000 lei reprezentând daune morale.
A obligat in solidar inculpații să plătească părții civile echivalentul in lei la data plății a sumei de 16.476 EURO, reprezentând despăgubiri civile, si suma de 15.000 lei reprezentând daune morale.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind admiterea a în parte a acțiunilor civile ale părților civile și și dispozițiile privind respingerea celorlalte pretenții civile ale acestora.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
In baza art.193 alin 1 și 4 cod procedură penală:
A obligat pe fiecare inculpat să plătească părții civile suma de 112,5 lei și părții civile suma de 112,5 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceștia.
In baza art.192 alin 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apelurile părților civile au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr.1257/P/24.03.2004 s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 respectiv art.184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit."b" Cod penal.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr.512/P/2004 s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 și art.184 alin.2 și 4 cu aplicarea art.33 lit."b" Cod penal.
Judecătoria Mangalia, prin încheierea de ședință din 29.11.2004, pronunțată în dosarul nr.135/2004, a conexat cele două cauze.
Prin actele de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 02.05.2003, inculpatul, împreună cu inculpata, părțile vătămate și și cu martora, s-au hotărât să se deplaseze din stațiunea în stațiunea.
Deplasarea s-a efectuat cu autoturismul marca "Wolkswagen Golf" cu nr.de înmatriculare B-23-, proprietatea inculpatului, care era condus de inculpata.
La un moment dat, inculpata a avut impresia că un autoturism ce se deplasa din sens contrar, a pătruns pe sa de circulație și astfel, a efectuat un viraj spre dreapta și a pătruns pe I, acționând totodată și pedala de frânare.
Observând această manevră, inculpatul, a tras de volan, spre stânga, moment în care autoturismul a ajuns pe contrasens după care datorită vitezei mari de deplasare a intrat în balans în plan orizontal și în cele din urmă a ieșit pe acostament din dreapta, în direcția de deplasare.
Datorită vitezei cu care a intrat în zona de pământ afânat și denivelărilor acostamentului, autoturismul s-a răsturnat răsucindu-se cu cel puțin 3600în jurul axei sale.
Ca urmare a răsucirii autoturismului și a faptului că ușa dreapta s-a desprins, partea vătămată a fost aruncat în afara vehiculului. Au mai suferit vătămări, partea civilă și.
Judecătoria Mangalia ca instanță de fond analizând întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală și timpul cercetării judecătorești, a reținut aceeași situație de fapt. S-a stabilit că ambii inculpați au comis cu vinovăție infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
autoturismului a fost determinată de inculpata care a condus autoturismul cu o viteză peste cea legală și a efectuat și o manevră bruscă, spre dreapta. Și inculpatul a contribuit la autoturismului deoarece după ce inculpata a efectuat manevra bruscă spre dreapta, a intervenit și el, trăgând de volan spre stânga. Culpa acestui inculpat constă și în faptul că știa că inculpata avea carnet de conducere de câteva luni și totuși i-a încredințat autoturismul, impulsionând-o să conducă cu o viteză peste cea legală.
Manevrele bruște ale celor 2 inculpați au produs autoturismului, care nu a mai putut fi controlat, a ieșit pe acostament și s-a răsturnat.
În considerarea celor mai sus prezentate, instanța a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa comună a ambilor inculpați, iar între faptele inculpaților și vătămările părților civile, există raport de cauzalitate.
La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizarea pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal cât și contribuția efectivă a fiecărui inculpat la producerea accidentului și implicit la vătămarea corporală a părților civile, - a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 220-240 zile îngrijiri medicale iar - leziuni ce au necesitat pentru vindecare 200 - 220 zile îngrijiri medicale.
Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de părțile civile frații, de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență B, de C și de
Și inculpatul, s-a constituit parte civilă solicitând despăgubiri reprezentând c/valoarea reparațiilor efectuate la autoturismul avariat, proprietatea sa.
Pretențiile au fost respinse deoarece acesta are calitatea de inculpat și nu de parte vătămată, în prezenta cauză.
Astfel, Judecătoria Mangalia, prin sentința penală nr.316/14.06.2006, pronunțată în dosarul penal nr.137/2006 a dispus în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, condamnarea inculpatei - fiica lui și născută la data de 22.01.1984 în C, domiciliată în comuna nr.10, Bl.4, Sc.B, Ap.34, județul P, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a condamnat pe inculpata la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art.33 lit."b" Cod penal, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în conformitate cu art.81 Cod penal, a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen ce s-a compus din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință penală la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.184 alin.2 și 4 cu aplicarea art.74 alin.1 lit."a" raportat la art.76 lit."e" Cod penal a condamnat pe inculpatul
- fiul lui și, născut la data de 27.04.1976 în B, sector 4, domiciliat în B, Sector 3,-, - Sc.C, Ap.83 la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art.184 alin.2 și 4 cu aplicarea art.74 alin.1 lit."a" raportat la art.76 lit."e" Cod penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art.33 lit."b" Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în conformitate cu art.82 Cod penal a stabilit termen de încercare de 2 ani și 3 luni, termen ce s-a compus din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință penală la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A respins pretențiile civile formulate de.
A obligat inculpații în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 4.877.570 ROL către CAS
A obligat inculpații în solidar către CAS B la plata sumei de 40.488.534 ROL reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A respins cererea părții civile Spitalul Clinic de Urgență B privind obligarea inculpaților la plata sumei de 440.700 ROL (44,07 RON) reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale inculpatului.
A admis acțiunea civilă formulată de părțile civile și.
A obligat inculpații în solidar către partea vătămată la plata sumei de 6000 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale.
A respins celelalte pretenții formulate de părțile civile și.
În baza art.193 Cod procedură penală a obligat inculpații către partea civilă la plata a câte 1250 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părți respectiv onorariu avocat.
În baza art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpații către stat la plata a câte 300 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpata, inculpatul, părțile civile și, criticându-le pentru neegalitate și netemeinicie.
Criticile formulate de inculpata, vizează modul de soluționare a acțiunii penale și a acțiunii civile.
Apreciază inculpata că pedeapsa ce i-a fost aplicată este într-un cuantum mult prea mare raportat la contribuția sa efectivă la producerea accidentului și de datele personale.
Susține apelanta inculpată că și despăgubirile materiale și morale acordate părților civile sunt într-un cuantum prea mare.
Inculpatul, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecându-se cauza, pe fond, să se pronunțe o hotărâre prin care el să fie achitat în temeiul art.10 lit."c", deoarece nu el a condus autovehiculul implicat în accident și nu a efectuat nici un fel de manevră care să fi determinat și răsturnarea autovehiculului.
Criticile aduse de apelanții - părți civile, vizează atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă.
Apreciază apelanții că pedepsele ce au fost aplicate sunt într-un cuantum mult prea mic raportate la consecințele produse, respectiv la numărul mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor părților civile.
Susțin cei doi apelanți că în soluționarea acțiunii civile, în mod greșit prima instanță nu i-a obligat pe inculpați și la plata cheltuielilor efectuate pe parcursul tratamentului ortoped de specialitate, la Spitalul -Viena.
Se solicită și majorarea daunelor morale.
Tribunalul Constanța analizând și întreg materialul probator administrat în cauză a constatat că, situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția celor doi inculpați, sunt pe deplin dovedite. S-a mai stabilit că și pedepsele au fost corect individualizate în raport de împrejurările de fapt și de circumstanțele personale ale celor doi inculpați.
Drept urmare, s-a concluzionat că sunt nefondate criticile aduse de apelanți modului de soluționare a acțiunii penale și, sub acest aspect, toate apelurile sunt nefondate.
Și sub aspectul laturii civile, apelul inculpatei este nefondat.
Apelurile părților civile care vizează acțiunea civilă, sunt întemeiate.
Tribunalul a constatat din interpretarea actelor medicale și a expertizelor medico-legale, că nu pot fi considerate ca inutile și voluptorii, cheltuielile materiale ale părților civile efectuate în străinătate. A stabilit instanța de apel, că hotărîrea de transferare a celor două victime la Spitalul - Viena, a fost luată de medicii de la Spitalul de Urgență și s-a impus ca urmare a complexității leziunilor suferite și a dezideratului ca părțile civile să beneficieze de restabilire a sănătății într-un grad cât mai complet.
Pentru aceste considerente s-a majorat cuantumul despăgubirilor civile și a daunelor morale, la care cei doi inculpați au fost obligați în solidar către părțile civile și.
Împotriva sentinței penale nr.316/14.06.2006 a Judecătoriei Mangalia și a deciziei penale nr.133/19.03.2007 a Tribunalului Constanța, au declarat recurs inculpata și inculpatul.
Inculpatul, invocând motivul de casare prevăzut de art.3859punct 18 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul art.10 lit."c" Cod procedură penală.
În motivarea cererii de recurs, susține inculpatul că nu sunt probe cu care să se susțină concluzia instanței că el ar fui efectuat acte materiale de vătămare corporală din culpă. Solicită instanței să aibă în vedere împrejurarea că nu se afla la volanul autoturismului și să dea o eficiență mai mare expertizei tehnice efectuată în cauză, din concluziile căreia rezultă că singura cauză a producerii accidentului o constituie viteza mare a autoturismului.
Recurenta inculpată, invocă motivele de casare prevăzute de art.3859punct 9,15,18 Cod procedură penală. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecându-se cauza pe fond, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că inculpatul este autorul principal al accidentului și să se procedeze în consecință atât la individualizarea pedepsei cât și la obligarea la plata pretențiilor civile.
SE solicită a se face aplicarea art.47 Cod penal, privind cazul fortuit, cauză de înlăturare a răspunderii penale. În acest sens, afirmă recurenta că din probe rezultă că, singura cauză care a determinat accidentul a fost intervenția coinculpatului, care a tras de volan spre stânga. Manevra spre dreapta efectuată de inculpata, nu era de natură să provoace răsturnarea autoturismului cu toate consecințele produse.
În consecință, recurenta solicită achitarea sa în baza art.10 lit."d" Cod procedură penală.
Cu privire la acțiunea civilă, recurenta inculpată arată că la soluționarea acțiunii civile trebuie avut în vedere și comportamentul fraților, anterior producerii accidentului.
Aceștia și-au asumat riscul atunci când au acceptat să se deplaseze spre cu un autoturism la volanul căruia inițial s-a aflat o persoană care era sun influența băuturilor alcoolice, respectiv inculpatul și apoi inculpata, o începătoare în conducerea autovehiculului pe drumurile publice.
Se mai susține că, în mod neîntemeiat, instanța de apel a obligat inculpații să despăgubească părțile civile și cu contravaloarea cheltuielilor efectuate cu tratamentul de la Viena.
Se solicită a se avea în vedere avizele Institutului de Medicină Legală " Minovici", care arată că leziunile puteau fi tratate și de unitățile spitalicești din România.
Verificând hotărârile recurate actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată următoarele:
Probele administrate au fost corect apreciate de instanțe din acestea rezultând că evenimentul rutier s-a produs din culpa comună a celor doi inculpați.
Inculpata, conducea autoturismul cu o viteză peste 100 Km/, viteză cu mult peste cea legală pentru porțiunea de drum pe care se circula /maximum legal - 90Km/h), iar inculpatul, care ocupa locul din dreapta față, a intervenit trăgând de volan spre stânga, după ce inculpata, a făcut un viraj ușor spre dreapta.
În atare situație, se reține că ambii inculpați au încălcat dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că, accidentul a fost cauzat de viteza mare a autoturismului, cât și manevrele spre dreapta și apoi imediat spre stânga, aceasta din urmă manevră fiind făcută la intervenția inculpatului.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarațiile martorei, ale părților civile - frații și ale inculpaților, declarații în amănunt analizate de instanță.
Cererea inculpatului, de a se avea în vedere numai acest raport de expertiză, în care nu se precizează clar că acest inculpat ar fi intervenit în vreun fel în conducerea autoturismului, nu poate fi avută în vedere. Nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferință probelor. Potrivit art.63 Cod procedură penală, instanța are obligația să examineze toate probele administrate și să rețină că sunt expresia adevărului acele probe care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că susținerea inculpatului că nu are nici o culpă în producerea accidentului și implicit în vătămarea părților civile, este lipsită de suport probator, deci este nefondată.
Nici susținerea inculpatei, că există o cauză care înlătură răspunderea sa penală, respectiv cazul fortuit, nu este întemeiată.
Pentru a opera dispozițiile art.47 Cod penal, inculpata trebuie să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului. Imposibilitatea de prevedere trebuie să fie obiectivă, adică împrejurarea care constituie cazul fortuit să nu fi putut fi prevăzută de nici o persoană, ori cât de diligentă ar fi ea.
În cazul din speță, inculpata putea și trebuia să prevadă urmările faptei sale, neputându-se considera că pierderea stabilității autoturismului și imposibilitatea de a-l redresa s-au datorat unor împrejurări neprevizibile. Din raportul de expertiză tehnică rezultă că, inculpata conducea autoturismul cu o viteză cu mult peste cea legală admisă pe avea porțiune de drum, deși era începătoare, avea permis doar de câteva luni și brusc a efectuat o manevră spre dreapta, acționând în același timp și pedala de frână. Expertul arată că, accidentul s-a produs și din cauza manevrelor bruște, dreapta - stânga.
În condițiile de fapt mai sus expuse, inculpata, care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, putea să prevadă urmările faptei sale, neputându-se considera că pierderea stabilității autoturismului și imposibilitatea de a-ș redresa, s-au datorat numai intervenției coinculpatului.
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului, sunt judicios individualizate în raport de gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, cât și de persoana inculpatului. În mod corect s-a apreciat ca având caracter atenuant împrejurarea că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, manifestând și o bună conduită procesuală.
Pentru inculpata, pedepsele aplicate sunt într-un cuantum mult prea mare raportat la circumstanțele atenuante judiciare reținute în sarcina sa. În raport de prevederile art.72 și art.74 Cod penal, stabilirea unor pedepse de câte 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, nu constituie o corectă individualizare a pedepselor.
Instanța de recurs consideră că aplicarea unor pedepse de cîte 3 luni închisoare pentru cele două fapte, are acoperire în realitatea gradului concret de pericol social al faptelor săvârșite și este de natură să conducă la realizarea scopului pedepsei de prevenire și reeducare.
În mod temeinic și legal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru ambii inculpați.
Termenul de încercare stabilit de instanța de fond pentru inculpata, va fi stabilit în raport de reducerea pedepselor aplicate, respectiv de 2 ani și 3 luni.
Curtea constată că nici tribunalul și nici judecătoria nu au soluționat corect acțiunea civilă.
În mod corect, Judecătoria Mangaliaa obligat ambii inculpați să despăgubească, în solidar părțile civile frații cu contravaloarea cheltuielilor efectuate cu tratamentele de la unitățile spitalicești din România. Astfel, se constată că aceeași instanță a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale.
În mod greși Tribunalul Constanțai -a obligat să despăgubească aceleași părți civile și cu contravaloarea cheltuielilor efectuate cu tratamentul din Viena.
În primul rând, trebuie reținut că, toate cheltuielile efective în legătură directă cu vătămările suferite nu au fost precizate li nici solicitate.
Se solicită contravaloarea unor convorbiri telefonice, în roaming în Austria și contravaloarea cheltuielilor făcute cu însoțitorul.
Aceste cheltuieli sunt voluptorii. Din desfășurătorul prețurilor rezultă că s-au făcut zeci de convorbiri pe zi, din oră în oră. Tribunalul Constanțaa cenzurat aceste convorbiri doar în mod subiectiv fără nici un suport logic. Trebuie menționat de asemenea, că în același timp, convorbiri făceau și însoțitoarea și părților civile.
Condițiile esențiale cerute pentru a se obține repararea prejudiciului, sunt ca prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Despăgubirea trebuie stabilită nu prin apreciere, ci în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.
Și cheltuielile efectuate cu însoțitorul sunt voluptorii deoarece nu sunt probe din care rezultă că părțile civile aveau nevoie de însoțitor pe durata internării. De altfel, însoțitorul a stat la hotel pe toată această perioadă și a părăsit Viena înainte de externarea părților civile.
Drept urmare, curtea apreciază că despăgubirile materiale au fost corect stabilite de Judecătoria Mangalia.
Daunele morale, la plata cărora au fost obligați inculpații, sunt într-un cuantum mult prea mic, în raport de suferința de ordin fizic provocată de accidentare, de perioada îndelungată a îngrijirilor medicale, perioadă în care părțile civile au fost lipsite de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări. Daunele morale au scopul de a prin mijloace bănești, condițiile alterate ale părților civile.
Astfel, curtea va majora cuantumul daunelor morale de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru părțile civile și de la 12.000 lei la 15.000 lei către partea civilă.
În contextul celor mai sus prezentate, curtea constată că sunt incidente în cauză, numai motivele de casare prevăzute de art.3859al.1 punct 14 și punct 18 Cod procedură penală, în baza cărora sentința penală nr.316/14.06.2006 a Judecătoriei Mangalia și decizia penală nr.133/19.03.2007 a Tribunalului Constanța vor fi casate. Rejudecându-se cauza, se va pronunța o hotărâre în sensul celor mai sus menționate, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei, despăgubirile materiale se vor acorda în cuantumul stabilit de Judecătoria Mangalia și se va majora cuantumul daunelor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală
Admite ca fondate recursurile penale declarate de inculpata intimată - domiciliată în comuna nr.10, Bl.4, Sc.B, Ap.34, județul P și inculpatul - parte civilă și intimat - domiciliat în municipiul B, Sector 3,-, -, Sc.C, Ap.83, împotriva deciziei penale nr.133 din data de 19.03.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.1925/2006 și sentinței penale nr.316 din data de 14.06.2006 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr.137/2006.
Casează în parte sentința penală și decizia penală și rejudecând dispune:
- reține în sarcina recurentei circumstanțele prevăzute de art. 74 al.1 lit."a" Cod penal cu referire la art.76 al. lit."e" Cod penal la încadrarea juridică;
- reduce pedepsele aplicate de câte 6 luni închisoare la două pedepse de 3 luni închisoare pentru două infracțiuni prevăzute de art.184 al.2 și 4 Cod penal cu reținerea art.74 al.1 lit."a" Cod penal și art.76 lit."e" Cod penal.
- conform art.33 lit."b" și 34 lit."b" Cod penal, contopește pedepsele aplicate, în final, va executa pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare;
- reține art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
- în baza art.82 Cod penal, stabilește termen de încercare de 2 ani și 3 luni, termen ce se compune din durata pedepsei aplicate și termenul de încercare de 2 ani.
- menține art.83 Cod penal.
Acțiunea civilă
Obligă recurenții inculpați în solidar la plata sumei de:
- câte 15000 lei daune morale către părțile civile și;
- 6000 lei daune materiale către;
- 6500 lei daune materiale către.
Menține celelalte dispoziții.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/4 ex.
Data: 20.02.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Zoița Frangu
