Vătămarea corporală gravă (art. 182). Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 380/A din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți personal și asistați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă recurentă, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă intimată Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Inculpații recurenți declară că înțeleg să-și retragă recursul formulată împotriva deciziei penale nr. 380/A/11.12.2007 a Tribunalului Arad, declarații consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului parchetului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe, apreciind că hotărârea atacată este vădit netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din prevederile art. 182 alin.1 Cp în cele ale art. 180 alin.1 Cp, contrar probelor de la dosar, care au dovedit cu certitudine contribuția lui directă și nemijlocită la producerea traumatismului mai grav al victimei, pentru care au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale. Un alt motiv de recurs este acela că în mod nejustificat instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, precum și poziția lui procesuală nesinceră. Totodată pune concluzii de admitere a recursului părții civile și să se ia act de retragerea recursului de către inculpați.
Apărătorul părții civile recurente, av. solicită admiterea recursului și majorarea daunelor morale de la 20.000 Ron la 40.000 Ron, având în vedere expertiza medico-legală care a stabilit că pentru vindecare, partea civilă a avut nevoie de 120 zile de îngrijiri medicale, obligându-i totodată pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare. Referitor la recursul parchetului, pune concluzii de admitere pentru primul motiv de recurs, iar referitor la recursul declarat de inculpați, să se ia act de retragerea acestuia.
Apărătorii aleși ai inculpaților recurenți pun concluzii de respingere a recursului parchetului și părții civile ca nefondate și menținerea deciziei tribunalului.
Inculpații, având fiecare ultimul cuvânt, regretă faptele comise.
CURTEA,
vând nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 01.04.2008
Dată în ședință publică, azi, 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /30.03.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.377/
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 380/A din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpaților au avut loc în ședința publică de la 24.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 01.04.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 65 din 7 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr. 1320/2005, în baza art.182 al. 1 Cp au fost condamnați inculpații și la câte 2 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 Cp în condițiile art. 71 Cp.
În baza art. 14 Cpp, art. 998 Cod civil, art. 346 Cpp, au fost obligați inculpații și să plătească în solidar părții civile, 45.000.000 lei vechi cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 Cpp, art. 998 cod civil au fost obligați inculpații, să plătească părții civile 200.000.000 lei vechi despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 Cpp,instanța a obligat inculpații și să plătească părții civile 10.000.000 lei vechi cheltuieli judiciare.
În baza art. 14 Cpp, art. 998 Cod civil instanța a obligat inculpații să plătească în solidar părții civile Casa de Asigurări de Sănătate A 16.528.521 lei vechi cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 7.12.2004, inculpații s-au deplasat din localitatea, jud. B, însoțiți de martorul, care a condus autoturismul înspre localitatea și, ajunși în localitatea, cei doi inculpați au intrat în Barul SC SRL, patron fiind partea vătămată constituită parte civilă,.
În local, inculpatul a comandat diferite produse în valoare de 910.000 lei iar în momentul în care martorul, barman la barul SC SRL le-a solicitat inculpaților să-i plătească contravaloarea produselor, aceștia au refuzat și au solicitat martorului să le treacă datoria pe un caiet, lucru refuzat de martor. În timpul acestor discuții, în local a venit și partea vătămată, patronul localului, care le- comunicat inculpaților că nu este de acord să vândă produsele pe datorie și în momentul în care partea vătămată a încercat să ia plasa cu bunurile introduse în aceasta de către inculpatul, inculpatul l-a lovit cu 2 palme peste cap, după care ambii inculpați au lovit partea vătămată care a căzut la pământ, inculpații continuând să lovească partea vătămată.
Văzând cele întâmplate martorul s-a deplasat și a chemat în ajutor pe soția patronului din locuința situată în același imobil, unde se găsea și martorul, care s-au deplasat în local, martorul îndepărtându-i pe inculpați și determinându-i să părăsească localul. Ulterior, partea vătămată a fost dusă în locuință și ulterior cu autoturismul condus de martorul, a fost dus la Spitalul Clinic Județean A - Clinica de Ortopedie -, unde s-a intervenit chirurgical, stabilindu-se diagnosticul de fractură bimaleolară glezna dreaptă cu tulburări circulatorii, practicându-se osteosinteză cu șurub pe maleola internă și broșa K pe maleola externă, leziuni care rezultă din raportul de expertiză medico-legală a SJML A, ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul nu a recunoscut că a participat la comiterea faptei, din probele testimoniale administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv audierea martorilor, a rezultat fără dubii că și acesta a lovit partea vătămată, iar declarația martorului propus de către inculpați și audiat de instanță, nu a putut fi luată în considerare de către instanță întrucât toți ceilalți martori audiați în cauză au învederat că acesta nu a fost în bar în momentul incidentului, respectiv momentul în care partea vătămată a fost lovită de către cei doi inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, partea civilă și inculpații.
Prin decizia penală nr. 8/11.01.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4310/A/2006, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, desființată sentința penală în latura penală și majorată de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedepsele aplicate inculpaților. Au fost respinse apelurile declarate de partea vătămată și inculpați.
