Vătămarea corporală gravă (art. 182). Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.01.2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul -, domiciliat în com.G, sat, județul D și partea civilă, cu același domiciliu, nr. 123, județul D, împotriva deciziei penale nr. 190 din data de 27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 314 din data de 2.04.2007, pronunțată de Judecătoria Moreni, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă,prev.și ped.de art. 182 al.2 cu aplic.art.74 și art. 76 lit.d S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 775 lei cu titlu de despăgubiri civile și 500 lei cu titlu de daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - parte civilă, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat, apărător ales din același barou și intimatul - parte civilă Spitalul Județean Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru inculpat și avocat, pentru partea civilă, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - parte civilă arată că decizia atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Precizează că ambele instanțe nu s-au pronunțat cu privire la probele administrate în cauză, atât în ceea ce privește cuantumul daunelor morale cât și în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale.
Astfel, deși din probele administrate în cauză a rezultat că acele cheltuieli necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice produse părții vătămate prin fapta inculpatului, depășesc chiar cuantumul sumelor solicitate de acesta ca despăgubiri materiale, instanțele anterioare nepronunțându-se cu privire la ansamblul probator a acordat o sumă mai mică decât cea reală dovedită.
De asemenea, cuantumul daunelor morale acordate este mult inferior față de cuantumul cuvenit ca urmare a suferințelor morale produse, instanța nepronunțându-se cu privire la toate criteriile de evaluare a daunelor morale invocate de partea vătămată.
Mai arată că, suferințele psihice produse de suportarea mediului spitalicesc, de suportarea intervențiilor chirugicale, de conștiința de a fi bolnav, pentru această infirmitate și de suferința de a fi privat de o viață normală datorată dinților pierduți, sunt tot atâtea criterii care justificau acordarea unor daune morale efective, mult mai mari și nu a unor daune morale simbolice, așa cum s-a acordat.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea amberlor hotărâri în ceea ce privește latura civilă și acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul pe care l-a solicitat cu ocazia constituirii de parte civilă.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar motivele de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, precizează că acesta în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, fără a se ține cont de probele administrate în cauză, în mod greșit fiind acordate și daunele morale dar și cele materiale.
Solicită instanței în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped.de art. 182 al.2 în cea de lovire, prev. și ped. de art. 180 al.1
Mai arată că, în cauza de față s-au întocmit două rapoarte medico legale și anume raportul de constatare medico legal nr. 503/V/2005 ale cărui concluzii sunt că partea vătămată a avut nevoie de 8-9 zile pentru restabilirea sănătății iar faptul că și-a pierdut trei dinți nu constituie sluțire și raportul de expertiză medico legală nr. 627/V/8.12.2005 care a concluzionat în aceeași manieră, în sensul că partea vătămată nu suferit sluțire, însă instanța de fond nu a ținut cont și a condamnat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art. 182, motivând că încadrarea juridică nu este atributul medicului legist, nu este dată de părerea acestuia.
În această situație,instanța face impresia că actele medicale nu au nicio valoare, iar reprezentanții parchetului au și calitatea de medici, total eronat față de practica în materie și anume decizia secției penale nr. 2708/1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care conchide " că pentru a se stabili dacă prin vătămarea corporală s- cauzat persoanei vătămate o sluțire în sensul art. 182, este necesar să se constate printr-un act medical complet, cu concluzii precise dacă alterarea înfățișării fizice a acesteia îi crează un aspect neplăcut constituind un prejudiciu estetic."
Consideră că în speță s-a comis o eroare gravă de fapt, neținându-se cont de probele administrate, în acest sens la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 2194/2005 al Judecătoriei Moreni, iar prin sentința penală pronunțată în acest dosar intiamtul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, pentru că la aceeași dată, oră și aceleași împrejurări l-a lovit pe inculaptul - apelant, care este de fapt persoana lovită.
Pe latură civilă, consideră că intimatul nu a făcut dovada pretențiilor sale, acestea fiind acordate în cuantumul exagerat de către instanță.
Față de toate acestea solicită instanței, în principal, admiterea recursului declarat de inculpat, în baza art. 385/9 corob.cu art. 385/15 lit.d și C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei imputabile recurentului, din cea prev. și ped.de art. 182 al.2 în art. 180 al.1, și micșorarea cuantumului pedepsei până la minimul general prevăzut de lege, iar în subsidiar, achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 182 al.2
Cât privește recursul declarat de partea civilă, arată că acesta nu a făcut dovada pretențiilor sale iar declarațiile martorilor audiați în cauză și actele nu au reliefat că acesta a cheltuit bani pentru restabilirea sănătății.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru partea civilă, arată cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de inculpat, că ambele instanțe au avut în vedere toate actele aflate la dosar, acestea atestă că partea vătămată a suferit lezuiuni datorită faptei inculpatului, partea vătămată și-a pierdut trei dinți, astfel că încadrarea juridică dată faptei acestuia este corectă.
Mai arată că actele medicale nu pot face încadrarea juridică a faăptei comise de inculpat,ci doar atestă care este starea victimei.
Cu privire la cererea de achitare a inculpatului, arată că se invocă faptul că între părți a existat un conflict, însă consideră că certificatul medical al inculpatului a fost unul pro cauza, iar la Tribunalul Dâmbovița acesta s-a împăcat cu partea vătămată de la acest termen.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, sub ambele aspecte.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursurilor declarate de inculpat și partea civilă ca fiind nefondate și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, cu precizarea că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, acesta fiind corectă față de modalitatea și urmările acesteia.
Precizează că dinții pierduți sunt nerecuperabili, astfel cum rezultă din concluziile celor două rapoarte medico legale întocmite în cauză.
În ceea ce privește cererea de achitare a inculpatului, arată că în cauză s-a făcut dovada vinovăției sale.
Referitor la recursul declarat de partea civilă, arată că și latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului,consideră necesar amânarea pronunțării, sens în care,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 17.01.2008.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2008.
Președinte, Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.59
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul -, domiciliat în com.G, sat, județul D și partea civilă, cu același domiciliu, nr. 123, județul D, împotriva deciziei penale nr. 190 din data de 27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 314 din data de 2.04.2007, pronunțată de Judecătoria Moreni.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17 ianuarie 2008 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.314 din 02 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr-, în baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 19 august 1956 în localitatea, județul D, CNP - domiciliat în comuna G, sat, județul D, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu art.82 Cod penal și potrivit art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Pe latură civilă, în baza art.14, 15, 346 Cod procedură penală, art.998 - 999 Cod civil, au fost admise acțiunile civile exercitată în cadrul procesului penal de Spitalul Județean Târgoviște și partea vătămată, inculpatul fiind obligat la 636,52 lei cheltuieli de spitalizare, respectiv 775 lei despăgubiri materiale și 500 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat în temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală, la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală și la 100 lei cu același titlu către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că la data de 20 iulie 2005 între inculpat și partea vătămată au avut loc două incidente; în primul, cei doi s-au lovit reciproc, iar în cel de-al doilea care s-a produs după circa 10 - 15 minute, partea vătămată a aruncat cu pietre către inculpat care, la rândul său i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței provocându-i un traumatism cranio-facial, numeroase echimoze, hematoame, fracturi dentare soldate cu avulsia a doi dinți și luxația parțială dentară a unui, nerecuperabil.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în art.180 alin.2 Cod penal, cererea fiind respinsă cu motivarea că practica judiciară în materie a statuat că pierderea dinților din față reprezintă sluțire.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp.art.72 Cod penal, gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările în care a fost comisă fapta, circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și care este cunoscută ca fiind o persoană modestă, are o familie organizată și un loc de muncă, motiv pentru care s-a făcut aplicarea disp.art.74 și art.76 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al acesteia, poate fi atins și cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Cu privire la acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de partea vătămat și de Spitalul Județean Târgoviște, acestea au fost admise în măsura în care pretențiile au fost dovedite prin înscrisuri și declarațiile martorilor.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul dar și partea vătămată, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, după cum urmează:
În apelul declarat, inculpatul a solicitat în esență schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art.180 alin.2 Cod penal și achitarea sa, în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală, deoarece nu există probe din care să rezulte săvârșirea faptei de către inculpat, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
În apelul său, partea vătămată a solicitat desființarea sentinței în latură civilă și majorarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale la nivelul solicitat.
Prin decizia penală nr.190 din 27 septembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal, precum și apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în baza probelor administrate că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni nr.697/P/2005 din 24 octombrie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.2, Teza IV Cod penal, constând în aceea că la data de 20 iulie 2005 lovit cu pumnul în regiunea feței pe partea vătămată, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8 - 9 zile de îngrijiri mediale, precum și avulsia dinților 11 și 21 și luxația dentară 22.
Situația de fapt a fost stabilită prin declarațiile părților, dintre care chiar inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut fapta de lovire, declarațiile martorilor, precum și expertiza medico-legală nr.627/V/08 decembrie 2005 și concluziile certificatului medico-legal nr.855/21 iulie 2005.
Ca atare, motivul de apel invocat de inculpat în sensul că nu există probe pentru dovedirea săvârșirii faptei de către acesta, este nefondat.
Referitor la cererea privind schimbarea încadrării juridice, și aceasta este nefondată, deoarece pierderea dinților creează o dizarmonie a fizionomiei victimei, ceea ce reprezintă un prejudiciu estetic însemnat și ireversibil.
împrejurarea că dinții pierduți ar putea fi înlocuiți printr-o proteză dentară, este lipsit de relevanță sub acest aspect, deoarece, în asemenea caz nu are loc un proces de vindecare normală.
