Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 186/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.186
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.03.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen JUDECĂTOR 2: Novac Liliana
- -- JUDECĂTOR 3: Pocovnicu Dumitru
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de- -- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.299/A din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 6.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 511/19.04.2007 a Judecătoriei N, în baza art.334 s C.P.P.-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice.
A fost condamnat inculpatul:
-pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere de culpă prev. de art. 178 alin. 2 cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare;
-pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată la pedeapsa de 2 ani închisoare;
-pentru săvârșirea infracțiunii de consum de alcool după producerea unui accident prev. de art. 90 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată la pedeapsa de 1 an închisoare;
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, b și c cod penal.
În baza art. 14 și 346 C.P.P. 998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 3026,56 lei daune materiale și suma de 20000 lei daune morale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță N suma de 638,36 lei daune materiale actualizată la data plății în raport cu indicele de inflație și părții civile Spitalul Sf. Treime I suma de 2049,82 lei daune materiale actualizată la data plății în raport cu indicele de inflație.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
S-a constatat că răspunderea civilă a inculpatului este asigurată de asigurătorul SA
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei să fie avansat către Baroul de Avocați N din fondurile Ministerului Justiției.
In baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 550 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că În ziua de 29.12.2005, inculpatul a împrumutat autoturismul cu nr. de înmatriculare - de la numitul în timp ce se afla la volanul acestui autoturism, pe strada - din P N, 1-a accidentat pe în vârstă de 82 de ani, care trecea regulamentar strada, pe trecerea de pietoni.
Inculpatul a continuat deplasarea, părăsind locul accidentului, după care a consumat băuturi alcoolice.
Autoturismul condus de inculpat a fost găsit în ziua de 30.12.2005 pe strada - din P N, la locuința inculpatului. Pentru a nu fi descoperit, inculpatul a demontat portbagajul autoturismului, întrucât prezenta urmele accidentului.
Ca urmare a traumatismelor produse prin accident, victima a decedat la Spitalul Sf. Treime din
Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, buletinul de analiză toxicologică, raportul medico-legal de necropsie și declarațiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Faptele inculpatului, așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului și consum de alcool după producerea unui accident prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, 89 alin. 1 și 90 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Părțile civile au cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal. Această cerere a fost respinsă întrucât în cursul cercetării judecătorești nu s-a administrat nici o probă pe baza căreia să se poată stabili, fără putință de tăgadă, că inculpatul avea, în momentul producerii accidentului, o alcoolemie ce depășea limita legală sau că se afla în stare de ebrietate. Inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privind circulația autoturismelor pe drumurile publice, respectiv nu a acordat prioritate pietonilor care s-au angajat în trecerea străzii pe marcajul pentru trecerea lor, astfel că fapta sa se încadrează în dispozițiile art. 178 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. în art. 72 Cod penal, și anume: gradul de pericol social concret al fapte săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dispozițiile părții generale a codului și limitele de pedeapsa prev. în partea specială.
Gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a rezultat din modul și mijloacele săvârșirii ei, din împrejurările în care a fost săvârșită, din urmările produse sau care se puteau produce și din importanța valorilor sociale ocrotite.
Prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a accidentat grav o persoană care circula regulamentar, care ulterior a decedat datorită traumatismului suferit. Inculpatul nu a oprit la locul accidentului ci, și-a continuat deplasarea, încercând să înlăture de pe autoturism urmele accidentului. După producerea accidentului, inculpatul a consun băuturi alcoolice.
Inculpatul are vârsta de 35 de ani, studii 10 clase, este tâmplar, nu este căsătorit și a recunoscut săvârșirea faptelor. Din copia cazierului acestuia rezultă că a mai suferit condamnări, pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.
La individualizarea pedepsei, instanța a reținut și cauza de agravare a răspunderii penale constând în concursul de infracțiuni. Cele trei infracțiuni săvârșite sunt concurente pentru că au fost săvârșite de aceiași persoană, mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Față de cele ce preced și de dispozițiile părții generale a codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, prima instanță a stabilit pedeapsa închisorii în minimul special, considerând că astfel se poate realiza scopul prevăzut în art. 52 Cod penal. Pedepsele astfel stabilite au fost contopite după regula înscrisă în art. 34 lit. b Cod penal, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea.
Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, i s-au interzis drepturile civile prev. în art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal. Instanța nu a interzis inculpatului și dreptul prev. în art. 64 lit.a teza I-a, pentru că interdicția de a vota impusă tuturor inculpaților contravine art. 3 din Protocolul nr.l al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marea Britanic In această hotărâre s-a statuat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
Referitor la despăgubirile solicitate de partea civilă, fiica victimei, prima instanță a reținut că această parte civilă a făcut cheltuieli pentru înmormântarea victimei și ulterioare, care, potrivit chitanțelor depuse la dosar, sunt în sumă de 3026,56 lei. Instanța a acordat drept daune materiale doar această sumă și nu întreaga sumă solicitată, pentru că diferența solicitată nu a fost dovedită.
Referitor la cererea pentru acordarea unor daune morale, instanța a reținut că aceasta este întemeiată. Suferințele fizice și psihice cauzate și stresul inerent purtării acestui proces justifică acordarea de daune morale, dar nu în cuantumul solicitat care este exagerat. Pentru repararea prejudiciului moral încercat de partea civilă, instanța a obligat inculpatul la plata a 20000 lei daune morale.