Prin decizia penală nr. 565/R/28.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-au admis recursurile declarate de inculpați și partea vătămată, s-a casat decizia penală și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpatul, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, cerere întemeiată pe împrejurarea că partea vătămată are o singură leziune - fractură la gleznă, între aceasta și fapta inculpatului neexistând legătură de cauzalitate, leziunea fiind consecința dezechilibrării părții vătămate urmare a împrejurării că a fost împinsă de celălalt inculpat. Instanța de recurs a mai precizat că în rejudecare, instanța de apel urmează a avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate în cauză de către inculpați.
În rejudecare, instanța de apel având în vedere contradicțiile existente în declarațiile martorului date în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe a dispus reaudierea acestuia.
Examinând apelurile în cadrul dat de art. 378 Cpp și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cpp, tribunalul a apreciat ca fiind fondate apelurile declarate de inculpați și ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu și partea vătămată.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, având în vedere și probele administrate în instanța de apel respectiv referatele de evaluare privitoare la cei doi inculpați realizate de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, raportul de expertiză medico-legală nr. 552/A/3/21.11.2006 al Serviciului Județean de Medicină-Legală A, declarația martorului reaudiat în apel, tribunalul a reținut următoarele:
În privința inculpatului, prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză, fapta săvârșită de acesta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal.
În privința modalității de executare, s-a apreciat că pedeapsa aplicată acestui inculpat își poate atinge scopul astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal și fără executarea efectivă a acesteia. Astfel, s-au avut în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv faptul că leziunea suferită de partea vătămată - fractură de gleznă dreapta, a fost produsă printr-un mecanism indirect după cum se concluzionează în raportul de expertiză medico-legală și anume, este rezultatul acțiunii de împingere a părții vătămate de către inculpatul.
Din referatul de evaluare efectuat în cauză, s-a reținut că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt maxime, acesta având o familie organizată, un loc de muncă, nu are antecedente penale, este cunoscut ca fiind o persoană liniștită, dorește să se împace cu partea vătămată, a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul discuțiilor purtate cu consilierul de probațiune.
Pentru acestea, s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de dispozițiile art. 81, 82 Cod penal în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la inculpatul, prima instanță a apreciat în mod greșit că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că la altercația produsă între inculpați și partea vătămată au asistat martorii, și. Ceilalți martori audiați în cauză, respectiv și au sosit în local ulterior momentului căderii părții vătămate, respectiv când aceasta era căzută la pământ.
Martorul a precizat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe mai multe variante ale producerii căderii părții vătămate. Astfel, la urmărirea penală a declarat că urmare a îmbrâncelilor dintre inculpați și partea vătămată cad toți trei. În fața primei instanțe a declarat că nu a văzut incidentul pentru că s-a întors cu spatele. în fața primei instanțe a declarat că inculpatul a lovit partea vătămată, au căzut amândoi iar inculpatul era în apropiere, cu spatele la ușă. în instanța de apel, a declarat că la scurt timp după ce inculpatul a lovit cu pumnul pe partea vătămată, acesta a căzut la pământ. A precizat că pe inculpatul nu l-a văzut să lovească partea vătămată.
Astfel, coroborând declarația inculpaților cu declarațiile martorului, date în fața primei instanțe cu ocazia reaudierii sale, în instanța de apel și cu declarațiile părții vătămate (fila 7 - împins de, apoi împins de inculpatul și căzut la pământ), s-a reținut că în cădere, partea vătămată și-a fracturat glezna dreaptă printr-un mecanism indirect descris în raportul de expertiză medico-legală.
Astfel, constatând că între acțiunea de lovire a părții vătămate de către inculpatul și leziunea produsă nu există legătură de cauzalitate, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din art. 182 alin. 1 Cod penal în art. 180 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, sens în care va aplica inculpatului pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art. 81 Cod penal, inculpatul având conform referatului de evaluare efectuat în cauză perspective maxime de reintegrare socială, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 1 lună.
Pentru motivele expuse anterior, s-a apreciat că apelul parchetului în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților nu este fondat.
În privința laturii civile a cauzei, s-a constatat că prima instanță a dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile în cuantumul dovedit de partea vătămată cu înscrisurile depuse la dosar și care atestă perioada de incapacitate de muncă a părții vătămate, cheltuielile ocazionate de tratamentul efectuat.
În privința daunelor morale, s-a apreciat că prima instanță a cuantificat în mod corect prejudiciul de ordin fizic și psihic provocat de inculpați părții vătămate, respectiv suma de 200.000.000 lei vechi, sens în care apelul părții vătămate a fost apreciat ca nefondat.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 380/A/11.12.2007, Tribunalul Arad, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp, a admis apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 65/7.03.2006 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr. 1320/2005 pe care a desființat-o în latura penală a cauzei și în consecință:
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 334 Cpp a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu și reținută în sarcina inculpatului din art. 182 alin. 1 Cod penal în art. 180 alin. 1 Cod penal și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate de 1 lună închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 1 lună.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - excepție dreptul de a alege și b) Cod penal iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală pentru motivele expuse anterior a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu și partea civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă și inculpații și.
