Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 930/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--25.07.2007

DECIZIA PENALĂ NR.930 /

Ședința publică din data de 09.10. 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și asiguratorul SC SA împotriva deciziei penale nr. 205/A din 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă avocat ales u, pentru partea vătămată intimată și părțile civile intimate și lipsă, avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, asiguratorul reprezentat de consilier juridic cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Consilier juridic critică soluția instanței de apel pentru greșita obligare alături de inculpat a SC SA la plata despăgubirilor civile către părțile civile, susținând că obligarea sa la plata despăgubirilor civile alături de inculpat echivalează cu o obligare în solidar, că răspundea sa este contractuală și nu delictuală. Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei pe latură civilă în sensul exonerării asiguratorului de la plata despăgubirilor civile.

Avocat în apărarea inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat și obligarea acestuia în solidar cu societatea de asigurare la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Față de recursul formulat de asigurator pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Apărătorul ales al părților civile solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea soluției dată de instanța de apel ca legală și temeinică.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului formulat de asigurator ca nefondat. Cu privire al recursul formulat de inculpat pune concluzii de admitere numai în ce privesc cheltuielile de spitalizare, în sensul obligării asiguratorului la plata cheltuielilor de spitalizare.

Consilier juridic solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118/09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, s-au hotărât următoarele:

În baza art.184 alin.2,4 Cod penal a fost condamnat inculpatul - la:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de: "Vătămare corporală din culpă".

În baza art.184 alin.1,3 Cod penal - a fost condamnat același inculpat la:

- 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de:"Vătămare corporală din culpă."

În baza art.33 lit. "b" Cod penal, raportat la art.34 lit. "b" Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate rezultând pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art.81 Cod penal - s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În baza art.82 Cod penal - s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 (trei) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art.83 alin.1 Cod penal.

În baza art. 346 alin.1 Cod procedură penală - au fost admise în parte acțiunile părților civile, și integral acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență T în contradictoriu cu inculpatul, iar pentru opozabilitate cu asigurătorul de răspundere civilă SC SA Sucursala T și, în consecință:

În baza art.14 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil - a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 9000 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, iar părții civile suma de 40.000 lei daune materiale (din care suma de 17.690,03 lei reprezintă prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului) și 5000 lei daune morale. Au fost respinse în rest acțiunile acestor părți civile ca neîntemeiate.

În baza art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 - modificată prin OUG nr.72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență T suma de 15471,79 lei cheltuieli de spitalizare, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare privind pe minorul - și pe partea vătămată.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 256,8 lei reprezintă costul operațiunilor medicale).

În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală - a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2000 lei cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:

În data de 30 martie 2006, în jurul orelor 11³⁰, inculpatul conducea autoturismul cu număr de înmatriculare - pe DN 58/B, din direcția spre, iar la kilometrul 65 + 350 metri nu a păstrat distanța regulamentară față de autoutilitara care îl preceda. Astfel a intrat în coliziune cu autoutilitara, în partea din spate în timp ce aceasta se oprise, deoarece în fața sa se afla staționat pe carosabil un autocamion. Datorită impactului cu autoutilitara, autoturismul condus de inculpat a ricoșat, ajungând pe contrasens și a lovit autoturismul marca PEUGEOT Expert cu număr de înmatriculare -, condus de către partea civilă, în urma impactului au suferit leziuni numiții - și, pasageri în autoturismul Peugeot. Prin declarația dată în ședința publică din 12 februarie 2007, inculpatul susține că a încercat să evite impactul, dar vinovatul principal este șoferul camionului care staționa în fața lui pe carosabil, nesemnalizat, susținere care nu poate fi apreciată ca obiectivă, deoarece inculpatul a intrat în coliziune cu o autoutilitară care staționa în fața sa și față de care nu a respectat distanța regulamentară. unui camion pe lui de mers nu putea avea nici o consecință negativă, dacă inculpatul circula regulamentar. Martorul a declarat că se afla la locul accidentului, a observat pe DN 58 B pe direcția de mers - un camion staționând neregulamentar și o care a încercat să efectueze o manevră de depășire, dar observând că din sens invers venea un autoturism a intrat înapoi pe lui de mers și a oprit în spatele camionului. Aceiași manevră a încercat să o efectueze și conducătorul, dar observând autoturismul din fața sa a intrat pe sensul său de mers și a lovit în partea din spate, în urma impactului a ricoșat pe contrasens și a lovit autoturismul condus de partea civilă. Martorul a susținut că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul păstra distanța față de autoturismul care circula în fața sa.

