Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 8/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.8/R/2008
Ședința publică din 09 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și de părțile civile, și "MUNTELE " prin mandatar, împotriva deciziei penale nr.262/A din 18 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4.pen. cu aplicarea art.33 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Maramureș și apărătorul ales al părților civile, av., din Baroul Maramureș, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile și asiguratorul de răspundere civilă SC "" - Sucursala B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al părților civile învederează instanței faptul că retrage recursul declarat de, solicitând a se lua act de retragerea acestuia. Cu privire la recursul părților civile și, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună majorarea daunelor morale la care să fie obligat inculpatul, datorită consecințelor suferite de victime cu ocazia producerii accidentului. Referitor la partea civilă, arată că s-a diagnosticat greșit leziunea suferită și dacă nu se intervenea imediat, viața acestuia era cu certitudine pusă în pericol. În ceea ce privește pe partea civilă, acesta este tânăr și a rămas cu un grad de handicap, nu poate face eforturi fizice și nu poate realiza venituri substanțiale printr-un loc de muncă corespunzător. Pentru aceste motive, se impune majorarea daunelor morale.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și în principal, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond sau de apel, fiind incident motivul de casare prev.de art.3859pct.9 și 10.pr.pen. iar în subsidiar, casarea hotărârilor și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen. constatând că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume cazul fortuit. Hotărârile anterioare sunt nelegale, pentru că se bazează pe probe contradictorii, insuficient administrate și eronat interpretate, nu s-a administrat proba cu o nouă expertiză și a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Se impune rejudecarea cauzei, cu indicația efectuării uni noi expertize în forma și condițiile prevăzute de lege. Inculpatul a fost nevoit să intre pe contrasens, urmare a schimbării direcției de mers a autocamionului.
Dacă se va dispune achitarea pe temeiul existenței cazului fortuit, atunci trebuie să se constate că, în mod greșit s-a stabilit răspunderea civilă pentru inculpat, față de partea civilă, deoarece autovehicolul nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a alocat și nu există nici un raport între inculpat și partea civilă, ci doar între aceasta din urmă și proprietar.
Apărătorul părților civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită.
Reprezentanta Parchetului, referitor la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Pe parcursul procesului, în faza de urmărire penală și la instanță, inculpatul s-a apărat că a fost nevoit să intre pe contrasens, urmare a schimbării direcției de mers a autocamionului, însă declarația inculpatului a fost în mod corect înlăturată de instanță pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Nu a fost nevoie ca inculpatul să intre pe contrasens, deoarece autocamionul circula lângă axul drumului. Accidentul s-a comis pe timp de iarnă, carosabilul era acoperit cu mâzgă, viteza nu era adaptată condițiilor meteo, astfel că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, nefiind necesară efectuarea unei noi expertize tehnice. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Referitor la recursul declarat de partea civilă Penticostală solicită a se lua act de retragerea acestuia, iar în privința recursurilor declarate de părțile civile și solicită admiterea acestora și majorarea daunelor morale, având în vedere că au suferit multiple leziuni corporale, au avut nevoie de un număr M de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au rămas cu grade de invaliditate.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 345 din 6 martie 2007, fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 28.07.1956), la pedepsele de câte 1 an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 pen.
În temeiul art.34 lit.b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a-c Cod penal, iar în temeiul art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 14 și 356 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 10.000 RON reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale precum și la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 150 RON, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la încetarea stării de invaliditate sau noi dispoziții.
În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 10.000 RON reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și s-a respins cererea părții civile, privind obligarea inculpatului la plata unei rente viagere.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B-M a sumei de 5598,38 RON despăgubiri civile, cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod penal inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Penticostală "Muntele " a sumei de 5367,1 RON despăgubiri civile, cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părților civile și câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 650 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în data de 15 ianuarie 2004, în jurul orei 12.00, inculpatul conducea autoturismul marca lada, cu numărul de înmatriculare GR-841, pe B-dul - din B-M spre complexul, carosabilul fiind umed.
