Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 14 /R/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în lui -,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.255/A din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a menținut în totalitate sentința penală nr.76 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice sau testării cu aparatul alcooltest în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din OUG 1095/2002, cu aplicarea art.74 lit. a și c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorul ales - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 21.01.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "a" Cod de procedură penală,considerând că fapta nu există. În cauză au fost audiați trei martori care au declarat că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice. La data testării de către organele de poliție mașina staționa, cu motorul pornit, astfel că inculpatului nu i se putea impune de către organelor de poliție să se supună recoltării de probe biologice.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul recurent și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Consideră că, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanțe, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic de către organele poliției de frontieră, care depistându-l pe inculpat că mirosea a alcool a chemat organele de poliție și este firesc ca până la sosirea acestora autoturismul să staționeze.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de apărătorul său.
CURTEA DE APEL
DE LIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 76 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, în temeiul art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 alin 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal și în baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 22 martie 2007, în jurul orelor 20,00 inculpatul fost interceptat de lucrătorii poliției de frontieră, la intersecția străzilor - și și oprit după ce a parcat autoturismul între cele două bariere lângă calea ferată ce trece prin loc. lui -. Inculpatul se afla în autoturism împreună cu martora iar autoturismul avea motorul pornit.
Lucrătorii poliției de frontieră, în exercitarea atribuțiilor de serviciu i-au cerut să se legitimeze iar inculpatul, s-a dat jos din mașină și le-a arătat o legitimație cu ecuson. Întrucât inculpatul mirosea a alcool polițiștii i-au cerut să oprească motorul autoturismului și au anunțat telefonic poliția rutieră pentru a trimite un echipaj la fața locului.
După mai multe insistențe inculpatul le-a prezentat polițiștilor cartea de identitate și în timp ce aceștia își notau datele de identitate, a încercat să-i lovească, după care i-a amenințat că află el unde locuiesc și îi dezbracă de hainele de polițiști. A încercat să plece de la fața locului pentru a nu fi găsit de poliția rutieră care era în drum spre el iar polițiștii de frontieră, pentru a-l împiedica să plece, i-au luat cheile din contactul mașinii. Atunci inculpatul a încercat să plece pe jos dar polițiștii l-au oprit și au oprit și mai mulți martori, pentru a dovedi atitudinea recalcitrantă a inculpatului. Când a ajuns o patrulă a Poliției lui -, aceștia l-au imobilizat și l-au dus la sediul Poliției din lui -. Aici a refuzat să se supună testului cu aparatul alcool test și recoltarea de probe biologice.
Fapta inculpatului de a refuza recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, așa cum a fost reținută de către prima instanță în conținutul descris mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice vederea stabilirii gradului de alcoolemie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 modificată și completată prin OUG nr. 63/2006 și a fost probată cu, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de depistare, declarația inculpatului, declarațiile martorilor G, G,..
Pentru comiterea acestei fapte, făcând aplicarea art. 74 lit. a și c cod penal, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală rap. la art. 10 lit. a Cod de procedură penală apreciind că fapta nu există. Cu ocazia judecării pe fond a cauzei au fost administrate probe, astfel că, din patru martori, trei au arătat că l-au însoțit pe inculpat anterior intrării în bar, susținând că acesta s-a reîntors pe jos și nu cu mașina, fără însă a nega că acesta a consumat băuturi alcoolice. Mai mult, practic inculpatul nici nu a fost oprit în trafic de către organele de poliție, acesta aflându-se lângă mașină în momentul în care i s-a solicitat să se legitimeze, aceste aspecte fiind relatate chiar de către martorii audiați. Concluzionează că nu există probe care să conducă la faptul că, inculpatul ar fi condus autoturismul, situație față de care, "orice dubiu profită inculpatului".
Prin decizia penală nr. 255/A din 27 octombrie 2008, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 76 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a menținut-o în totalitate, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a constatat următoarele:
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a acesteia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.5 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 22.03.2007, acesta a condus autoturismul marca Warburg prin localitatea lui -, iar la solicitarea organelor de poliție de a fi testat cu aparatul alcooltest pentru a se determina gradul de alcoolemie, acesta a refuzat categoric.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că, în momentul în care a fost interceptat de către polițiști se afla în autoturismul proprietate personală împreună cu, autoturismul fiind parcat pe marginea carosabilului.
