Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 11/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 11 /R/2009
Ședința nepublică din 22 ianuarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și partea civilă recurentă, domiciliat în nr.59, județul B, împotriva deciziei penale nr.181/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a menținut sentința penală nr.29 din 28 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, privind pe inculpatul intimat, domiciliat în comuna nr.816, județul B, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art.182 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5576 din 20.11.2008, emisă de Baroul Bihor, partea civilă recurentă, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.31/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, partea responsabilă civilmente intimată, lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean O și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța potrivit dispozițiilor art.485 Cod de procedură penală declară ședință nepublică și dispune evacuarea din sală a persoanelor care nu au legătură cu cauza.
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitândadmiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii recurate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului minor la o pedeapsă just individualizată, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, întrucât din probațiunea administrată în cauză, inclusiv din declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că acesta este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită a fi respins ca nefondat.
Avocatul părții civile recurente - av. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru soluționarea pe fond sa apelului său. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă legală pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat la instanța de apel și cea de recurs, potrivit împuternicirilor avocațiale de la dosar. Referitor la recursul declarat de parchet solicită a fi admis astfel cum a fost formulat de către parchet.
Apărătorul inculpatului intimat nu se opune admiterii recursului declarat de parchet, față de declarația de recunoaștere a faptei dată de inculpat în fața instanței de recurs, solicită însă a se avea în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei starea de minorat a inculpatului, comportamentul său sincer și de regret și aplicarea unei pedepse orientată înspre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării acesteia. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu potrivit delegației avocațiale de la dosar. Cât privește recursul declarat de partea civilă solicită a fi respins, pretențiile fiind tardiv formulate.
Partea responsabilă civilmente intimată arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA DE APEL
DISPUNE:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29 din 08.02.2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, n baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art.10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul minor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă faptă prevăzută și pedepsită de art.182 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin 2 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului minor.
A fostrespinsă cererea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență O cu privire la obligarea inculpatului minor, la plata despăgubirilor civile, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 01.11.2005, partea vătămată, împreună cu martora, se deplasau din centrul localității înspre gară iar la un moment dat s-au întâlnit cu o persoană de etnie rommă, care a întrebat-o pe partea vătămată " ce?" aceasta din urmă răspunzându-i " ce vreau!". Martora s-a îndepărtat de cei doi, însă la un anumit interval de timp a fost ajunsă de partea vătămată, care întrebată fiind, a răspuns că cel cu care a stat de vorbă este " ". Cei doi și-au continuat împreună drumul, și au fost ajunși din urmă de către o altă persoană de etnie rommă, care i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu piciorul determinând căderea acesteia la pământ. În timp ce partea vătămată era căzută această persoană i-a mai aplicat o lovitură și a întrebat-o pe partea vătămată " mă. ce ai avut cu fratele meu?". În tot acest timp a venit în acest loc cea dintâi persoană de etnie rommă, cu care s-a întâlnit anterior partea vătămată și martora, iar cu o de baseball avută asupra sa, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri.
Martora s-a îndreptat înspre partea vătămată ce se afla căzută la pământ și a întrebat-o pe aceasta dacă îi cunoaște pe cei doi, partea vătămată afirmând că este vorba despre numitul împreună cu un frate de-al său.
Actele de agresiune exercitate de cele două persoane asupra corpului părții vătămate au produs leziunile descrise în certificatul medico legal nr. 3674/Ia/1520 din data de 14.11.2005 care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 80 zile.
Această stare de fapt a fost reținută de instanța de fond in urma coroborării mijloacele de probă reprezentând declarațiile părții vătămate, date atât in cursul cercetării penale cât și in cursul cercetării judecătorești și care se coroborează cu cea dintâi declarație dată imediat după săvârșirea faptelor, la data de 08.11.2005, de singura martoră oculară, respectiv numita.
Prima instanță a înlăturat mijlocul de probă reprezentând declarațiile de recunoaștere ale inculpatului minor, întrucât acestea nu se coroborează în condițiile art. 69 Cod procedură penală, cu alte fapte și împrejurări ce ar rezulta din ansamblul probelor existente în cauză.
În acest sens s-a reținut, pe de o parte, neconcordanța între declarațiile sale date în faza de urmărire penală și faza judecății, într-un prim context acesta arătând că a agresat-o pe partea vătămată urmare a faptului că aceasta s-a certat cu tatăl său, iar într-un alt context precizând că a acționat cu violență asupra părții vătămate întrucât a fost amenințat în prealabil de către aceasta și pe fondul unei stări de temere provocată de cunoașterea că partea vătămată este o persoană deosebit de violentă.
În această situație, în care inculpatul nu poate desemna cu certitudine care este mobilul acțiunii sale violente, declarațiile sale, per ansamblu, s-a apreciat că nu pot fi considerate serioase.
A fost înlăturată și declarația dată de numita - sora inculpatului, întrucât aceasta nu se coroborează nici măcar cu declarațiile inculpatului, în condițiile în care se indică ca mobil al acțiunii, după cum a aflat chiar de la inculpat, răzbunarea, pentru faptul că partea vătămată l-ar fi bătut pe unchiul său, înainte cu aproximativ 4 luni.
S-a reținut și faptul că în cursul urmăririi penale s-au realizat recunoașteri din grup, rezultatul acestora fiind însă needificator, întrucât, așa cum rezultă din procesele verbale încheiate cu aceste ocazii, martora oculară nu a indicat ca autor al faptei pe niciuna dintre persoanele prezente printre care s-au aflat inculpatul minor, tatăl său și unchiul său.
Cât privește declarațiile date de către martora oculară, la data de 17.01.2006 în fața organelor de cercetare penală și în fața instanței de fond în ședința publică din data de 20.04.2007, s-a constatat că acestea vin să modifice declarația dată inițial și care a fost reținută de instanță în condițiile de mai sus, fără însă a exista o explicație rațională din partea martorei, care s-a rezumat să arate că nu a putut identifica în cadrul operațiunii de recunoaștere din grup, pe nici unul dintre agresorii la care s-a referit în prima declarație, întrucât " majoritatea romilor din, sunt cu barbă și, iar aceștia se aseamănă unul cu celălalt".
Pentru toate aceste motive, existând o îndoială cu privire la faptul că inculpatul minor este autorul faptei de lovire săvârșită față de partea vătămată, ce profită chiar inculpatului, instanța de fond apreciat că infracțiunea pentru care s-a făcut trimiterea în judecată nu a fost săvârșită de acest inculpat și în consecință în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art.10 lit. c Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul minor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art.182 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin 2 Cod penal.
A constatat totodată că partea vătămată nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului minor.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a espins cererea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență O cu privire la obligarea inculpatului minor, la plata despăgubirilor civile, având în vedere soluția adoptată cu privire la latura penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, solicitând, prin motivele scrise și prin intermediul reprezentantului său, admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă în dauna părții civile, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul faptei.
De asemenea în cauză, a declarat apel și partea civilă, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, cu consecința condamnării inculpatului, iar pe latură civilă, obligarea acestuia la daune materiale și morale în favoarea sa, astfel cum acesta s-a constituit parte civilă.
Prin decizia penală nr.181/A din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd și ca tardiv apelul părții civile, împotriva sentinței penale nr. 29 din 28.02.2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a menținut-o în totalitate.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a apreciat că, în mod corect și judicios, prima instanță a dispus achitarea inculpatului minor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art.182 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 99 alin 2 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală cu aplicarea art.10 lit.c Cod procedură penală.
Astfel, din probele administrate în cauză, se constată că, în data de 01.11.2005, partea vătămată, împreună cu martora, se deplasau din centrul localității înspre gară iar la un moment dat s-au întâlnit cu o persoană de etnie rommă, care a întrebat-o pe partea vătămată " ce?" aceasta din urmă răspunzându-i " ce vreau!". Martora s-a îndepărtat de cei doi, însă la un anumit interval de timp a fost ajunsă de partea vătămată, care întrebată fiind, a răspuns că cel cu care a stat de vorbă este " ". Cei doi și-au continuat împreună drumul, și au fost ajunși din urmă de către o altă persoană de etnie rommă, care i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu piciorul determinând căderea acesteia la pământ. În timp ce partea vătămată era căzută această persoană i-a mai aplicat o lovitură și a întrebat-o pe partea vătămată " mă. ce ai avut cu fratele meu?". În tot acest timp a venit în acest loc cea dintâi persoană de etnie rommă, cu care s-a întâlnit anterior partea vătămată și martora, iar cu o de baseball avută asupra sa, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri.
Martora s-a îndreptat înspre partea vătămată ce se afla căzută la pământ și a întrebat-o pe aceasta dacă îi cunoaște pe cei doi, partea vătămată afirmând că este vorba despre numitul împreună cu un frate de-al său.
Actele de agresiune exercitate de cele două persoane asupra corpului părții vătămate au produs leziunile descrise în certificatul medico legal nr. 3674/Ia/1520 din data de 14.11.2005 care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 80 zile.
De menționat că partea vătămată nu l-a indicat, ca și autor al faptei de agresiune săvârșită asupra sa, pe inculpatul minor, în declarația de la fila 53 din dosarul instanței de fond, arătând că "în data de 1 noiembrie 2005, în jurul orelor 16,30, mă deplasam spre casă, dintre centrul localității, și când am ajuns la vreo 30-40 de metri de cimitir, m-am întâlnit cu tatăl inculpatului După alți 100-200 de metri parcurși, am fost izbit din spate și când m-am întors, l-am văzut pe numitul, cu porecla de "", rudă cu tatăl inculpatului, și am înțeles că acesta m-a lovit cu piciorul în spate. Fără să reacționez, am fost lovit cu o de base-ball de către tatăl inculpatului, aflat alături de, determinând căderea mea. Din acel moment, mi-am pierdut cunoștința și nu mai știu nimic ". Totodată, este de remarcat faptul că partea vătămată, în ședința publică din 23 martie 2007, arată că nu are pretenții civile față de inculpatul, ci față de tatăl acestuia, întrucât acesta ar fi persoana care l-a bătut.
De asemenea, martora oculară, în declarația de la fila 73 dosar fond, a arătat că "în data de 1 noiembrie 2005, am mers împreună cu partea vătămată pe o stradă din localitatea, iar la un moment dat, întrucât aveam o altă direcție de parcurs, ne-am despărțit, eu luând-o înspre magazin În timp ce mergeam alături de partea vătămată, l-am văzut pe inculpatul minor venind din sens opus, îndreptându-se spre cimitir. Când a trecut pe lângă noi, cei doi s-au salutat și ambii și-au văzut de drum. După circa 500 de metri de la această întâlnire, eu m-am despărțit de partea vătămată, luând-o înspre magazin. După circa 15-20 minute m-am întors și în același loc în care m-am despărțit de partea vătămată, am văzut-o căzută pe marginea unui șanț, l-am întrebat pe acesta ce a pățit și repeta într-una că m-a bătut, însă nu știu cine ". Totodată, aceeași martora arată că, în cursul urmăririi penale a participat la o recunoaștere din grup, însă nu l-a putut identifica pe inculpatul minor ca fiind autorul agresiunii exercitate asupra părții vătămate.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că inculpatul a recunoscut că l-ar fi lovit pe partea vătămată, dar potrivit art.169 Cod procedură penală, declarațiile de inculpat pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță neconcordanța între declarațiile sale date în faza de urmărire penală și în faza de judecată, într-un prim context acesta arătând că a agresat-o pe partea vătămată urmare a faptului că aceasta s-a certat cu tatăl său, iar într-un alt context precizând că a acționat cu violență asupra părții vătămate întrucât a fost amenințat în prealabil de către aceasta și pe fondul unei stări de temere provocată de cunoașterea că partea vătămată este o persoană deosebit de violentă.
În această situație, în care inculpatul a putut desemna cu certitudine care este mobilul acțiunii sale violente, declarațiile sale, per ansamblu, a apreciat că nu pot fi considerate serioase.
De asemenea, în mod corect a fost înlăturată și declarația dată de numita - sora inculpatului, întrucât aceasta nu s-a coroborat nici măcar cu declarațiile inculpatului, în condițiile în care s-a indicat ca mobil al acțiunii, după cum a aflat chiar de la inculpat, răzbunarea, pentru faptul că partea vătămată l-ar fi bătut pe unchiul său, înainte cu aproximativ 4 luni.
Ca urmare, și tribunalul a apreciat că, în cauză, operează principiul in dubio pro reo, câtă vreme nu s-a putut stabili cu certitudine și fără putință de îndoială că inculpatul minor ar fi fost cel care l-a agresat în data de 01.11.2005 pe partea vătămată.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, este de observat faptul că apelul este tardiv, câtă vreme partea civilă a fost prezentă în ședința publică din 25 ianuarie 2008, când s-a trecut la dezbaterea pe fond a cauzei, iar apelul a fost declarat abia în ședința publică din 16 aprilie 2008, ori, potrivit art.363 al.3 Cod procedură penală, "pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare", ceea ce înseamnă că partea civilă ar fi putut să declare apel până în data de 19.02.2008 (sentința penală nr. 29/2008 a Judecătoriei Aleșd a fost pronunțată în data de 8.02.2008).
