Vătămarea corporală gravă (art. 182). Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- -art. 182 Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ghertner Arthur
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, partea vătămată și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 293 din 02.07.2007 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales G, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura completă.
La dosarul cauzei a fost depus un raport de expertiză medico-legală însoțit de factura nr. 63 din 07.01.2008.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales Gaa rătat că pentru respectarea procedurii respectiv a disp. art. 384 Cod Procedură Penală a formulat o cerere în sensul în a se proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cod Penal reținută în actul de sesizare a instanței și prin sentințele de condamnare în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 Cod Penal, urmând să argumenteze detaliat când i se va acorda cuvântul pe fond. A mai arătat că în recursul Parchetului se cere schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 182 al. 1 în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 al. 2 Cod Penal.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație și își menține cele date anterior.
Procurorul, având cuvântul a arătat că recursul Parchetului se bazează pe 2 motive de nelegalitate respectiv netemeinicie a sentinței penale nr. 330 din 14 septembrie 2006. Așa cum rezultă din cele două rapoarte existente la dosar respectiv cel întocmit de Institutul de Medicină Legală I, raport ce a fost confirmat și avizat de " Minovici" B, ca urmare a agresiunii exercitate asupra părții vătămate de către inculpat, aceasta a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale în număr de 110-112 zile îngrijiri, cu scurtarea membrului inferior stâng, prin urmare se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 182 al. 1 în infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod Penal. Un alt aspect de nelegalitatea vizează neaplicarea de către instanță a disp. art. 71 al. 5 referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii dispoziții ce sunt obligatorii în condițiile art. 81 Cod Penal. În ceea ce privește netemeinicia a arătat că dat fiind încadrarea juridică, modul în care a acționat inculpatul, agresivitatea de care a dat dovadă, raportul inegal de forțe și mult în favoarea inculpatului, consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare nu corespunde gravității faptei comise. Pentru toate aceste considerente a cerut admiterea recursului.
Apărătorul ales G, pentru inculpatul recurent a pus concluzii de admitere a recursului în temeiul art. 38515al. 2, lit. d Cod Procedură Penală, casarea hotărârea primei instanțe și în rejudecare reținerea în sarcina inculpatului infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 Cod Penal, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod Penal, a circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a, b Cod Penal, iar pedeapsa aplicată să fie îndreptată sub minimul special cu aplicațiunea art. 81 Cod Penal. În ceea ce privește latura civilă a cerut aplicarea regulii culpei comune și în consecință să reducă proporțional cuantumul despăgubirilor materiale, morale și cel al despăgubirilor periodice. Argumentând susținerile făcute a arătat că prin expertiza Institutului de medicină legală I, care a fost avizată de către comisia superioară medico-legală din cadrul " Minovici" B se concluzionează că fractura trohanteriană cu deplasare s-a produs cel mai probabil prin cădere cu membru inferior în abducție răsucit, auto sau hetropropulsie urmând a fi stabilită pe cale de anchetă. În aceste împrejurări nu i se poate reține inculpatului intenția directă sau indirectă, pentru că nu a putut prevede că partea vătămată va cădea și va suferi acea fractură. Aceeași comisie care a întocmit expertiza face vorbire și despre o cauză favorizantă și anume aceea că vârsta victimei este foarte înaintată, fapt ce a favorizat producerea fracturii. A mai arătat că Parchetul este cel care a încercat influențarea martorilor, declanșând cercetări penale împotriva unor persoane care în concepția Parchetului au săvârșit infracțiuni de mărturie mincinoasă pentru că nu și-au menținut poziția de martor în relatările de la urmărire penală. În subsidiar a cerut instanței să rețină comiterea acestei infracțiuni în circumstanțe atenuante a provocării prev. de art. 37 lit. b Cod Penal și circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a și b Cod Penal.
Avocat ales, având cuvântul a pus concluzii de admitere a recursului declarat, criticând hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. Sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de inculpat a arătat că nu s-a schimbat încadrarea juridică din art. 182 al. 1 în art. 182 al. 2 Cod Penal. În ceea ce privește latura civilă hotărârea atacată este nelegală în sensul despăgubirilor periodice care sunt într-un cuantum mult prea mic în raport cu urmările faptei săvârșite, din acest motiv se impune o majorare a acestor despăgubiri și a daunelor morale. Cu privire la recursul formulat de către Parchet a pus concluzii de admitere, iar cu privire la recursul formulat de inculpat a pus concluzii de respingere, motivând că nu este dată infracțiunea de vătămare corporală din culpă și nici din rechizitoriu nu reiese că partea vătămată l-ar fi provocat pe inculpat să-l lovească, acesta având la îndemână cu totul și cu totul alte modalități de sancționare a părții vătămare. În ceea ce privește susținerea cum că martorii au fost constrânși să dea declarații de către procurori, aceștia ar fi putut să sesizeze Parchetul în acest sens.
Avocat ales G, având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea vătămată a arătat că acesta este nefondat, argumentele prezentate neavând o substanță juridică.
Procurorul, având cuvântul cu privire la recursurile declarate de inculpat și partea vătămată, a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat, motivând că în cauză nu a fost dovedită sub nici o formă starea de provocare, iar în ceea ce privește culpa invocată ca formă a vinovăției a considerat că în cauză nu este dată sub nici o formă, dovedindu-se pe deplin că inculpatul cu intenție a agresat partea vătămată și chiar dacă nu a urmărit direct producerea leziunilor, a acceptat producerea lor. În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului că în cursul urmăririi penale s-a apelat la o formă de constrângere asupra martorilor, a considerat că această susținere nu este deontologică având în vedere că pentru a se declara caracterul real sau fals al unei declarații de martor există posibilitatea sesizării din oficiu care este reglementată de codul d e procedură penală. Analizând recursul părții civile, a pus concluzii de admitere, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Inculpatul recurent, având cuvântul a arătat că își însușește concluziile apărătorului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod Procedură Penală,
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 04 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- -art. 182 Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 04 ianuarie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, partea vătămată și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 293 din 02.07.2007 a Tribunalului Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2008, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 04 februarie 2008.
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 06 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier
Dosar nr- -art. 182 Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 66
Ședința publică din 06 ianuarie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, partea vătămată și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 293 din 02.07.2007 a Tribunalului Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2008, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 04 februarie 2008 și apoi pentru astăzi 06 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 330 din 14.09.2006 a Judecătoriei Cîmpulung M, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al. 1 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare, parte vătămată fiind.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
În latură civilă inculpatul a fost obligat următoarele sume:
-3117,18 RON cheltuieli de spitalizare către CAS Tg. M;
-226,96 RON cheltuieli de spitalizare către CAS S,
-6000 RON daune materiale, 2000 RON daune morale și 700 RON cheltuieli judiciare către parte vătămată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Pe data de 17.02.2005, partea vătămată a fost solicitată de niște persoane pentru a le transporta cu căruța de la locul numit "Dealul " material lemnos până la domiciliul acestora.
După ce materialul lemnos a fost încărcat în căruță de către numiții:, și G au fost depistați de către pădurarul (care tocmai trecea prin acel loc) și care le-a solicitat să descarce materialul întrucât aceștia nu aveau forme de transport și materialul provenea din arborii tăiați de pe terenul proprietatea statului.
În acel moment, între pădurar și respectivele persoane s-au purtat discuții ( respectivele persoane susținând că lemnul ar proveni de la arbori tăiați de pe terenul lor) ceea ce l-a determinat pe să-i telefoneze inculpatului - pădurarul titular din acel canton - să se deplaseze la fața locului precizând că a depistat unele persoane ce i-au sustras material lemnos din cantonul pe care-l gestiona.
În atare situație, inculpatul s-a deplasat, imediat, la fața locului, cu autoturismul proprietate personală și având asupra sa arma din dotare.
Inculpatul l-a întrebat pe pădurarul a cui este faetonul în care erau încărcate lemnele și acesta i-a spus că sunt ale părții vătămate (care se afla, în acel moment, în spatele faetonului), moment în care inculpatul s-a îndreptat spre aceasta și a lovit-o cu patul armei în picior, din care cauză aceasta a căzut și apoi a continuat să o lovească.
În urma loviturilor primite părții vătămate i-a fost fracturat col femural stâng, cu deplasare imobilizată, contuzie forte șold stâng, șoc post traumatic ceea ce a necesitat îngrijiri medicale de 110 - 120 zile.
Atât în fața organelor de anchetă cât și în fața instanței, inculpatul a confirmat că a avut un incident cu partea vătămată, în legătură cu furtul materialului lemnos din cantonul pe care-l gestiona, dar a negat că ar fi lovit-o pe aceasta.
Leziunile pe care partea vătămată le-a prezentat au fost motivate de inculpat prin aceea că, în momentul în care discuta cu aceasta partea vătămată a încercat să plece cu faetonul pe lângă mașina lui și atunci când el - inculpatul - a încercat să oprească calul, partea vătămată a ridicat un băț intenționând să-l lovească pe el și cum el a parat acea lovitură cu patul armei, calul s-a speriat, s-a dat într-o parte, lovind-o pe partea vătămată și din cauza gheții aceasta a căzut și și-a fracturat piciorul, cu atât mai mult cu cât este și o persoană în vârstă de peste 70 de ani.
În același timp, inculpatul a susținut că imediat a urcat-o pe partea vătămată în mașina lui, deoarece salvarea ce fusese anunțată nu apărea și a încercat să o transporte la spital, dar pe drum s-a intersectat cu acea salvare, iar partea vătămată a fost transbordată în acea mașină și dusă la spital.
Aceste apărări ale inculpatului au fost înlăturate de prima instanță.
Sentința a fost apelată de către procuror, inculpat și partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 293 din 02.07.2007 a Tribunalului Suceava au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și inculpatul.
A fost admis apelul declarat de partea vătămată, desființată în parte sentința în sensul că a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia și suma de 100 lei RON despăgubiri civile periodice, începând cu data săvârșirii faptei, respectiv 17.02.2005 până la încetarea stării de incapacitate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că potrivit raportului de expertiză medico-legală traumatologică nr. 6502 din 26.04.2007 a IML- I, punctul 8 din concluzii (raport efectuat în cursul soluționării apelurilor, filele 56-59), scurtarea membrului inferior stâng îi conferă părții vătămate infirmitate fizică permanentă cu scăderea capacității de muncă în procent de 30% conform baremului.
Pentru aceste motive, instanța de apel a hotărât că se impune obligarea inculpatului și la plata sumei de 100 RON cu titlu de despăgubiri civile periodice lunare, începând cu data comiterii faptei și până la încetarea stării de incapacitate.
Împotriva hotărârilor au declarat recurs procurorul, inculpatul și partea vătămată care le-au criticat ca nelegale și netemeinice.
Parchetul a criticat hotărârile ca nelegale pentru greșita încadrare juridică, solicitând schimbarea încadrării în infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod penal motivând că din raportul de expertiză medico legală nr. 6502/2007 a IML I, raport ce a fost confirmat și avizat ulterior de " Minovici" B rezultă că în urma agresiunii, părții vătămate i -sau cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, cu scurtarea membrului inferior stâng, ceea ce îi conferă o infirmitate fizică și invaliditate permanentă cu scăderea capacității de muncă în procent de 30% conform baremului.
S-a mai criticat și omisiunea instanțelor de a face aplicarea art. 71 al. 2 și 5 Cod penal cu privire la obligativitatea suspendării condiționate și a pedepselor accesorii în condițiile suspendării pedepsei principale.
Ca motiv de netemeinicie a fost invocată greșita individualizare a pedepsei care este blândă în raport cu agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul, raportul inegal de forțe, poziția procesuală incorectă adoptată.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului ales a criticat hotărârile sub aspectul greșitei încadrări juridice solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea prev. de art. 182 al. 1 Cod penal în vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 Cod penal cu reținerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal și a circumstanțelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a, b Cod penal, 76 Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse orientate sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. A motivat că potrivit raportului de expertiză efectuat de IML I și avizat de comisia superioară medico-legală din cadrul " Minovici" B fractura trohanterionă cu deplasare s-a produs cel mai probabil prin cădere cu membrul inferior în abducție răsucit, iar în aceste împrejurări nu se poate reține inculpatului intenția directă sau indirectă, pentru că acesta nu a putut prevede că victima va cădea și va suferi o astfel de fractură, care a fost favorizată și de vârsta înaintată a victimei.
A criticat și latura civilă a cauzei în sensul reducerii despăgubirilor.
Partea vătămată, în recursul său a criticat atât latura penală solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, cât și latura civilă unde a cerut majorarea despăgubirilor materiale periodice cât și a daunelor morale.
Examinând recursurile se constată că doar cele declarate de Parchet și partea vătămată sunt în parte întemeiate, fiind date motivele de casare prev. de art. 3859pct. 17, 18 Cod procedură penală.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate certificatele medico legale, foaie de internare, foaie de observație clinică, bilete de externare, proces verbal de reconstituire, proces verbal de cercetare întocmit la fața locului, carnet de inventariere material lemnos și dispozițiile martorilor:, și, instanța de recurs reține aceeași situație de fapt.
La data de 17.02.2002, în jurul orelor 1900, partea vătămată împreună cu alte persoane au fost surprinse de către pădurarul, transportând (cu căruța părții vătămate) o cantitate de material lemnos fără ca aceștia să posede forme legale de transport, ceea ce l-a determinat pe pădurar să-i determine pe aceștia să descarce materialul lemnos.
La refuzul acestora de a se conforma, pădurarul l-a anunțat telefonic pe inculpat - gestionarul cantonului silvic respectiv - despre faptul că au fost depistate unele persoane sustrăgând material lemnos din acel canton, ceea ce l-a determinat pe inculpat să se deplaseze la fața locului și în urma unor discuții contradictorii cu partea vătămată inculpatul a lovit-o pe aceasta cu patul armei, peste picior, fracturându-i-l, motivat de faptul că acesta refuza să descarce acele lemne.
În declarațiile sale partea vătămată arată în mod expres că inculpatul i-a fracturat piciorul stâng lovindu-l cu patul armei în picior, declarații în același sens fiind date și de martori,. Martorul după ce arată că a văzut personal cum inculpatul a lovit partea vătămată cu patul armei peste tot corpul, declară că acesta a continuat să o lovească și după ce victima a căzut la pământ, fiind nevoit martorul să-i ceară inculpatului să o lase în că altfel o omoară.
În aceste împrejurări este evident că inculpatul a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă cel puțin cu intenție indirectă (a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui), fiind exclusă orice formă a culpei inclusiv o eventuală încadrare a faptei în infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 Cod penal.
Deși punctul 3 din expertiza medico legală efectuată de IML I și avizată de INML " Minovici" B indică că fractura pertrohanteriană s-a produs cel mai probabil prin cădere, această concluzie nu exclude lovirea activă. Datele anchetei, respectiv declarațiile anterior menționate dovedesc că fractura s-a produs prin lovire activă cu patul puștii asupra piciorului victimei, astfel încât este exclusă varianta căderii.
Pentru reținerea scuzei provocării este necesar potrivit art. 73 lit. b Cod penal ca fapta să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate.
Ori în speță este adevărat că partea vătămată a fost găsită transportând lemn tăiat ilegal, dar nici acest aspect și nici împrejurarea că în timpul incidentului a fost și inculpatul lovit ușor la o mână, nu sunt de natură să genereze puternice tulburări sau emoții. Diferența de constituție fizică în favoarea inculpatului, împrejurarea că avea arma din dotare asupra lui, că era însoțit de pădurarul, în timp ce partea vătămată este o persoană în vârstă de 72 de ani, cu defecțiuni oculare și surditate congenitală, fac ca în cauză să nu fie îndeplinite cerințele art. 73 lit. b Cod penal, cum greșit a solicitat inculpatul.
Potrivit raportului de expertiză medico legală traumatologică nr. 6502 din 26.04.2007 al Institutului de Medicină Legală I (punctul 8 din concluzii), scurtarea membrului inferior stâng îi conferă părții vătămate infirmitate fizică și invaliditate permanentă cu scăderea capacității de muncă în procent de 30% conform baremului.
Analizând textul înserat în art. 182 Cod penal se constată că în alineatul 1 se incriminează vătămarea sănătății ce necesită pentru vindecare mai mult de 60 zile îngrijiri medicale, iar în alineatul 2 se sancționează cu o pedeapsă mai severă modalitatea vătămării corporale grave prin care s-a cauzat printre altele și o infirmitate permanentă fizică.
Cum victimei i s-au cauzat prin loviturile aplicate atât leziuni ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale cât și o infirmitate fizică permanentă, în urma admiterii recursurilor declarate de parchet și partea vătămată se va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 al. 1 Cod penal în 182 al. 1 și 2 pentru comiterea căreia va fi condamnat inculpatul.
