Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 185/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.185
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.03.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen JUDECĂTOR 2: Novac Liliana
- -- JUDECĂTOR 3: Pocovnicu Dumitru
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de- -- procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.360/A din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din o6.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 410/28.03.2007 a Judecătoriei N fost condamnat inculpatul cu date de stare civilă cunoscute, la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" - în baza art. 182 al.l Cod Penal.
În baza art. 81 - art.82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art.359 Cod procedură penală s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art.14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și a art.998 - art.999 Cod civil, s- admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (domiciliat în oraș, strada T, -, apartament 1, județul N), și, în consecință:
- a obligat pe inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 4300 lei, reprezentând despăgubiri civile cu caracter patrimonial.
- a obligat pe inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 15000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art.14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și a art.998 - art.999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " - I (cu sediul în municipiul I, bulevardul, numărul 1, județul I), și, în consecință, obligat pe inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 8964,59 lei, reprezentând despăgubiri civile cu caracter patrimonial.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă CAS. I (cu sediul în municipiul I, strada -. -, numerele 18 - 20, numărul 1, județul I).
În baza art. 193 al.l Cod procedură penală a obligat pe inculpatul să plătească părții vătămate suma de 840,40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală - a obligat pe inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că:
n dimineața zilei de 31 iulie 2005, orele 04-00, partea vătămată Ionuț se deplasa cu un automobil condus de din comuna P, județul N, către oraș, județul La un moment dat, pe când se afla staționat în sat P, comuna P, județul N, pe lângă autoturismul condus de a trecut un autoturism condus de inculpat, autoturism ce se deplasa tot pe direcția, și în care se mai afla prietena inculpatului, (se întorceau de la o nuntă ce avusese loc în sat, comuna P ). La un moment dat autoturismul condus de s-a pus în mișcare iar inculpat, de teamă să nu intre în coliziune cu autoturismul menționat a frânat și apoi a oprit autoturismul ce-1 conducea. Autoturismul condus de s-a așezat paralel cu cel condus de inculpat, inculpatul începând apoi să discute cu și cu (cele 2 autoturisme aveau geamurile de la portiere coborâte)., în timp ce discuta cu inculpatul, prin geamul deschis al portierei autoturismului în care se afla, a luat de pe autoturismul inculpatului o (decorațiune de nuntă). Inculpatul, deranjat de gestul lui, 1-a admonestat pe acesta, între părți izbucnind o ceartă (părțile s-au înjurat reciproc)., iritat de reproșurile inculpatului, a coborât din autoturismul în care se afla și a pus înapoi pe autoturismul inculpatului, în locul din care o luase, decorațiunea de nuntă (). Inculpatul, iritat de discuția purtată cu, a coborât din autoturismul în care se afla, s-a îndreptat către partea vătămată, 1-a lovit pe acesta cu pumnii de mai multe ori în zona feței iar partea vătămată a căzut la pământ, lovindu-se în cădere cu fruntea de pământ., văzând ce se întâmplă, a coborât din autoturismul în care se afla, cu intenția de a interveni în conflictul iscat între părți. Văzând că a căzut la pământ, speriat de consecințele faptelor sale, a urcat în autoturismul său și a plecat înapoi spre locuința sa. a ridicat pe de jos, 1-a urcat pe acesta în autoturismul său și 1-a dus la Spitalul Orășenesc și de acolo 1-a transportat către Spitalul Județean de Urgență P In aceeași zi, după ce a fost examinat de medici din cadrul Spitalului Județean de Urgență P N, s-a deplasat cu un autoturism aparținând lui la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " - I, unitate în care acesta a fost internat între 31 iulie 2005 - 09 august 2005 cu diagnosticul "fractură triplă de mandibulă subcondiliană stânga". Leziunile produse lui la 31 iulie 2005 (vindecabile în 65 - 70 zile îngrijiri medicale), datorită unor complicații post -operatorii, au impus internarea acestuia în Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " - I și între 20 - 23 septembrie 2005. a fost victima unei agresiuni și în mai 2005, leziunile produse acestuia la 04 mai 2005 vindecându-se până în iulie 2005 și neinfluențând în vreun mod timpul necesar vindecării leziunilor produse părții vătămate menționate în data de 31 iulie 2006. La reținerea situației de fapt expuse instanța a avut în vedere că:
- certificatul medico-legal nr.1034 din 12 august 2005 emis de P N și "raportul de expertiză medico - legală" întocmit de I sub nr.5189/18 ianuarie 2007 atestă că a fost victima unei agresiuni exercitată asupra sa de o altă persoană la 31 iulie 2005 și că, urmare a acestei agresiuni, părții vătămate menționate i-a fost produsă o "fractură triplă de mandibulă subcondiliană stânga", leziune vindecabilă în 65 - 70 zile îngrijiri medicale. Prin "raportul de expertiză medico - legală" întocmit de I sub nr.5189 din 18 ianuarie 2007 s-a concluzionat totodată că leziunile produse lui la 04 mai 2005 s-au vindecat până în iulie 2005 și nu au influențat timpul necesar vindecării leziunilor produse părții vătămate menționate în data de 31 iulie 2006.
