Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 191/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 191
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Iulia Ciobanu I -
JUDECĂTOR 2: Chirilă Chirvasă Mihaela
Judecător: - -
Grefier: -
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal " vătămare corporală gravă " promovat de inculpatul recurent -,împotriva deciziei penale nr. 564 din o6.12.2oo7 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent - asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile civile, Spitalul Sf.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care, avocat depune la dosar o declarație extrajudiciară aparținând numitei și o caracterizare înregistrată sub nr.516 din o8.04.2oo8 emisă de SC" "SRL I, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care se încadrează pe disp.art.385 indice 9 alin.1 punctul 18 indice 1 Cod procedură penală și art. 385 indice 9 alin.1 punctul 17 Cod procedură penală.
Consideră apărarea că cele două soluții pronunțate sunt netemeinice și nelegale. Soluțiile pronunțate până în prezent în cauza de față dedusă judecății sunt consecința unei greșite interpretări a probelor administrate, probe care în opinia noastră nu conturează mai presus de orice îndoială vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal. La dosarul cauzei există declarațiile martorilor care declară " între inculpat și partea vătămată a existat un conflict, nu am observat dacă partea vătămată a fost lovită de către inculpat, pe tot parcursul conflictului nu a observat ca partea vătămată să fi prezentat urme de violență". Un alt martor, declară " am asistat direct la conflictul dintre părți și am observat că partea vătămată era în stare de ebrietate,a început să se certe cu angajații serviceului, partea vătămată înjura și amenința pe lucrătorii din service și m-a înjurat și pe mine, confundându-mă cu unul dintre acei lucrători, nu am observat ca partea vătămată să aibă urme de sânge sau lovituri în zona feței". Aceiași linie a sincerității o regăsim și în declarația martorului care, audiat fiind declară " partea vătămată avea în mână o sticlă de 2 litri de bere, acesta a început să-l insulte, să-l amenințe și să-l înjure pe tatăl inculpatului, pe motiv că nu i s-a reparat mașina; atunci inculpatul a intervenit între tatăl lui și partea vătămată, împingând-o de umăr pe aceasta, după care i-a tras o palmă după cap și un picior în fund, acesta luând-o la fugă, iar după 15-2o metri a căzut jos pe asfalt, după care s-a ridicat și a fugit în continuare". Același martor declară " după aproximativ 2o- 25 de minute, partea vătămată s-a întors înapoi la service cu un taxi, însoțit de 3 persoane și a început din nou să facă scandal, era plin de sânge în zona gurii, spunând că și-a tras cu cărămida în față și și-a rupt dinții și nu se lasă până nu o să-l bage pe - inculpatul - în pușcărie ".
Varianta descrisă de partea vătămată prin plângerea formulată nu este confirmată decât de un singur martor, evident subiectiv, vărul părții vătămate, în timp ce nevinovăția inculpatului rezultă în mod clar din coroborarea declarației acestuia, declarația tatălui inculpatului și declarațiile martorilor mai sus menționați.
Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecând cauza, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.1o lit. a Cod procedură penală să dispuneți achitarea inculpatului, fapta nu există.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la greșita încadrare juridică dată faptei.
Cele două instanțe au apreciat că prin pierderea a patru dinți părții vătămate i-a fost cauzat un grav prejudiciu estetic prin schimbarea înfățișării.Arată apărarea că nu poate fi de acord cu această motivare și invocă decizia penală nr.3188/ o2.o6.2oo3 a ÎCCJ B " fapta prin care s-au pricinuit părții vătămate contuzii maxilare urmare de extracția unor dinți care, reimplantați de îndată, și-au redobândit integral funcțiile normale, durata îngrijirilor medicale necesare vindecării nedepășind 6o de zile, constituie infracțiunea de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art.181, și nu de vătămare corporală gravă prev.de art.182 Cod penal ".Această decizie se pliază perfect pe speța de față și consideră că pentru aplicarea unitară a legislației și practicii judecătorești trebuie dat curs unei astfel de interpretări. Partea vătămată a depus la dosar un certificat medico legal din care reiese faptul că a necesitat pentru vindecare un număr de 23- 25 zile îngrijiri medicale. Prin adresa nr.475/OF din 11.o4.2oo4 IML I, în concluzii arată că expluzia dinților nu se încadrează în noțiunea de sluțire întrucât prejudiciul estetic se recuperează prin protejare. Un alt aspect esențial care se regăsește în conținutul certificatului medico - legal emis pe numele părții vătămate este cel referitor la faptul că acesta suferea și suferă și în prezent de " parodontopatie marginală cronică ".