Din starea de fapt care rezultă din dosar, inclusiv din declarația inculpatului se reține că, anterior comiterii faptei, acesta a fost la barul aflat pe str. - - unde a consumat băuturi alcoolice, iar după ce a ieșit de la bar, a urcat în mașină împreună cu martora. Inculpatul susține că a parcat mașina în fața cantonului CFR, trebuind să traverseze calea ferată pentru a ajunge la bar, iar când a urcat în mașină cu martora, a pornit motorul întrucât era frig, neavând intenția să plece cu mașina. În declarația dată în fața instanței, aflată la 8 dosar, inculpatul arată că a lăsat mașina lângă cantonul CFR deși locuiește la 100 de locul respectiv, împrejurare care ridică semne de întrebare față de poziția inculpatului în sensul că nu avea intenția să plece cu mașina din locul respectiv, ci doar să se încălzească. Față de această precizare se poate pune problema de ce inculpatul nu a condus mașina până în fața casei, iar ulterior să se deplaseze până la bar pe jos, unde avea să consume băuturi alcoolice. Potrivit declarațiilor martorilor și, lucrători de poliție, inculpatul a trecut peste pasajul căii ferate, după care a fost somat să oprească de către lucrătorii de poliție.
Dincolo de aceste declarații contradictorii, este cert faptul că, atâta vreme cât inculpatul se afla la volanul autoturismului care staționa pe marginea carosabilului, iar nu într-o parcare sau în fața casei, având motorul pornit, indiferent care a fost motivul pornirii motorului, inculpatul, în momentul în care a sosit patrula de poliție și i-a cerut să se supună recoltării probelor biologice, avea obligația să se conformeze, iar nu să aibă o atitudine recalcitrantă, astfel cum reiese din probațiunea aflată la dosarul cauzei. Pe de altă parte, față de fapta reținută, nu se pune problema dacă inculpatul a condus sau nu efectiv mașina înainte de a fi depistat de organele de poliție, nefiind trimis în judecată pentru conducerea autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, astfel că nu poate fi vorba despre nici un "dubiu" care să-i profite inculpatului, astfel cum în mod greșit s-a reținut în apărare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul prevederilor art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod de procedură penală, întrucât fapta nu există.
Inculpatul relevă, prin motivele de recurs, că, în mod eronat, instanța de fond și de apel au reținut vinovăția sa, cu toate că au fost martori care au declarat că nu a consumat băuturi alcoolice a acea dată, testării de către organele de poliție, iar mașina staționa, cu motorul pornit, astfel că inculpatului nu i se putea impune de către organelor de poliție să se supună recoltării de probe biologice.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, în data de 22 martie 2007, în jurul orelor 20, inculpatul recurent a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare -502 prin loc. lui -, fiind oprit în trafic de către un echipaj al Poliției de Frontieră, care au solicitat intervenția unui echipaj al Poliției Rutiere, întrucât inculpatul emana miros de alcool. La solicitarea organelor judiciare de a fi testat cu alcooltestul și de a fi condus la policlinica din lui - pentru recoltarea probelor biologice, inculpatul a refuzat.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond rezultând din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal susținând că nu a condus autoturismul după ce a consumat alcool, la data de 22 martie 2007, și în consecință, a apreciat că nu există temei pentru a i se recolta probe biologice ( 35,39, 41; 8; 16).
Din procesul verbal de constare ( 6,8), care se coroborează cu declarațiile martorilor ( 19,20; 19 ), G ( 17, 18; 31), ( 23-24, 18), ( 27-29; 20; ), ( 30,31; 21), ( 32,33; 22) și ( 39), rezultă că inculpatul a consumat împreună cu prietenii săi conținutul unei sticle cu bere la un local din localitate, apoi împreună cu martora au urcat într-un autoturism, pe care l-a pornit, după care la scurt interval de timp a fost oprit în trafic de către organele de frontieră, care a anunțat organele de poliție ( 6-7, 8-12).
Cât privește susținerea inculpatului formulată în fața instanței de fond și instanțelor de control judiciar că nu a condus autoturismul după ce a consumat alcool, față de probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs nu o poate accepta.
Având în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, cererea formulată de către acesta de a se dispune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.a Cod de procedură penală este neîntemeiată..
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia, instanța de fond valorificând judicios prevederile art.72 Cod penal.
Pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită în condițiile art. 81 Cod penal, aplicată inculpatului este necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în lui -,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.255/A din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
. DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
În concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
Judecător
Red. dec. /27.01.2009
Jud. apel -
Jud. fond
Tehnored. AS/28.01.2009
2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