Certificatul medico-legal nr.1034 din 12 august 2005 emis de PNl ui atestă că acesta prezenta la momentul examinării de către medicul legist o "zonă hipopigmentată post escoriație" la frunte și o "escoriație " la baza piramidei nazale, leziuni posibil produse la 31 iulie 2005 - felul și dispunerea leziunilor descrise pledând pentru producerea lor prin izbire de plan dur, subsecvent căderii părții vătămate menționate la sol după ce a fost lovit de către inculpat (sunt relevante pentru descrierea leziunilor produse lui la 31 iulie 2005 și fotografiile depuse de acesta la dosarul cauzei - fila 49 dosar fond).
- atât părțile cât și martorii audiați în cauză au confirmat că la 31 iulie 2005 între și s-a produs un conflict. Cat privește modul de desfășurare a conflictului și contribuția fiecărei părți implicate la producerea acestuia instanța a reținut ca veridice doar susținerile părții vătămate și ale martorului (ce susțin că inculpatul a lovit partea vătămată fără să fi fost provocat ori agresat de acesta) motivat de faptul că inculpatul și martorul (prietena inculpatului) au făcut afirmații fără suport probator, în sensul că ambii au afirmat că inculpatul a fost de mai multe ori lovit de către și în data de 31 iulie 2005 fără a susține aceste afirmații prin alte mijloace de probă (înscrisuri medicale).
În drept, fapta inculpatului a fi lovit pe la 31 iulie 2005 cu pumnii în zona feței, provocând acestuia leziuni vindecabile în 65 - 70 zile îngrijiri medicale - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. de art.182 alin.l Cod Penal.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr. 360/A/20.12.2007 a Tribunalului Neamț,în baza art. 379 pct.l lit.b pr.pen, s- respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva 410/28.03.2007 a Judecătorie P
S-a menținut sentința apelată.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.2 pr. pen. a fost obliga apelantul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Neamța reținut că sentința instanței de fond este legală și temeinică. S-a reținut o situație de fapt corectă astfel cum a rezultat din ansamblul probelor, probe ce au fost just analizate.
A invocat apelantul faptul că ar fi fost provocat de inculpat. Din declarațiile martorilor a rezultat însă că între părți a existat doar un schimb de cuvinte și nicidecum partea vătămată nu a agresat fizic în vreun fel pe inculpat. Faptul că partea vătămată a smuls a de nuntă de pe mașina inculpatului nu poate fi considerată o agresiune care să "justifice" declanșarea unui atac. Doar martora a declarat că inculpatul a fost lovit însă acesta a aratat că autorul a fost martorul și nu partea vătămată. Firesc era ca, dacă se simțea provocat sau voia să se apere, inculpatul să fi lovit în secunda următoare pe agresor, respectiv și nicidecum pe inculpat.
Inculpatul afirmat despre partea vătămată că este o persoană recalcitrantă și că a mai fost victima unor fapte de vătămare. Cu atât mai mult trebuia ca inculpatul să se abțină la a-1 agresa mai ales că acel conflict spontan se putea rezuma la un schimb de cuvinte și la o atitudine de conciliere mai ales că martora declară că îi cunoștea pe cei doi.
Faptul că martorul a declarat aspecte diferite cu privire la incident, acestea sunt chestiuni care țin de acuratețea relatării și a perceperii faptelor. Chiar așa fiind nu s-a putut ajunge astfel la concluzia că nu a existat conflictul, că inculpatul nu a lovit și că traumatismul nu s-a produs. Asupra acestor împrejurări există certitudine mai presus de orice îndoială rezonabilă.
Faptul că traumatismul cranio-cerebral ar fi fost agravat de o vătămare anterioară din mai 2005 nu poate fi invocat ca o exonerare.
Este unanim stabilit și practica a statuat că în situația în care rezultatul este cauza mai multor factori-condiție, esențială este existența cauzalității dintre rezultat și factorul declanșator în speță lovirea părții vătămate de către inculpat.
Așa fiind, tribunalul a considerat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, a făcut o încadrare legală a faptei, a stabilit și cuantificat în mod just pedeapsa și modalitatea de executare având în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal precum și circumstanțele specifice reale și personale.
Și sub aspectul laturii civile, soluția este legală și temeinică. Chiar dacă în sine, agresiunea nu a îmbrăcat forme grave ca intensitate și mod de producere, rezultatul dăunător este grav și constă în 70 de zile de îngrijiri medicale constând în imobilizarea mandibulei, imposibilitatea folosirii aparatului masticator. Această traumă a produs părții vătămate suferințe foarte mari ce justifică cuantumul daunelor morale și materiale. Fractura triplă de mandibulă, rupturi ale dinților care reclamă extracția și înlocuirea acestora, toate aceste traume sunt consecința vătămării de către inculpat fiind incident astfel art.998 Cod civil.
