Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3658/740/2008
1435/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 223
Ședința nepublică de la 05 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 52/18.02.2009, pronunțată de Judecătoria Alexandria și a deciziei penale nr. 59/A, din data de 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică, au lipsit recurentul - inculpat, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 24, emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimat - parte vătămată, intimații - părți civile, Spitalul Județean "A", Spitalul Clinic de Urgență " " și Spitalul Județean de Ambulanță - T, intimații - părți responsabile civilmente, și și intimat, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut la pct. 10 al art. 3859Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea deciziei din apel și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere că inculpatul și-a recunoscut fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale și este minor. Consideră nelegală decizia din apel, având în vedere că acesta s-a soluționat fără citarea inculpatului, deși se cunoștea faptul că acesta locuia în Spania, împreună cu familia. Față de aceste considerente, arată că lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța în această fază a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că pe rolul instanței de apel, s-a aflat numai apelul Parchetului, care privea individualizarea pedepsei, instanța de apel s-a pronunțat și a modificat hotărârea primei instanțe numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 59/A din 29 mai 2009 Tribunalului Teleorman - Secția Penală pronunțată în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria împotriva sentinței penale nr. 52/18.02.2009 a Judecătoriei Alexandria pe care a desființat-o în sensul că:
- a înlăturat dispozițiile privind aplicarea art. 81 și 110 Cp. privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixarea unui termen de
încercare de 2 ani, precum și aplicarea art. 71 alin.5 Cp. privind suspendarea
executării pedepsei accesorii.
- a înlăturat dispoziția privind atragerea atenției inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 Cp.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 52 din 18 februarie 2009 Judecătoria Alexandria în baza art. 182 alin.2 Cp. cu aplic. art. 99 și urm. Cp. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de l(un) an închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. în condițiile art. 71 Cp. începând cu data împlinirii vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 Cp. și art. 110 Cp. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani. În baza art. 71 alin.5 Cp. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cp.
A admis acțiunea civilă a părții civile Spitalul Județean de Urgență A și a obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și a, să-i plătească acesteia 980,30 lei, despăgubiri civile, plus dobânzile și majorările de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a sentinței până la data efectivă.
A admis acțiunile civile formulate de Serviciul de Ambulanță I T și Spitalul de Urgență și a obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și a să plătească acestor părți civile 501,12 lei și respectiv 726,18 lei despăgubiri materiale, plus majorările și dobânzile calculate de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata efectivă.
A admis în parte acțiunea civilă a părților civile și și a obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și a să plătească acestora 2350 lei, daune materiale și 5000 lei daune morale din care a constatat recuperat echivalentul în lei la data plății - iulie 2007- a sumei de 1000 euro.
A obligat inculpatul în solidar cu aceleași părți responsabile civilmente la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandriaa fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 Cp. în dauna părții vătămate.
S-a reținut în esență în actul de sesizare al instanței că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în stomac și mai apoi cu picioarele după ce aceasta a căzut la pământ cauzându-i leziuni ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale punându-i viața în primejdie. Partea vătămată a mai fost lovită și de care a fost trimis în judecată pentru aceeași faptă prin rechizitoriul aceluiași parchet sub nr. 1837/P/2007 din 6 martie 2008 în acest dosar dispunându-se disjungerea cauzei cu privire la inculpatul din cauza de față deoarece a plecat în Spania la părinții săi.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că:
In ziua de 19.06.2007 partea vătămată a mers la scăldat la o aflată în comuna, județul T împreună cu alți băieți de vârsta lui, Duri,.
La întoarcere, grupul în care se afla partea vătămată s-a întâlnit cu un alt grup în care se aflau, - Cost - și -.
Din declarațiile martorilor audiați în faza de cercetare penală și faza de judecată rezultă că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu peste față și picior în zona coapselor apoi după ce a căzut jos a fost lovită peste tot corpul cu picioarele de către inculpat și de către care a venit între timp în apropierea părții vătămate.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cp. în condițiile art. 71 Cp. după împlinirea vârstei de 18 ani.
Conform art. 71 alin.5 Cp. a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă instanța a reținut că s-au constituit părți civile reprezentanțiilegaliai părții vătămate și Spitalul de Urgentă -, Spitalul de Urgență A și Serviciul de Ambulanță
Având în vedere actele aflate la dosar instanța a constatat că acțiunea celor două spitale și a Serviciului de Ambulanță T sunt întemeiate și în baza art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 Cod civil, art. 14 și 346 Cod procedură penală, a dispus obligarea în solidar a inculpatului minor cu părțile responsabile civilmente a și să plătească Spitalului Județean de Urgență A 980,30 lei, despăgubiri civile constând în cheltuieli spitalizare, Spitalului de Urgență, 726,18 lei despăgubiri civile (cheltuieli spitalizare) și Serviciul de Ambulanță A 501,12 lei despăgubiri civile (cheltuieli de transport a părții vătămate) la care se adaugă dobânzile și majorările de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la plata efectivă.
Reprezentanții legali ai părții vătămate, și a s-au constituit părți civile cu 1/2 din 7500 lei, daune materiale, constând în contravaloare medicamente, contravaloare drumuri la Din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă instanța a reținut că pentru hrana și tratamentul minorului parte vătămată, s-au cheltuit sume de bani pe care le-a apreciat ca fiind în cuantum de 4700 lei din care 1/2 reprezintă 2350 lei.
Instanța a ajuns la acest cuantum prin diminuarea sumelor indicate de părțile civile care apar mai mari decât cheltuielile în fapt în condițiile în care nu au fost făcute probe certe în acest sens.
Cu privire la daunele morale, din raportul de constatare medico-legală, actele medicale și proba testimonială rezultă că partea vătămată prin leziuni le produse a suferit fizic iar starea post factum nu-i permite să mai facă aceleași activități specifice vârstei, creându-i-se astfel o stare de inconfort psihic.
Pentru repararea prejudiciului moral, partea vătămată este îndreptățită să primească 5000 lei, daune morale, sumă care îi permite să-și procure un echivalent, constând în satisfacții de natură morală sau materială care compensează prejudiciul suferit, într-o anumită măsură.
Așa fiind acțiunea părților civile a fost admisă în parte și în temeiul art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 Cod civil, art. 14 și 346 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească acestor reprezentanți legali ai minorului - parte vătămată, 2350 lei daune materiale și 5000 lei daune morale.
Cum partea civilă a arătat că în apropierea momentului săvârșirii faptei a primit de la inculpat 1000 Euro s-a constatat recuperată echivalentul în lei la data plății - iulie 2007 - a sumei de 1000 Euro.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria prin care a adus critici soluției pronunțate pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului minor.
În motivarea apelului parchetului arată că instanța la aplicarea cuantumului pedepsei a avut în vedere vârsta inculpatului (15 ani) dar nu a ținut cont și de vârsta victimei (13 ani), nu a avut în vedere temperamentul deosebit de violent al inculpatului care a lovit victima cu multă cruzime; că referatul de evaluare întocmit relevă o dezvoltare intelectuală scăzută și cu note mici la purtare, de urmările faptei comise.
Mai arată parchetul că și modalitatea de executare a pedepsei nu-și găsește corespondentul în datele personale și reale ce caracterizează pe inculpat.
Tribunalul, analizând apelul și examinând sentința în raport de motivul invocat de parchet dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 a C.P.P. constatat că acesta este întemeiat și urmează să fie admis.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei conform art. 378.C.P.P. tribunalul a constatat că judecătoria a reținut corect situația de fapt constând în aceea că în ziua de 19 iunie 2007 partea vătămată în vârsta de 13 ani a mers la scăldat la o pe raza comunei, județ T împreună cu martorii, Duri și. La întoarcerea spre casă aceștia s-au întâlnit cu un alt grup de tineri: inculpatul; (în prezent inculpat în dosarul penal nr- aflat pe rolul Judecătoriei Alexandria, cercetat pentru aceeași faptă), martorii, și pe care i-au depășit și și-au continuat drumul. Deși tinerii din cele două grupuri nu se cunoșteau, cei din grupul inculpatului au început să-i înjure și să arunce cu bolovani de pământ în ceilalți.
Inculpatul a mers la partea vătămată și fără motiv a lovit-o cu pumnul în stomac, moment în care a venit la el și care tot fără motiv a prins-o de haine, a tras-o spre el și i-a aplicat o lovitură cu în zona frontală, lovitură ce a făcut ca partea vătămată să cadă la pământ. Inculpatul a continuat să lovească partea vătămată cu picioarele și cu pumnii.
Partea vătămată a fost transportată de urgență la Spitalul Județean de Urgență A și internată cu diagnosticul " cranio cerebral acut închis. cerebral. cerebrală" După externarea dinJ21 iunie.2004 starea victimei s-a agravat, a fost internată la 26 iunie 2007 iar la 5 iulie 2007 fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență B unde a fost operată.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1643/B/2007 al SML T rezultă că partea vătămată prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 19.06.2007, necesită 65-70 zile îngrijiri medicale iar leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Fapta comisă de inculpat a fost încadrată în textul de lege corespunzător.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 Cp. și art. 109 alin.l și Cod Penal a aplicat acestuia o pedeapsă situată la nivelul minimului special prevăzut de textul incriminator.
