Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 194/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 194
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 310/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat din oficiu, în substituirea avocatului din oficiu, inculpatul personal, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind partea civilă recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, reducerea pedepsei, reținerea art.73 lit.b și Cod Penal a art.74 lit.c Cod Penal, atât cu privire la latura penală cât și la latura civilă a cauzei. Solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, având în vedere că pretențiile civile nu au fost dovedite.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, pretențiile formulate de aceasta nefiind dovedite.
Procurorul pune concluzii de respingere a celor două recursuri, decizia penală recurată fiind temeinică șl legală, solicitând menținerea ei.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului său și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de partea civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90 din 16 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr-, în baza art.182 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit. b, art.74 lit. c și art.76 lit. c Cod penal au fost condamnați inculpații: G și, la câte 1 (un) an și 6 (șase)luni de închisoare pentru vătămare corporală gravă.
În baza art.81, 82 Cod penal s- suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni ani și s- atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, cu excepția dreptului de a alege și, în baza art.71 alin. 5 din Codul penal și s- dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul G la plata sumei de 3.000 lei daune morale către partea civilă, constatând că inculpatul a achitat în faza urmăririi penale suma de 7.000 lei către partea vătămată, respingând restul pretențiilor civile.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea civilă, respingând restul pretențiilor civile.
În baza art.193 cod procedură penală au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei totale de 5.000 lei, în favoarea părții civile, cu titlul de onorar avocat.
Au fost obligați inculpații la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 16.05.2007, în jurul orei 21,00, inculpatul G, împreună cu mai mulți prieteni, se afla la o masă în incinta restaurantului "" SRL din orașul Chișineu-C, iar inculpatul se afla la pultul barului.
În jurul orei 21,10, în restaurant a intrat și partea vătămată care s-a așezat la o masă. După câteva minute, inculpatul l-a somat pe partea vătămată să părăsească incinta localului, lucru pe care acesta l-a și făcut.
În momentul în care partea vătămată a ieșit pe ușa restaurantului, a observat că în urma sa vin inculpații, motiv pentru care a început să fugă, dar nu a parcurs o distanță prea mare întrucât a fost ajuns de inculpatul. Ca urmare a piedicii puse de către acesta, partea vătămată a căzut la pământ, moment în care inculpatul a început să-l lovească cu picioarele. La scurt timp la fața locului a sosit și inculpatul G care, de asemenea a început să-l lovească pe partea vătămată cu piciorul în zona capului. Partea vătămată urmare a acelor lovituri a stat câteva minute întinsă la pământ. Urmare a acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 65-70 de zile de îngrijiri medicale (Raport de expertiză medico-legală nr.647/A/3/23.10.2008 al SJML A).
Inculpații au avut o atitudine procesuală sinceră și au recunoscut săvârșirea faptei atât în fața organelor de cercetare penală cât și cu prilejul audierii de către instanța de judecată.
Din analiza fișelor de cazier judiciar instanța a reținut împrejurarea că inculpații se află la primul conflict cu legea penală, nemaifiind anterior condamnați pentru săvârșirea altor infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă a solicitat instanței 5.000 lei daune materiale, arătând că nu a fost încadrat în muncă, a plătit spitalizare și tratament.
Toate aceste cheltuieli în cuantum total de 5.000 lei prima instanță le-a reținut ca nedovedite prin mijloacele de probă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de către partea civilă în cauză, instanța a apreciat că partea civilă a suferit ca urmare a infracțiunii comise de inculpați și un prejudiciu moral constând în suferința cauzată de agresiunea comisă. La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere vârsta victimei, relația victimei cu părțile civile și efectul pe care l-a produs aceasta, faptul că partea civilă a primit de la inculpatul suma de 7.000 lei (declarație inculpat 45 dosar, declarație martor 46 dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, G și partea civilă.
Inculpatul a solicitat prin motivele depuse în scris admiterea apelului, desființarea hotărârii în ambele laturi și în rejudecare aplicarea dispozițiilor art.76 lit. d Cod penal cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei, susținând că prima instanță în mod greșit reținând dispozițiile art. 73 lit. b și 74 lit. c Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art.76 lit. c Cod penal. S-a arătat că aceleași circumstanțe respectiv art. 73 lit.b Cod penal trebuie să se regăsească și în latura civilă, urmând a se reduce daunele morale și a se constata că daunele materiale nu sunt dovedite.
Inculpatul G prin declarația de apel a criticat sentința atacată sub aspectul daunelor morale acordate solicitând reducerea acestora și în fața instanței de control judiciar deși legal citat nu s-a prezentat.
Partea civilă prin apelul declarat a criticat sentința atacată sub aspectul ambelor laturi - penală și civilă. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat aplicarea unor pedepse corespunzătoare faptelor comise de inculpați, susținând că prima instanță în mod greșit a reținut în sarcina acestora circumstanțe atenuante. În privința laturii civile solicitat admiterea în totalitate a pretențiilor, inculpații urmând a fi obligați în solidar la plata daunelor morale, arătând că nu există la dosar dovezi că inculpatul a achitat o parte din sumă către partea civilă.
Prin DP. nr. 310/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de partea vătămată/civilă împotriva sentinței penale nr. 90 din 16 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr- pe care a desființat-o în latura penală și în latura civilă și rejudecând, a fost îlăturată circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal și dispozițiile art.74 lit.c Cod penal reținute în favoarea inculpaților și G și pe cale de consecință dispozițiile art. 76 lit.c Cod penal și drept urmare, în baza art.182 alin.1 Cod penal au fost condamnați inculpații și G la câte, 2( doi) ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați și stabilește acestora un termen de încercare de 4 ani.
Au fost majorate de la 13000 lei la 20000 lei despăgubirile civile acordate părții civile și au fost obligați inculpații și G în solidar să plătească această sumă (20000 lei) cu titlu de daune morale către partea civilă.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpații și
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare în apel iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile declarate în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală a constatat că apelul declarat de partea civilă este fondat iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate din următoarele considerente.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv - declarațiile părți vătămate, raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților cât și cele administrate nemijlocit, în condiții de contradictorialitate în fața primei instanțe - declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt.Astfel, în seara zilei de 16 mai 2007 partea vătămată a intrat în restaurantul SC - SRL din localitatea Chilineu C, în incinta căruia se aflau inculpații. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să părăsească localul, lucru pe care acesta l-a făcut, fiind urmărit de cei doi inculpați, care l-au ajuns și i-au aplicat mai multe lovituri cu picioarele în diverse zone ale corpului.
Urmare a loviturilor aplicate partea vătămată a suferit leziuni traumatice vindecabile în 65- 70 zile îngrijiri medicale.
părții vătămate constând în injuriile aduse martorei, barmana din local și apoi inculpatului, nu are semnificația unor acte insultătoare apte să creeze în psihicul celor doi inculpați o stare afectivă de puternică tulburare, cu consecința reducerii posibilităților de evaluare exactă a faptei comise.
Drept urmare, reținerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, este neîntemeiată și a fost înlăturată.
De asemenea, s-a apreciat că în mod nejustificat prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal. Atitudinea sinceră a celor doi inculpați, recunoașterea și regretul pentru fapta comisă, prezența acestora în fața instanței au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoanele inculpaților încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de partea vătămată/parte civilă împotriva sentinței penale nr.90 din 16 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr- pe care a desființat-o în latura penală și în latura civilă și rejudecând i-a condamnat pe inculpații și G la câte 2 ani închisoare, în baza art. 182 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoanele acestora. În privința acestora s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră în fața organelor judiciare, prezența la judecată, nivelul de instruire școlară, faptul că nu au loc de muncă și au manifestat disponibilitate în repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.
Tribunalul a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei astfel cum este definit de art. 52 Cod penal va putea fi atins în cazul inculpaților și fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, fiind menținute dispozițiile sentinței atacate cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilind, potrivit art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 4 ani.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 65000 lei din care suma de 5000 lei reprezintă daune materiale iar suma de 60000 lei reprezintă daune morale.
Potrivit art. 1195 cod civil orice face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească și cum la dosar nu există nici o probă privind prejudiciul material cauzat, corect prima instanță a respins pretențiile formulate cu acest titlu.
În privința daunelor morale solicitate, tribunalul a reținut că instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru care cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.
Daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferințelor fizice și psihice suferite de partea vătămată ca urmare a activității infracționale a inculpaților și s-a apreciat că suma de 20000 lei este suficientă dar și necesară pentru repararea prejudiciului moral.
Așa fiind, tribunalul a majorat daunele morale acordate părții civile de la suma de 13000 lei la suma de 20000 lei, urmând ca inculpații să plătească această sumă în solidar în temeiul art. 14 alin.5, 346 Cod procedură penală și art.998 și urm. Cod civil.
Având în vedere declarația martorului care se coroborează cu declarația inculpatului G instanța de apel a constatat că acest inculpat a achitat părții civile suma de 7000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelurile declarate de inculpații și
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate fiind legale și temeinice au fost menținute.
Împotriva deciziei penale nr. 310/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 02.10.2009 au declarat recurs în termen partea civilă (la data de 27.11.2009) și inculpatul (la data de 26.11.2009), înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 17.12.2009.
În declarația de recurs procurorului, partea civilă arată că pedeapsa este prea mică și că merită să fie despăgubit cu o umă mai mare decât cea acordată, respectiv să i se acorde suma solicitată prin constituirea de parte civilă - 65.000 lei.
Recursul inculpatului nu a fost motivat, fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis, împreună cu inculpatul intimat G infracțiunea de vătămare corporală gravă reținută în actul de sesizare a instanței.
Sub acest aspect, declarațiile părții civile se coroborează cu cele ale inculpaților și ale martorilor, precum și cu actele medico-legale.
De altfel, prin recursul său, inculpatul nu a contestat starea de fapt sau vinovăția lui, ci a reiterat, prin apărătorul din oficiu, motivele de apel, respectiv reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) și de art. 74 alin. 1 lit. c) pen. și aplicarea efectelor prev. de art. 76 alin. 1 lit. c) pen. atât în latura penală, cât și în latura civilă.
Instanța de recurs consideră că instanța de apel a procedat corect prin înlăturarea circumstanței atenuante a provocării. Astfel, pe de o parte, starea de provocare nu poate fi reținută ca fiind reprezentată de injurii adresate inculpatului recurent de către partea vătămată/civilă, întrucât despre acestea nu s-a amintit nimic în declarațiile date în faza de urmărire penală de toate persoanele audiate, cu excepția declarației inculpatului recurent (fila 36 dosar urmărire penală), iar în faza de judecată o singură persoană a declarat în acest sens - martorul, prieten cu inculpatul recurent (fila 27 dosar primă instanță). Pe de altă parte, inculpatul a fost cel care a contribuit esențial la crearea și întreținerea stării de conflict, el intervenind în discuția părții vătămate/civile cu barmanul - zicându-i primului să plece din local, în acest context fiind adresate de către victimă eventualele injurii către inculpatul recurent. În orice caz, partea vătămată s-a conformat somației și a părăsit barul, însă inculpații l-au urmat, au avut o discuție cu el și apoi l-au agresat fizic, împrejurări ce fac imposibilă calificarea acestei stări de tensiune ca fiind o puternică tulburare în sensul art. 73 lit. b) pen.
Curtea observă că tot în mod corect a procedat Tribunalul și atunci când a înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) pen. Într-adevăr, lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpaților după fapta comisă și conduita procesuală sinceră nu pot constitui suport pentru atenuarea răspunderii penale, în condițiile în care violențele fizice au fost exercitate de doi făptuitori împotriva unei singure persoane vătămate și au vizat în special zona capului victimei. Împrejurările menționate au fost valorificate prin aplicarea pedepsei în cuantumul minim prevăzut de lege și apoi prin suspendarea condiționată a executării, modalități de individualizare pe care, spre deosebire de partea civilă recurentă, instanța de recurs le consideră corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și apte să ducă la atingerea scopului pedepsei.
Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii și suspendând executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii, deoarece, prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În privința interzicerii dreptului de a alege, într-adevăr, față de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat și de circumstanțele concrete ale comiterii acestora nu se impune aplicarea acestei pedepse accesorii.
În privința acțiunii civile, respectiv a sumei de 20.000 lei ce reprezintă despăgubiri pentru daune morale, Curtea apreciază că instanța de apel a evaluat în mod just prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Este evident că, prin fapta lor, inculpatul și inculpatul intimat au cauzat părții civile un prejudiciu moral, constând în suferințele fizice și psihice produse în urma agresiunii fizice. Astfel, partea civilă a suferit trei leziuni (toate la nivelul capului, din care una la ochiul stâng) ce pentru vindecare au necesitat 65-70 de zile de îngrijiri medicale, fiind internat în perioada 18 - 23.05.2007.
Deși partea civilă a solicitat majorarea sumei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale, este de remarcat faptul că sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să treacă de limite rezonabile, transformându-se într-o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Având în vedere elementele concrete ale cauzei enumerate mai sus, instanța de recurs consideră că acordarea despăgubirilor pentru daunele morale în sumă de 20.000 lei este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă în urma incidentului avut cu inculpații.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3. proc. pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 310/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 02.10.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. partea civilă recurentă și inculpatul recurent vor fi obligați la plata a câte 250 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art. 189 alin. 1. proc. pen. se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 400 lei reprezentând onorariile celor doi apărători din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 310/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 02.10.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă partea civilă recurentă și inculpatul recurent la plata a câte 250 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 400 lei reprezentând onorariile celor doi apărători din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, |
Grefier,
Red /25.02.2010
Dact 2.ex./01.03.10.
Prima inst. - Judecătoria Chișineu Criș - jud.
Inst. Apel - Tribunalul Arad - jud. -
- jud.
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