Față de considerentele arătate, tribunalul apreciază în consecință că motivele de apel invocate de inculpat nu se fondează, sentința primei instanțe fiind legale și temeinice, astfel că în baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, apelul a fost respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală;
Împotriva sentinței penale sus-menționată a declarat apel, în termen legal, recurentul inculpat, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând nemotivarea și nereținerea nejustificată a dispozițiilor privind legitima apărare, solicitată a fi reținută în favoarea sa, nereținerea nejustificată a dispozițiilor privind circumstanța atenuantă a stării de provocare, cuantumul ridicat al pedepsei aplicate dar și a despăgubirilor civile acordate părții civile.
Analizând decizia penală apelată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Existența condițiilor legitimei apărări trebuie dovedită de cel care o invocă.
Legitima apărare este o cauză de inexistență a infracțiunii, care constă în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea unui atac material, direct, imediat și injust ce pune înpericol gravfăptuitorul, o altă persoană sau drepturile acestora ori un interes general.
Din conținutul întregului probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi fost supus unei activități ofensiv violentă din partea victimei, unui atac material, direct, imediat, injust, dar șigrav, îndreptat împotriva valorilor sociale protejate prin textul de lege mai sus indicat.
Pe de altă parte numai o apărare proporțională cu gravitatea pericolului determinat de atac se încadrează în limitele instituției legitimei apărări, în sensul că aceasta este necesar să aibă o periculozitate mai scăzută sau cel mult egală cu cea a agresiunii.
Aprecierea proporționalității apărării cu gravitatea atacului se face
printr-o echivalare relativă, iar din actele dosarului rezultă că părțile s-au aflat într-o disproporție de forțe, victima a proferat injurii la adresa inculpatului iar acesta inexplicabil a reacționat violent, aplicând victimei lovituri cu pumnul în zona feței.
Nu a fost aplicată doar o singură lovitură din partea inculpatului, așa cum se susține în apărare, ci de mai multe lovituri, aspect asupra căruia însuși inculpatul în declarația dată în fața instanței de judecată evită să se pronunțe în mod explicit, recunoscând în schimb altercația. Actul medical aflat la dosarul cauzei lămurește însă acest aspect prin mențiunile înserate în conținutul concluziilor medicale în care se arată că leziunile traumatice constatate, fractură triplă de mandibulă "au putut fi produse prinloviri.
Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b pen. săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, constituie circumstanța atenuantă a provocării. Provocarea trebuie să inducă o stare de surescitare nervoasă (perturbatio animi), cauzată de activitatea provocatorului.
Pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie realizate mai multe condiții, respectiv, existența unei activități de provocare din partea victimei, activitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoție persoanei provocatului, infractorul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții și, respectiv, infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.
Provocarea trebuie să fie determinată prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Săvârșirea unui act de provocare, chiar dacă este de o anumită gravitate, nu este suficientă pentru existența provocării, ci mai trebuie ca acesta să fi determinat o puternică tulburare sau emoție făptuitorului. Activitatea de provocare trebuie să influențeze factorii subiectivi (volitiv și intelectiv) în sensul scurtării procesului psihic ce precede în mod obișnuit comiterea unei fapte și al pierderii parțiale a controlului activității.
Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.
Din întreg conținutul probator administrat în cauză,- a se vedea depozițiile martorilor oculari, rezultă fără putere de tăgadă că agresivitatea verbală a victimei nu a fost în măsură să-l profund pe inculpat însă acesta a acționat inexplicabil de o manieră violentă.
Se reține în aceste împrejurări că instanțele de judecată au apreciat corect asupra probatorului administrat și a reținut o situație de fapt corespunzătoare, inclusiv în ceea ce privește cuantumul pedepsei și a modalității de executare a pedepsei, sancțiunea aplicată și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei fiind de natură să contribuie la reinserția socială a inculpatului. La data comiterii faptei, inculpatul avea un serviciu stabil din care își asigura traiul zilnic, nu a mai cunoscut rigorile legii penale până la trimiterea sa în instanță, a recunoscut în împrejurările detaliate comiterea faptei, aspecte de circumstanțiere care îl îndreptățesc la aplicarea unei pedepse al cărei cuantum a fost îndreptat spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă și aceasta în scopul real urmărit de dispozițiile art. 52 alin.2 pen.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la despăgubirile civile acordate victimei este de reținut că, în cauză nu este incident niciunul din cazurile de casare prevăzute la art. 385/1 alin.1 pr. pen. limitativ, cuantumul despăgubirilor civile constituind o chestiune de apreciere, atribut exclusiv al primei instanțe și al celei de apel, ce nu poate fi cenzurat de instanța de recurs.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 379 alin. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b cod pr. penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva deciziei penale nr. 360/A din 20.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Constată că inculpatul recurent a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 193 cod pr. penală obligă recurentul inculpat să plătească părții civile intimată suma de 5oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 192 alin.2 cod pr. penală obligă recurentul să plătească statului suma de 6o lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13.03.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. EM
Red. S/
Red. CC/ 17.03.2008
Tehnored. PE/ 17.03.2008/ 2 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru
