Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 993/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 993
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri Robert Emanoil
- - - - Judecător
- Președinte Secție
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 8 octombrie 2009, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 144 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și sentinței penale nr. 1225 din data de 13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 1225 din data de 13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.11.1981 în comuna, județul D, CNP -, domiciliat în C, cartier lui,.46,.1,.1, județul D, și în municipiul C,-, după cum urmează:
- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru o infracțiune prev de art. 208 al.1,4, 209 al.1 lit.i p;
- la pedepsele de câte 2 ani închisoare pentru fiecare din cele 2 infracțiuni prev de art.184 al.2 și 4.Cod Penal;
- la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru o infracțiune prev de 86 al.1 din OUG 195/02;
- la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru o infracțiune prev de art. 87 al.1 din OUG 195/02.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp, s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861Cp, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, termen compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani fixat de instanță.
A fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863al. 1 Cp: - să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Inculpatul a fost atenționat asupra disp.art.864Cp.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în C, cartier lui, - 33,.3,.2,.11, județul A fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 9652 lei daune morale și la 275 lei prestație periodică lunară începând cu data pronunțării sentinței și până la intervenirea unei cauze legale de modificare, încetare sau stingere a obligației.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în C, B-dul -,.4-5,.1,.1, județul D, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic De Urgență B și obligat inculpatul la plata sumei de 078,97 lei despăgubiri civile și la dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că Spitalul Clinic De Urgență C nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1200 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.5798/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea inf. prev. de art. 184 al. 2, 4 Cp, 208 al.1,4, 209 al.1 lit.i Cp, art.86 al.1, art.87 al.1 din OUG 195/02.
În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 12.09.2005, inculpatul, după ce a consumat alcool, a sustras autoturismul BMW aparținând părții vătămate, pe care l-a condus deși nu poseda permis de conducere, pe strada -, și în timp ce încerca să parcheze autoturismul, a pierdut controlul volanului și a accidentat pe părțile vătămate și care se aflau pe trotuar.
Părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu: procese-verbale încheiate de organele de poliție, proces-verbal de cercetare la fața locului, schiță a locului accidentului, planșe fotografice, declarații martori, declarațiile părțile vătămate, raport de constatare medico-legală nr.3904/A1/03.12.2005 eliberat de IML C, raport de constatare medico-legală nr.3062/A1/28.09.2005, foi de observație clinică eliberate de Spitalul Clinic de Urgență C privind pe partea vătămată, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.2912/12.09.2005 eliberat de IML C, expertiză medico-legală nr./10572/2005 din 13.02.2005 din 13.02.2006 eliberată de INML " Minovici" B, completare la raportul de expertiză medico-legală nr./10572/2005 din 12.04.2006 eliberată de INML " Minovici" B, adresa nr.42438/27.09.2005 eliberată de I-J D - Serviciul Poliției Rutiere, rezultatul testului alcooltest nr.00118/12.09.2005, declarație inculpat, precum și celelalte acte depuse la dosarul cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în fapt că la data de 12.09.2005, inculpatul deși consumase alcool și nu poseda permis de conducere, a condus autoturismul marca BMW pe care l-a sustras de la partea vătămată, pe str. -, iar în timp ce încerca să parcheze autoturismul, a accidentat grav pe părțile vătămate, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare: 70-80 zile îngrijiri medicale - partea vătămată și, respectiv 80-90 zile - partea vătămată.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost încadrată în drept, după cum urmează: - fapta, constând în luarea autoturismului din posesia părții vătămate prin folosirea unei chei adecvate, fără consimțământul acestuia, cu scopul de a-l folosi pe nedrept, constituie infracțiunea de furt de folosință în formă calificată prev de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal; - faptele, constând în conducerea autoturismului pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,90 g %, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG 195/02 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 al.1 din OUG 195/02; - faptele, constând în pricinuirea părților vătămate și de leziuni ce au necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități, întrunesc elementele constitutive a 2 infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.
