Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 246/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APPEL
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 246/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 77/Ap din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată,lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 08 aprilie 2009 și apoi la data de 15 aprilie 2009, când,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1800/30.10.2007, Judecătoria Brașova respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. în infracțiunea prev. de art.181 al.1 pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul,sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 pen. față de partea vătămată G
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul lui și,ns. la 25.04.1975 în B, jud.B,sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 al.2 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal față de partea vătămată.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală a respins pretențiile civile solicitate în cauză de părțile civile G și Spitalul Clinic Județean de Urgență A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nr.1839/P/2006 din data de 07.04.2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 al.2 Cod penal și pentru comiterea infracțiunii prev.de art.180 al.2 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal. În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că la data de 07.06.2003, la orele 06.00, părțile vătămate și G împreună cu martorii, și au părăsit incinta discotecii din mun.B, moment în care între G și A s-a ivit o altercație. După stingerea conflictului Aai ntrat în discotecă, iar ceilalți s-au deplasat la locuința lui G. După aproximativ 10 minute, partea vătămată, prietena sa și au părăsit apartamentul, moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu bâta în zona capului și mai multe lovituri cu picioarele lui. Din apartament au ieșit și martorul cu partea vătămată G, acesta din urmă fiind lovit cu sabia în zona capului de inculpatul. Leziunile suferite de G, căruia i-a fost amputat lobul urechii stângi și i s-a produs o plagă tăiată în zona claviculară stânga, au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale. Persoana vătămată, se arată în rechizitoriu, a suferit leziuni corporale vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale.
În urma cercetării judecătorești, analizând ansamblul probator administrat în cauză, Judecătoria Brașova făcut aplicarea principiului de drept "in dubio pro reo", reținând că nu sunt suficiente elemente de fapt care să conducă dincolo de orice dubiu la reținerea implicării celor doi inculpați în faptele de violență ale căror victime au fost cele două părți vătămate. În acest sens, au fost analizate declarațiile martorilor și s-a concluzionat că există contradicții majore între acestea, toate pe fondul nerecunoașterii participării inculpaților conform declarațiilor acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, inculpații și partea civilă G.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sentința atacată este netemeinică față de achitarea inculpatului pentru săvârșirea infrcațiunii prev de art 182 alin 1 Cod penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 180 alin 2 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal.
În susținerea motivului invocat se arată că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că faptele reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței sunt dovedite,de asemenea vinovăția inculpaților,impunându-se condamnarea acestora.Se mai arată că martora audiată în fața instanței a revenit asupra declarațiilor inițiale justificându-și susținerile din cursul urmăririi penale prin aceea că s-au exercitat presiuni să dea declarații,fiindu-i sugerat ce să declare.Deși nu a oferit o motivație serioasă asupra revenirii sale instanța a reținut numai declarațiile din cursul cercetării judecătorești.Potrivit art 64 alin 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită,aprecierea fiecărei probe se face de către instanțade judecată în urma examinării tuturor probelor administrate,astfel instnața trebuia să rețină acele probe ce se coroborează,declarațiile martorilor având valoare probatorie prin ele însele.
Apel au declarat și inculpații și,solicitând schimbarea temeiului achitării din art 11 pct 2 rap la art 10 lit d Cod procedură penală în art 11 pct 2 rap la art 10 lit c Cod procedură penală.
Solicită a se observa că în data de o7.o6.2oo3, grupul martorilor audiați în cursul urmăririi penale, după ce s-au distrat la o discotecă într-un restaurant situat pe Cetate, au plecat la domiciliul părții vătămate pentru a continua petrecerea. Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă mari contradicții,în ceea ce privește declarațiile martorilor și de asemenea nu există nici o corelație între declarațiile părții vătămate cu privire la agresiune si agresori. Deși martorul este un martor cheie în cauză(potrivit apărătorului inculpaților apelanți )arată că acesta nu a fost audiat, aceasta în ciuda faptului că acest martor a promovat ideea ca părțile pe care le reprezintă sunt "Frații ", idee preluată ulterior de ceilalți martori. Acest fapt ar trebui să constituie temeiul achitării inculpaților,și anume disp. art 10 lit c Cod pr penala și nu 10 lit d Cod pr penala asa cum în mod greșit a fost reținut de către instanța de fond. De asemenea, precizează faptul că nu s-a putut stabili că cei doi inculpați se aflau în curtea părții vătămate la momentul producerii incidentului. Solicită a se avea în vedere faptul că procesul verbal de recunoaștere efectuat în faza actelor premergătoare se află sub imperiul prevederilor art 224 al. 3 Cod procedură penală,fiind datat 2006, adică la 3 ani de la data efectuării actelor premergătoare, drept pentru care solicită constatarea nulității acestuia în temeiul prevederilor art 197 Cod pr penala. Precizează faptul că trebuie reținută declarația inculpaților cum că aceștia nu sunt singurele persoane cunoscute în oraș sub porecla de "frații ". Pentru considerentele mai sus invocate solicită admiterea apelului declarat de către inculpați și achitarea acestora în temeiul disp. art 10 lit c Cod pr penala și respingerea apelului declarat de către parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov ca nelegal și netemeinic.
Apel a declarat în cauză și partea vătămată.
Tribunalul Brașova reținut că apărarea inculpaților s-a construit în jurul ideii că nu există în cauză nicio o probă directă din care să rezulte că cei doi au fost prezenți la locul faptei și că numele lor le-au fost sugerate părților vătămate, precum și faptul că le-ar fi fost prezentate acestora fotografiile lor înainte de efectuarea recunoașterii din grup.
În ceea ce privește recunoașterea din grup, acest act procedural s-a făcut la mai bine de un an de zile de la incident, astfel încât confuziile pe care le fac cei cărora li s-a solicitat acest lucru nu poate avea relevanță.
S-a mai reținut că soluția instanței de fond - care a preluat apărarea inculpaților - s-a bazat pe contradicțiile dintre declarațiile martorilor. Cu toate acestea, probele trebuie însă coroborate, iar nu analizate distinct. Deși prima instanță a concluzionat că, atât martora, cât și părțile vătămate, oscilează în declarațiile lor, starea în care se afla martora în acea dimineață este relatată chiar de aceasta, ea afirmând că băuse destul de mult și era euforică. Probatoriul s-a administrat pe o lungă perioadă, timp în care evident între martori și părțile vătămate s-au purtat discuții relative la identitatea celor doi agresori și de aici a rezultat aparenta contradicție între declarații.
Instanța de apel a mai reținut că cel care a văzut aproape întregul incident, mai puțin momentul în carte a fost lovit, dar despre care însă a relatat martora, este martorul uac ărui poziție este constantă pe întreg procesul, declarațiile acestuia coroborându-se atât cu declarațiile părților vătămate, cât și ale celorlalți martori care, chiar dacă nu au cunoscut îninte de incident identitatea celor doi inculpați, pe parcurs au aflat că aceștia sunt frații porecliți "frații ", discuțiile fiind în sensul că " A i-ar fi plătit pe "frații " să îi bată pe și pe ".
Cei doi agresori fiind identificați cu exactitate după descrierea făcută de părțile vătămate și martori, Tribunalul și-a format convingerea că persoanele care au agresat părțile vătămate sunt inculpații, admițând apelurile procurorului și ale părții civle și respingându-le pe ale inculpaților.
Pe cale de consecință, s-a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare. Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.861pen. în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, iar inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2.000 lei amendă. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Gas umei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, iar către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgențe Bas umei de 789,28 lei, despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, prin motivele de recurs invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.18 pr.pen. apreciind că în cauză s-ar fi comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a acestora. Motivele au fost dezvoltate în scris prin memoriul de la filele 2-3 dosar recurs.
În recurs, partea vătămată a depus o declarație autentificată din conținutul căreia rezultă faptul că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpați, prin apărătorul ales, Curtea reține următoarele:
În primul rând, va avea în vedere poziția procesuală a inculpatului care, personal, dar și prin apărătorul ales, a solicitat casarea deciziei Tribunalului Brașov și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță. În aceste condiții, criticile aduse deciziei Tribunalului Brașov vor fi analizate și în ceea ce-l privește, manifestarea acestuia de voință fiind în sensul continuării procesului penal, deși există o cauză de imposibilitate a exercitării în continuare a procesului penal.
Inculpații au solicitat a se observa că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 pr.pen. referitor la eroarea gravă de fapt.
Curtea reamintește că eroarea gravă de fapt, reglementată de cazul de casare prevăzut de pct.18, nu trebuie confundată cu o greșită apreciere a probelor, plecând tocmai de la faptul că în reglementarea recursului nu se prevede pentru instanța ed recurs dreptul de a da o nouă apreciere a probelor. Incidența cazului de casare invocat de inculpați necesită, în cauza de față, o stabilire evident eronată a faptelor în existența lor, prin neluarea în considerare a probelor invocate de aceștia sau denaturarea conținutului lor.
Or, inculpații invocă aceleași aspecte care s-au constituit în apărările făcute pe parcursul procesului penal, respectiv contradicțiile existente între declarațiile martorilor și ale părților vătămate, ceea ce excede cadrului acestui caz de casare, mai ales că instanța de apel a făcut o judicioasă apreciere a probelor, mai mult, arătând, că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, elementele de fapt care se desprind din probele ce sunt administrate într-o cauză, nu trebuie privite disparat, ci coroborat.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu este incident în cauză cazul de casare invocat de inculpați, din acest punct de vedere decizia Tribunalului Brașov fiind la adăpost de orice critică.
Pe de altă parte, în recurs, partea vătămată a arătat că își retrage plângerea prealabilă.
Potrivit art.180 alin.3 pen. acțiunea penală în cazul infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 pen. se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul acestei infracțiuni, potrivit art.131 alin.2 pen. retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.
La dosarul instanței de recurs, fila 49, se găsește declarația autentificată a părții vătămate prin care acesta arată că își retrage plângerea prealabilă formulată, operand în această situație cazul de imposibilitate a exercitării acțiunii penale prevăzut de art.10 alin.1 lit.h pr.pen. cu consecința încetării procesului penal, potrivit art.11 pct.2 lit.b pr.pen.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea, în baza art.38515pct.2 lit.c pr.pen. va admite recursul declarat inculpatul împotriva deciziei penale nr.77/A/25.03.2008 a Tribunalului Brașov pe care o va casa sub aspectul soluționării laturii penale în ceea ce-l privește și obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare, desființând, totodată, și sentința penală nr.1800/30.10.2007 a Judecatoriei Brașov sub aceleași aspecte.
În urma rejudecării, în baza art.11 pct.2 lit.b pr.pen. rap. la art.10 lit.h pr.pen. se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.180 alin.2 pen. ca urmare a retragerii plângerii prealabile a părții vătămate, iar în baza art.192 alin.1 pct.2 lit.c pr.pen. partea vătămată va fi obligată la plata sumei de 150 lei cu tilu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții, iar în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.38515pct.2 lit.c pr.pen. admite recursul declarat inculpatul împotriva deciziei penale nr.77/A/25.03.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează sub aspectul soluționării laturii penale în ceea ce-l privește și obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare, desființează și sentința penală nr.1800/30.10.2007 a Judecatoriei Brașov sub aceleași aspecte.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art.11 pct.2 lit.b pr.pen. rap. la art.10 lit.h pr.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.180 alin.2 pen. ca urmare a retragerii plângerii prealabile a părții vătămate.
În baza art.192 alin.1 pct.2 lit.c pr.pen. obligă partea vătămată la plata sumei de 150 lei cu tilu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
In baza art.192 alin.2 și 3.pr.pen. obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul acestuia, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./08.05.2009
Dact./14.05.2009
3 exemplare
Jud apel/ /
Jud fond/
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Constantin Epure, Laura Popa