S-a mai reținut că motivul de apel privind redozarea pedepsei, este de asemenea nefondat, deoarece instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante în sarcina sa și a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la apelul părții vătămate în latură civilă, s-a apreciat că au fost acordate despăgubiri în măsura în care au fost dovedite prin mijloacele de probă prevăzute de lege.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpatul și partea civilă, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale, după cum urmează:
În recursul declarat, partea civilă a arătat că hotărârile anterioare sunt criticabile sub aspectul rezolvării laturi civile a cauzei, în sensul că în mod greșit nu au acordat daune morale și despăgubiri materiale, astfel cum s-a solicitat, cu toate că probele administrate în cauză depășesc cuantumul sumelor cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor, în latură civilă și majorarea despăgubirilor civile și a daunelor morale.
În recursul său, inculpatul a precizat că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, fără a se ține cont de probele administrate în cauză, motiv pentru care în principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în cea de lovire prev.de art.180 alin.1 Cod penal, întrucât faptul că partea vătămată și-a pierdut trei dinți nu constituie sluțire, raportul de expertiză medico-legală nr.627/V/08 decembrie 2005 concluzionând în același sens.
În atare situație, apreciază că în speță s-a comis o eroare gravă de fapt, neținându-se cont de probele administrate.
Pe latură civilă, apreciază că partea vătămată nu a făcut dovada pretențiilor sale, acestea fiind acordate într-un cuantum exagerat. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor, schimbarea în cadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în art.180 alin.1 Cod penal și micșorarea cuantumului pedepsei până la minimul general prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.385/6 alin.3 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul declarat de partea civilă este întemeiat și urmează a fi admis, în timp ce recursul declarat de inculpatul este nefondat și urmează a fi respins, așa cum se va arăta în continuare:
- CU PRIVIRE LA RECURSUL DECLARAT DE INCULPATUL -:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanțele anterioare, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, în sensul că la data de 20 iulie 2005 inculpatul a lovit cu pumnul în regiunea feței pe partea vătămată, producându-i vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale precum și avulsia dinților 11 și 21 și luxația dentară 22.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.503/V/2005, 627/V/2005, certificatul medico-legal nr.855/2005, declarațiile martorilor, adresa nr.1371/2005 a CJAS D, copia xerox a foii de observație clinică generală și scrisoarea medicală, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de instanțele anterioare, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
De asemenea, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanțele au reținut și făcut aplicarea dispozițiilor art.74 și art.76 Cod penal, iar la individualizarea pedepsei - ca întindere și modalitate de executare - s-au avut în vedere disp.art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă de săvârșite a acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, a recunoscut în parte faptele săvârșite.
În atare situație, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, se apreciază că este aptă să-și atingă scopul preventiv educativ în sensul dispozițiilor art.52 Cod penal.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală și nici schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de lovire și alte violențe prev.de 180 alin.2 Cod penal.
Așa fiind, pe cale de consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
II.- CU PRIVIRE LA RECURSUL DECLARAT DE PARTEA CIVILĂ
Partea vătămată, constituită parte civilă în cadrul procesului penal a solicitat majorarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, cu precizarea că prin hotărârile anterioare, a fost obligat la 775 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 500 lei daune morale.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că potrivit chitanțelor depuse la dosarul judecătoriei, (filele 49 - 52 ) partea civilă a cheltuit 495 lei la care se adaugă 280 lei, respectiv opt transporturi contra sumei de 35 lei fiecare, potrivit declarației martorei (fila 71 dosar judecătorie), sens în care despăgubirile materiale se ridică la 775 lei, așa cum în mod corect au stabilit și instanțele anterioare.
Recursul însă este admisibil în ceea ce privește acordarea daunelor morale, Curtea apreciind că față de suferința fizică și psihică a părții vătămate, urmare vătămărilor corporale produse și vindecabile în 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, precum și avulsia dinților 11 și 21 și luxația dentară a dintelui 22, suma de 500 lei este mult prea mică.
În atare situație, față de traumatismul cranio-facial produs, de numeroasele echimoze, hematoame, fracturi dentare soldate cu avulsia a doi dinți și luxația parțială dentară a unui, nerecuperabil, ce constituie un prejudiciu estetic, Curtea apreciază că se impune majorarea daunelor morale de la 500 lei la 10.000 lei.
Urmează astfel, ca în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, recursul declarat de partea civilă să fie admis, casate în parte, în latură civilă hotărârile anterioare și majorate daunele morale la care a fost obligat inculpatul de la 500 lei la 10.000 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- Admite recursul declarat de partea civilă, domiciliat în com.G, sat,-, județul D, împotriva deciziei penale nr. 190 din data de 27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 314 din data de 2.04.2007, pronunțată de Judecătoria Moreni și în consecință:
Casează în parte, în latură civilă hotărârile menționate, în sensul că majorează daunele morale la care a fost obligat inculpatul, de la 500 lei 10.000 lei.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
II. - Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns.la 19.08.1956, în com., județul D, CNP -, domiciliat în com.G, sat, județul
Obligă recurentul - inculpat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat și la 600 lei cu același titlu către recurentul - parte civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier
Red.IS
Tehnored.EV
5 ex./31.01.2008
dos.f- Judecătoria Moreni
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nbr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
