Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 806/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 806
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect recursul promovat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 150 din 04 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 637 din 06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d p Cod Penal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal;
S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliat în C,-, în baza art. 193 alin. 6.C.P.P. și a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către partea vătămată, precum și acțiunea civilă formulată de către Spitalul de Urgență - B;
În baza art. 192 pct. 1 lit. a p Cod Penal, partea vătămată a fost obligată la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că rinp. procesul-verbal din data de 16.06.2004, confirmat prin rezoluția nr. 3265/P/2004 din data de 16.06.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiovaa fost începută urmărirea penală față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Prin ordonanța nr. 3265/P/2004 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la data de 09.10.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, soluție menținută prin ordonanța nr. 3265/II/2/2006 din data de 10.04.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2006, partea vătămată a formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 09.10.2006, motivând că situația de fapt a fost reținută în mod greșit de către organele de cercetare penală și că nu au fost administrate toate probele în vederea soluționării cauzei sub toate aspectele.
Prin încheierea de ședință nr. 52 din 03.05.2007, s-a admis plângerea formulată de către petentul în contradictoriu cu învinuitul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 09.10.2006, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3265/P/2004, s-a desființat ordonanța atacată și s-a reținut cauza spre rejudecare.
În fapt, s-a reținut că la data de 22.03.2004, în jurul orei 10.30, inculpatul conducea autoturismul marca 1410 cu număr de înmatriculare - pe Bd. 1 -, din direcția Parcului spre direcția restaurantului "", în autoturism aflându-se și martorii și.
La trecerea de pietoni din zona fabricii de confecții, inculpatul a oprit în spatele unui microbuz pentru a acorda prioritate, după care și-a continuat drumul, așa cum rezultă din declarația inculpatului (fila 90) care se coroborează cu declarațiile martorilor (fila 89) și (fila 102).
La circa 18 după trecerea de pietoni, inculpatul a lovit pe partea civilă care, aflându-se pe spațiul dintre cele două sensuri de mers, a încercat să traverseze strada din partea a autoturismului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, susținute de raportul de expertiză criminalistică (filele 37-45 dosar de urmărire penală), care nu exclude posibilitatea ca partea civilă să se fi angajat în traversarea străzii de la stânga la dreapta față de direcția de deplasare a autoturismului.
Instanța de fond nu a putut reține susținerile părții civile că ar fi traversat strada pe trecerea de pietoni, întrucât afirmațiile sale sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat de către Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistică B în cursul urmăririi penale (filele 37-45) care a constatat că accidentarea părții civile a avut loc la o distanță de 17,44 de trecerea de pietoni.
Astfel, în raportul de expertiză s-a arătat că, dacă accidentul s-ar fi produs pe marcajul pietonal, autoturismul ar fi parcurs până la oprire aproximativ 18 rezultând o viteză de circa 50 km/. La această viteză, însă, avariile autoturismului ar fi trebuit să fie mai ample, nu doar parbrizul spart, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 7-10 dosar de urmărire penală) și planșa foto (filele 11-12 dosar de urmărire penală).
S-a mai arătat că martorul a declarat, în cursul urmăririi penale (fila 31) că, după ce a aflat de producerea accidentului a mers la partea civilă la spital și, întrucât acesta își pierduse un pantof, a mers la locul accidentului pentru a-l căuta. Pentru a afla mai multe informații, a mers a la o frizerie de lângă parcul iar angajatele i-au spus că au aflat despre accident dar să meargă să caute pantoful mai departe de trecerea de pietoni iar în ceea ce privește declarațiile martorului (fila 91), instanța de fond a constatat că acesta nu a asistat la producerea accidentului și, deși a declarat că partea civilă se deplasa dinspre parcul spre "", susținând astfel varianta că partea civilă ar fi traversat strada din partea dreaptă a sensului de mers al autoturismului, martorul nu a văzut când partea civilă s-a angajat în traversare și nu avea de unde să știe dacă acesta nu a avut intenția să se întoarcă din drum.
Instanța de fond a reținut că partea civilă s-a angajat în traversarea străzii la circa 18 după trecerea de pietoni, din stânga la dreapta raportat la direcția sensului de mers al autoturismului, fiind imposibil pentru inculpat să evite producerea accidentului.
S-a mai arătat după producerea accidentului, inculpatul împreună cu martorii au urcat pe partea civilă în autoturism și l-au dus la Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C, pentru a i se acorda îngrijiri medicale, inculpatul s-a întors la locul producerii accidentului, unde organele de poliție au întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 7-10 dosar de urmărire penală).
De asemenea, inculpatului i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 189/22.03.2004 (fila 17 dosar de urmărire penală) rezultând că acesta nu consumase alcool, prezentând 0,00 alcool în sânge.