În privința infracțiunii de furt de folosință, prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului (în sensul că partea vătămată i-a lăsat cheile autoturismului în scopul de a-l muta, întrucât acesta bloca accesul pe alee), reținând că nu este susținută probator, fiind infirmată de declarația părții vătămate.
Constatând astfel că inculpatul a acționat cu vinovăție în forma intenției, respectiv a culpei, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepsei, au fost reținut dispozițiile art. 72 Cod penal - împrejurările comiterii faptelor, valoarea alcoolemiei, urmărire produse (infirmitatea părții vătămate ), gradul de pericol social concret al faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a achitat o parte din prejudiciu și a recunoscut și regretat faptele comise -; totodată, s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, făcând aplicarea dispozițiilor art. 861Cp și atrăgând atenția asupra disp.art.864Cp.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale și a solicitat prestație periodică reprezentând contravaloarea tratamentului medicamentos lunar, tratamentul în stațiuni, încălțăminte specială, vestimentație, însoțitor
Din actele depuse în dosarul cauzei a rezultat că partea civilă a cheltuit suma de 1619 RON reprezentând contravaloarea protezei provizorii, proteză definitivă, cadru de mers reglabil, medicamente recomandate lunar de medicul psihiatru, medicamente recomandate de medicul ortoped.
Cu privire la daunele morale, instanța a constatat că prin fapta ilicită a inculpatului, s-a cauzat un prejudiciu de natură morală constând în suferințele fizice și psihice îndurate. Acestea au fost determinate de faptul că, în urma accidentului partea civilă a rămas cu infirmitate fizică permanentă fiind lipsită în prezent de posibilitatea deplină de a participa la viața socială, apreciind că suma solicitată de partea civilă în cuantum de 30.000 RON daune morale este justificată.
Totodată, s-a constatat că, în cursul procesului penal, inculpatul a achitat acestei părți civile suma de 10.000 Euro, respectiv suma de 36.540 lei, astfel că a reținut că, în continuare, inculpatul urmează să despăgubească pe partea civilă în limita sumei de 9.652 lei, diferența între prejudiciul reținut de instanță - de 46.192,6 lei - și suma achitată de inculpat, precum și în limita sumei de 275 lei lunar, reprezentând prestație periodică începând cu data pronunțării sentinței și până la intervenirea unei cauze legale de modificare, încetare sau stingere a obligației.
În privința părții vătămate, s-a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
De asemenea, s-a reținut că partea vătămată a fost spitalizată, iar pentru cheltuielile ocazionate de internarea acesteia la Spitalul Clinic de Urgență B, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13078,97 lei către această parte civilă, împreună cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În apelul declarat de parchet s-a precizat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât a omis să deducă perioada reținerii din pedeapsa pronunțată și au fost încălcate preved.art.88 rap.Cod Penal la art.357 al.2lit.a C.P.P. iar pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată în raport cu preved.art.72
Cod PenalInculpatul, în apelul declarat, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a apreciat greșit că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt de folosință calificat prev.de art. 208 alin.1 și 4 Cod Penal și art.209 lit.i Cod Penal; de asemenea pedeapsa aplicată de către instanța de fond nu este corespunzător individualizată în raport de dispoz.art.72
Cod PenalÎn ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei în raport de celelalte fapte penale, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră, aplicarea preved.art.86/1 Cod Penal, ar putea avea repercursiuni negative asupra locului de muncă din străinătate,și de aici consecința asupra posibilităților de onorare a obligațiilor civile către partea civilă.
S-a solicitat aplicarea prevederilor art.81 Cod Penal, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante.
Prin decizia penală nr. 144 de la 27 aprilie 2009, Tribunalul Dolja admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul, a desființat în parte sentința, și, în rejudecare, în baza art. 381 cod pr. penală, rap.la art. 88 cod penal, a dedus durata reținerii, de o zi, respectiv 03.10.2005.
S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata prestației periodice.
S-a constatat acoperit în totalitate prejudiciul moral în sumă de 30000 RON și parțial prejudiciul material în sumă de 6540 lei.
A fost majorată suma acordată cu titlul de despăgubiri materiale părții civile, de la 9652 la 12652 lei și a fost obligat inculpatul și la plata acestei sume către partea civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut:
Sub aspectul laturii penale, s-a arătat că situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor deduse judecății este corect realizată, raportat la probele administrate, inclusiv sub aspectul infracțiunii de furt de folosință, deoarece apărarea inculpatului se fundamentează exclusiv pe declarația părții vătămate, extrajudiciară (declarație autentificată la notarul public), dată în cursul judecății în apel, declarație contradictorie față de aspectele declarate de aceeași parte vătămată în cursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță.
Mai mult, s-a reținut că partea vătămată, deși citată pentru a fi audiată de instanțele de fond și de apel, nu s-a prezentat, situație în care s-a reținut caracterul subiectiv al probei administrate în susținerea apelului inculpatului și declarația părții vătămate nu a fost reținută.
În privința individualizării judiciare a pedepselor, s-a reținut că inculpatul este dedus judecății pentru un concurs de cinci infracțiuni, iar sancțiunile aplicate de prima instanță sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, dându-se relevanță împrejurărilor personale invocate de apelantul - inculpat, dar și pericolului social concret produs prin activitatea infracțională, în principal privitor la vătămarea gravă a sănătății celor două părți vătămate. Totodată, s-a reținut că apelantul - inculpat nu s-a prezentat în cursul judecății, situație în care nu pot fi reținute circumstanțele atenuante personale prev de art. 74 Cod penal, concluzionându-se că pedepsele aplicate în cauză și modalitatea de executare au fost just individualizate.
S-a reținut însă ca fondată critica din apelul Parchetului privitoare la deducerea reținerii, respectiv o zi - 03.10.2005 -, care profită și inculpatului, sens în care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, s-au admis apelurile, s-a desființat în parte sentința și s-a făcut aplicarea art. 381 Cod Procedură penală rap la art. 88 Cod penal privind această deducere.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, s-a reținut că prima instanță, deși a stabilit corect cuantumul prejudiciilor produse părții civile în valoare de 30.000 lei - prejudiciul moral, și respectiv 19.192 lei - prejudiciul material, a pronunțat o soluție netemeinică privitor la întinderea obligației de desdăunare în sarcina inculpatului. Astfel, tribunalul a reținut că, din prejudiciul total de 49.192 lei, inculpatul a achitat suma de 36.540 lei reprezentând 30.000 lei daune morale și 6.540 lei despăgubiri pentru prejudiciul material, astfel încât, în continuare îi incumbă obligația de despăgubire a victimei prejudiciului - partea civilă - pentru suma de 12.652 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material, sens în care a majorat obligația de plată.
În ceea ce privește prestația periodică acordată părții civile, instanța de apel a reținut că această cerere nu a fost formulată în cursul procesului și nici nu s-au administrat dovezi pentru stabilirea unui prejudiciu periodic de valoare certă, constând în diminuarea veniturilor ca urmare a infirmității suferite, situație în care a fost înlăturată obligația de plată a prestației periodice.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, invocând critici de netemeinicie și nelegalitate, astfel:
În recursul Parchetului s-au invocat motivele de casare prev de art. 385910 și 14 Cod Procedură penală, respectiv omisiunea instanțelor de a se pronunța asupra acțiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, deși la dosarul cauzei există probe în acest sens, precum și greșita individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, sub aspectul modalității de executare, solicitându-se aplicarea regimului privativ de libertate în condițiile art. 64, 71 Cod penal.
În recursul inculpatului au fost invocate motivele de casare prev de art. 3859pct. 9, 10 și 14 Cod Procedură penală, în sensul că hotărârile recurate nu sunt motivate privitor la individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul aplicării circumstanțelor atenuante prev de art. 74 Cod penal și respectiv art. 81 Cod penal; instanțele nu s-au pronunțat asupra acțiunii civile promovată de Spitalul Clinic de Urgență C; hotărârile recurate nu analizează apărările inculpatului și dispun nelegal asupra obligației de plată a unei prestații periodice, fără să se stabilească în prealabil proporția infirmității părții civile și veniturile pe care aceasta le obținea la data accidentării.
Curtea, analizând recursurile din cauză, reține:
Sub aspectul criticilor referitoare la soluționarea laturii penale a cauzei, constată că instanțele de fond și de apel au stabilit o situație de fapt concordantă cu probele administrate, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății; sub aspectul infracțiunii de furt de folosință, se constată că instanța de apel a realizat o justă evaluare a mijloacelor de dovadă aflate la dosar, reținând caracterul subiectiv al declarației extrajudiciare a părții vătămate și, în consecință, procedând la înlăturarea apărării inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate în cauză, se reține, pe de o parte, că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au prezentat în conținutul hotărârilor pronunțate considerentele în baza cărora au apreciat sancțiunile dispuse în cauză, invocând atât temeiul juridic (art. 72 Cod penal și art. 52 Cod penal), cât și împrejurările de fapt (reale și personale) în baza cărora au fost aplicate pedepsele.
Astfel, se reține că inculpatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate orientate către minim, întrucât s-a dat relevanță atitudinii procesuale pozitive a acestuia, constând în diligențele depuse pentru recuperarea prejudiciilor produse părților vătămate și, precum și în recunoașterea activității infracționale și regretul manifestat cu ocazia audierii în faza de urmărire penale, alături de împrejurarea că este infractor primar, tânăr și integrat social.
Trebuie reținut însă că aceste împrejurări nu pot avea semnificația unor circumstanțe atenuante personale, raportat la periculozitatea manifestată de inculpat, care a săvârșit cinci infracțiuni aflate în concurs, producând vătămarea corporală a două persoane, ca urmare a conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul deși nu poseda permis de conducere și avea o îmbibație alcoolică în sânge, peste limita legală.
Față de acestea, se reține că pedepsele, astfel cum au fost individualizate în cauză, sunt de natură a conduce la îndeplinirea scopului preventivo-educativ instituit de art. 52 Cod penal pentru sancțiunile penale, fiind însă necesară majorarea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere la 7 ani, compus din durata pedepsei rezultante de 3 ani, la care se adaugă termenul de 4 ani, stabilit de instanța de recurs.
Pentru aceleași considerente, se reține că, în speță, nu este oportun regimul de detenție pentru executarea pedepsei, întrucât suspendarea sub supraveghere oferă garanții eficiente pentru adoptarea unui comportament conform cu normele socio-morale, și, în același timp, permite îndeplinirea de către inculpat a obligației de despăgubire a părților civile.
În ceea ce privește însă soluționarea laturii civile a cauzei, se constată că ambele recursuri sunt fondate, privitor la omisiunea instanțelor de a se pronunța asupra acțiunii civile formulată în procesul penal de Spitalul Clinic de Urgență C și asupra tuturor cererilor formulate de inculpat și de partea civilă, reținându-se motivul de casare prev de art. 3859pct. 10 Cod Procedură penală.
Astfel, se constată că la fila 149 și 150 (dosar fond) există adresele emise de Spitalul Clinic Județean de Urgență C prin care se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 396,69 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate, în sumă reactualizată până la data plății efective, precum și a sumei de 797,53 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate, de asemenea, în sumă reactualizată; ori, atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au observat aceste cereri și au luat act, în mod eronat, că unitatea medicală nu a formulat acțiune civilă în procesul penal.
De asemenea, în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată, se constată că aceasta formulează cerere de constituire de parte civilă înregistrată la 11 septembrie 2007 (fila 22 - dosar fond), prin care a solicitat despăgubiri și daune morale, invocând totodată că necesită proteză pentru membrul inferior și că, urmare a spitalizărilor și intervențiilor chirurgicale suferite, are nevoie de asistență medicală psihiatrică lunară, precum și de însoțitor; ulterior, prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2008, partea civilă își precizează pretențiile, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 lei daune morale și 50.000 lei despăgubiri, atașând înscrisuri doveditoare, dar, în același timp, motivând cererile prin invocarea unor cheltuieli viitoare, având caracter permanent și repetitiv, pe durata stării de invaliditate.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că partea civilă a solicitat și acordarea unei prestații periodice, pe care a estimat-o la valoare de 275 lei lunar, iar instanța de apel a reținut că aspectele invocate de partea civilă reprezintă argumente pentru prejudiciul material suferit de aceasta prin vătămarea sănătății, implicând, în consecință, o reparație unică.
Ori, Curtea reține că, în cauză s-au depus și alte acte medicale privitor la internări succesive și alte tratamente la care a fost supusă partea civilă în cursul judecății, inclusiv în scopul protezării membrului inferior amputat, raportul de constatare medico-legală nr. 3904/A1/13 decembrie 2005 emis de C (fila 22 - dosar urmărire penală) certificând că partea civilă prezintă infirmitate fizică permanentă.
Față de acestea, se constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale formulate de inculpat și de partea civilă, fiind necesar, pe de o parte, audierea, respectiv precizarea acțiunii civile formulată de această parte privitor la prestația periodică, iar pe de altă parte, administrarea probelor atât în dovedirea acțiunii, cât și în apărare pentru inculpat, sub aspectul cuantumului veniturilor de care partea civilă a fost lipsită prin vătămarea sănătății, respectiv privitor la necesitatea de a fi asistată zilnic de o persoană.
Pe de altă parte, trebuie lămurit și dacă pentru cheltuielile determinate de invaliditate, în intervalul cuprins între data intervenirii infirmității și data soluționării cauzei, partea civilă înțelege să solicite despăgubiri în cadrul prejudiciului material, ori prestație periodică în sumă globală.
Corespunzător acestor considerente, recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând ca, în privința laturii penale a cauzei să se procedeze la rejudecarea în recurs, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, raportat la motivul de casare prev de art. 3859pct. 14 Cod Procedură penală, în sensul casării în această limită a hotărârilor recurate și a majorării termenului de încercare stabilit conform art. 862Cod penal, la 7 ani, cu menținerea celorlalte dispoziții privitoare la individualizarea pedepselor și modalitatea de executare.
În privința laturii civile a cauzei se reține motivul de casare prev de art. 3859pct. 10 Cod Procedură penală, urmând să se trimită cauza pentru rejudecare la instanța de apel, în vederea soluționării acțiunilor civile promovate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență C și, conform art. 38515pct. 2 lit. c Cod Procedură penală, urmând a fi menținute soluțiile hotărârilor recurate privitor la acțiunea civilă promovată de Spitalul Clinic de urgență B, conform art. 38517alin. 2 Cod Procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 144 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și sentinței penale nr. 1225 din data de 13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Casează în parte hotărârile recurate.
Majorează termenul de încercare stabilit în cauză, conform art. 862Cod penal, la 7 ani -, rezultat din cumularea duratei pedepsei rezultante, de 3 ani, cu termenul de 4 ani fixat de instanță.
Trimite cauza pentru rejudecare la instanța de apel, pentru soluționarea acțiunilor civile promovate de părțile civile și Spitalul Clinic de Urgență
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate, privitor la soluționarea laturii penale și a acțiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 16 octombrie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.
Dact. 3 ex./IB () - 08.12.2009
16 octombrie 2009,
C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 1200 lei,cheltuieli judiciare statului.
Spitalul Clinic de Urgență B ca urmări și încasa de la rec.inc. suma de 13.078,97 lei, despăgubiri civile și dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri Robert Emanoil