Partea civilă a solicitat repunerea în termenul de apel, dar potrivit art.364 Cod procedură penală acesta trebuia să invoce o cauză temeinică de împiedicare a depunerii cererii de apel în termenul legal de 10 zile prevăzută de art.363 al.1 Cod procedură penală, ori, motivul invocat de acesta, și anume necunoașterea legii penale, nu a putut fi considerată o astfel de cauză temeinică de împiedicare, avându-se în vedere principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii ("nemo censetur ignorarae legem").
Pe de altă parte, partea civilă, prin intermediul apărătorului său, a încercat să obțină repunerea în termen, susținând că, de fapt, și Parchetul ar fi declarat apel și pe latură civilă, dar acest lucru nu rezultă din motivele scrise depuse de Parchet și de altfel a fost arătat în mod explicit și de către reprezentantul său, în sensul că nu a formulat apel pe latura civilă a cauzei, ci doar în ceea ce privește latura penală a acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat, prin recursul formulat, admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii recurate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului minor la o pedeapsă just individualizată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 al.2 Cod penal, întrucât din probațiunea administrată în cauză, inclusiv din declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, rezultă că acesta este autorul infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.
Partea civilă recurentă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru soluționarea pe fond a apelului său, iar în subsidiar, admiterea recursului astfel cum a fost formulat de către parchet și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.3856alin.2 Cod procedură penală și art.38514Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este vădit nelegală și netemeinică, iar recursul formulat de procuror este întemeiat, sens în care conform dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, iar recursul declarat de partea civilă este nefondat și, în consecință, va fi respins potrivit dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
a).Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor este fondat.
În speță, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatului pe tot parcursul procesului penal (46, 48, 50 - dosar de urmărire penală; 52 - dosarul instanței de fond; 105 - dosarul instanței de apel; 57 - dosarul instanței de recurs), rezultă că în data de 01.11.2005 partea vătămată se afla în centrul localității, județul B, împreună cu martora și la un moment dat s-a apropiat de ei inculpatul care a intrat în discuție, iar apoi a lovit-o cu piciorul și cu o de baseball. Urmare a leziunilor suferite victima a necesitat 80 zile de îngrijiri medicale (6). Depozițiile inculpatului se coroborează cu depozițiile părții civile (53 dosarul instanței de fond), care susțin că inculpatul l-a lovit cu "piciorul pe la spate" și cu declarațiile martorilor audiați în cauză - (28,29,30 - dosar de urmărire penală; 73 - dosar instanță de fond), (82 - dosarul instanței de fond) și (57 - dosar de urmărire penală), care l-au văzut pe inculpatul minor când se îndrepta spre partea civilă, apoi când a intrat în discuții cu acesta, precum și momentul în care "îl bătea pe partea civilă cu o " (82, 57), inclusiv cu declarațiile martorilor (22, 23 - dosar urmărire penală; 150 dosarul instanței de fond) și (20, 21) în prezența cărora inculpatul, la organele de urmărire penală a recunoscut sincer comiterea infracțiunii.
Potrivit dispozițiilor art.63 Cod procedură penală "constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei". În cadrul obiectului probațiunii sunt incluse fapte sau împrejurări care privesc normala desfășurare a procesului penal. Instanța de control judiciar, având în vedere problemele juridice din cauza dedusă judecății, se va opri asupra primei categorii.
În cadrul faptelor și împrejurărilor cu ajutorul cărora se rezolvă fondul cauzei, un loc deosebit îl ocupă faptele principale, dar nu sunt de neglijat nici faptele auxiliare. Faptele principale sunt probele directe, prin intermediul cărora se face dovada existenței sau inexistenței faptei.
În speță, faptele principale la care am făcut referire anterior, prin cantitatea și calitatea informațiilor pe care le-au furnizat conduc, în mod indubitabil, la stabilirea vinovăției inculpatului minor. Martorii audiați în cauză au confirmat că inculpatul a lovit victima, aspect susținut și de către victimă și inculpat și dovedit inclusiv cu certificatul medico-legal aflat la dosar.
Faptele auxiliare, care deși nu sunt legate în mod direct de faptele principale, furnizează informații care ajută la aflarea adevărului.
În cauza dedusă judecății, afirmațiile martorilor și cu privire la sinceritatea inculpatului, declarații puse sub semnul întrebării de către instanța de fond și apel, constituie fapte auxiliare, care împreună cu celelalte probe conduc la concluzia certă că inculpatul a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art.182 alin.1 Cod penal.
Instanța de fond și apel se constată că au procedat la o apreciere eronată a probelor.
Potrivit alin.2 al art.63 Cod procedură penală "probele nu au valoare dinainte stabilită", iar aprecierea lor se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
În conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală.
Prin mijloacele de probă admisă de lege (art.64 Cod penal) respectiv prin declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate și a martorilor, prin constatarea medico legală și expertiza psihiatrică efectuată în cauză (41), s-a dovedit că autorul agresiunii fizice exercitate în data de 01.11.2005 asupra părții civile este inculpatul. Prin urmare, instanța de control judiciar va admite recursul declarat de parchet, va casa și modifica hotărârile atacate în sensul că va reține vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal și văzând dispozițiile art.109 alin.1 și art.99 alin.2 Cod penal îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța de recurs va avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului - element tânăr, la primul contact cu legea penală, cu un comportament satisfăcător în societate (42 - ancheta socială), cu perspective reduse de reintegrare socială (62-65 - Referat de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor ), care a recunoscut sincer comiterea infracțiunii, cu discernământ diminuat (41 - raportul de expertiză psihiatrică), dar și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă precum și urmarea produsă.
Instanța de control judiciar apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că va face aplicarea art.81 Cod penal, respectiv va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, 85 Cod penal, conform art.359 Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța va constata că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză (53 dosarul instanței de fond), iar Spitalul Clinic Județean B s-a constituit parte civilă în cauză (10 dosarul de urmărire penală; 163 dosarul instanței de fond) cu suma de 1430 lei la care se adaugă dobânzi legale și majorări de întârziere.
În consecință, în baza dispozițiilor art.14 Cod procedură penală combinat cu art.998 Cod civil, inculpatul minor va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească Spitalului Clinic Județean B - O suma de 1430 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale pentru partea civilă plus dobânzi legale calculate pentru neplata creanțelor bugetare la care se adaugă și majorări de întârziere calculate de la data constituirii de parte civilă - 11.01.2008 până la plata efectivă.
În temeiul prevederilor art.191 alin.1,3 Cod procedură penală și art.192 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în toate instanțele.
b).Recursul declarat de partea civilă este nefondat.
Împotriva hotărârii instanței de fond, la 10.04.2008, partea civilă a declarat apel (20).
Potrivit dispozițiilor art.363 alin.1 și 3 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru părțile prezente.
Partea vătămată a fost prezent la dezbateri - 08.02.2008 (182 verso - dosarul instanței de fond) și, prin urmare, trebuia să declare apel în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii -, ori acesta a depășit termenul prevăzut de lege și a uzat de calea de atac ordinară a apelului doar la 10.04.2008. Având în vedere acest aspect, în mod corect, instanța de apel a respins ca tardiv apelul formulat de partea civilă, precum și cererea de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare (74 dosarul instanței de apel).
Față de dispozițiile art.416 pct.2 lit.a Cod procedură penală, potrivit cărora hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen, instanța de control judiciar nu are temei pentru admiterea recursului părții vătămate.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, precum și cererea acesteia de a se acorda cheltuieli judiciare în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de partea civilă, domiciliat în, nr.59, jud.
2. În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva deciziei penale nr.181/A din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.9 din 28 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispoziția de achitare a inculpatului, cu datele personale aflate la dosar, art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.99 alin.2 Cod penal, precum și dispoziția referitoare la rămânerea în favoarea statului a cheltuielilor judiciare;
În baza dispozițiilor art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea prevederilor art.109 alin.1 și art.99 alin.2 Cod penal dispune condamnarea inculpatului minor la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal;
În baza prevederilor art.110 Cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani;
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei aplicată în condițiile art.110 Cod penal;
Atrage atenția inculpatului conform dispozițiilor art.359 Cod procedură penală.
Constată că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
În baza dispozițiilor art.14 Cod procedură penală combinat cu art.998 Cod civil, obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1430 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale pentru partea civilă plus dobânzi legale calculate pentru neplata creanțelor bugetare la care se adaugă și majorări de întârziere calculate de la data constituirii de parte civilă - 11 ianuarie 2008 până la plata efectivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea părții civile pentru acordarea cheltuielilor judiciare în apel și recurs.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în toate instanțele.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă partea civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
În concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
Judecător
Red. dec. /26.01.2009
Jud. apel -
Jud. fond
Tehnored. AS/28.01.2009
3 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