Parchetul a criticat decizia tribunalului pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din prevederile art. 182 alin.1 Cp în cele ale art. 180 alin.1 Cp, contrar probelor de la dosar, care au dovedit cu certitudine contribuția lui directă și nemijlocită la producerea traumatismului mai grav al victimei, pentru care au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale. Un alt motiv de recurs este acela că în mod nejustificat instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, precum și poziția lui procesuală nesinceră.
Se arată că în cursul urmăririi penale trei martori oculari -, și au susținut că leziunea produsă victimei, vindecabilă în 120 zile de îngrijiri medicale, s-a datorat acțiunii conjugate și concomitente executată de amândoi inculpații asupra victimei.
Chiar și martorul ocular, invocat de instanța de apel, a evidențiat în depozițiile sale din faza de urmărire penală că, datorită îmbrâncelilor inculpați și victimă, toți trei au căzut la pământ, unde inculpații au continuat să o lovească. Astfel că, nuanțarea depozițiilor în primă instanță și apel, este neconvingătoare și în dezacord cu probele administrate.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, se motivează că instanța de apel a făcut abstracție de circumstanțele reale în care inculpații au acționat, împreună și simultan, prin acte de violență repetate, într-un loc public, împrejurări care evidențiază un grad accentuat de pericol social, ce necesită o reacție pe măsură, situație în care, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu duce la atingerea scopurilor reglementate de art. 52 Cp.
Partea civilă a criticat decizia pentru nelegalitate, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, întrucât, potrivit noii expertize medico-legale prin care s-a stabilit că sunt necesare pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, trebuia să mărească și suma la care sunt obligați inculpații cu acest titlu.
În cursul judecării cauzei în recurs, inculpații au declarat că își retrag recursul formulat împotriva deciziei Tribunalului Arad.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conf. prev. art. 38510al.21Cpp, se constată că decizia recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
În mod întemeiat instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din art. 182 alin.1 în art. 180 alin.1 Cp, constatând că între acțiunea de lovire a părții vătămată de către acest inculpat și leziunea produsă nu există legătură de cauzalitate.
Din actele de la dosar se reține că în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au fost audiați martorii, și.
Martorul a declarat că în momentul în care a intrat în localul în care avut lor incidentul, a văzut partea civilă căzută la pământ, iar inculpații erau peste el și îl loveau.
Martorul, care este barmanul localului, a declarat că ambii inculpați au lovit-o pe partea vătămată și, după ce aceasta a căzut, a continuat să o lovească.
Martora, soția părții vătămate, a declarat că în momentul în care a intrat în local, soțul său era căzut la pământ, iar cei doi inculpați îl loveau.
Având în vedere calitatea martorului, de barman al localului părții vătămate și a martorei, de soție a părții vătămate, în mod corect instanța de apel a înlăturat declarațiile acestora, apreciindu-le ca subiective, situație în care poate fi reținută doar declarația martorului care, deși în cursul urmăririi penale a declarat că ambii inculpați au lovit partea vătămată, aceasta căzând la pământ în urma loviturilor primite, ulterior, în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond și cu ocazia judecării cauzei în apel, când a fost din nou audiat, a declarat că doar inculpatul a lovit cu pumnul partea vătămată.
Din cercetările efectuate rezultă că leziunile cauzate părți vătămate, respectiv fractura gleznei drepte a fost determinată de căderea părții vătămate, urmare a loviturii primite de la inculpatul.
Chiar dacă după ce partea vătămată a căzut la pământ, ambii inculpați i-au aplicat lovituri acesteia, nu între aceste lovituri și leziunea produsă există raport de cauzalitate, astfel că, se impune schimbarea de încadrare juridică în art. 180 alin.1 Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepsei, curtea apreciază că instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 72 Cp, ținând seama atât de gradul de pericol social al infracțiunii, cât și de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, respectiv de faptul că între părți a avut loc un conflict spontan în care fiecare parte a avut o contribuție. În același context, și suspendarea condiționată a executării pedepsei este apreciată ca o modalitate corectă de individualizare a pedepsei, avându-se în vedere că inculpații au avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii, nu au antecedente penale, astfel că, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în detenție.
Referitor la recursul părții civile, se constată că suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este în măsură să ducă la repararea prejudiciului moral cauzat acestuia, ce constă în suferințele cauzate, și chiar dacă ulterior numărul de îngrijiri medicale au fost majorate, nu se impune majorarea și a cuantumului daunelor morale.
Prin urmare, recursurile parchetului și a părții civile sunt nefondate, și urmează a fi respinse în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp.
În baza art. 3854rap. la art. 369 Cpp, se va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpați.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 380/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În baza art. 3854rap. la art. 369 Cpp ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpații și partea civilă la câte 50 lei fiecare cheltuieli jidiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /04.04.08
Tehnored. ex. /04.04.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