La individualizarea ce va fi făcută pedepsei principale (pedeapsă orientată spre minimul special cu suspendarea condiționată a executării), instanța de recurs va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, gravitatea faptei comise, urmările cauzate, conduita inculpatului care a încercat să influențeze în declarațiile lor pe partea vătămată cât și pe unii martori, dar și lipsa antecedentelor penale a inculpatului, împrejurarea că are în întreținere 2 copii, că în timpul incidentului a fost și el lovit ușor la o mână (declarațiile unor martori, certificat medical), iar partea vătămată a fost de mai multe ori sancționată contravențional pentru transportul de material lemnos tăiat ilegal, așa cum reiese din adresa Ocolului Silvic Vama (fila 69 dosar apel).
Potrivit art. 71 al. 2, 5 Cod penal se va proceda la aplicarea și la suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii.
Referitor la criticile făcute asupra laturii civile a cauzei, se constată că doar cele referitoare la cuantumul prea mic al daunelor morale este întemeiat.
Astfel prin leziunile cauzate părții vătămate, acesteia i-au fost necesare 110-120 zile de îngrijiri medicale, a fost internată în mai multe unități sanitare suferind diverse intervenții chirurgicale, ajungându-se în final la scurtarea membrului inferior stâng, ceea ce îi conferă infirmitate fizică și invaliditate permanentă cu scăderea capacității de muncă în procent de 30% conform baremului.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei, nereținerea de circumstanțe atenuante legale sau facultative, perioada lungă de suferințe fizice și psihice cauzate victimei, handicapul moral generat de conștientizarea existenței invalidității permanente, instanța de recurs consideră că pentru recuperarea prejudiciului moral, partea vătămată este îndreptățită la suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale (în loc de 2 000 lei).
Din declarațiile martorilor, ( 157-159 ds. fond) rezultă că partea vătămată lucra cu calul pe la diverși săteni și câștiga în jur de 500.000 - 800.000 lei ROL/zi. Având în vedere și perioada lungă de îngrijiri medicale la care a fost supusă partea vătămată, intervențiile chirurgicale suferite, cheltuieli intervenite cu medicamentația, transportul și alte cheltuieli notorii pe care le implică asemenea evenimente nedorite, instanța constată că sumele de 6 000 RON acordate cu titlu de daune materiale și câte 100 RON despăgubiri periodice lunare sunt pe deplin justificate, astfel încât criticile vizând majorarea sau diminuarea acestora sunt neîntemeiate.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală vor fi admise recursurile declarate de către Parchet și partea vătămată, urmând a fi casate în parte 293/02.07.2007 a Tribunalului Suceava cât și sentința penală nr. 330/14.09.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și în rejudecare:
În baza art. 334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1, 2 Cod penal pentru comiterea acesteia din urmă inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni, închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de 4 ani și 6 luni (în loc de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată pe termenul de 4 ani).
Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și următoarele Cod penal.
Potrivit art.71 alin.2 Cod penal se va aplica inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, iar conform art.71 alin.5 Cod penal va fi suspendată condiționat executarea respectivei pedepse accesorii pe termenul de 4 ani și 6 luni.
În baza art.14, 346 pr.pen. și 998 urm. cod civil va fi obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale (în loc de 2000 RON).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cum criticile făcute de către inculpat atât asupra laturii penale cât și asupra laturii civile s-au dovedit a fi neîntemeiate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va fi respins recursul declarat de către inculpatul ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen. 193 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchet și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 293 din 02.07.2007 a Tribunalului Suceava.
Casează în parte decizia nr. 293 din 02.07.2007 a Tribunalului Suceava și sentința penală nr. 330 din 14.09.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și în rejudecare:
Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 cod penal în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1, 2 cod penal și-l condamnă pe inc. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al. 1, 2 cod penal la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (în loc de 2 ani).
În baza art 81, 82 cp suspendă condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani și 6 luni (în loc de 4 ani).
Atrage atenția inculpatului asupra prev. art. 83 și următoarele cod penal.
În baza art. 71 al. 2 cp interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b cod penal.
Potrivit art. 71 al. 5 Cod penal suspendă condiționat pe același termen de 4 ani și 6 luni și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 lei daune morale (în loc de 2 000).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 200 lei cheltuieli judiciare din recurs (onorariu avocat), iar statului suma de 200 lei cu același titlu.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/11.02.2008
Președinte:Ghertner ArthurJudecători:Ghertner Arthur, Samoilă Viorica, Sandovici Vasilica