Inculpatul se deplasa pe de lângă axul șoselei, în condițiile în care partea carosabilă are în zonă o lățime de 12 metri, iar circulația se desfășoară pe două sensuri, fiecare având câte două benzi.
În același sens cu inculpatul, pe B-dul - circula și autotractorul (camion) marca, condus de martorul, care a intrat pe acel bulevard venind de pe strada -, angajându-se în trafic tot pe de lângă axul șoselei, dar a rulat mai aproape de prima bandă.
Pe acea porțiune de drum, marcajul longitudinal care desparte cele două benzi de circulație era slab vizibil.
Inculpatul, circulând cu o viteză neadaptată condițiilor de trafic a sesizat târziu prezența pe carosabil a autocamionului, care circula în fața sa, a acționat sistemul de frânare și a virat stânga, intrând pe contrasens.
În urma acestei manevre, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare -, condus regulamentar din sens opus de partea vătămată.
În urma impactului, au suferit leziuni corporale un număr de patru persoane, toate aflate în autovehiculul marca Ford.
Astfel, conform raportului de constatare medico-legală nr. 77/23 ianuarie 2004, partea vătămată, în vârstă de 26 de ani, a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier, necesitând pentru vindecare un număr de 125-130 de zile de îngrijiri medicale.
După accident, a fost transportat la Spitalul Județean B-M, unde a fost internat în secția ortopedie, în perioada 15 ianuarie 2004- 4 februarie 2004, cu diagnosticul: " fractură deschisă femur stâng, 1/3 medie gradul I: fractură platou tibial stâng; plagă contuză hemifață ", intervenindu-se chirurgical în data de 16 ianuarie 2004.
Numărul zilelor de îngrijiri medicale a fost confirmat de raportul de expertiză medico-legală nr. 99/26 aprilie 2005.
Potrivit completării din 28 iunie 2006 raportului de expertiză medico-legală anterior menționat, în urma accidentului rutier partea vătămată rămâne cu o invaliditate definitivă de 10 %, incapacitate adaptativă de 40 % cu deficiență funcțională ușoară.
Așa cum rezultă din actele medicale referitoare la partea vătămată căruia i-a fost extirpată splina, acesta a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, determinând o infirmitate fizică și invaliditate definitivă de 10 %.
Celelalte două pasagere, și, au suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare mai puțin de 10 zile de îngrijiri medicale.
În raport de starea de fapt expusă, instanța a constatat că fapta inculpatului, care la data de 15 ianuarie 2004, în timp ce conducea autoturismul marca Lada, din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs un accident de circulație ce a avut urmările prev de art. 182 alin 1 și 2 Cod penal, anterior descrise, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal (2 fapte), cu aplicarea art. 33 lit b Cod penal.
Instanța a apreciat că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a circulat cu viteză peste limita legală, neadaptată condițiilor de trafic (carosabilul fiind umed) și nu a păstrat distanta necesară față de autocamionul din fața sa.
Astfel, prin acțiunea sa, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 154 pct 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ce prevede obligativitatea conducătorilor de vechiule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă.
De asemenea, potrivit art. 49 din OUG nr. 195/2002, conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruște a vitezei sau a opririi neașteptate.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică din 27 iulie 2004 viteza de deplasare a mașinii conduse de inculpat a fost de 81 km/, în condițiile în care pe porțiunea de drum unde a avut loc accidentul limita maximă era de 70 km/.
Susținerile inculpatului, care a invocat schimbarea benzii de circulație de către autocamionul, determinată de pătrunderea pe prima bandă, în sensul său de deplasare, a unui tractor care urma să iasă din curtea unei societăți comerciale, sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Din declarațiile părții vătămate (aflat pe scaunul de lângă șoferul mașinii Ford), a martorilor și (martor ocular) rezultă că, din momentul angajării în circulație pe B-dul -, de la intersecție cu strada -, până în momentul impactului, autotractorul nu a schimbat de circulație, rulând pe cea de lângă axul șoselei.
Singurul care a declarat că autocamionul a pătruns fără să se asigure pe inculpatului a fost martorul depoziție care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, nefiind concludentă, cât timp n-a oferit amănunte legate de pozițiile autovehiculelor anterior impactului.
Mai mult decât atât, acest martor a precizat că se deplasa în spatele mașinii condusă de inculpat la o distanță de 4-5 metri, indicând o viteză de deplasare de 40- 50 km/, în condițiile în care potrivit raportului de expertiză tehnică, aceasta a fost de 81 km/.
Din planșele foto realizate cu ocazia cercetării la fața locului, a rezultat că accidentul a avut loc înainte ca autocamionul să fi ajuns în dreptul curții unde se afla tractorul, iar acesta nu intrase deloc pe partea carosabilă.
În privința pretinsei pătrunderi neregulamentare pe sa a autocamionului, inculpatul a susținut că aceasta a fost bruscă, cele două mașini circulând în paralel, iar autoturismul său, care circula mai tare decât, așa cum de altfel a recunoscut, se afla aproximativ la mijlocul camionului când acesta din urmă i-a ocupat circa 1,2 metri din bancă.
Analizând probatoriul administrat, chiar și-n această situație inculpatul putea evita pătrunderea pe contrasens și, implicit, impactul cu autoturismul marca Ford.
În primul rând, pe acel segment de drum ( cu câte două benzi pe sens) lățimea părții carosabile este de 12 metri, iar de deplasare a inculpatului era de 3 metri, astfel că pentru continuarea deplasării mai avea la dispoziție 1,8 metri, chiar dacă mașina i-ar fi ocupat suprafața menționată.
Pe de altă parte, din cauza dimensiunilor autovehiculului condus de martorul, acesta u putea efectua o manevră bruscă de pătrundere pe inculpatului și apoi să revină, la fel de brusc, pe prima bandă.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 262 din 17 noiembrie 2005, manevra de trecere a autoutilitarei de pe o bandă pe alta necesită 6 metri, în ipoteza unei traiectorii înclinate cu un unghi de 30 grade în raport cu axul drumului, respectiv 11,6 metri, în ipoteza unei înclinații de 15 grade.
La o viteză de 50 km/ este nevoie de 30 de metri pentru a se efectua manevra de schimbare a benzii și pentru revenire în poziție paralelă cu axul drumului.
Avându-se în vedere tot declarația inculpatului, necoroborată cu alte probe, dacă pătrunderea autocamionului ar fi fost bruscă și în timp ce mașinile circulau parale, cea a inculpatului fiind aproximativ la mijlocul autoutilitarei și având viteză superioară, acesta ar fi intrat în coliziune cu partea din față a camionului, întrucât spațiul și timpul avute la dispoziție (distanța reprezentată de jumătatea lungimii acestuia- circa 3 metri) nu i-ar fi permis să efectueze vreo manevră de evitare (fiind vorba de timpul și spațiul necesare întârzierilor fiziologice).
În consecință, pentru fiecare dintre infracțiunile comise în concurs ideal, potrivit art. 33 lit b Cod penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea judiciară a sancțiunilor având în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
În conformitate cu art. 34 lit b Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, în privința căreia, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 3 ani și i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor referitoare la revocare.
Instanța a făcut aplicarea art. 71 alin 1, 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, fiind întrunite criteriile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, prejudiciile fiind rezultatul culpei exclusive inculpatului, acesta a fost obligat la plata de despăgubiri civile pentru daune morale părților civile și, având în vedere suferințele fizice și psihice cauzate acestora.
De asemenea, raportat la concluziile actelor medicale care vizează partea civilă, apreciind că acesta este îndreptățit la despăgubiri echivalente cu efortul suplimentar pe care trebuie să-l depună în scopul realizării veniturilor, instanța a obligat inculpatul la plata unei prestații periodice lunare de 150 RON, conform dispozitivului.
În privința părții civile, care este pensionar, despăgubirile solicitate au fost acordate sub forma unei sume globale, fiind incluse în cuantumul ce reprezintă daunele morale, astfel că va fi respinsă cererea acestuia referitoare la obligarea inculpatului la plata unei rente viagere.
Pe de altă parte, inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B-M, conform dispozitivului, reprezentând cheltuielile de spitalizare acordate părților vătămate.
Vătămarea corporală din culpă săvârșită de un conducător auto fiind o infracțiune cu efecte complexe, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Penticostală "Muntele " B-M, proprietara autoturismului Ford implicat în accident, a despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea bunului distrus, potrivit calculului valorii maxime stabilită de asigurătorul SC SA, de constatarea căruia a înțeles partea civilă să se folosească.
Întrucât această parte civilă a formulat pretenții majorate, de altfel neîntemeiate, după închiderea dezbaterilor, contrar dispozițiilor art. 15 alin 2 Cod procedură penală, acțiunea civilă a fost admisă doar în privința sumei de 5367,1 RON, cu dobânda legală, menționată în actul constatator întocmit de asigurător, așa cum s-a solicitat anterior.
Împotriva sentinței Judecătoriei Baia Mare, au declarat apel Inculpatul și părțile civile, și Penticostală "Muntele ".
Prin decizia penală nr. 262/A/ 18 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, s-au admis apelurile formulate, s-a desființat în parte hotărârea atacată și, s-a dispus: înlăturarea dispozițiilor art. 71 rap. la art.64 lit.c pen. și majorarea despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul de la 5367,1 lei la 20.000 lei cu dobânda legală ( către partea civilă Penticostală "Muntele "); de la 10.000 lei la 40.000 lei daune morale și de la 150 lei la 400 lei prestație periodică lunară ( către partea civilă ); de la 10.000 lei la 20.000 lei daune morale și, respectiv, a fost obligat la 200 lei, prestație periodică lunară ( către partea civilă ). Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a constatat de către instanța de apel că, sub aspectul laturii penale, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație și, pe cale de consecință, în vătămarea celor două părți civile, pe baza probelor administrate și corect analizate.
Nu s-a primit cererea inculpatului, privind aplicarea dispozițiilor art.18/1 pen. apreciindu-se că, în raport de împrejurările în care s-au comis infracțiunile și urmările acestora, faptele nu pot fi privite ca lipsite de importanță.
S-a constatat că, în mod greșit, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.c pen. față de împrejurările cauzei și persoana inculpatului.
De asemenea, ținând seama de traumele fizice și psihice suferite de părțile vătămate și, de consecințele definitive ale vătămărilor, respectiv, invaliditatea permanentă, în anumite proporții - s-a apreciat că prima instanță, a stabilit cuantumul daunelor morale față de cele două părți vătămate și al prestației periodice față de la un nivel modic. În consecință, a majorat nivelul acestor despăgubiri și, totodată a stabilit în sarcina inculpatului obligația plății unei prestații periodice lunare și față de partea civilă, acesta prestând munci în construcții anterior accidentului, din care realiza venituri, astfel că se impune compensarea și față de acesta a efortului suplimentar, pe care-l presupune starea de invaliditate.
De asemenea, s-a constatat că partea civilă Penticostală "Muntele " a dovedit paguba ce i-a fost cauzată prin avarierea autoturismului implicat în accident - proprietatea sa, cel puțin la nivelul sumei de 20.000 lei, conform devizelor de calcul privind costul reparației autovehiculului, astfel că, a acordat această sumă cu titlu de despăgubiri către partea civilă.
Totodată, Tribunalul a constatat că, în mod corect prima instanță nu a obligat asigurătorul la despăgubiri, alături de inculpat, deoarece obligația asumată de acesta prin contractul de asigurare, are caracter limitat, raportat la clauzele contractuale și, exclude asimilarea poziției sale cu aceea de parte responsabilă civilmente sau garant.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal au declarat recurs inculpatul și părțile civile, și Penticostală "Muntele " prin mandatar .
Părțile civile și, au solicitat prin apărător ales, casarea celor două hotărâri doar sub aspectul soluționării acțiunilor civile formulate de ele, în sensul majorării daunelor morale, la care a fost obligat inculpatul.
S-a arătat că, se impune acordarea unor daune morale într-un cuantum mai M, raportat la consecințele grave ale faptei inculpatului, la vătămările corporale suferite de părți, respectiv invaliditate permanentă cu reducerea capacității de muncă și, pe cale de consecință, cu necesitatea unor eforturi suplimentare din partea acestora, de a realiza venituri, la nivelul celor anterioare accidentului.
Partea civilă Penticostală "Muntele ", prin apărător, a înțeles să-și retragă apelul la termenul de astăzi.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat casarea hotărârilor anterioare pronunțate în cauză și, în principal, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond sau apel, fiind incidente cazurile de casare prev. de art.3859pct.9 și 10.pr.pen. iar în subsidiar, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului - în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.e pr.pen. întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei - cazul fortuit.
S-a arătat că, proba cu expertiza tehnică nu s-a administrat în condițiile legii, încălcându-se normele de procedură, pentru că nu s-a permis expertului parte să își realizeze obligațiile, iar opinia separată a acestuia, nu a fost avută în vedere de instanțe. Primul expert a calculat greșit viteza, iar al doilea a calculat-o teoretic, fără să aibă în vedere greutatea mașinii.
Prin interpretarea greșită a probelor, insuficient și secvențial administrate, s-a stabilit o stare de fapt necorespunzătoare realității, cu privire la viteza și modul de deplasare autoturismului inculpatului, față de camionul condus de martorul. Nu s-a ținut seama că, inculpatul a intrat în coliziune cu autoturismul părților civile, întrucât camionul, a făcut o manevră bruscă de intrare pe sensul său de mers, astfel că inculpatul acționând frâna, a intrat pe contrasens, manevra sa intrând în sfera cazului fortuit.
Numai printr-o nouă expertiză, s-ar putea clarifica aceste aspecte, astfel că, în principal se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, s-a arătat că, pe baza probelor de la dosar, se poate stabili o stare corectă de fapt, care reliefează existența cazului fortuit, chiar și prin aplicarea principiului " in dubio pro reo".
Dacă se va ajunge, de către instanța de recurs, la concluzia achitării inculpatului, sub aspectul laturii civile, se impune a se avea în vedere că, în mod greșit, s-au acordat despăgubiri părții civile Penticostală "Muntele ", neexistând legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și avarierea autoturismului - proprietatea părții civile, acesta nefiind folosit în scopul pentru care era alocat.
Tot în mod greșit, nu a fost antrenată și răspunderea contractuală a societății de asigurare, conform dispozițiilor legale în materie - art. 43, 49, 54 alin.1,2 din Legea nr. 136/1995, impunându-se obligarea și a societății de asigurare la despăgubiri civile, alături de inculpat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 38514.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de15.01.2004, conducând autoturismul marca Lada, pe b-dul - din B M, inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ( art.154 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, art.41 pct.1 și art.49 din OUG 195/2002), a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford condus regulamentar, cauzând vătămări corporale părților vătămate și, ce au rămas cu invalidități fizice permanente.
Inculpatul a negat constant că se face vinovat de producerea accidentului, arătând că în cauză este incident cazul fortuit, întrucât pătrunderea sa pe contrasens s-a datorat schimbării benzii de circulație de către autocamionul, determinată fiind și această manevră de pătrunderea pe prima bandă a unui tractor, care ieșea din curtea unei unități comerciale.
Așa cum, în mod detaliat a analizat prima instanță susținerile inculpatului, rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor, și a părții vătămate, că acestea nu se confirmă, respectiv că, autocamionul nu schimbat de circulație, circulând pe cea de lângă axul șoselei. A explicat instanța și de ce nu poate fi reținută depoziția martorului ( singurul care a susținut varianta inculpatului) - pentru că nu se coroborează cu restul probatoriului. Chiar și în ipoteza acceptării variantei inculpatului, instanța a arătat că, raportat la explicațiile expertului ( expertiza criminalistică din 17.11.2005 întocmită de expert ), inculpatul putea evita pătrunderea pe contrasens și, deci, impactul cu autoturismul Ford. Aceeași expertiză explică și de ce autoturismul condus de martorul, nu putea efectua o manevră bruscă de pătrundere pe inculpatului și apoi să revină, la fel de brusc, pe prima bandă.