Pentru toate aceste aspecte enunțate, solicită schimbarea încadrării juridică dată infracțiunii presupus a fi săvârșite din art.182 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.181 alin.1 Cod penal.
Reiterează cererea de admitere a recursului pentru motivele invocate oral și detaliat expuse în scris.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat, decizia recurată fiind temeinică și legală sub toate aspectele, cele două instanțe au stabilit corect situația de fapt dând o corectă apreciere probatoriului. Motivele de recurs invocate astăzi de către inculpat prin apărător au fost invocate și în fața instanței de apel. Motive invocate nu pot fi primite instanța, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru fapta săvârșită.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1164 din 20.04.2007, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedura penală a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice data faptei inculpatului - prin actul de sesizare instanței din infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prevăzută si pedepsită de art. 182 alin 2 Cod penal in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 181 alin 1 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul -, fiul lui si, născut la data de 21.01.1985 in jud. I, domiciliat in mun. I,-, 756,. B,. 2, 9, fără forme legale in comuna, sat, nr. 23, jud. I, - necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un ) an si 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prevăzută si pedepsită de art. 182 alin 2 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin 1 lit. a) Cod penal si aplicarea dispozițiilor art. 76 alin 1 lit. d) Cod penal.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-b" Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicata inculpatului prin prezenta sentința penala pe o durata de 3 (trei ) ani si 6 (șase ) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedura penala atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 si urm. cod civil precum si art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, modificată prin nr.OUG 72/2006 a admis acțiunea civilă formulata în cadrul procesului penal de către Spitalul Clinic Județean de Urgentă "Sf. " I cu sediul in mun. I,-, județul I, având Cod fiscal - și cont nr. -Z-XXX- deschis la Trezoreria municipiului I si, în consecința a obligat inculpatul - să plătească acestuia suma de 29, 07 lei, actualizată la data executării obligației, cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate la data de 25.02.2005.
În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 si urm. Cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată, fiul lui și, născut la data de 20.09.1971 in jud. I, domiciliat in municipiul I,-, 1051. A,. 2,. 7, județul - - prin mandatar I, domiciliată în mun. I,-, bloc 597. A,. 1. 7, județul I si, in consecință, a obligat inculpatul - să plătească acestuia suma de 1680 lei cu titlu de daune materiale si suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În baza dispozițiilor art. 349 si art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.02.2005, în jurul orelor 16,00, partea vătămată s-a deplasat cu numitul - la service-ul " " I, situat pe șoseaua pentru a face o programare întrucât mașina numitului - necesită unele reparații.
Deoarece lucrătorii de la service erau angajați în reparația altor mașini, mașina numitului - a fost programată pentru ora 18,00. La ora anterior menționată, -, însoțit de către partea vătămată și de numitul, au ajuns la service unde au constat că pe rampă se afla o altă mașină pentru reparații.
Partea vătămată a reproșat angajaților lipsa de profesionalism și de seriozitate, manifestându-și intenția de a face plângere cu privire la modalitatea de executare a obligațiilor de serviciu de către aceștia. In discuția contradictorie a intervenit martorul -, mecanic auto la service, care i-a comunicat părții vătămate să vină cu mașina ce urma să fie reparată.
La aproximativ 15 minute, partea vătămată împreună cu numitul - au revenit la service, mașina fiind tractată de un alt autoturism condus de către numitul.
După ce mașina a fost urcată pe rampă, partea vătămată a continuat să-și exprime nemulțumirile față de angajații de la service după care a plecat pentru a cumpăra niște bere.
În acest timp, martorul - a sunat pe patronul service-ului, căruia i-a cerut să vină la fața locului întrucât o persoană făcea scandal.
La aproximativ 15 minute, numitul, însoțit de fiul său, inculpatul -, au sosit la service unde au purtat o discuție cu partea vătămată după care acesta din urmă a fost lovit de către inculpat cu pumnul în gură și cu piciorul în zona spatelui. După ce a primit aceste lovituri, partea vătămată a fugit de la locul incidentului unde a revenit după circa o oră când, cu ajutorul altor persoane, a împins mașina ce nu fusese reparată după care s-a prezentat la Spitalul Sf. unde a primit îngrijiri medicale.
La data de 01.03.2005 partea vătămată și-a scos certificatul medico-legal nr. 449 emis de I care a concluzionat că acesta a prezentat expulsia dinților 31, 32, 41, 42, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente, care pot data din 25.02.2005 și care au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Deși inculpatul nu a recunoscut că a lovit partea vătămată în zona gurii - a declarat că a lovit-o cu palma peste ceafă și cu piciorul în zona spatelui - instanța reține că acesta a lovit partea vătămată în acea zonă, declarațiile martorilor - și - confirmând acest fapt.
Mai mult, apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată ar fi căzut lângă un camion și că, după un timp s-a prezentat la service plin de sânge în zona gurii, afirmând că și-a tras cu o cărămidă în gură și și-a spart dinții, nu poate fi reținută, în urma confruntării martorilor, martorul revenind asupra declarației date anterior și declarând că inculpatul a lovit partea vătămată cu palma peste față, în zona mandibulei.
Cu privire la declarația martorului, instanța urmează să o înlăture, fiind vădit subiectivă, având în vedere gradul de rudenie cu inculpatul (este tatăl acestuia).
De asemenea, declarațiile martorilor, - și care au descris în amănunt împrejurările în care s-a produs incidentul dintre părți, urmează a fi avute în vedere, ținând cont și de faptul că aceștia erau angajați ai tatălui părții vătămate și declarațiile au putut fi date cu o doză mai mare sau mai mică de subiectivism.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată se probează cu:
- plângerea și declarația părții vătămate (filele 5-7 dosar );
- certificatul medico-legal nr. 449/01.03.2005 eliberat de I, care a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, precum și expulzarea a patru dinți;
- adresa nr. 410/OF din 23.03.2005 a I în care s-a menționat că expulsia dinților au putut fi provocate printr-o singură lovitură de pumn;
- declarația martorului - care a declarat că a văzut când partea vătămată a fost lovită de către inculpat cu pumnul în zona gurii;
- declarația martorului - care a arătat că a văzut partea vătămată venind în fugă dinspre service și prezentând lovituri în zona gurii;
- declarațiile martorilor, - și care au arătat în amănunt împrejurările faptei, mai puțin lovirea părții vătămate de către inculpat în zona gurii;
- declarația martorului care a declarat că a văzut inculpatul lovind partea vătămată cu palma peste față, în zona gurii; - declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale, prin care a arătat împrejurările incidentului;
- procese-verbal de confruntare între martori.
Potrivit art. 182 alin. 2 Cod penal, constituie infracțiune fapta pentru care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății una din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
Fapta inculpatului - care, la data de 25.02.2005 a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, printre care și un pumn în zona gurii, provocându-i expulzarea a patru dinți din față și leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Deși prin adresa nr. 475/11.04.2005 a Is -a menționat faptul că expulzarea celor patru dinți nu se încadrează în noțiunea de sluțire întrucât prejudiciul estetic se recuperează prin protezare, instanța urmează să nu rețină această apreciere.
Prin pierderea a patru dinți părții vătămate i-a fost cauzat un grav prejudiciu estetic prin schimbarea înfățișării normale, împrejurarea că lipsa acestor dinți ar putea fi înlocuită cu o lucrare dentară nefiind de natură a repara prejudiciul cauzat sau a-l înlătura ci doar de a-l ascunde.
Deși nu orice alterare a aspectului fizic poate fi calificată drept sluțire, în sensul art. 182 Cod penal, practica judiciară a impus condiția ca rezultatele inestetice să fie definitive și nu temporare, existând posibilitatea vindecării printr-un proces de regenerare.
Astfel, în cauza de față instanța reține că pierderea a patru dinți a creat părții vătămate un prejudiciu estetic, irevocabil, o dizarmonie în fizionomia acesteia, funcția masticatorie fiind definitiv alterată.
Faptul invocat de către inculpat că partea vătămată suferă de"paradontopatie marginală conică"și expulsia celor patru dinți nu s-ar fi produs la o persoană cu o dentiție normală, nu este de natură a înlătura consecințele produse părții vătămate. De asemenea, susținerea apărătorului inculpatului în sensul că acesta din urmă "nu prezintă calități fizice deosebite astfel încât nu este de conceput ca printr-o singură și ușoară lovitură cu palma inculpatului să-i scoată patru dinți, urmează a nu fi reținută de către instanța de judecată, calitățile fizice ale inculpatului nefiind un criteriu de stabilire a posibilității ca acesta să fie sau nu în măsură să producă consecințele reținute.
Față de aceste considerente instanța urmează să respingă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, aceasta fiind neîntemeiată.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal privitoare la individualizarea pedepselor.
Astfel, având în vedere, pe de o parte gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmările produse iar, pe de altă parte, având în vedere persoana inculpatului care, deși este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, instanța, funcție de aceste criterii urmează a aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de către art. 74 alin. 1 lit. "a" Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. "d" Cod penal.
Față de aceleași criterii instanța și-a format convingerea că reeducarea inculpatului și realizarea integrală a scopului pedepsei pot fi atinse și prin lăsarea în libertate a inculpatului, motiv pentru care, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, în temeiul dispozițiilor articolului 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-b" Cod penal, pedeapsă ce se va suspenda pe durata termenului de încercare.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate cu consecința executării integrale a pedepsei în regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal:
- Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf."I, cu sediul în municipiul I, B-dul. - nr. 1, județul I, cu suma de 29,07 lei, actualizată la data executării obligației, cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate la data de 25.02.2005;
- partea vătămată cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 daune morale și 5.000 lei daune materiale.
Cât privește despăgubirile solicitate de către partea vătămată instanța reține că aceasta, prin acțiunea inculpatului, având ca rezultat și expulzarea a patru dinți - a suferit un prejudiciu, dar nu în cuantumul solicitat, nefăcându-se în totalitate dovada acestora.
Astfel, referitor la daunele materiale solicitate - 5.000 lei - instanța reține că partea vătămată, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei - filele 191 - 192 - a făcut dovada doar a sumei de 1.680 lei reprezentând contravaloarea tratamentului stomatologic efectuat.
Dacă în cazul prejudiciului material, prin calcule matematice și înscrisuri, eventual și alte probe, se poate stabili valoarea pagubei și, pe cale de consecință, valoarea despăgubirilor, în situația prejudiciului moral, astfel de calcule nu au utilitate.
Finalitatea procesului de evaluare a daunelor morale suferite de către partea vătămată constă în stabilirea unei indemnizații compensatorii de natură a atenua suferința acesteia.
În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, urmările produse și persoana părții vătămate, instanța apreciază că suma de 2000 lei este suficientă și de natură a asigura acesteia o justă și echitabilă compensare a suferinței cauzate.
Pentru aceste motive, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998 și următoarele Cod civil, instanța urmează ca în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală să admită în parte acțiunea părții civile și să oblige inculpatul să plătească acesteia 1.680 lei daune materiale și 2.000 lei daune morale.
De asemenea, pentru aceleași considerente instanța urmează să admită acțiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. și să oblige inculpatul să plătească acestuia suma de 29,07 lei, actualizată la data executării obligației, cu titlu de despăgubiri civile, respectiv contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate la data de 25.02.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul - care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, pe motiv că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză care nu dovedește vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa și în subsidiar, dacă se va constata existența unei fapte să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 564 din 06.12.2007, Tribunalul Iașia respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul - și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului - pe baza unor probe concludente, temeinic apreciate, respectiv plângerea și declarațiile părților vătămate, Certificatul medico legal nr. 449 din 1.03.2005 eliberat de I în care se menționează că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ca urmare a expulsiei dinților 3.1, 3.2, 4.1, 4.2, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente și care pot data din 25.02.2005, adresa nr. 410/OF/23.03.2005 a I în care s-a menționat că expulsia dinților a fost provocată printr-o singură lovitură de pumn, declarația martorului ocular -, care a declarat că a văzut când inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona gurii și apoi cu piciorul în gură, declarația martorului -,care a văzut partea vătămată după conflict cu urme de sânge în zona gurii și bărbiei, declarațiile martorilor, -, care confirmă existența conflictului dintre inculpat și partea vătămată, inclusiv faptul că inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul, declarația martorului ocular și care a relatat că inculpatul l-a lovit pe vătămat cu palma peste față, în zona gurii, procesele - verbale de confruntare a martorilor, declarațiile inculpatului, probe care confirmă fără dubiu că în data de 25.02.2005 inculpatul - a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu picioarele precum și o lovitură cu un pumn în zona gurii, fapt ce a condus la expulzarea a patru dinți din față 3.1, 3.2, 4.1. 4.2, leziuni care au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 182 alin 2 Cod penal constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă faptă prin care s-a pricinuit integrității sau sănătății una din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
Din certificatul medico legal nr. 449 din 1.03.2005 eliberat de I rezultă că partea vătămată a suferit în urma agresiunii plăgi contuze și plăgi alveolare postexpulsii dentare 3.1, 3.2, 4.1, 4.2, contuzie inferioară, leziuni care s-au putut produce printr-o lovitură cu pumnul.
Cum pierderea dinților din față cauzează o dizarmonie în fizionomia persoanei vătămate producând un prejudiciu estetic, ireversibil, leziunile constituie o sluțire în înțelesul art. 182 alin 2 Cod penal.
Împrejurarea că acest prejudiciu estetic se recuperează prin protezare ( cum se menționează în adresa nr. 475/OF/11.04.2005 ) este lipsită de relevanță, întrucât lucrarea dentară, deși în anumite condiții ascunde prejudiciul estetic suferit nu este de natură să-l înlăture.
Așadar, instanța de fond în mod corect a constatat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin 2 Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit pentru inculpat, Tribunalul constată că prima instanță a respectat criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, optând pentru un cuantum al pedepsei sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare în raport de gradul concret de pericol social al faptei, urmările produse, conduita anterioară a inculpatului care este infractor primar, în considerarea căreia instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a cu referire la art. 76 lit. d Cod penal.
În mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal, precum și a dispozițiilor art. 71 alin 5 Cod penal.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpatul -. motivele invocate constant, la fond și în apel, inculpatul-recurent critică hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul:
-greșitei condamnări,câtă vreme probele administrate în cauză nu conturează mai presus de orice îndoială vinovăția în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Rezultă din declarațiile martorilor, - că inculpatul nu a exercitat nici un act de violență asupra părții vătămate ci, încercând să aplaneze conflictul dintre aceasta și tatăl său, a împins partea vătămată, fără aol ovi; Varianta părții vătămate este susținută doar de un singur martor, -, declarație subiectivă, având în vedere că acesta este vărul părții vătămate.
Solicită, în consecință, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.
- greșitei încadrări juridice dată faptei, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal în loc de infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 2 Cod penal. Aceasta întrucât, pierderea a patru dinți de către partea vătămată nu poate constitui o sluțire în sensul textului de lege, astfel cum rezultă și din actele medicale aflate la dosarul cauzei și care concluzionează în acest sens. În acest sens, respectiv că fapta prin care a avut loc pierderea unor dinți ce au fost reimplantați de îndată și care a necesitat pentru vindecare mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod penal ci infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal. Or, din certificatul medico-legal depus la dosar rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Solicită, în consecință, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal și reducerea pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 18 și pct. 17 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 1 Cod procedură penală, există eroare gravă de fapt ori de câte ori esteevidentăstabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate. În acest sens, Curtea Supremă de Justiție a statuat că este eroare gravă de fapt "un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă, în mod evident, din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre".
Or, este neîndoielnic că toate probele administrate în prezenta cauză converg și susțin în mod neechivoc hotărârile instanțelor privind reținerea vinovăției inculpatului-recurent în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens sunt toate declarațiile de martor, inclusiv cele ale martorilor, - și invocate de către inculpatul-recurent în susținerea poziției sale constante de nerecunoaștere a faptei, și care au fost scoase din context și iterate parțial, numai pe considerentul că martorii indicați nu au menționat lovirea părții vătămate de către inculpat în zona gurii, care se completează și se coroborează însă, astfel cum impun și dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor, -, -, certificatul medico-legal și adresa I care confirmă că expulsia dinților părții vătămate a putut fi provocatăprintr-o loviturăde pumn.
Fără a relua analiza fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea",instanța de recurs apreciază că ambele instanțe au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul cercetării judecătorești cât și în faza urmăririi penale, făcând o evaluare concordantă cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Astfel cum se poate observa din materialul probator administrat reiese cu evidență situația de fapt reținută de instanțe, în sensul că în data de 25.02.2005 inculpatul - a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, printre care și un pumn în zona gurii, provocându-i expulzarea a patru dinți din față și leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale, activitatea infracțională desfășurată de către inculpat fiind percepută în moddirect și nemijlocitde către martorii aflați la locul incidentului, audiați în cauză și menționați mai sus.
În consecință, critica formulată de către inculpat în recurs privind nevinovăția sa, solicitând drept urmare achitarea pe motiv că fapta imputată nu există, nu este întemeiată.
Nici critica privind greșita încadrare juridică a faptei nu este întemeiată, solicitarea inculpatului în acest sens fiind în mod temeinic respinsă de către instanțe.
Astfel cum au reținut și instanțele de fond, prin pierderea a patru dinți, părții vătămate i-a fost cauzat un grav prejudiciu estetic, irevocabil, o dizarmonie în fizionomia acesteia, funcția masticatorie fiind definitiv alterată.
Chiar dacă în adresa întocmită de I s-a menționat că expulzarea celor patru dinți nu se încadrează în noțiunea de sluțire întrucât prejudiciul estetic se recuperează prin protezare, instanțele trebuie să analizeze concluziile raportului de expertiză prin coroborare cu toate mijloacele de probă administrate.
Deși inculpatul a invocat în susținerea cererii privind schimbarea încadrării juridice mai multe decizii de speță în acest sens, inclusiv a, decizia acesteia - nefiind pronunțată într-un recurs în interesul legii, este doar orientativă și nu obligatorie pentru instanță.
Este adevărat că în ultima perioadă practica judiciară în materie, având în vedere și progresul medical în domeniu, a cunoscut modificări în ce privește încadrarea expulsiei a mai multor dinți din față în noțiunea de sluțire (decizia penală nr. 518 din 31.12.2000 a Curții de apel Brașov ), practica Curții de APEL IAȘI în acest sens este constantă (decizia penală nr. 5 din 06.01.2004, a Curții de APEL IAȘI; decizia penală nr. 764 din 26.09.2000 a Curții de APEL IAȘI; decizia penală nr. 208 din 16.03.2000 a Curții de APEL IAȘI ).
dinților are un caracter ireversibil, leziunile produse nefiind vindecabile în mod. dentară nu constituie o remediere pe cale ă, o vindecare a leziunilor produse, ci are rolul de a ascunde un prejudiciu ireversibil și de a crea aparența unei fizionomii normale.
Așa fiind, astfel cum au reținut și instanțele de fond, fapta inculpatului - de a aplica părții vătămate lovituri ce au avut drept consecință expulsia a patru dinți din față, se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, critica formulată în acest sens fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul -. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 564 din 06.12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să achite statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: I,
09.05.2008
2 ex.-
Președinte:Elena Iulia CiobanuJudecători:Elena Iulia Ciobanu, Chirilă Chirvasă Mihaela
