Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 736/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
467/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.736/
Ședința publică din data de 22.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, de recurenții-părți civile și BG und și de recurentul-parte vătămată împotriva Deciziei penale nr.104/09.XII.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, din Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 8.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.306, Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru datele de 15.2009, 21.2009 și, apoi, pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Rezoluția din data de 24.2002, din Dosarul nr.894/P/2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova dispus, în temeiul art.249, Cod procedură penală, cu aplicarea art.11, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului -, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, asupra părții vătămate, pentru lipsa culpei, iar, în temeiul art.228, alin.6, Cod procedură penală, cu aplicarea art.11, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de același învinuit, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, asupra persoanei vătămate -, pentru lipsa culpei, constatându-se că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 200.000 ROL (20 RON). Prin Rezoluția din data de 18.XII.2003, din Dosarul nr.595/II/2/2003, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașova respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de partea vătămată și de persoana vătămată -.
Prin Încheierea de ședință din data de 25.III.2004, din Dosarul nr.510/2004, Judecătoria Făgăraș, județul B, în temeiul art.278/1, alin.8, litera c, Cod procedură penală, a admis plângerile formulate de partea vătămată și de persoana vătămată -, a desființat rezoluția și a reținut cauza, spre judecare.
Prin Sentința penală nr.223/23.2005, din Dosarul nr.510/2004, Judecătoria Făgăraș, județul B, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera c, Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului -, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, asupra părții vătămate, și de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, asupra părții vătămate -, obligând, în temeiul art.192, punctul 1, litera a, Cod procedură penală, pe fiecare parte vătămată la plata sumei de 2.000.000 ROL (200 RON), cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.640/A/8.XI.2005, din Dosarul nr.1549/2005, Tribunalul Brașov - Secția penală, în temeiul art.379, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, județul B, și de apelanții-părți vătămate și -, a desființat sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, pentru lipsa de rol activ, în sensul citării Spitalului Județean B, pentru a preciza dacă se constituie parte civilă, constatând, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Prin Încheierea de ședință din data de 19.2006, din Dosarul nr.2952/2005, Judecătoria Făgăraș, județul B a trimis cauza la Tribunalul Giurgiu, având în vedere Încheierea de ședință nr.6.833/5.XII.2005, din Dosarul nr.5971/2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Giurgiu, cu desființarea actelor îndeplinite.
Prin Decizia penală nr.127/31.2006, din Dosarul nr.284/2006, Tribunalul Giurgiu - Secția penală a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de tardivitate a plângerii și de lipsa calității procesuale a apărătorului părților vătămate, invocate de intimatul-inculpat, iar, în temeiul art.379, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, județul B, și de apelanții-părți vătămate și -, a desființat sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Judecătoria Giurgiu, pentru a fi citate Direcția de Sănătate Publică a județului B, partea responsabilă civilmente "", Făgăraș și asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "",
Prin Sentința penală nr.1.744/26.IX.2007, din Dosarul nr- (5205/2006), Judecătoria Giurgiu - Secția penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de disjungere a acțiunii civile de acțiunea penală, cu suspendarea acțiunii civile, formulată de asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, prin lichidator judiciar " Ro"; în temeiul art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, asupra părții vătămate -, a cărei executare a constat a fi grațiată, în temeiul art.1 din Legea nr.543/2002, iar, în temeiul art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, asupra părții vătămate, a cărei executare a constat a fi grațiată, în temeiul art.1 din Legea nr.543/2002, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art.7 din Legea nr.543/2002; în temeiul art.346, Cod procedură penală, a luat act că părțile vătămate -, Spitalul Clinic Județean de Urgență, Direcția de Sănătate B și Casa de Asigurări de Sănătate B nu s-au constituit părți civile; în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, cu aplicarea art.998-art.999, Cod civil, art.1.000, alin.3, Cod civil, art.1.003, Cod civil, art.49 și art.50 din Legea nr.136/1995, a admis, în parte, atât acțiunea civilă formulată de partea vătămată, obligând, în solidar, pe inculpat, pe partea responsabilă civilmente "", Făgăraș și pe asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, prin lichidator judiciar " Ro", să-i plătească sumele de 200.000 Euro, daune morale, de 31.855 Euro, daune materiale, și de 4.768 Euro lunar, cu titlu de prestație periodică, cu începere de la data comiterii infracțiunii, respectiv 8.VIII.2000, și până la încetarea stării de nevoie, cât și acțiunea civilă formulată de asigurătorul BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, obligând, în solidar, pe inculpat, pe partea responsabilă civilmente "", Făgăraș și pe asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, prin lichidator judiciar " Ro", să-i plătească suma de 486.387,69 Euro, daune materiale; în temeiul art.191, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, a obligat, în solidar, pe inculpat și pe partea