Instanța a coroborat deci, probele testimoniale cu expertiza criminalistică efectuată de expert, concluzionând corect că, accidentul soldat cu vătămarea celor două părți vătămate, s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, care nu a adaptat viteza la condițiile de trafic (carosabil umed) și nu a păstrat distanța necesară față de autocamionul, din fața sa.
Este greșită susținerea inculpatului că, a doua expertiză a concluzionat că viteza inițială este cea din momentul impactului( 60 Km/), pentru că, așa cum se observă din raportul de expertiză - punctul 2 din Concluzii - expertul a arătat că, nu se poate stabili viteza inițială de deplasare a mașinii inculpatului, în lipsa unor urme de frânare, anterioare impactului, imprimate de pneurile autoturismului. S-a stabilit doar viteza din momentul impactului, care "s-a admis" ca fiind egală cu cea inițială (care, nu este cunoscută) - fila 192 dosar Oricum, chiar având o viteză inferioară celei admise pe porțiunea respectivă de drum ( 70 km/ ), inculpatul nu a adaptat această viteză la condițiile de drum și nu a păstrat distanța necesară față de autocamionul din fața sa.
Nu se verifică nici critica inculpatului, în sensul că, a doua expertiză a încălcat normele de procedură, pentru că nu s-a permis expertului parte ( ) să își realizeze obligațiile. Rezultă din actele dosarului de că, expertul parte s-a deplasat la 16.11.2005 la sediul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C, a luat cunoștință de materialul cauzei, neavând obiecțiuni privind obiectivele expertizei ( filele 178, 201 dosar ). Ulterior, expertul parte, abia la 9 decembrie 2005, după ce fusese finalizată expertiza, adresează un memoriu procurorului, arătând că, datorită complexității cauzei, nu a avut posibilitatea să facă notări, nu a avut timpul necesar să noteze toate aspectele considerate utile, astfel că, numai dacă i se eliberează copii de pe tot materialul dosarului, va putea decide dacă are sau nu de făcut obiecțiuni la expertiza întocmită ( filele 201-204 dosar ). Aceasta, în condițiile în care a fost numit încă de la 08.09.2005 și s-a prezentat abia în 16.11.2005 să studieze dosarul și, abia după ce s-a întocmit expertiza în cauză, a înțeles să facă cereri către organul de urmărire penală. În aceste condiții, firesc, organul de urmărire penală nu a avut la dispoziție opinia separată a expertului parte, pe care acesta o formulează abia la 15.05.2006 ( filele 57-67 dosar fond). Însă, din cuprinsul acesteia, se observă că expertul parte a avut obiecțiuni la concluziile expertizei, privind posibilitățile de evitare a evenimentului rutier și, respectiv, cauza producerii accidentului, asupra cărora s-a pronunțat diferit față de expertul, însă, în finalul lucrării arată că aprecierile sale au caracter de probabilitate și că, aspectele legate de ambele puncte pe care le-a contestat nu pot fi lămurite, decât printr-o "reconstituire". De altfel, inculpatul a cerut efectuarea unei noi expertize, asupra cărora ambele instanțe s-au pronunțat, respingând-o motivat, respectiv că, față de probatoriul existent în cauză, această probă este inutilă.
Față de cele, mai sus arătate, rezultă că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, în cauză nefiind incident cazul fortuit invocat de acesta, probele reținute de instanță nefiind cele în sensul pătrunderii intempestive a autocamionului pe de circulație a inculpatului, pentru a se putea lua în discuție dacă inculpatul putea sau nu să prevadă această împrejurare și, dacă constituie sau nu, caz fortuit în sensul legii penale.