Prin expertiza tehnico-judiciară efectuată în cauză, s-a reținut că accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă, în funcție de viteza cu care circula, păstra o distanță de siguranță față de autoutilitara ce-l preceda. S-a reținut că inculpatul a încălcat prevederile art.157 pct.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, accidentul s-a produs în jurul orelor 11³⁰pe DN 58/ în aliniament drept, cerul fiind senin iar vizibilitatea bună. În aceste condiții martorul care circula înaintea autoturismului marca " " condus de către inculpat a reușit să frâneze și să oprească autoturismul în spatele camionului, observând că din sens opus se apropia un autoturism.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 887/8.05.2006 al IML T, partea vătămată a suferit leziuni și a fost internată în spital în perioada 30.03.2006 - 26.04.2006 cu diagnosticul de: cominutivă aripa iliacă stânga, fractură incompletă falangă proximală deget V, trombofebiltă de membru pelvin stâng. S-a instituit tratament ortopedic cu repaus la pat timp de 4 săptămâni, tratament medicamentos, anticuagulant, antiimflamator, antialgic. La externare s-a recomandat continuarea tratamentului cu timp de 15 zile, control în clinică la nevoie. Pentru vindecarea leziunilor s-au acordat 4 zile de îngrijiri medicale.

Minorul - - a fost internat în Spital - Casa Austria - în perioada 30.03. 2006-26.04.2006 cu diagnosticul: "Ruptură de ficat gr.III, ruptură de splină gr.III, anemie posthemoragică, hemoperitoneu masiv, contuzie de torace, traumatism cranian cerebral închis, politraumatism prin accident rutier. A necesitat tratament chirurgical, drenaje multiple, tratament cu antibiotice, analgezice, antipiretice. A fost externat cu recomandarea de a evita efortul fizic, continuarea tratamentului medicamentos, prezentarea la control. Pentru leziunile suferite au fost necesare 35 zile de îngrijiri medicale, apreciindu-se că leziunile de violență s-au vindecat chirurgical cu pierderea de organ, iar viața victimei a fost pusă în primejdie.

Minorul - a mai fost internat în spital în perioada 11.11.2006 - 21.11.2006 cu diagnosticul: " intestinală", suferind o nouă intervenție chirurgicală și necesitând tratament cu antibiotice, antialgice, protectoare gastrice.

Conform raportului de expertiză tehnico-auto, valoarea despăgubirilor datorate pentru avarierea autoturismului Peugeot este de 17.690,03 lei.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost expuse mai sus, constituie infracțiunile de: "Vătămare corporală din culpă", prevăzute și pedepsite de art.184 alin.2,4 Cod penal și de art.184 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. "b Cod penal.

În baza acestor texte de lege, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare infracțiune, urmând ca, în baza art.33 lit. b Cod penal, să dispună contopirea.

Având în vedere gradul de pericol social al faptelor, lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator - educativ al pedepsei se va realiza fără privare de libertate, astfel încât a dispus, în condițiile art.81 Cod penal suspendarea condiționată a executării. În baza art.82 Cod penal - instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare care se va compune dintr-o durată fixă de 2 ani la care se va adăuga pedeapsa ce a fost aplicată.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art.83 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond a admis în totalitate acțiunea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T și a admis în parte acțiunile părților civile și, formulate în contradictoriu cu inculpatul, iar pentru opozabilitate cu asigurătorul de răspundere civilă SC SA Sucursala

În baza art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 - cu modificările ulterioare, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T suma de 15471,79 lei cheltuieli de spitalizare, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico - sanitare privind pe minorul - - și pe partea vătămată.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art.14 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 - 999 Cod civil, instanța de fond a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 9000 lei daune materiale (reprezentând costul transporturilor ocazionate de tratament, costul medicamentelor cumpărate pentru continuarea tratamentului, costul îngrijirilor acordate de către persoanele pe care le-a angajat, costul alimentație speciale de care a avut nevoie, diferența dintre veniturile de care ar fi beneficiat și indemnizația primită în perioadele de concediu medical, cheltuieli dovedite cu înscrisuri și martori). Având în vedere suferințele fizice și psihice suportat de către această parte civilă, starea de disconfort, izolarea sa de colectivitate, pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, instanța de fond a obligat pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 5000 lei daune morale. Deși partea civilă a solicitat despăgubiri cu mult mai mari, cererea a fost respinsă ca fiind nedovedită, neexistând o concordanță între valoarea cheltuielilor dovedite cu înscrisuri și cererea formulată.

Numitul s-a constituit parte civilă în cauză atât în nume propriu, solicitând recuperarea prejudiciului suferit prin avarierea autoturismului Peugeot cât și în calitate de reprezentant legal al minorului -, în vârstă de 14 ani.

Prejudiciul suferit prin avarierea autoturismului a fost stabilit prin expertiza tehnică judiciară în specialitatea auto administrată în cursul cercetării judecătorești și se ridică la suma de 17.690,03 lei.

Pentru cheltuielile ocazionate de tratamentul fiului său, instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă a fost dovedită sub aspectul daunelor materiale, cu înscrisuri și martori în limita sumei de 22.310 lei, astfel că a fost obligat inculpatul să plătească părții civile următoarele sume: 17.690 lei, reprezentând costul reparațiilor autoturismului avariat; 22310 lei cheltuieli ocazionate de tratamentul medical al minorului - și 5000 lei daune morale. Deși partea civilă a solicitat sume cu mult mai mari, aceste pretenții nu au fost dovedite, fiind respinse.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie întrucât cuantumul despăgubirilor acordate părții civile este mare, iar obligarea asiguratorului de răspundere civilă trebuie să se dispună alături de inculpat și nu în regres sau pentru opozabilitate, așa cum a dispus prima instanță.

Apreciind criticile formulate de inculpat ca fiind întemeiate, instanța de apel a admis apelul, și prin decizia penală nr.205/A/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, desființat sentința penală apelată și rejudecând cauza, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 47 și art. 54 din Legea nr.136/1995 a obligat inculpatul alături de asiguratorul SC SA T să plătească părții civile suma de 9000 lei daune materiale și 5000 lei despăgubiri civile pentru daune morale, iar părții civile suma de 400.000 lei daune materiale și 5000 lei - despăgubiri civile pentru daune morale, până la limita sumei prevăzută în contractul de asigurare din plafonul stabilit prin lege. Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată au fost menținute.

Împotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul criticând pentru nelegalitate, întrucât se impunea obligarea și a asiguratorului la plata cheltuielilor de spitalizare, și societatea de asigurare criticând-o pentru nelegalitate, întrucât obligarea sa la plata despăgubirilor civile alături de inculpat echivalează cu o obligare în solidar și pentru că răspunderea sa este una contractuală și nu delictuală.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către inculpat privind neobligarea și a asiguratorului la plata cheltuielilor de spitalizare acesta este nefondat întrucât așa cum corect a reținut instanța de apel, răspunderea asiguratorului este răspundere contractuală de asigurare, neprevăzând răspunderea și pentru spitalizarea victimelor, ci numai pentru pagubele cauzate în mod direct acestora. De asemenea, Legea nr.136/1995, prevede că răspunderea asiguratorului trebuie angajată numai pentru pagubele aduse victimelor nu și cele ocazionate de internare și tratamentul medical acordat acestora.

Cu privire la starea de fapt, încadrarea juridică și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, nu sunt motive de modificare a celor două hotărâri judecătorești, astfel că în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1, pct. 1, lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.

Recursul declarat de Societatea Comercială SA este și el nefondat, întrucât în mod corect instanța de apel a reținut că răspunderea sa în cauză este răspundere contractuală. Nu există identitate de conținut între răspunderea alături de inculpat și răspunderea solidară, prima fiind cea prevăzută de însăși Legea nr. 136/1995 chiar dacă această lege nu o prevede în mod expres ca fiind o răspundere alături de inculpat.

Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se în acest sens printr-o decizie în interesul legii.

De asemenea, sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți și cu privire la plata de către inculpat singur la plata către părțile civile a despăgubirilor pentru ca apoi acesta să " se îndrepte împotriva asiguratorului - pe temeiul răspunderii contractuale pe care asiguratorul o are față de asiguratul său - pentru a-și recupera - în limitele stabilite de lege despăgubirile achitate părților civile", întrucât între inculpat și societatea de asigurare nu există contract. În cazul în care Societatea de asigurare nu i-ar plăti de bună voie inculpatului, acesta nu are deschisă calea unei acțiuni în justiție, neavând calitate procesuală.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1, pct. 1 lit.b Cod procedură penală și recursul asiguratorului va fi respins ca nefondat.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați fiecare, la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵alin.1 punct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asigurătorul SC SA împotriva deciziei penale nr.205/A/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă fiecare recurent la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică 09.10. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 16.10.2008

Tehnored.

2ex/21.10.2008

Prima inst. - Jud.

Inst. apel., - Trib.