responsabilă civilmente "", Făgăraș la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 8.VIII.2000, pe Drumul Național 1, la km.206 + 200, pe raza comunei, județul B, pe un carosabil umed, în urma ploii, semiremorca marca "" SPR 24, cu număr de înmatriculare BV - 5419, atașată la autocamionul marca "" 19.403, cu număr de înmatriculare BV - 5420, condus de inculpat și aparținând părții responsabilă civilmente "", Făgăraș, asigurat la asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, a pătruns pe contrasens, unde circula regulamentar microbuzul marca "Volkswagen" Transporter, cu număr de înmatricuare DA - CN - 171 04/11, condus de partea vătămată -, cetățean polonez și, în care se mai aflau martorul, cetățean român, pe scaunul din dreapta față, și partea vătămată, cetățean, care dormea pe bancheta din spate, astfel că a avut loc un puternic impact, în urma căruia microbuzul a ieșit de pe partea carosabilă și s-a răsturnat, cauzându-se părții vătămate - leziuni ce au necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, iar părții vătămate, asigurată la asigurătorul BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, o infirmitate fizică permanentă.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume raportul de constatare medico-legală nr.2.863/E din data de 9.VIII.2000, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al județului B, potrivit căruia partea vătămată - a suferit leziuni, pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, raportul de constatare medico-legală nr.2.876/E din data de 9.VIII.2000, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al județului B, conform căruia partea vătămată a suferit un traumatism vertebro-medular cervical, cu fractura C5, a fost transferată într-un spital din ia, impunându-se o reevaluare peste o perioadă de 6 luni, declarațiile martorului, potrivit cărora, la intrarea în curbă a microbuzului, în care se afla pe scaunul din dreapta față, semiremorca atașată la autocamion, care venea din sens opus, derapase pe contrasens, coroborate cu raportul de expertiză tehnică nr.103/8.IV.2002, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, B, din care rezultă că accidentul rutier s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a semiremorcii autotrenului condus de inculpat, probabil în cadrul unui proces de derapare, putând fi evitat de inculpat, prin adaptarea vitezei de deplasare la starea carosabilului și configurația drumului, la care se adaugă suplimentul la raportul de expertiză tehnică nr.72/31.III.2005, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, B, prin care se precizează faptul că nu pot fi stabilite, cu certitudine, vitezele de deplasare ale celor două autovehicule, însă a estimat că erau de aproximativ 83 km/ pentru autotrenul rutier și de 74 km/ pentru microbuz, astfel că vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei, prin neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de trafic rutier. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu există cauza de înlăturare a răspunderii penale a cazului fortuit, prevăzută de art.47, Cod penal, deoarece inculpatul, în calitate de șofer profesionist, putea să prevadă deraparea semiremorcii, în situația în care nu adaptase viteza sa de deplasare la starea carosabilului și la configurația drumului.
La alegerea și individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, și anume limitele speciale prevăzute de legea penală, gradul de pericol social al faptelor penale, care rezultă din urmările produse, în special infirmitatea fizică permanentă cauzată părții vătămate, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, dar care a avut o atitudine procesuală nesinceră.
Pe latură civilă, a arătat că este neîntemeiată cererea de disjungere a acțiunii civile de acțiunea penală, cu suspendarea acțiunii civile, formulată de formulată de asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, prin lichidator judiciar " Ro", întrucât rezolvarea pretențiilor civile nu a condus la întârzierea soluționării laturii penale, astfel după cum prevăd dispozițiile art.347, Cod procedură penală.
A reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 659.450,94 Euro, din care suma de 250.000 Euro reprezintă daune morale, suma de 409.450,94 Euro reprezintă despăgubiri materiale, constând în veniturile pierdute, asigurarea unui scaun rulant special pentru fiecare an, precum și contravaloarea unui autoturism adaptat la nevoile sale speciale, a hainelor speciale și a bunurilor pentru îngrijire, iar suma de 7.500 Euro lunar, cu titlu de prestație periodică. La stabilirea cuantumului daunelor morale, a avut în vedere intensitatea suferințelor fizice și psihice suferite de partea vătămată, starea de invaliditate permanentă, care presupune un tratament special și continuu, obligativitatea unei asistențe în mod permanent, imposibilitatea desfășurării unor activități profesionale, sociale și familiale, astfel că s-au schimbat total condițiile sale de viață. Cât privește daunele materiale, a arătat că, prin proba cu înscrisuri administrată, a făcut dovada doar a sumei de 31.855 Euro, compusă din sumele de 24.594 Euro, reprezentând contravaloarea unui autoturism adaptat la situația sa medicală, de 7.100 Euro, constând în cheltuielile suplimentare determinate de situația sa specială, precum cumpărarea de haine și produse pentru îngrijire speciale, de 57,99 Euro, contravaloarea unei periuțe electrice, și de 103,29 Euro, cuantumul asigurării. Referitor la prestația periodică, a arătat că, prin înscrisurile depuse, partea civilă a făcut dovada faptului că de la data accidentului rutier s-a aflat în incapacitate totală de muncă, prezentând o infirmitate permanentă, iar, în raport cu pregătirea sa profesională, putea realiza un venit anual în cuantum de 70.000 Euro, astfel că, beneficiind de o pensie lunară în sumă de 1.064,94 Euro, diferența de venit lunar nerealizat este în sumă de 4.768 Euro, datorată cu începere de la data de 8.VIII.2000, când a fost comisă fapta penală, până la încetarea stării de nevoie.
De asemenea, a reținut că asigurătorul BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, s-a constituit parte civilă cu suma de 486.387,69 Euro, despăgubiri materiale, constând în sumele plătite asiguratului - parte civilă. A arătat, pe de o parte, că, având în vedere dispozițiile art.107 și art.108 din Legea nr.105/1992, acțiunea civilă este de competența instanțelor de judecată române, întrucât fapta ilicită și rezultatul păgubitor au avut loc pe teritoriul României, iar, pe de altă parte, că, potrivit art.19, alin.1 din Acordul încheiat între România și Republica Federală a iei, privind securitatea socială, statul se poate subroga în drepturile de despăgubire plătite, astfel încât acțiunea în regres este admisibilă. A motivat că s-a făcut dovada calității de asigurat a părții civile, căreia i-a fost plătită suma de 486.387,69 Euro, daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, cheltuieli de întreținere și transport, sprijin special, mijloace ajutătoare ortopedice, despăgubiri pentru uzura hainelor și a lenjeriei.
A arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, prevăzute de art.1.000, alin.3, Cod civil, și, în același timp, reținând faptul că la data comiterii faptelor penale autovehiculul marca "" 19.403, cu număr de înmatriculare BV - 5420 era asigurat la asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, față de care, prin Încheierea de ședință din data de 24.IV.2003 a Tribunalului București - Secția comercială, din Dosarul nr.850/2002, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, cu desemnarea, ca lichidator judiciar, a " Ro", a constatat, conform art.49 și art.50 din Legea nr.136/1995, că asigurătorul este obligat să plătească despăgubiri civile pentru pagubele produse de asigurați unor terți păgubiți prin accidente de autovehicule.
În termen legal, au declarat apel:
- inculpatul, atât pentru nelegalitatea laturii penale, deoarece instanța de fond, pe de o parte, nu a fost legal sesizată, caz de nulitate absolută prevăzut de art.197, alin.2, Cod procedură penală, atâta timp cât, după desființarea rezoluției, nu a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, asupra persoanei vătămate -, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, iar, pe de altă parte, a interpretat în mod greșit și trunchiat probatoriul, solicitând admiterea apelului, desființarea, în întregime, a sentinței penale, cu achitarea sa, fără a indica temeiul de drept, cu atât mai mult cu cât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, potrivit art.122, alin.1, litera d, Cod penal, cu aplicarea art.124, Cod penal, întrucât termenul de 7 ani și 6 luni, care curge de la data de 8.VIII.2000, s-a împlinit pe data de 8.II.2008, cât și pentru nelegalitatea și netemeinicia laturii civile, prin greșita sa obligare la plata de despăgubiri civile, atâta vreme cât nu s-a dovedit culpa sa în producerea accidentului rutier, prin omisiunea instanței de fond de a menționa caracterul solidar al obligației la plata despăgubirilor civile către partea civilă, prin cuantumul exagerat al daunelor morale și greșita obligare la plata prestațiilor periodice începând cu data producerii accidentului rutier, în loc de data formulării acțiunii civile, către partea civilă, precum și prin inadmisibilitatea acțiunii în regres a asigurătorului BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei;
- partea civilă, pentru netemeinicia laturii civile, solicitând admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 250.000 Euro;
- partea responsabilă civilmente, pe de o parte, pentru nelegalitatea laturii penale, prin greșita condamnare a inculpatului, ca efect al interpretării eronate a probatoriului, iar, pe de altă parte, pe latură civilă, în principal pentru nelegalitate, prin greșita stabilire a culpei, și, în subsidiar, pentru netemeinicie, prin reducerea cuantumului despăgubirilor civile, ca urmare a culpelor concurente.
Prin Decizia penală nr.104/9.XII.2008, din Dosarul nr-, Tribunalului Giurgiu - Secția penală a respins, ca neîntemeiate, excepțiile privind tardivitatea introducerii în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, și privind lipsa calității procesuale pasive, ridicate de Departamentul Fond de Garantare din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după care, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admis apelurile formulate de apelantul-intimat-inculpat și de apelantul-intimat-parte responsabilă civilmente, a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.2, litera a, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul -, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, asupra părții vătămate -, iar, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.2, litera a, Cod procedură penală, a achitat pe același inculpat, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, asupra părții vătămate, apoi, în temeiul art.346, alin.3, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile și BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, în timp ce, în temeiul art.379, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-intimat-parte civilă, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că, potrivit art.60 din Legea nr.136/1995, art.48 din Legea nr.503/2004, art.8 și art.12 din normele privind fondul de garantare, aprobate prin Ordinul nr.3.115/2005 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Fondul de Garantare s-a constituit în scopul protejării, printre alții, a persoanelor păgubite și este destinat plăților de indemnizații rezultate din contractele de asigurare facultative sau obligatorii, în cazul insolvabilității asigurătorului, astfel că, atâta timp cât față de asigurătorul Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, introdus în cauză în termenul procedural, s-a dispus ulterior deschiderea procedurii falimentului, Fondul de Garantare poate fi introdus în cauză, pentru opozabilitate.
De asemenea, a arătat că instanța de fond a fost legal sesizată, atâta vreme cât decizia penală a Tribunalului Giurgiu, prin care a dispus casarea, cu trimitere, spre rejudecare, la fond, a rămas definitivă.
Pe fond, a arătat că instanța de fond a apreciat eronat materialul probator, fără a avea în vedere rapoartele de expertiză tehnică nr.2.758/1.II.2001, întocmit de expertul tehnic judiciar, conform căruia autotrenul rutier, care circula cu viteza de 40 km/, ce asigura o stabilitate laterală completă, fiind, astfel, exclusă posibilitatea de derapare, a fost lovit de microbuz, care, având viteza de deplasare de 96,12 km/, a pătruns pe contrasens, nr.1.116/5.VI.2001, întocmit de expertul tehnic judiciar, prin care se stabilesc vitezele de deplasare la 66 km/ pentru autotrenul rutier și la 72 km/ pentru microbuz, impactul s-a produs pe de deplasare a microbuzului, nefiind luat în seamă discul tahograf, întrucât a fost depus cu întârziere și nu corespunde cu ora accidentului rutier, nr.103/8.IV.2002, întocmit de expertul tehnic judiciar, care, pe lângă concluziile reținute de instanța de fond, a mai precizat că nu pot fi apreciate vitezele de deplasare, nr.1.806/7.II.2005, întocmit de expertul tehnic judiciar, depus la Dosarul nr.510/2004 al Judecătoriei Făgăraș, județul B, prin care stabilește configurația curbei, în baza căreia, prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică criminalistică nr.72/31.III.2005, expertul tehnic judiciar determină, prin simulare pe calculator, posibilele viteze de deplasare de 83 km/ pentru autotrenul rutier și de 74 km/ pentru microbuz, constatând, totodată, că semiremorca putea derapa doar la o viteză de deplasare începând de la 93 km/, precum și suplimentul la raportul de expertiză tehnică criminalistică nr.163/2.VII.2007, depus la instanța de fond, prin care expertul tehnic judiciar a arătat că există neconcordanțe între datele înregistrate pe diagrama tahograf și probele administrate, astfel că își exprimă rezerva în ceea ce privește utilizarea datelor respective în determinarea vitezei de deplasare a autotrenului rutier, apreciind că aparatul tahograf fie era dereglat, prin decalajul a două ore, fie provenea de la un alt autovehicul, ori, având în vedere înscrisul numit "dovadă de verificare", eliberat pentru tahograful montat pe autotrenul rutier condus de inculpat, diagrama tahograf avea setată, potrivit verificării de specialitate din data de 17.IV.2000, ora Europei de Vest, astfel că pe data de 8.VIII.2000 viteza de deplasare nu a depășit limita de 63 km/, la care se adaugă declarațiile contradictorii ale martorului, care în declarația inițială din data de 8.VIII.2000 a precizat că partea vătămată -, conducătorul microbuzului, pe fondul discuției pe care o purtau, a întors capul spre dreapta chiar în momentul premergător impactului rutier, după care în declarația din data de 22.II.2007, adică după mai bine de 7 ani, a negat afirmația, susținând că aceasta era atentă la drum. Ca atare, a stabilit că semiremorca autotrenului rutier nu a derapat, iar inculpatul nu a comis faptele penale.