Așa fiind, reținând vinovăția inculpatului, s-a soluționat corespunzător și latura civilă a cauzei, respectiv acțiunile civile formulate de părțile vătămate, și Penticostală "Muntele ". De altfel, inculpatul nu a contestat, în ipoteza că instanța de recurs va reține cazul fortuit ca motiv de achitare, despăgubirile civile acordate părților vătămate și, ci doar nelegala obligare a inculpatului la despăgubiri civile către Penticostală "Muntele ", cu motivarea că nu există nici un raport între inculpat și proprietarul mașinii și că mașina nu ar fi fost folosită în scopul pentru care a fost alocată.
Aspectele invocate de inculpat sunt nerelevante în cauză, sub aspectul acțiunii civile formulate de această parte vătămată, întrucât daunele cauzate acestei părți prin accidentul de circulație, fiind dovedite, potrivit considerentelor instanței de apel, corect justificate - în mod legal a fost admisă acțiunea civilă formulată de această parte și, s-au acordat daunele, la nivelul sumei stabilite de instanța de apel.
De altfel, în acest sens este și decizia nr.I din 23 februarie 2004 ICCJ, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat că, instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este investită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleași fapte.
De asemenea, neîntemeiată este critica inculpatului și cu privire la împrejurarea că, nu a fost antrenată și răspunderea contractuală a asigurătorului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995.
Aceasta, deoarece, potrivit reglementărilor în materie și, totodată, prin prisma Deciziei nr.1/2005 a ÎCCJ, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie, în scopul asigurării posibilității acesteia de a-și face apărarea, atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului, și nu pentru a fi obligat la despăgubiri alături de asigurat. Faptul că prin hotărâre, instanța nu se pronunță asupra răspunderii asigurătorului, nu înseamnă că o astfel de răspundere nu operează, ea este antrenată în baza și în condițiile contractului de asigurare - contract ce atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Se constată prin urmare că, față de considerentele mai sus arătate, recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Totodată, față de poziția părții civile Penticostală "Muntele ", care și-a retras recursul formulat în cauză, Curtea urmează a lua act de această împrejurare.
În ceea ce privește însă, recursurile declarate de celelalte două părți civile și, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
Astfel, ambele instanțe, au arătat în detaliu care au fost urmările accidentului rutier pentru cele două părți, leziunile suferite, nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, intervențiile suferite, precum și faptul că aceștia prezintă în prezent, urmare a leziunilor suferite, o invaliditate definitivă de 10%, rămânând cu membrul pelvin stâng mai scurt cu 2 cm, iar lui fiindu-i extirpată splina.
Deși un prejudiciu moral, afectiv, este destul de greu de cuantificat, neexistând criterii legale clare, certe, în acest sens, fără a lăsa loc arbitrariului, trebuie avute în vedere toate urmările mai sus menționate, unele dintre ele, de natură estetică fiind ( în cazul lui ) având un impact puternic asupra psihicului persoanei care prezintă, un astfel de handicap și, trebuie încercat, pe cât posibil, a se asigura o anumită compensare bănească ( una totală nefiind posibilă) a tuturor suferințelor fizice și psihice suportate și, care, cu siguranță vor afecta și pe viitor părțile.
Așa fiind, Curtea constată că se impune majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, motiv pentru care se vor admite recursurile celor două părți civile, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen. se va casa hotărârea atacată, doar sub acest aspect și, rejudecând, va fi obligat inculpatul la 60.000 lei și, respectiv 40.000 lei - cu titlu de daune morale - către părțile civile și, respectiv.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.192 alin.2,3 pr.pen. vor fi obligați recurenții și Penticostală "Muntele " să plătească fiecare, câte 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor avansate de stat în recurs, urmând a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părțile civile și, împotriva deciziei penale nr.262/A/18.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează doar cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Rejudecând, obligă inculpatul să plătească despăgubiri civile cu titlu de daune morale, după cum urmează:
- 60.000 lei către partea civilă .
- 40.000 lei către partea civilă .
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.262/A din 18.10.2007 a Tribunalului Maramureș.
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă -MUNTELE împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă inculpatul și partea civilă - MUNTELE să plătească fiecare, câte 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./21.01.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Iuliana Moldovan
