Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1178
Ședința publică de la 27 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr. 58 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul (în stare de libertate), asistat de avocat a, apărător ales, lipsind partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate noi cereri, instanța, din oficiu, pune în discuție inadmisibilitatea recursului și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți este admisibil, deoarece în mod netemeinic instanța de apel a dispus achitarea intimatului - inculpat în baza art. 10 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 181 alin. 1 Cod penal, achitare bazată pe o apreciere eronată a probelor.
Se solicită în consecință admiterea recursului, casarea deciziei și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod penal.
Avocat a, pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului parchetului, având în vedere că în sarcina acestuia nu poate fi reținută comiterea vreunei infracțiuni, în condițiile în care probele nu atestă cu certitudine că acesta ar fi autorul agresiunii asupra părții vătămate.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, se declară nevinovat și își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.22/2008 Judecătoria VMa dispus în baza art. 334 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.11 alin.1 lit.c Cod pr.penală, a dispus achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 6 iunie 1983, în C, județul O, domiciliat în comuna, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 Cod penal, iar în baza art. 346 alin.2 a C.P.P. respins acțiunea civilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 1507/P/2005 din data de 29.09.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V-M, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 CP.
În seara de 20.07.2005 partea vătămata a participat la o organizata pe raza localității, eveniment la care au participat mai multe persoane. La un moment dat, intre participanții la acest eveniment a izbucnit un conflict. Partea vătămata s-a apropiat pentru a aplana conflictul, moment in care a fost lovita de inculpatul.
Conform certificatului medico-legal, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 de zile de îngrijiri medicale.
S-a mai arătat ca părții vătămate i-a fost eliminata puntea dentara superioara, ca urmare a traumatismului suferit.
In drept, fapt comisa a fost încadrata in prevederile art.181 alin.1 Cod penal si a fost dovedita cu plângerea si declarația parții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor ( file 9-10), declarațiile inculpatului ( file 20-21, 25).
In faza de urmărire penala ( fila 20) inculpatul a dat o declarație in care a recunoscut ca s-a bătut cu, in scandal intervenind si, iar, mai târziu, in ajutorul lui a intervenit si partea vătămata, care l-a lovit pe la spate. Inculpatul a recunoscut ca l-a împins, insa fiind băut acesta s-a dezechilibrat si a cazut jos.
Întrucât a venit cu o bata de base-ball, inculpatul a fugit spre casa, împăuna cu, zis, căruia i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta peste mana si spate.
La data de 27.07.2006 organul de cercetare penala a prezentat o declarație scrisa spre semnare de către inculpat, învinuit la acea data, care insa nu a fost semnata de.( fila 25 )
In cauza nu s-a efectuat procedura de prezentare a materialului de urmărire penala, întrucât s-a susținut ca inculpatul era plecat din tara.( fila 26 )
In instanța, partea vătămata s-a constituit la termenul din data de 23.11.2006 parte civila cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale si suma de 5000 lei reprezentând daune materiale.
La termenul din data de 14.12.2006 a fost audiat inculpatul, acesta nerecunoscând săvârșirea faptei. El a declarat ca se certa cu si, in timpul in care cei doi se loveau, a intervenit si partea vătămata, care l-a lovit cu pumnul. Inculpatul a recunoscut ca a împins-o pe partea vătămata, insa nu a lovit-
Instanța a solicitat din oficiu relații la Serviciul de Medicina Legala M, care au fost înaintate cu adresa nr.210/09.03.2007. ( fila 38)
Astfel, s-a precizat ca partea vătămata a prezentat la data examinării o edentrație completa veche la nivelul mandibulei, insa înainte nu prezenta nici o unitate masticatorie. Prin unitate masticatorie se înțelege formațiunea dintre doi dinți vecini si un antagonist care vin in contact, respectiv 2 dinți pe un maxilar si un pe celalalt maxilar care vin in contact.
S-a menționat ca lucrarea protetica fixa preexistenta traumatismului avea ca stâlpi dinții 15, 13, 12, 11, 22, 23, 25 si suplinea funcția dinților 14, 21 si 24 care erau absenți. 15, 13, 12, 11, 22, 23, 25 prin rolul lor de stâlpi ai lucrării protetice au avut rol masticator.
Deoarece repararea prejudiciului dentar post traumatic se poate face numai printr-o lucrare protetica mobila, leziunile traumatice au avut drept consecința infirmitatea permanenta.
Având in vedere precizările făcute de SML M, instanța, la termenul din data de 25.04.2007 a pus in discuția parților si a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.181 alin.1CP, in art.182 alin.2 CP, in temeiul art.334.
Având in vedere ca repararea prejudiciului dentar se poate face numai printr-o lucrare protetica mobila, in cauza nu mai poate avea loc un proces de vindecare normal, leziunile fiind ireversibile, iar proteza dentara nu va avea rolul decât de a suplini funcția masticatorie, nicidecum sa readucă partea vătămata la starea normala fiziologica avuta înainte de producerea traumatismului.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e partea vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria V
Partea vătămată nu a indicat în scris motivele de apel, iar Parchetul de pe lângă judecătoria VMa arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 181.Cod Penal
Prin decizia penală nr.58 din 21 mai 2009, Tribunalul Mehedinți, a admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința în ce privește latura penală în sensul că a înlăturat aplicarea art.334 Cod pr.penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice și;
În baza art.11pct.2 lit.a, rap.la art.10 alin.1, lit.c Cod pr.penală, a dispus achitarea intimatului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.
A fost obligat apelantul parte vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului, respectiv onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, respectiv suma de 100 lei, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a fi reținută săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în conformitate cu prevederile art.182 alin.2 cod penal, trebuia ca fapta să fi produs anumite urmări, cum ar fi pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
În cauza de față, din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale, constând în diverse excoriații( parietooccipital stâng de 0,1/0,5 cm, coapsa extern 1/3 superior de 3,5/2 cm), echimoze (de 5/3 cm suprasprîncenos stâng și zigomatic stânga, de 2/1 cm pe piramida nazală și de inferioară), precum și o serie de leziuni dentare(respectiv alveolele libere 11,12,13,15,22,23, rest radicular 25, alveole infiltrat hemoragic nr. 23,13,15).
În certificatul medico-legal nr. 665/22.07.2005 s-a menționat că partea vătămată necesită pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, iar leziunile dentare au avut drept consecință infirmitatea, deoarece refacerea acestora se poate face doar printr-o proteză mobilă.
Din adresa nr. 36/12.01.2007 emisă de Serviciul de Medicină Legală M (aflată la fila 26 din dosarul primei instanțe) rezultă că anterior incidentului, partea vătămată a avut o lucrare proteică fixă între dinții 15-25, având drept stâlpi dinții 15,13,12,11,22,23,25, care în urma traumatismului i-au fost expulzați odată cu lucrarea ( cu excepția dintelui 25, care a fost fracturat și s-a recomandat extracția restului dintelui ). S-a mai menționat că înlocuirea prejudiciului dentar se poate face numai printr-o lucrare proteică mobilă.
Ulterior, prin adresa nr. 210/09.03.2007 (aflată la fila 38 din dosarul primei instanțe) SML Mae fectuat noi precizări, arătând că deși dinții 15,13,12,11,22,23,25 ca stâlpi ai lucrării proteice au avut rol masticator, anterior traumatismului partea vătămată prezenta la nivelul mandibulei(al maxilarului inferior) o edentație completă veche, astfel că nu dispunea de nici o unitate masticatorie.
Pe baza acestor din urmă mențiuni, tribunalul a apreciat că în speță partea vătămată nu a fost victima unei infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod Penal, deoarece datorită edentației completă veche de la nivelul mandibulei acesta nu mai dispune de nici o unitate masticatorie la data producerii traumatismului, funcția masticatorie fiind îndeplinită de lucrare proteică fixă.
Sub acest aspect, apelul declarat de parchet a fost admis, a fi desființată parțial sentința, în ce privește latura penală, în sensul că s-a înlăturat aplicarea disp.art.334 CPP referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin.1 în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că din probele administrate în cauză nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul ar fi fost autorul infracțiunii suferite de partea vătămată.
Partea vătămată a dat mai multe declarații, care au avut un conținut contradictoriu, inițial în plângerea penală ( fila 6 ) înregistrata sub nr.31/27.07.2005 arătând că a fost lovit si trântit la pământ de mai multe persoane:, B, si au alt prieten de-al lor din com. apoi în declarația data in fata organului de cercetare penala, la aceeași data ( fila 7), partea vătămata a declarat ca "fără sa intervină la scandal, instantaneu, a fost lovit de numitul cu un corp dur in zona gurii, a căzut jos, după care numiții B, si m-au lovit cu picioarele peste picioare si corp." În fața primei instanțe, partea vătămată a declarat că " cel care l-a lovit cu parul in spate si după cap, a fost inculpatul, care a venit din spatele sau, ulterior fiind atacat jos de ceilalți din grup, cu pumnii si picioarele, fiind supărați ca partea vătămata venise in ajutorul lui. Ulterior, partea vătămata a susținut ca tot l-a lovit cu pumnul in fata, neprecizând nimic de acțiunea numitului.
În cauză au fost audiate în calitate de martori mai multe persoane, însă niciuna din acestea nu au confirmat în vreun fel că inculpatul ar fi lovit pe partea vătămată.
Martorul a avut o discuție cu partea vătămata după incident, insa aceasta i-ar fi spus ca nu știe cine a dat in el.
Martorul Bad at doua declarații in faza de urmărire penala si una in fata instanței de judecat, declarații care au avut un conținut oarecum diferit, însă după sesizarea din oficiu a Parchetului de pe lângă Judecătoria VMa cesta a revenit la declarația dată inițial, în faza de urmărire penală și a arătat că după izbucnirea unui scandal intre, si, unde a participat si el si unde a intervenit partea vătămata, in apărarea lui,a observat când l-a împins partea vătămată, după care acesta din urmă a căzut jos.