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 9.XII.2009, a dispus, în temeiul art.195, alin.1, Cod procedură penală, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale, în sensul că temeiul achitării inculpatului este art.10, alin.1, litera a, Cod procedură penală, în loc de art.10, alin.2, litera a, Cod procedură penală, după cum, în mod greșit, a menționat.
În termen legal, au declarat recurs, pentru nelegalitate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, apelantul-intimat-parte civilă, intimatul-parte vătămată - și intimatul-parte civilă BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei.
În motivarea în scris și orală a recursului, Ministerul Public, invocând oral, prin extinderea motivului de recurs, cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 2, Cod procedură penală, a susținut că instanța de fond nu a fost legal sesizată, deoarece, în urma admiterii plângerilor formulate de părțile vătămate împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a dispus atât neînceperea urmăririi penale, cât și scoaterea de sub urmărire penală, trebuia să trimită cauza la procuror, și nu să o rețină, spre judecată, în timp ce instanța de apel, dispunând achitarea inculpatului, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedură penală, deși Ministerul Public dispusese scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, a încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac a părților vătămate, inclusiv prin paralizarea acțiunii civile. De asemenea, invocând motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, a arătat că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, prin ignorarea probelor clare de vinovăție, în special a raportului de expertiză tehnică nr.1.116/5.VI.2001, întocmit de expertul tehnic judiciar, la scurt timp după producerea accidentului rutier, prin care se stabilește culpa exclusivă a inculpatului, cu schița atașată, care prezintă dinamica producerii accidentului rutier, a raportului de expertiză criminalistică nr.103/8.IV.2002, întocmit de expertul tehnic judiciar, potrivit căruia accidentul rutier s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a semiremorcii autotrenului condus de inculpat, probabil în cadrul unui proces de derapare, putând fi evitat de inculpat, prin adaptarea vitezei de deplasare la starea carosabilului și configurația drumului, precum și a declarațiilor martorului, aflat în microbuz, însă, cu toate acestea, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și, pe fond, încetarea procesului penal, în temeiul art.11, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera g, Cod procedură penală, cu aplicarea art.122, alin.1, litera d, Cod penal, raportat la art.124, Cod penal, ca efect al prescripției speciale a răspunderii penale, cu obligarea, în solidar, a inculpatului, părții responsabilă civilmente și asigurătorului de răspundere civilă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de Garantare, subrogat în drepturile și obligațiile Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, la plata despăgubirilor civile, în cuantumul stabilit de instanța de fond.
În motivarea în scris și orală a recursurilor, recurenții-părți civile și BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, precum și recurentul-parte vătămată -, invocând cazul casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, au susținut că, deși nu este procesul secolului, în curând se vor împlini 9 ani de la data producerii accidentului rutier, în condițiile în care unii reprezentanți ai organelor judiciare au avut interes și au făcut tot posibilul ca autorul infracțiunilor să nu fie trimis în judecată, deși probele dovedesc faptul că, la ieșirea din curbă, semiremorca atașată autotrenului rutier, condus de inculpat, a intrat pe contrasens, a barat sensul de deplasare al microbuzului, care s-a răsturnat, astfel după cum s-a stabilit prin rapoartele de expertiză tehnică criminalistică nr.1.116/5.VI.2001, întocmit de expertul tehnic judiciar, și nr.103/8.IV.2002, cu suplimentul nr.163/2.VII.2007, întocmite de expertul tehnic judiciar, coroborate cu declarațiile martorului, însă, cu toate că nu există nici o probă în favoarea inculpatului, instanța de apel a efectuat o interpretare lipsită de profesionalism a materialului probator, astfel că, în final, deși partea vătămată a rămas imobilizată în scaunul rulant pentru tot restul vieții, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, dar, pe latură civilă, sentința penală este legală și temeinică.
Au solicitat admiterea recursurilor, casarea, în parte, a deciziei penale, cu menținerea numai a dispoziției referitoare la calitatea procesuală a asigurătorului de răspundere civilă Departamentului Fond de Garantare din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum și a sentinței penale, dispunând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul de răspundere civilă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de Garantare, la plata daunelor materiale și morale, astfel cum au fost stabilite de instanța de fond.
Intimatul-inculpat și intimatul-parte responsabilă civilmente au depus la dosar, în fotocopie, chitanța nr.-/10.IV.2009, precum și factura nr.-/16.IV.2009, pentru suma de 2.000 RON, cu titlu de onorariu apărător (fila 84, dosar instanță de recurs).