Totodată, s-a mai constat că partea civilă s-a prezentat la IML C, unde i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 995/A2/03.05.2004 (fila 24 dosar de urmărire penală) din care rezultă că prezintă leziuni care s-au putut produce în ziua de 22.03.2004 în condițiile unui accident rutier care necesită 50-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații.
Ulterior, conform completării la certificatul de expertiză medico-legal din data de 20.05.2004 s-a constatat că partea civilă a necesitat prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu încă aproximativ 30 de zile, necesitând în total 80-85 de zile de îngrijiri medicale de la producere.
În perioada 22.03.2004-23.04.2004 partea civilă a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență B, așa cum rezultă din biletul de externare din spital (fila 113).
Instanța de fond a constatat că în cursul urmăririi penale s-au întocmit două rapoarte de expertiză, un raport de expertiză tehnică auto (filele 57-61) și un raport de expertiză criminalistică (filele 37-45), cu concluzii contradictorii.
Raportul de expertiză tehnică auto a concluzionat că partea civilă a traversat strada pe trecerea de pietoni din dreptul fabricii de confecții, deși singurii martori care au asistat la producerea accidentului, respectiv și au declarat contrariul, precum și că partea civilă a traversat dinspre dreapta spre stânga raportat la direcția de mers a autoturismului.
Pentru a concluziona astfel, expertul s-a raportat la declarațiile martorului, care a arătat că partea civilă, după ce a plecat împreună din parcul, s-a îndreptat dinspre parc către magazinul.
Instanța de fond a reținut însă, din declarațiile martorului (fila 91), că acesta nu cunoaște împrejurările producerii accidentului, întrucât, după ce a traversat împreună cu partea civilă Bd. -, el s-a întors din drum pentru a-și cumpăra un ziar, astfel încât nu a văzut dacă partea civilă a traversat sau nu Bd. 1 - pe trecerea de pietoni sau dacă a intenționat să se întoarcă din drum.
- mult, în concluziile raportului de expertiză tehnică auto sunt înlăturate declarațiile martorilor și, singurii martori care au asistat la producerea accidentului.
Pentru aceste considerente, prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică auto și a reținut, în analiza situației de fapt, concluziile raportului de expertiză criminalistică, care se coroborează cu declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor și.
Instanța de fond a reținut din concluziile raportului de expertiză criminalistică, care se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale martorilor și că partea civilă s-a angajat în traversarea străzii la circa 18 după trecerea de pietoni, din stânga la dreapta raportat la direcția sensului de mers al autoturismului.
Întrucât din raportul de expertiză rezultă că, în situația în care partea civilă a pătruns în fața autoturismului de pe spațiul, timpul în care inculpatul ar fi putut reacționa ar fi fost inferior chiar și duratei întârzierilor fiziologice la frânare, indiferent de viteza autoturismului, fiind astfel imposibil pentru inculpat să evite producerea accidentului, singura responsabilă pentru producerea accidentului fiind partea civilă.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul nu putea să prevadă rezultatul faptei sale, neavând nici o vină în producerea accidentului, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.
Pentru aceste motive, a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală și, în consecință, a dispus achitarea inculpatului.
Pe latură civilă, instanța de fond a constat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 21.877 lei, din care 6.877 lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv tratamentul, alimentația și transportul și 15.000 lei, despăgubiri materiale.
De asemenea, s-a reținut că, în cauză, s-a constituit parte civilă și Spitalul de Urgență B cu suma de 1054 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile, iar în baza Legii nr. 136/1995, a fost introdus în cauză asigurătorul SC Reasigurare.
Reținându-se culpa exclusivă a părții civile, în baza art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța de fond a respins acțiunile civile formulate atât de partea civilă, cât și de partea civilă Spitalul de Urgență
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 martie 2008, s-a dispus îndreptarea erorii materiale-/06.03.2008 a Judecătoriei Craiova, în sensul că se va trece corect " Respinge acțiunea civilă formulată de către Spitalul de Urgență - B".
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 150 din 04 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, s-a dispus respingerea, ca fiind nefondat, a apelului formulat de partea civilă și a fost obligat acesta la plata sumei de 15 lei cheltuieli judiciare statului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 al.2 C.P.P. tribunalul a constatat că apelul nu este fondat întrucât, situația de fapt reținută de instanța de fond - în sensul că în data de 22-03-2004 în jurul orei 10,30 în timp ce inculpatul conducea o autoturismul - 1410 cu nr. - pe B-dul 1 - direcția parcului spre restaurantul a acordat prioritate de trecere la marcajul pietonal din zona fabricii de confecții, după care și-a continuat deplasarea, accidentând- pe partea civilă la aproximativ 18 distanță de trecerea de pietoni în timp ce partea civilă s- angajat în traversare (de pe spațiul dintre cele 2 sensuri de deplasare) din partea a autoturismului - este corectă, fiind dovedită cu probele administrate în cauză.
Criticile formulate de partea vătămată în cuprinsul motivelor de apel referitor la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.184 al. 2 și 4.C.P.P. s-au apreciat a fi nefondate, având în vedere întreg ansamblul probator administrat.
Astfel, critica formulată de partea vătămată în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere și nu a analizat concluziile raportului de expertiză tehnică, inclusiv completarea acestui raport efectuat de expert, s-a apreciat ca nefondată deoarece, în mod just instanța de fond înlăturat acest raport de expertiză, dat fiind faptul că la efectuarea acestui raport, expertul a avut în vedere exclusiv declarațiile martorului în sensul că partea vătămată s-ar fi deplasat pe marcajul pietonal din partea dreaptă spre stânga, în sensul de circulație al autoturismului, în condițiile în care martorul - în declarațiile date la urmărirea penală și instanța de fond - a relatat că nu a observat când partea vătămată a traversat strada și nu observat momentul impactului, întrucât citea ziarul (fila91).
Susținerile părții vătămate au fost infirmate și de declarațiile martorilor oculari și - pasageri în autoturismul condus de inculpat - care au declarat că inculpatul a acordat prioritate la trecerea de pietoni, după care și-a continuat deplasarea aproximativ 15-20, moment în care partea vătămată s-a angajat în traversare în mod intempestiv, din partea a autovehiculului, venind de pe spațiul, martorii precizând că victima nu ar fi putut fi observată de inculpat (fila 25,26 din dosarul de urmărire penală și 89,102 din dosarul instanței de fond).
Declarațiile acestor martori s-au coroborat și cu procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 7-12dosarul de urmărire penală), în care s-a menționat că au fost găsite picături de sânge la o distanță de aproximativ 19 față de trecerea de pietoni.
În plus, raportul de expertiză criminalistică nr.21/24.01.2006 întocmit de INEC B (fila 37-45 dosar de urmărire penală), a confirmat apărarea inculpatului în sensul că impactul s-a produs după marcajul pietonal, la aproximativ 17,44, precizând că, în situația în care impactul s-ar fi produs pe marcajul pietonal (după cum susține partea vătămată), autovehiculul ar fi prezentat și alte avarii (pe motor), iar victima ar fi prezentat și alte leziuni (în zona membrelor inferioare), aspect ce nu a fost confirmat de certificatul medico-legal aflat la dosarul de urmărire penală (fila 24).
În consecință, tribunalul a constatat ca fiind nefondată critica formulată de partea vătămată, în sensul că nu s-a ținut cont de raportul de expertiză întocmit de expert, tribunalul, constatând că în mod just instanța de fond a înlăturat această probă în măsura în care nu se coroborează cu celelalte probe administrate, astfel cum au fost prezentate mai sus, respectiv raportul de expertiză întocmit de INEC B, declarațiile martorilor oculari și, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, certificatul medico-legal și declarațiile date de inculpat în tot cursul procesului penal.
În plus, s-a menționat că instanța de apel a avut în vedere faptul că la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, trebuie să își întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe, iar în situația în care îndoiala în ce privește vinovăția persistă, aceasta este în favoarea inculpatului, conform principiului "in dubio pro reo", principiu care constituie un complement al prezumției de nevinovăție și reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii.
În cauză, s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului și, în condițiile în care nu au existat probe decisive pentru condamnare - date fiind declarațiile contradictorii ale martorilor, și, inclusiv rapoartele de expertiză tehnică efectuate la urmărirea penală, care analizează ambele variante de producere a accidentului (probe care lasă loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului), tribunalul a apreciat că se impune a se da eficiență și principiului "in dubio pro reo", conform căruia îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și deci inculpatul trebuie achitat.
Față de considerentele expuse anterior, tribunalul constată că soluția adoptată de instanța de fond - în sensul achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.184 al. 2, 4.Cod Penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art.10 lit. d C.P.P.- este legală și temeinică, inculpatul neavând nici-o culpă în producerea accidentului, lipsind unul din elementele constitutive pentru ca fapta să poată constitui infracțiune și anume vinovăția.
Criticile referitoare la modul de soluționare a laturii civile, s-au apreciat de asemenea a fi nefondate, instanța de fond procedând în mod corect la respingerea acțiunilor civile, în condițiile în care s-a stabilit că inculpatul nu are culpă în producerea accidentului, nefiind îndeplinite condițiile art. 998, 999.civ. art. 14.
C.P.P.Față de soluția adoptată pe latură penală și având în vedere dispozițiile art. 192 și 193.C.P.P. în mod corect fost respinsă cererea părții civile privind cheltuielile judiciare și în mod just a fost obligată partea vătămată la cheltuieli judiciare avansate de stat, partea vătămată fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei instanței de apel și, în rejudecare, trimiterea cauzei la instanța de apel precum și în subsidiar, condamnarea inculpatului și obligarea lui la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către victima accidentului.
Recursul părții civile este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că în raport de probatoriul administrat, instanțele au reținut o greșită stare de fapt, ea nefiind susținută în totalitate de declarațiile martorilor, actele de constatare la fața locului, actele medicale și rapoartele de expertiză tehnică privind dinamica accidentului de circulație, starea de fapt care s-a datorat lipsei de rol activ manifestat de instanța de fond și de cea de apel, astfel:
În ceea ce privește declarațiile martorilor, se reține că acestea nu sunt constante pe parcursul cercetării judecătorești, cea mai relevantă fiind declarația martorului.
Astfel, acesta la urmărirea penală a susținut că "mă aflam pe locul dreapta-față, lângă șofer, care conducea mașina pe de lângă spațiul care desparte cele două sensuri de mers. După ce am trecut cca.20-25 m de trecerea pentru pietoni de la, am observat un de cca.60 de ani, care stătea pe bordura spațiului, orientat cu fața spre stradă. ul a apărut pe parbrizul mașinii, în intenția de a traversa strada. - a oprit imediat mașina, iar ul a căzut de pe pe asfalt".
Același martor, în faza cercetării judecătorești a declarat că " .iar în zona Confecțiilor era oprit un autobacriz, iar în spatele acestuia eram opriți noi, cu autovehicolul, la cca. 30 m de trecerea de pietoni. că auto avea 15-20 km la oră, întrucât microbuzul tocmai plecase din stație, iar noi ne aflam în spatele acestuia. a dat prioritate la călătorii care treceau strada, iar noi eram în spatele lui. Stația microbuzului era unde este, apreciez că stația este la cca.20 m de trecerea de pietoni. Noi am oprit în spatele microbuzului care era oprit în stație pe prima bandă, deoarece pe a doua bandă se afla un alt autovehicul și nu puteam depăși. Celelalte auto din față erau oprite la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate. După ce microbuzul a plecat din stație pe prima bandă și auto de pe a doua, am putut și noi pleca".
Ori, această ultimă declarație contrazice atât susținerile inculpatului, cât și ale martorei, dar este în contradicție și cu constatările expertizei tehnice reținute de instanță, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului dar confirmă în parte susținerea recurentului parte civilă.
În raport de aceste contradicții în declarațiile părților și contradicțiile din cele două rapoarte de expertiză, instanța având în vedere criticile și cererile probatorii formulate de partea civilă - o nouă reconstituire, o nouă cercetare la fața locului, cereri cu privire la care instanțele nu s-au pronunțat -, era datoare să pună în discuție suplimentarea probatoriului prin solicitarea de dovezi constând în copia foii de observație clinică și copia registrului de urgență de la Spitalul nr.1 C și de la Serviciul de ambulanță C - pentru a se putea stabili dacă victima a avut și leziuni ușoare în zona membrelor inferioare -, identificarea și audierea celor două martore - lucrătoare în frizeria aflată în apropierea locului accidentului - și efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică privind accidentul auto.
Această nouă expertiză urmează să stabilească traiectoria deplasării autoturismului și victimei și în situația în care,autoturismul condus de inculpat s-ar fi aflat, la pornirea de pe loc, pe întâi, urmând să se verifice și care ar fi fost viteza maximă pe care ar fi dobândit-o autoturismul până în momentul impactului cu victima, în situația în care ar fi pornit de pe loc, la trecerea de pietoni și dacă, în situația în care autoturismul inculpatului avea o viteză redusă, ar fi fost posibil ca victima să fie purtată pe vehiculului, din momentul impactului, respectiv trecerea de pietoni, până în momentul opririi în bordura scuarului ce desparte cele două sensuri de mers ale bulevardului.
În efectuarea noii expertize tehnice urmează să fie avută în vedere și varianta susținută de partea vătămată, precum că inculpatul, conducător auto, nu a făcut manevrele de frânare datorită faptului că era neatent în condițiile în care discuta cu un pasager aflat în partea sa dreaptă.
Cu motivarea reținută, existând cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.10 p, în baza art.38515alin.1 pct.2 lit.d p, recursul va fi admis ca fondat, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel - Tribunalul Dolj, rămânând valabile actele procedurale încheiate până la termenul de 28 februarie 2008.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 150 din 04 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, privind pe intimatul - inculpat.
Casează decizia atacată.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 02 2008
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
