Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 781/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 781/
Ședința publică din data de 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror șef Secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 308/A din 10 iunie 2008 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul .
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 3.12.2008, lipsă fiind intimata parte vătămată și intimata parte civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf. "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI este fondat pentru motive de nelegalitate a deciziei penale 308 din 10 iunie 2008 Tribunalului Galați, hotărâre prin care instanța de control judiciar a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, reținând ca temei disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 18 oct.2005, în timp ce conducea autoturismul pe drumurile publice, inculpatul a accidentat pe partea vătămată, în momentul în care acesta traversa strada pe marcajul pietonal, provocându-i leziuni care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de apel a reținut că din toate probele administrate în cauză, și în primul rând a avut în vedere declarația inculpatului coroborată cu declarația singurului martor care a fost identificat în prezenta cauză, care de fapt este fratele inculpatului, precum și concluziile raportului de expertiză care a fost efectuat la instanța de judecată, a reținut că întreaga culpă în producerea accidentului aparține în exclusivitate părții vătămate, care nu s-a asigurat și care datorită intoxicației etilice în care se afla la acel moment, s-a dezechilibrat și s-a lovit de autoturismul condus de către inculpat.
Consideră că probele administrate în cauză demonstrează o cu totul altă situație. Din modalitatea de producere a accidentului rezultă, după părerea sa, că inculpatul a încălcat anumite dispoziții care reglementează circulația pe drumurile publice.
Așa cum rezultă din primele cercetări și, în acest sens are în vedere aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, în care se consemnează primele declarații ale inculpatului, în care acesta arată foarte clar că în momentul în care se apropia de trecerea de pietoni a observat de la o distanță de cel puțin 10, o persoană, respectiv partea vătămată, care traversase deja J din stradă. La acel moment persoana se afla pe scuarul de tramvai, care ține loc de trotuar, și avea intenția să traverseze. Cu toate acestea, în mod ușuratic inculpatul a crezut că de fapt această persoană se va opri și fiind timpul foarte scurt acesta nu a mai avut timpul necesar să oprească. Cu toate că a frânat, partea vătămată a fost acroșată și a fost accidentată.
De asemenea, partea vătămată, în mod constant, a arătat că din momentul în care a ajuns la Ja străzii, deci pe scuarul liniei de tramvai, s-a asigurat, a constatat că de la o anumită distanță se deplasa un autoturism. A arătat că autoturismul avea o viteză destul de mare, crede că mult mai mare decât cea care a fost reținută de către expert în expertiză și constatând că în aceste condiții autoturismul nu mai poate opri, deși făcuse doi pași pe trecerea de pietoni, a dat în retragere, dar nu a mai fost timpul necesar și a fost acroșată., după noile reglementări, orice pieton în momentul în care se angajează în traversarea străzii chiar și prin loc marcat cum este în prezenta cauză, are obligația să se asigure. În cauză, partea vătămată s-a asigurat și a traversat. Pe de altă parte, și conducătorul auto este obligat, în primul rând este obligația generală prevăzută de art. 1, ca orice participant la trafic să se comporte în așa fel încât să nu constituie un pericol și un impediment pentru ceilalți participanți la trafic. Pe de altă, în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni și a sesizat în timp util prezența părții vătămate, mai mult chiar, care era clar că avea intenția de a continua traversarea străzii, acesta nu s-a comportat în așa fel încât să înlăture acest pericol iminent. El era un pericol.
În aceste condiții, chiar dacă există și culpa părții vătămate în producerea accidentului, având în vedere că aceasta se afla pe trecerea de pietoni, apreciază că inculpatul în mod ușuratic a presupus că partea vătămată se va opri din traversarea străzii.
Trebuite avut în vedere și faptul că din procesul-verbal de inspecție tehnică rezultă că au fost anumite probleme la sistemul de frânare, precum și modalitatea în care a fost avariat autoturismul. Aceste aspecte conduc la concluzia clară că apărările inculpatului, în sensul că partea vătămată s-a izbit de autoturism, sunt vădit nereale și nu sunt conforme cu probele care au fost administrate în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciază că în producerea acestui accident există și culpa inculpatului, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat de Parchet, să se caseze ambele hotărâri și în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută prin actul de sesizare, la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată condiționat, aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Județean G, în măsura culpei pe care instanța o va reține în producerea accidentului.
Apărătorul intimatului inculpat apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI ca fiind nefondat.
Apreciază că în mod corect, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că singurul vinovat de producerea accidentului este partea vătămată.
În susținerea motivelor de recurs s-a făcut referire la probatoriile administrate în cauză. Codul d e procedură penală spune că declarația unei părți sau a unui martor poate fi avută în vedere ca valoare probatorie doar în măsura în care se coroborează cu restul mijloacelor de probă. Or, în această speță toate mijloacele de probă coroborate între ele conduc la concluzia că soluția de achitare a inculpatului este corectă. Aceste mijloace de probă, se referă la declarația martorului și la expertiza tehnică efectuată în cauză, dar și la declarația inculpatului dată în faza de cercetare judecătorească, conduc la concluzia că situația de fapt este cea reținută de instanța de fond și de instanța de apel, respectiv că partea vătămată este cea care este singura vinovată de producerea accidentului.
Din aceste probe rezultă că partea vătămată, pe scuar fiind, era orientată cu fața spre o altă direcție decât trecerea de pietoni și că inculpatul conducea autoturismul cu o viteză relativ redusă, de 26 km/, care este mult sub limita legală în localitate și chiar sub limita legală în preajma unei treceri de pietoni.
De asemenea, nu trebuie omis faptul că partea vătămată avea o alcoolemie de 1,70 gr. %0, astfel încât cele două instanțe în mod corect au considerat că accidentul s-a produs din cauza atitudinii impulsive și de neprevăzut a părții vătămate.
În ceea ce privește așa numitele reguli nerespectate de către inculpat, respectiv obligația generală de a conduce în mod preventiv, arată că aceasta este o regulă cu aspect general. Nu se poate reține în sarcina inculpatului nerespectarea vreunei reguli concrete. Acea dispoziție legală indicată în motivele de recurs, din punctul său de vedere, nu are nicio legătură de cauzalitate cu producerea accidentului. În sarcina inculpatului nu poate fi reținută nerespectarea vreunei reguli de circulație care să aibă legătură directă de cauzalitate cu producerea accidentului.
În ceea ce privește acea defecțiune la frână, arată că din actele dosarului rezultă că respectiva defecțiune era la frâna de mână, frână care nu este utilizată niciodată în trafic, fiind utilizată doar frâna de picior. Ca atare, apreciază că în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că acea defecțiune nu a avut influență în producerea accidentului.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea soluțiilor de achitare a inculpatului.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită menținerea hotărârilor pronunțate în cauză.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa declarat recurs împotriva deciziei penale nr.308/10.06.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.308/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL GALAȚIa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, a desființat în parte sentința penală nr.1466/25.07.2007 pronunțată de Judecătoria Galați și, în rejudecare, a schimbat temeiul în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 pen. în sensul că a reținut dispozițiile art.11 pct.2 lit.a proc.penală în referire la art.10 lit.d proc.penală, în loc de art.11 pct.2 lit.a proc.pen. în referire la art.10 lit.e proc.penală.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1466/25.07.2007 a Judecătoriei Galați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală în referire la art. 10 alin. 1 lit. e Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În temeiul art. 346 Cod de procedură penală, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de către partea civilă, precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean "Sf. "
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reținut printre altele că, producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate s-a datorat exclusiv conduitei culpabile a acestuia. Modalitatea în care partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii, chiar și prin loc marcat, fără să se asigure, în condițiile în care autoturismul condus de inculpat se afla la o distanță mică de trecerea de pietoni, se constituie - în opinia instanței - într-un caz fortuit, conduita imprevizibilă, nefirească a părții vătămate punându-l practic pe inculpat în imposibilitate de a reacționa în timp util pentru a evita producerea accidentului.
Chiar dacă partea vătămată a susținut că s-a asigurat înainte de a proceda la traversarea străzii, concluziile raportului de expertiză tehnică auto converg către varianta descrisă de inculpat și întărită de martorul. De altfel, instanța a observat o contradicție în chiar cuprinsul declarației părții vătămate, care afirmă că a observat autoturismul abia după ce a făcut doi pași pe trecerea de pietoni, în condițiile în care autoturismul se afla deja la aproximativ 10 metri de trecere. Altfel spus, partea vătămată declară că s-a asigurat abia după ce făcuse deja doi pași pe trecerea de pietoni. Potrivit art. 205 alin. 3 din Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum acesta a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 85/2003, în vigoare la momentul la care s-au petrecut faptele, "traversarea drumului public de către pieton se face perpendicular pe axul acestuia, numai prin locurile marcate ori/și semnalizate cu indicatoare, iar în localități, în lipsa acestora, pe la colțul străzii, după ce s-a asigurat că o poate face în siguranță pentru el și ceilalți participanți la trafic". Așadar, obligația de a se asigura înainte de a traversa strada incumbă pietonului, indiferent dacă acesta traversează prin locurile marcate în acest sens ori pe la colțul străzii.
Nu în ultimul rând, instanța a observat că, la momentul producerii accidentului, partea vătămată consumase băuturi alcoolice, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie relevând îmbibație alcoolică de 1,70 g/l alcool pur în sânge.
În concluzie, instanța a reținut că inculpatul nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier soldat cu accidentarea părții vătămate, motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în referire la art. 10 alin. 1 lit. e pr.pen. în cauză devenind incidente dispozițiile art. 47 Cod penal, referitoare la cazul fortuit.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea vătămată .
În motivele de apel Parchetul a arătat, printre altele, că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, prin aplicarea greșita a legii penale, mai exact a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului, deși din probele dosarului rezultă că fapta comisă e infracțiune, a fost comisă de inculpatul, acesta răspunde din punct de vedere penal pentru fapta comisă, în cauză, legal și temeinic trebuia să fie pronunțată o soluție de condamnare, cu toate celelalte consecințe legale.
Instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt a cauzei, nereținând fapte ce alcătuiau conținutul constituit al infracțiunii de vătămare corporală din culpa prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
Instanța de fond a făcut o apreciere incompletă și greșită a probelor administrate în cauză.
Instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru administrarea tuturor probatoriilor pentru aflarea adevărului în cauză, pentru lămurirea acesteia sub toate aspectele( necesitatea administrării unei noi probe, neadministrarea corecta a probelor la prima instanță etc).
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale ce guvernau relații sociale privind circulația pe drumurile publice, ignorând probele din dosar.
Partea vătămată nu a prezentat motivele de apel.
Apelul Parchetului este fondat pentru anumite considerente, însă apelul părții vătămate este nefondat.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță pe baza probelor administrate în cauză.
Într-adevăr, partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii, fără să rezulte din atitudinea ei acest lucru, fără să se asigure, în condițiile în care autoturismul condus de inculpat se afla la o distanță mică de trecerea de pietoni, punându-l pe inculpat în imposibilitatea de reacționa în timp util pentru a evita producerea accidentului.
Atât din declarațiile inculpatului, cât și din cele ale martorului ( care se afla în mașina inculpatului), rezultă că partea vătămată se afla pe bordura din fața marcajului pietonal fără a avea intenția de a traversa strada, iar când mașina condusă de inculpat a ajuns în dreptul marcajului pietonal, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut de pe bordură, lovindu-se de mașina respectivă.
Aceste declarații se coroborează cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3601/19.10.2005 din care reiese că partea vătămată avea o alcoolemie de 1,70 g%, această parte declarând că a consumat un litru de vin. Prin urmare, partea vătămată era într-o stare de intoxicație cu alcool etilic, iar faptul că a avut respectiva atitudine la momentul când se afla pe bordură, dezechilibrându-se și lovindu-se de mașină inculpatului, se datorează acestei stări care se manifestă printr-o scădere a puterii de concentrare și a reflexelor în general.
Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză ( expert, consilier expert ) rezultă că autoturismul inculpatului rula cu o viteză regulamentară și foarte redusă respectiv 26 km/, iar evitarea accidentului în condițiile date nu putea fi realizată de inculpat prin frânare sau prin ocolire.
În concluzie, e vorba de o culpă exclusivă a părții vătămate în producerea accidentului, fără a exista vreo vinovăție a inculpatului.
Motivele de apel ale Parchetuluise axează pe criticarea soluției de achitare, din perspectiva unei greșite aprecieri a probelor și având în vedere și un probatoriu incomplet.
Tribunalul nu a primit aceste motive de apel din perspectiva existenței vinovăției inculpatului, ci doar sub aspectul greșitei aplicări a temeiului achitării.
Referitor la vinovăția inculpatului au fost prezentate anterior argumentele juridice și faptice pentru care nu poate exista aceasta.
În motivele de apel sunt prezentate o serie de texte din legislația rutieră care însă nu-și găsesc aplicarea în speța de față, întrucât inculpatul nu a încălcat vreo dispoziție din OUG 195/2002 sau din Regulamentul de aplicare, acesta circulând regulamentar în zona marcajului pietonal.
Referitor la probatoriu, acesta a fost administrat corespunzător de prima instanță și într-o măsură suficientă pentru aflarea adevărului.
Nu sunt elemente care să pună măcar la îndoială faptul că inculpatul nu a avut vreo culpă în producerea accidentului.
Este cert că respectiva coliziune s-a datorat culpei exclusive a părții vătămate, iar expertiza tehnică confirmă acest lucru.
Criticile aduse de Parchet expertizei nu au vreo bază legală sau științifică.
Sunt prezentate niște fragmente dintr-o lucrare de specialitate care pot fi puse în valoare doar de către specialiști, respectiv experți tehnici auto, nu doar enunțate ca atare.
Cu toate acestea, apelul Parchetului este fondat doar sub aspectul temeiului achitării stabilit în mod greșit de prima instanță.
Fiind vorba de o lipsă a vinovăției inculpatului (sub forma culpei), element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 184 al.2,4 Cod Penal, ținând de latura subiectivă a faptei, temeiul achitării e cel prev. de art. 10 lit. d C.P.P. nu cel prev. de art. 10 lit. e
C.P.P.Altfel spus, lipsește vinovăția inculpatului ca element constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Nu este incident în cauză cazul fortuit care se manifestă diferit în practică.
Cazul fortuit presupune intervenția unei energii străine și a cărei existență nu putea fi prevăzută de inculpat, energie care să se suprapună peste acțiunile inculpatului și să aibă drept efect producerea rezultatului socialmente periculos.
În speța de față, peste activitatea inculpatului constând în conducerea autoturismului nu s-a suprapus vreo energie străină, evenimentul rutier producându-se din culpa exclusivă a părții vătămate.
Conduita imprevizibilă a părții vătămate nu poate fi asimilată cazului fortuit, ci doar ca o manifestare a culpei părții vătămate care în contextul prezentat anterior exclude vinovăția inculpatului.
Latura civilă a cauzei a fost rezolvată corespunzător de prima instanță care s-a pronunțat în mod expres prin hotărâre în acest sens.
Soluția dată de prima instanță, constând în respingerea ca nefondate a acțiunilor civile, corespunde și temeiului achitării stabilit de Tribunal.
Apelul părții vătămate nu este fondat întrucât cele reținute de Tribunal nu sunt de natură a fi în vreun fel favorabile acestei părți.
Față de cele arătate și de art. 371,372,378,379 pct. 2 lit. a C.P.P. Tribunalul a admis apelul declarat de Parchet și a desființat în parte sentința penală 1466/2007 a Judecătoriei Galați.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, apreciind-o ca fiind nelegală, arătând că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție cerută de lege și că în mod greșit a fost achitat de către cele două instanțe.
Arată că inculpatul se face vinovat de încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice, prin nerespectarea condițiilor privind efectuarea oricăror manevre în condiții de siguranță și că situația creată, prin traversarea părții vătămate putea și trebuia să fie prevăzută de inculpat.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea instanței de apel pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor de apel, prin prisma prevederilor art.3859al.3 proc.penală, Curtea nu a identificat nici unul din motivele de recurs ce urmează a fi luate în considerare și din oficiu.
De asemenea, analizând hotărârea apelată și prin prisma prevederilor art.3859pct.18 proc.penală, ce prevede cazul de casare în situația în care s-ar fi comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, Curtea constată că TRIBUNALUL GALAȚIa pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În ceea ce privește reținerea situației de fapt existente în cauză, ambele instanțe, atât cea de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt.
Acest lucru a reieșit din declarațiile inculpatului, a martorului, care se afla în mașina inculpatului, cât și din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3601/19.10.2008 din care reiese că partea vătămată avea o alcoolemie de 1,70 g%, precum și raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză din care reiese că autoturismul inculpatului rula cu o viteză regulamentară și foarte redusă, de 26 km/.
Având în vedere această situație de fapt, nu se poate reține în sarcina inculpatului vreo formă de vinovăție, întrucât acesta, pe lângă faptul că circula cu viteza regulamentară, în sensul că nu numai că nu depășea viteza legală stabilită pentru sectorul de drum respectiv, dar și respectase reducerea vitezei autoturismului aflat în apropierea unei treceri de pietoni, se face dovada că partea vătămată, aflându-se pe trotuar, nu și-a arătat intenția de a traversa strada, iar când mașina inculpatului a ajuns în fața marcajului pietonal, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut de pe bordură, lovindu-se de mașina inculpatului.
Astfel, față de comportamentul în trafic al inculpatului și față de atitudinea părții vătămate - în mare parte datorându-se stării de ebrietate - nu se poate reține că fapta inculpatului îmbracă forma de vinovăție cerută de lege - respectiv culpa, astfel că, în mod corect, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a proc.pen. în referire la art.10 lit.d proc.penală, în sensul că lipsește vinovăția inculpatului, ca element constitutiv al infracțiunii de vătămare din culpă.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b proc.penală, să respingă recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI declarat împotriva deciziei penale nr.308 din 10.06.2008 a Tribunalului Galați, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTRIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Deciziei penale nr. 308/A/10.06.2008 a Tribunalului Galați - Sentința penală nr. 1466/25.07.2007 a Judecătoriei Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul (fiul lui și -, născut la data de 03.03.1974 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în G, str. -. - nr. 13, - 2,. 17).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.motivare: -/31.12.2008
Tehnored.hotărâre /31.12.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Aurel Burlacu