Analizând actele și lucrările dosarelor, decizia penală și sentința penală, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate numai din punct de vedere al cazului de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 2, Cod procedură penală, privind nelegala sesizare a instanței de fond, invocat de Ministerul Public, Curtea apreciază că este greșit fundamentat. Potrivit art.228, alin.6, Cod procedură penală, procurorul confirmă propunerea de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluție, în timp ce actul procedural prin care dispune scoaterea de sub urmărire penală este ordonanța, astfel după cum prevăd dispozițiile art.249, alin2, Cod procedură penală, raportate la art.243, alin2, Cod procedură penală, ori, conform art.278/1, alin.8, litera c, Cod procedură penală, în situația admiterii plângerii împotriva actelor procurorului, instanța de judecată desființează rezoluția sau ordonanța atacată, reținând cauza, spre judecare, ceea ce înseamnă că se referă inclusiv la ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, iar, în acest caz, potrivit art.278/1, alin.9, Cod procedură penală, actul de sesizare a instanței de judecată îl constituie însăși plângerea împotriva actului de urmărire penală, căreia, la prima judecată în fond, Judecătoria Făgăraș, județul B i-a dat citire, după cum s-a consemnat în Încheierea de ședință din data de 19.2004, din Dosarul nr.510/2004. De aceea, având în vedere toate aceste dispoziții procedurale, Curtea apreciază că instanța de fond a fost legal sesizată.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, invocat în toate recursurile, Curtea apreciază că, într-adevăr, instanța de apel a comis o eroare grosieră, cu efectul unei greșite soluții de achitare, cu atât mai surprinzătoare cu cât se întemeiază pe dispozițiile art.10, alin.1, litera a, Cod procedură penală, privind inexistența, în materialitatea sa, a vreunei fapte penale. stfel, după cum atestă procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 8.VIII.2000, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului B (filele 3 și 4, dosar de urmărire penală), cu planșe fotografice (filele 6-17, dosar de urmărire penală), este mai mult decât evident faptul că pe data de 8.VIII.2000, pe Drumul Național 1, la km.206 + 200, pe raza comunei, județul B, a avut loc un accident rutier între autocamionul marca "" 19.403, cu număr de înmatriculare BV - 5420, la care era atașată semiremorca marca "" SPR 24, cu număr de înmatriculare BV - 5419, condus de inculpat, și microbuzul marca "Volkswagen" Transporter, cu număr de înmatricuare DA - CN - 171 04/11, condus de partea vătămată -, în care se mai aflau martorul și partea vătămată, așa încât instanța de apel, cu toată nerăbdarea sa de a dispune achitarea inculpatului, nu putea trece cu vederea existența acestor dovezi, care, în mod incontestabil, justifică cel puțin producerea unei modificări în realitatea obiectivă. Curtea apreciază că interpretarea vădit eronată a probatoriului, prin distorsionare și prin specularea unor amănunte insignifiante, efectuată de instanța de apel, pentru a argumenta, în mod forțat și neconvingător, soluția opusă dovezilor existente la dosar, constituie o gravă eroare de fapt, astfel că se impune analizarea încă o dată a ansamblului materialului probator, corect evaluat de instanța de fond. Așadar, declarațiile constante, și, nicidecum, inconsecvente, nici măcar în detaliile nesemnificative, ale martorului, potrivit cărora, aflându-se pe scaunul din dreapta față al microbuzului, condus de partea vătămată -, a observat că, ieșind din curbă, semiremorca atașată la autotrenul rutier condus de inculpat a derapat, intrând pe contrasens (filele 37 și 38, dosar de urmărire penală, fila 173 din Dosarul nr.510/2004 al Judecătoriei Făgăraș, județul B, fila 203, volumul I al dosarului instanței de fond), se coroborează cu raportul de expertiză tehnică judiciară nr.1.116/5.VI.2001, întocmit de Tribunalul Brașov - Biroul de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile, prin expertul tehnic judiciar, potrivit căruia, la ieșirea din curbă, semiremorca autotrenului rutier a derapat, intrând pe sensul de deplasare al microbuzului, care, în aceste condiții, nu a avut posibilitatea evitării accidentului rutier (filele 42-61, dosar de urmărire penală), cu raportul de expertiză criminalistică nr.103/8.IV.2002, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, prin expertul tehnic judiciar, din care rezultă că accidentul rutier s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a semiremorcii autotrenului condus de inculpat, probabil în cadrul unui proces de derapare, putând fi evitat de inculpat, prin adaptarea vitezei de deplasare la starea carosabilului și configurația drumului (filele 84-95, dosar de urmărire penală), la care se adaugă suplimentul la raportul de expertiză tehnică nr.168/20.IX.2004, întocmit de același expert tehnic judiciar, care precizează, pe de o parte, că nu pot fi stabilite valorile vitezelor de deplasare ale celor două autovehicule, iar, pe de altă parte, că, în principiu, diagrama tahograf, a cărei proveniență trebuie să fie certă, permite determinarea valorii vitezei de deplasare, însă cu o marjă de eroare rezonabilă (filele 185-190, Dosarul nr.510/2004 al Judecătoriei Făgăraș, județul B), astfel că, insistându-se în determinarea configurației curbei, care putea fi lesne constatată din simpla privire a planșelor fotografice cu imagini de la fața locului, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică nr.1.806/7.II.2005 de către Tribunalul Brașov - Biroul de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile, prin expertul tehnic judiciar, ce conține calcule matematice (filele 228-233, Dosarul nr.510/2004 al Judecătoriei Făgăraș, județul B), în baza cărora a fost depus un al doilea supliment la raportul de expertiză tehnică nr.72/31.III.2005, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, prin expertul tehnic judiciar, care mai face încă o dată precizarea că nu pot fi stabilite, cu certitudine, vitezele de deplasare ale celor două autovehicule, însă, simulând pe calculator, a estimat că erau de aproximativ 83 km/ pentru autotrenul rutier și de 74 km/ pentru microbuz, fiind necesară o viteză de deplasare de 93 Km/ pentru declanșarea procesului de derapare a semiremorcii (filele 242-251, Dosarul nr.510/2004 al Judecătoriei Făgăraș, județul B), pentru ca, într-un final, să fie depus un al treilea supliment la raportul de expertiză tehnică criminalistică nr.163/2.VII.2007, întocmit de același expert tehnic judiciar, care a arătat că există neconcordanțe între datele înregistrate pe diagrama tahograf și probele administrate, astfel că își exprimă rezerva în ceea ce privește utilizarea datelor respective în determinarea vitezei de deplasare a autotrenului rutier, apreciind că aparatul tahograf fie era dereglat, prin decalajul orar de aproximativ două ore, fie provenea de la un alt autovehicul, menținându-și toate concluziile anterioare (filele 71-76, volumul II, dosar instanță de fond).
Dincolo de frenezia procedurală, prin care s-a dorit determinarea unor coordonate mai puțin relevante, rămâne un singur și simplu adevăr, potrivit căruia inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare a autotrenului rutier la starea umedă a carosabilului, în urma ploii, și la configurația drumului, astfel că, la ieșirea din curbă, constatând că, din sens opus, se apropie microbuzul, care circula regulamentar, a efectuat manevra greșită de frânare, care a condus, în mod inerent, la deraparea semiremorcii, ce a pătruns pe contrasens, blocând, practic, de deplasare a microbuzului, care, neputând evita impactul, s-a lovit de semiremorca ce i-a deviat traiectoria în afara carosabilului, unde s-a rostogolit. Potrivit actelor de constatare a stării tehnice după accident din data de 9.VIII.2000, se aflau într-o stare tehnică bună atât autocamionul marca "" 19.403, cu număr de înmatriculare BV - 5420 (fila 19, dosar de urmărire penală), cât și semiremorca marca "" SPR 24, cu număr de înmatriculare BV - 5419 (fila 20, dosar de urmărire penală). Ori, în condiții tehnice de normalitate, semiremorca nu putea derapa, independent de configurația drumului, decât în situația unor manevre defectuoase și lipsite de prudența necesară ale conducătorului auto.
Având în vedere toate aceste probe, Curtea apreciază că raportul de expertiză tehnică nr.2.758/1.II.2001, întocmit de Tribunalul Brașov - Biroul de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile, prin expertul tehnic judiciar, potrivit căruia accidentul rutier a avut loc pe sensul de deplasare al autotrenului rutier, iar culpa aparține conducătorului microbuzului, care circula cu viteză ridicată (filele 63-77, dosar de urmărire penală), este singular și vădit părtinitor, fiind, de altfel, îndeajuns valorificat de organele de urmărire penală pentru a argumenta nevinovăția inculpatului.
, într-un mod nepermis, urmărirea penală, Ministerul Public se pronunță, printr-o soluție nedreaptă, după mai bine de 3 ani și 4 luni, iar prima instanță de fond soluționează cauza, în același mod injust, după o perioadă de peste 4 ani și 9 luni de la data producerii accidentului rutier. Procesul penal a fost de lungă durată, astfel că, între timp, pe data de 8.II.2008 s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 7 ani și 6 luni, calculat potrivit art.122, alin.1, litera d, Cod penal, cu aplicarea art.124, Cod penal, care, conform art.122, alin.1, teza I, Cod penal, curge de la data comiterii infracțiunii, respectiv de la data de 8.VIII.2000.
Cu toate acestea, pe data de 9.XII.2008, adică după aproximativ 10 luni de la intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, instanța de apel a pronunțat o soluție radicală de achitare, în baza unui temei de drept absolut impropriu laturii penale, însă să paralizeze acțiunea civilă. În cazul răspunderii civile delictuale, inculpatul răspunde chiar și pentru culpa cea mai ușoară, ori, în acest caz, faptele ilicite ale acestuia au avut, în special față de partea civilă, urmări tragice, astfel că toate despăgubirile civile stabilite de instanța de fond sunt, pe deplin, justificate. Însă, potrivit art.49 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în cazul prejudiciilor de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, în conformitate cu nivelul prevăzut în contractul de asigurare și cu cel mai mare nivel de despăgubire prevăzut în legislația în vigoare, ceea ce înseamnă că asigurătorul de răspundere civilă răspunde contractual, în limita prevăzută de dispozițiile legale în vigoare la data producerii accidentului rutier, iar pentru diferența de despăgubiri răspunderea civilă este de natură delictuală, prin urmare solidară între inculpat și partea responsabilă civilmente. De asemenea, Curtea are în vedere dispozițiile art.48, alin.1 din Legea nr.503/2004, privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, cu aplicarea art.12 din normele privind Fondul de Garantare, aprobate prin Ordinul nr.3.115/2005 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit cărora Fondul de Garantare, constituit în baza art.60 din Legea nr.136/1995, cu modificările și completările ulterioare, subrogându-se în drepturile și obligațiile asigurătorului Compania Internațională de Asigurări și Reasigurări "", B, față de care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, prin Încheierea de ședință din data de 24.IV.2003 a Tribunalului București - Secția comercială, din Dosarul nr.850/2002, este în drept ca, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, să plătească din disponibilitățile sale despăgubiri civile către creditorul de asigurări, definit, la art.3 alin.1, litera h din Legea nr.503/2004, ca fiind persoana asigurată sau terțul prejudiciat, ale cărui creanțe nu au fost plătite de societatea de asigurare.
Apreciază că se impune majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare pentru judecarea fondului.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, de recurenții-părți civile și BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, precum și de recurentul-parte vătămată - împotriva Deciziei penale nr.104/9.XII.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-, și a Sentinței penale nr. 1.744/26.IX.2007 a Judecătoriei Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr- (5205/2006), pe care le va casa, în parte, și, rejudecând pe fond, în temeiul art. 11, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera g, Cod procedură penală, cu aplicarea art.122, alin.1, litera d, Cod penal și art.124, Cod penal, va dispune încetarea procesului penal împotriva inculpatului -, pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, asupra părții vătămate -, și de art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, asupra părții vătămate, ca efect al prescripției speciale a răspunderii penale, și, de asemenea, va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de Garantare, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data producerii accidentului rutier, la plata despăgubirilor civile, stabilite prin sentința penală a instanței de fond, către părțile civile și BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, în timp ce, pentru diferență, îl va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente "", Făgăraș, apoi, în temeiul art.191, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, va obliga pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat, urmând să înlăture dispoziția din apel privind obligarea apelantului-intimat-parte civilă la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat, va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale și ale sentinței penale, după care, în temeiul art.193, alin.6, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de plată a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimatul-parte responsabilă civilmente "", Făgăraș, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în recurs avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, de recurenții-părți civile și BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, precum și de recurentul-parte vătămată - împotriva Deciziei penale nr.104/9.XII.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, atât decizia penală, cât și Sentința penală nr. 1.744/26.IX.2007 a Judecătoriei Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr- (5205/2006), și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 11, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera g, Cod procedură penală, cu aplicarea art.122, alin.1, litera d, Cod penal și art.124, Cod penal, încetează procesul penal împotriva inculpatului -, pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184, alin.1 și alin.3, Cod penal, asupra părții vătămate -, și de art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, asupra părții vătămate, ca efect al prescripției speciale a răspunderii penale.
Obligă pe asigurătorul de răspundere civilă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de Garantare, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data producerii accidentului rutier, la plata despăgubirilor civile, stabilite prin sentința penală a instanței de fond, către părțile civile și BG und - Societate Legală de Asigurări de Accidente a Organizației Profesionale a și Prelucrătorilor în, Republica Federală a iei, iar, pentru diferență, îl obligă pe inculpatul - în solidar cu partea responsabilă civilmente "", Făgăraș.
În temeiul art.191, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Înlătură dispoziția din apel privind obligarea apelantului-intimat-parte civilă la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale și ale sentinței penale.
În temeiul art.193, alin.6, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de plată a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimatul-parte responsabilă civilmente "", Făgăraș.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
Trib.G-Secția penală: / (jud. redactor).
Jud. G:.
3 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