Martorul G ( fila 78 ) a declarat în fața primei instanțe că a văzut cum partea vătămata a fost împinsa de inculpat, însa nu a văzut ca inculpatul sa lovească cu pumnul in fata pe partea vătămata.
In faza de urmărire penala a fost audiat martorul ( fila 12 ), care a precizat ca " Partea vătămata, fiind in apropiere, a fost lovita de, insa martorul nu a observat daca avea in mana vreun corp dur."
La fata locului a fost prezent si martora, care a declarat că "a văzut o persoana căreia știe ca i se spune si care l-a lovit pe cu pumnul in fata, aruncându-l peste șanțul școlii, lângă gard, mai târziu, l-a auzit pe ca i-au fost doborâți dinții. Aceasta a mai declarat ca este de fapt porecla lui, care ulterior a fugit spre Primărie."
Martora este un martor indirect ( fila 50 ), întrucât a ajuns la fata locului după incident, insa a aflat ca partea vătămata s-a trezit cu un par in cap, din partea mai multor persoane, care tăbărâseră pe el. Atunci a auzit ca " un băiat a strigat către ca l-a omorât pe."
Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul a reținut că nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul - intimat, că acest dubiu profită inculpatului și că astfel acesta se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin.8 din Constituție și de art.6 parag.2 din CEDO, motiv pentru care, in baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 alin.1, lit. C.P.P. tribunalul a dispus achitarea intimatului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că hotărârea tribunalului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3851alin. 1 lit.1Cod Procedură penală, deoarece instanța de control judiciar a calificat greșit calea de atac declarată, ca fiind apel în loc de recurs, în condițiile în care schimbarea încadrării juridice a unei infracțiuni intervenite în timpul cercetării judecătorești ori într-o cale de atac, nu conduce și la schimbarea căii de atac prevăzută de art. 3851alin. 1 Cod Procedură penală, precum și că în mod netemeinic, instanța de apel a hotărât achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c Cod Procedură penală.
Recursul este inadmisibil și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare:
Așa cum a arătat Ministerul Public chiar în primul motiv de recurs, nesusținut însă oral de reprezentantul acestuia, potrivit art. 3851alin. 1 lit.1Cod Procedură penală pot fi atacate cu recurs, printre altele, sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și, în consecință, schimbarea încadrării juridice pe parcursul cercetării judecătorești nu poate conduce și la schimbarea căii de atac prevăzută în mod expres de lege, în raport de dispozițiile art. 279 Cod Procedură penală coroborat cu art. 3851alin. 1 lit.1Cod Procedură penală.
De altfel, art. 361 alin. 1 lit. a Cod Procedură penală, la rândul lui, exclude de la calea de atac a apelului sentințele care privesc infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Ori, în condițiile în care punerea în mișcare a acțiunii penale -a făcut în timpul urmăririi penale la plângerea prealabilă a părții vătămate, sentința pronunțată în acest caz este supusă doar recursului și nu apelului, iar recursul se judecă de tribunal și nu de Curtea de Apel.
Ca atare, formularea unui recurs împotriva unei hotărâri care a rămas definitivă, chiar dacă completul a fost nelegal constituit ca un complet de apel, este inadmisibil.
În temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. a Cod Procedură penală, recursul formulate de parchet urmează a fi respins ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate,
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr.58 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare în sumă de 235 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, care va fi virată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 noiembrie 2009.
- - - -
Grefier,
Red.jud.DF
Dact. 2 ex./PS () - 25.01.2010
27 noiembrie 2009.
Opinie separată formulată de judecător - -, în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat.
Tribunalul Mehedinția calificat în mod corect calea de atac declarată împotriva sentinței ca fiind apel.
Prin sentința penală nr. 22 din 7 februarie 2009 Judecătoriei Maf ost schimbată încadrare juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 cod penal.
Deși s-a dispus trimiterea în judecată pentru o infracțiune în privința căreia punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, prin sentința penală nr. 22 din 7 februarie 2008 Judecătoriei Maf ost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 cod penal.
Ca urmare, calificarea căii de atac declarată împotriva acestei sentințe, s-a realizat corect, nefiind incidente dispoz. art. 361 alin.1 lit. a Cod procedură penală, întrucât sentința privește și o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Recursul formulat în cauză nu este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei decizii pronunțată de către o instanță de apel, potrivit dispoz. art. 3851alin.1 lit. a Cod procedură penală.
Instanța de apel a dispus în mod corect achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c Cod procedură penală.
Martorele și au indicat ca posibil autor al infracțiunii pe numitul zis, iar martorii G și B au declarat că partea vătămată a fost împinsă de inculpat, însă nu au văzut ca inculpatul să lovească cu pumnul partea vătămată.
În declarația dată la 27 iulie 2005, partea vătămată a arătat că a fost lovit de cu un corp dur, după ce a fost lovit cu picioarele de B, și.
Față de considerentele arătate mai sus apreciez că în cauză se impunea respingerea ca nefondat a recursului formulat.
- -
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
