Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 842/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.842/ DOSAR NR-
Ședința publică din 04 decembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror G - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 205/Ap din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2009 apoi la data de 04 decembrie 2009, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr. 242/12.02.2009, Judecătoria Brașova hotărât după cum urmează:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. l-a achitat pe inculpatul de sub acuzatia savarsirii infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie prevazuta de 89 alin.1 din OUG 195/2002 intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. l-a achitat pe inculpatul de sub acuzatia savarsirii infractiunii de consum de bauturi alcoolice dupa producerea accidentului de circulatie prevazuta de 90 alin.1 din OUG 195/2002 intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.
În baza art.184 alin.1 si 3.Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala.
Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a hotărât suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata unui termen de încercare de 2 ani si 3 luni stabilit conform art 82.
Cod PenalÎn baza art.71 alin.2 pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a teza a II si
În baza 346.C.P.P. raportat la art.998, 999 civ. art.49 din Lg.136/1995 a fost admisă acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B și, pe cale de consecință, a obligat SC - VIENNA INSURANCE să plătească acesteia suma de 1982 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei.
S-a luat act că victima accidentului nu a formulat pretenții civile în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Brașova reținut că la data de 12.05.2006, inculpatul - șofer pe un mijloc de transport in comun - nu a respectat prevederile referitoare la punerea in mișcare a autovehiculului de transport in comun, in stația de călători " F" din B, sens in care a determinat accidentarea parții vătămate.
Pe de altă parte, Judecătoria Brașova reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev de art 89 al 1 din OUG 195/2002 si prev de art 90 al 1 din aceiași ordonanță de urgență.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria B care a solicitat condamnarea inculpatului si sub aspectul infracțiunilor prev de art 89 al 1 si 90 al 1 din OUG 195 /2002.
Tribunalul Brașova reținut că prima instanță a valorificat principiul fundamental al "prezumției de nevinovăție " ce rezidă, exemplificativ, din art 5/2 Cod pr. penala si art 66 Cod penal privitor la infracțiunea de " părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de politie " si, implicit, si la cea prev de art 90 al 1 din OUG 195/2002. De asemenea, s-a făcut referire la practica si literatura juridică penală relativ la lipsa unor probe neechivoce ce ar releva vinovăția unei persoane în raport de încălcarea unei norme penale, situația fiind incidentă în cauză, "prezumția de nevinovăție " care chiar depășește aspectul tehnic legat de materia probelor constatându-se într-un principiu fundamental al procesului penal.
Tribunalul a observat că nu există în prezenta cauză probe certe că inculpatul ar fi săvârșit - cu una din formele de vinovăție menționatre în art. 19 pct. 1 Cod penal - infracțiunea prev de art 89 alin. 1 din OUG 195/2002, ceea ce se răsfrânge și asupra celei prev de art. 90 alin. 1 din ordonanța indicată.
Astfel, urmărirea penală efectuată în cauză a fost extrem de sumară - deși s-a realizat o trimitere in judecata a inculpatului la aproape 2 ani de la momentul săvârșirii faptei - iar ulterior, în cursul cercetării judecătorești, nu s-au putut administra probe neechivoce ce ar releva vinovăția inculpatului relativ la infracțiunile prev de OUG 195/2002, ceea ce a si condus prima instanța la o soluție de achitare a inculpatului.
Tribunalul a reținut că, încă din momentul în care a observat că a accidentat-o din culpă pe partea vătămata, inculpatul nu a adoptat un comportament de natura a se încadra din punct de vedere subiectiv în tiparele normei incriminatoare ( art 89 al 1 din OUG 195/2002). În susținerea acestei argumentații, s-a reținut că inculpatul a coborât din mijlocul de transport in comun, a discutat cu partea vătămată - care nu prezenta vizibile ale unei vătămări corporale - ce a fost așezată pe o bancă și, doar ulterior, întrucât a crezut că partea vătămată nu are nimic grav, inculpatul și-a continuat traseul având in vedere și celelalte persoane aflate în mijlocul de transport în comun.
În lumina celor de mai sus, Tribunalul a hotărât că rațiunea incriminării - art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 - ce nu se regăsește in situația de fata relativ la faptele ce i se imputa inculpatului care - in condițiile in care nu a apreciat cu exactitate urmările cauzate victimei - a încercat sa-si exercite in continuare atribuțiile de serviciu prin transportarea mai multor persoane aflate in mijlocul de transport in comun.
Împotriva deciziei a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticile aduse de procuror și care vizează aspecte de netemeinicie circumscrise cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. fiind dezvoltate în memoriul de la filele 4-5 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut la pct.18 al art.3859din Codul d e procedură penală, constă în reflectarea inexactă a conținutului dosarului în curpinsul hotărârii atacate, fără a implica aprecieri sau raționamente logice; ea se referă la reproducerea inexactă în hotărâre a unei mărturii sau la alte elemente de fapt care se desprind din probele administrate în cauză, precum și la existența materială a actului în dosar.
De aici apare contrarietatea - una evidentă - între ceea ce rezultă din actele dosarului și mențiunile din hotărârea atacată cu privire la existența concretă a faptei, a unui act material, declarații sau un alt element probatoriu. reflectării conținutului dosarului trebuie să fie nu numai evidentă, ci și să influențeze soluția cauzei.
În concluzie, dacă greșeala este evidentă și are repercursiuni asupra soluției procesului, tot ceea ce privește greșita constatare a faptei imputate în cauza de față este susceptivbil de a fi cenzurat pe calea cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.18 pr.pen. Dimpotrivă, aprecierile și concluziile instanței referitoare la existența faptei sau a diverselor împrejurări de fapt, nu cad sub incidența textului de lege indicat anterior.
Or, criticile aduse sunt neîntemeiate deoarece, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au evocat în mod amplu declarațiile martorilor, ale părții vătămate (din cursul urmăririi penale, imposibilitatea audierii acesteia în cursul cercetării judecătorești fiind determinată de decesul care a intervenit din cauze străine evenimentului care face obiectul prezentei cauze) și ale inculpatului, rezultând o percepere în mod real a conținutului prbelor care se reflectă în considerentele celor două hotărâri.
Instanțele nu au denaturant probele administrate, în sensul reținerii unor împrejurări esențiale, fără a exista un corespondent faptic care să fie susținut. Astfel, problemele care au fost ridicate de procuror în memoriul cu motivele de recurs au vizat aspecte ce țin de planul psihic al unei persoane, iar acesta nu are o limită care să definească un numitor comun, fiind de esența umană modul diferit de interpreatare a tuturor faptelor și evenimentelor în care este implicată fiecare persoană. În aceste condiții, ceea ce este cert și de necontestat este faptul că inculpatul, după ce partea vătămată a fost prinsă între ușile de la mijlocul autobuzului, a oprit autobuzul, a purtat o discuție cu partea vătămată, rezultând că aceasta l-a asigurat că nu a suferit vreo leziune, iar apoi și-a continuta cursa.
Deși se menționează în motivele de recurs faptul că partea vătămată nu ar fi făcut referire la împrejurarea susținută de inculpat în sensul că, ulterior accidentării sale, i-ar fi comunicat șoferului că nu are nevoie de a fi dus la spital, Curtea reține că partea vătămată nu a făcut nicio mențiune asupra acestui aspect - în sensul că a discutat sau nu a discutat pe marginea aspectului de fapt - fapt ce nu poate conduce în mod automat la a reține că cele două părți nu au purtat o dicuție și sub acest aspect.
Având în vedere aceste aspecte, soluția adoptată în ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului este la adăpost de orice critici, iar pentru infracțiunea de consum de băuturi alcoolice după producerea accidentului de circulație, câtă vreme nu i se poate imputa inculpatului prima dintre infracțiuni, aceasta fiind ca o condiție premisă, analiza nu mai este necesară.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.205/A/30.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.205/A/30.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art.189 pr.pen. dispune avansarea din fondurile către Baroul Brașova sumei de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- C - - - -
Grefier,
Red./04.01.2010
Dact./11.01.2010
2 exemplare
jud apel/ /
jud fond/
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Constantin Epure, Manuela