Procedând însă la stabilirea modalității de executare a pedepsei prima instanța nu a acordat, în viziunea tribunalului, semnificația cuvenită tuturor împrejurărilor relevate de probe care evidențiază gravitatea de necontestat a faptei și periculozitatea autorului ei astfel că a dispus suspendarea condiționată a acestei pedepse, modalitatea ce nu corespunde gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-1 prezintă în mod real persoana inculpatului și nici aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Astfel, din ansamblul probator administrat a rezultat că inculpatul minor a lovit victima de 13 ani fără motiv cu pumnii și picioarele în mod sălbatic cauzându-i leziuni ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.
Raportul de evaluare întocmit în cauză relevă că din cls. a -a inculpatul nu a mai acordat atenție instrucției școlare, are un comportament verbal în raport cu colegii și profesorii necivilizat, atitudine sfidătoare față de profesori și că în mai multe rânduri au fost luate măsuri de atenționare a acestuia, fiind necesare uneori intervenții ale organelor de poliție.
Din concluziile referatului a rezultat că perspectivele de reintegrare socială ale inculpatului sunt mici.
Cu toate acestea instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă a cărei modalitate de executare se apreciază că nu a primit o semnificație corespunzătoare în realizarea scopului și funcțiilor pedepsei respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cu atât mai mult cu cât așa cum rezultă din probele dosarului reintegrarea acestuia în societate este puțin probabilă.
Nu se poate susține că după comiterea faptei inculpatul a conștientizat consecințele faptei pentru care este cercetat câtă vreme acesta după primele declarații a plecat în Spania la părinții săi.
Parchetul a solicitat prin apelul declarat condamnarea inculpatului cu executarea pedepsei în regim de detenție sau internarea într-un centru de reeducare.
In opinia tribunalului sancțiunea aptă să asigure realizarea scopului și finalitatea acesteia este executarea pedepsei în regim de detenție.
Pe de altă parte la 17 iulie 2009, inculpatul împlinește vârsta de 17 ani și în raport de dispozițiile art. 106 alin. l Cp. măsura nu poate fi aplicată, deoarece această măsură se ia pe termen nedeterminat însă nu poate decât până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ce netemeinică și nelegală, și solicitând casarea deciziei din apel și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere că a recunoscut fapta și este minor și că apelul s-a soluționat fără prezența sa, deși se cunoștea faptul că locuiește în Spania cu familia sa.
A fost invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, constată că acesta este nefondat.
Art. 3859pct. 10 Cod procedură penală nu este incident în cauză deoarece acesta se referă la situația când "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze asupra procesului", or, inculpatul prin apărătorul său nu a invocat niciuna din aceste împrejurări.
În ceea ce privește necitarea inculpatului de către instanța de apel, aspect invocat de apărătorul inculpatului, acesta se încadrează în cazul prevăzut de art. 3859pct. 21.
Curtea constată din analizarea actelor efectuate în cauză că inculpatul a fost citat atât de instanța de fond, cât și de cea de apel. Tribunalul a dispus și citarea cu mandat de aducere a inculpatului pentru ca acesta să fie audiat, dar la domiciliul cunoscut, a fost găsit doar bunicul inculpatului, numitul care a arătat că acesta este plecat în Spania împreună cu părinții, și nu cunoaște când se va întoarce.
Instanța de recurs a făcut la rândul ei demersuri în vederea audierii, s-a făcut o adresă la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor care a indicat ca domiciliu pentru inculpat adresa la care fusese citat până atunci (sat, județul T), și a fost apoi citat inculpatul și la domiciliul din Spania, indicat de apărător, însă acesta nu s-a prezentat în vederea audierii.
Ca atare instanțele, nu doar că l-au citat pe inculpat, dar au făcut toate demersurile legale pentru audierea acestuia.
Deși dispozițiile art. 38514impun instanței de recurs "să procedeze la audierea inculpatului când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel și atunci când aceste instanțe au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare", este de precizat că textul se referă la inculpatul prezent, nefiind posibilă amânarea cauzei la nesfârșit până când acesta compare în fața instanței.
În ceea ce privește critica legată de pedeapsa aplicată, critică ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, Curtea apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de Tribunal, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, prin raportare la gravitatea faptei săvârșite (aplicarea mai multor lovituri părții vătămate, în vârstă de 13 ani, care au provocat acesteia traumatism cranio-cerebral acut închis, edem cerebral, comoție cerebrală, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața victimei) și la atitudinea inculpatului la momentul săvârșirii faptei (violența extremă, și de interesul față de urmările faptei) și pe parcursul procesului penal.
Constatând că în cauză nu sunt incidente alte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere de instanță din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului conform art. 38515pct. 1 lit. b și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 52/18.02.2009 a Judecătoriei Alexandria și a deciziei penale nr. 59/A din 29 mai 2009 Tribunalului Teleorman - Secția Penală pronunțată în dosarul nr-
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-6.04.2010
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Cristina Rotaru, Elena Ursulescu