În cauză sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii civile delictuale prev. în art. 998 și urm. Cod civil, referitoare la fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și cauzatoare de prejudiciu. Prin fapta sa, săvârșită cu vinovăție sub forma culpei, inculpatul i-a cauzat părții civile un prejudiciu material și moral, de repararea căruia este răspunzător.
Acțiunea civilă formulată de partea civilă a fost respinsă întrucât această parte civilă nu are calitatea de moștenitor al victimei.
Cheltuielile făcute de unitățile spitalicești s-a dispus a fi suportate de inculpat, conform disp. art. 313 din Legea nr.95/2006.
Referitor la societatea de asigurare, aceasta a participat în proces în calitatea sa de asigurător de răspundere civilă, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 1/2005 a înaltei Curți de Casație și Justitie-Sectiile Unite, care este obligatorie conform disp.art.414 ind.2 alin.2 Cod procedură penală. Asigurătorul nu este nici parte responsabilă civilmente și nici garant al executării obligației, ci asigurător de răspundere civilă. Prin urmare, prima instanță a constatat că răspunderea civilă a inculpatului este asigurată.
Ca o consecință a condamnării sale, în baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate, iar în baza art. 193 Cod procedură penală să plătească părții civile cheltuielile judiciare făcute de acesta.
Împotriva sentinței penale sus-menționată a declarat apel în termen legal, inculpatul care oral, prin apărător a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, împrejurarea că a fugit de la locul faptei ca urmare a stării de șoc, iar pe latură civilă a solicitat reaprecierea daunelor morale.
În cursul judecării apelului nu a solicitat a fi administrate probe noi.
Prin decizia penală nr. 299/AP/25.10.2007 a Tribunalului Neamțs -a dispus, în baza art. 379 pct.l lit.b Cod procedură penală, s- respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 511/19.04.2007 a Judecătorie P
S-a menținut sentința apelată.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu in suma de 100 lei a fost achitat din fondurile MJ.
În baza art. 192 alin.2 și art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul -inculpat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat și 1500 lei cheltuieli judiciare către părțile civile și.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Neamța arătat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, de altfel necontestată de inculpat, au fost menționate și reținute toate circumstanțele săvârșirii faptelor, s-a făcut o încadrare juridică legală iar stabilirea pedepselor aplicate și modalitatea de executare s-a făcut cu aprecierea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal dar și a circumstanțelor specifice săvârșirii faptelor, în raport de acestea, pedeapsa rezultantă a fost cuantificată în mod just.
Cu referire la pretinsa stare de șoc invocată de inculpat, aceasta nu se constituie într-o circumstanță atenuantă, neexistând nici un text de lege care să o prevadă ca atare.
Pe latură civilă, de asemenea prima instanță a apreciat în mod corect valoarea atât a daunelor materiale cât și a celor morale, daune ce justifică prin prisma faptului că victima chiar dacă era o persoană în vârstă, a suferit o moarte violentă, fapt de natură să producă o puternică tulburare și afectare a celor apropiați, în speță a părții civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, recurentul inculpat, pentru netemeinicie invocând stabilirea unei modalității de executare a pedepsei excesive.
Curtea examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pr. pen. dar și sub aspectul motivelor invocate, constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanțele de judecată au apreciat ca având caracter agravant împrejurarea că inculpatul a comis un concurs de infracțiuni în aceleași împrejurări, că a mai cunoscut rigorile legii penale, chiar si în condițiile în care în prezent este reabilitat de drept dar cu toate acestea a persistat în conduita sa infracțională, dar a reținut ca și caracter atenuant împrejurarea că recurentul a avut o conduită sinceră ulterior săvârșirii infracțiunii, manifestând regret, și, în consecință, în mod temeinic s-a orientat în stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare infracțiune comisă la o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei prevăzută de lege pentru faptele pentru care a fost cercetat și condamnat.
Nu se poate admite însă ca aceleași circumstanțe să conducă instanța de recurs spre o aplicare mai largă a efectelor lor și să stabilească o altă modalitate de executare a pedepsei, în condițiile în care față de judecata în primă instanță, în apel nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.
Nu se poate face abstracție de împrejurările concrete în care infracțiunile au fost comise, în aceleași împrejurări, astfel încât să se ajungă la o sancțiune mai blândă ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, o pedeapsă de 2 ani închisoare corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârșite, demonstrat de faptul că inculpatul a săvârșit fapte cu un grad ridicat de pericol social- infracțiunea de ucidere din culpă, urmată de părăsirea locului accidentului dar și de consumul de alcool.
Ca atare, pedeapsa aplicată de prima instanță, în cuantum și ca modalitate de executare, și reținută ca și temeinică de instanța de apel, apare ca judicios individualizată, în raport de gradul concret de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, din modalitatea concretă de comitere și de urmarea produsă.
Pentru toate aceste considerente mai sus înfățișate, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.l lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva deciziei penale nr. 299/AP/25.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Constată că inculpatul recurent a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 193 pr. pen. obligă recurentul inculpat să plătească părții civile intimată, suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 192 alin. 2 pr. pen. obligă recurentul să plătească statului suma de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. S/
Red. CC/ 17.03.2008
Tehnored. PE/17.03.2008/2 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru
