Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 284/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.284/R/2008
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în comuna, loc. M, nr.382, județul S M, împotriva deciziei penale nr.45/A din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar penal cu nr.unic, decizie care menține în totul sentința penală nr.200/P din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar cu nr. unic, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă la 15.05.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind părțile civile intimate și Spitalul Județean S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se și că la dosarul cauzei s-au depus motive de recurs de către inculpatul recurent, după care:
Nefiind alte cererii sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului potrivit motivelor arătate în scris, casarea hotărârilor atacate ca nelegale și netemeinice, a se dispune schimbarea încadrării juridice conform art.334 Cod procedură penală din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.2 Cod penal și în consecință aplicarea unei amenzi penale și în subsidiar redozarea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, solicită înlăturarea despăgubirilor acordate de instanța de fond și în subsidiar reducerea despăgubirilor, obligarea părții civile la suportarea unei părți din cheltuielile de spitalizare deoarece s-a reținut în cauză scuza provocării.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, motivele invocate de apărare atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile fiind nefondate.
Consideră că, instanța de fond a analizat corect starea de fapt și probatoriul administrat în cauză, reținând circumstanța scuzei provocării și acordând despăgubiri părții vătămate reprezentând prejudiciul cauzat în întregime și cheltuielile de spitalizare.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită redozarea pedepsei și arată că este de acord cu plata despăgubirilor civile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 200/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în temeiul dispozițiilor art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 10.11.1942 în comuna, jud. S M, CNP.-, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar satisfăcut, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale,. în, sat M,-, jud.S M pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de:
- 8 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul județean SMs uma de 1140,69 lei despăgubiri civile.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis în parte cererea de constituire de parte civilă a părții civile,. în sat M nr. 362 jud. S M și în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 5000 lei daune morale.
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În baza art.193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la data de 04.07.2005, inculpatul se afla la coasă în grădina sa, vecină și despărțită de un gard de lemn înalt de 0,90 de grădina părții vătămate. Văzându-l din curtea locuinței sale, partea vătămată s-a apropiat de inculpat, ajungând lângă gardul despărțitor și l-a atenționat să nu cosească iarba de pe terenul din spatele casei unde nu exista gard, așa cum a procedat și altă dată. Partea vătămată a revenit în curte de unde a luat o mătură și s-a deplasat din nou lângă gard, adresându-i injurii și amenințări. A ridicat cu mâna dreaptă mătura vertical, moment în care spontan, inculpatul aflat dincolo de gard a ridicat coasa înțepând-o pe partea vătămată cu vârful acesteia pe fața anterioară și internă a antebrațului drept, provocându-i o plagă de 7 cm. lungime.
În urma înțepăturii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și apoi prelungit la 70-80 de zile.
Din declarația inculpatului rezultă că în timp ce partea vătămată i-a făcut reproșuri, l-a lovit cu mătura murdară peste față, moment în care instinctiv a ridicat și el coasa, dar nu știe dacă a lovit-o sau nu, însă dacă va fi găsit vinovat este de acord să suporte răspunderea penală, apreciind totodată că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile către partea vătămată întrucât aceasta l-a provocat să săvârșească fapta.
Inculpatul a mai arătat că greșit s-a consemnat în cursul urmăririi penale că partea vătămată doar a intenționat să-l lovească, și dacă în declarațiile date în faza cercetării penale nu s-a consemnat că a fost lovit, se datorează faptului că la poliție, când i s-au luat declarații se afla sub stăpânirea unei emoții puternice existând posibilitatea de a fi uitat să specifice acest lucru.
Prin declarațiile sale date atât în fața instanței cât și în cursul urmăririi penale, partea vătămată nu a recunoscut că l-a lovit pe inculpat ci doar că l-a atenționat pe acesta să nu cosească terenul din capătul gardului cum a cosit și altă dată. Această declarație se coroborează cu declarațiile martorilor și care nu rețin dacă inculpatul le-a spus sau nu că partea vătămată l-a lovit.
În schimb, declarațiile inculpatului și a acestor martori se coroborează cu faptul că inculpatul a ridicat coasa spre partea vătămată în momentul în care și aceasta a ridicat mătura la inculpat și l-a amenințat că-l lovește.
Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, a pledat constant că nu este vinovat deoarece el a ridicat coasa pentru a se apăra, neavând intenția de aol ovi pe partea vătămată, susținere care însă nu poate fi acceptată.
Chiar dacă inculpatul nu a dorit să o lovească pe partea vătămată, împrejurare ce poate fi reținută și din localizarea înțepăturilor, putea să prevadă că prin ridicarea coasei spre partea vătămată îi putea produce leziuni traumatice, rezultat pe care l-a acceptat chiar dacă însă nu l-a urmărit.
Partea vătămată, raportat la vârsta ei ( 67 ani ) și obiectul folosi ( o mătură de 0,70 ), la faptul că între locul unde se afla ea și locul unde se afla inculpatul exista un gard despărțitor, ridicarea măturii către inculpat, nu este de natură să producă acestuia o tulburare sau temere care să intre sub incidența dispozițiilor art.44 Cod penal.
Declanșarea conflictului de către partea vătămată prin atenționare, insulte și amenințarea cu mătura, poate fi reținută doar ca o circumstanță atenuantă prev. de art.73 lit.b Cod penal.
Martorii audiați în cauză, G, nu au fost de față la incident, văzându-o doar ulterior pe partea vătămată care avea mâna dreaptă lovită și sângerată, acordându-i ajutor.
Certificatul medico legal nr.1101/I/a/346 din 11.07.2005 și completarea la acesta atestă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 04.07.2005 printr-un corp tăietor ascuțit necesitând pentru vindecare un nr. de 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Înlăturând apărarea de nevinovăție a inculpatului și coroborând probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului de aoî nțepa pe partea vătămată cu o coasă, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 70-80 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a conflictului declanșat de aceasta din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal.
Constatând existența faptei cât și vinovăția inculpatului instanța în baza art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal și art.76 lit.d Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare în condițiile art.71 și 64 lit.a teza finală lit.b Cod penal, interzicându-i inculpatului pe durata executării pedepsei dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal, instanța în baza acestui text de lege și în baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale cât și a pedepsei accesorii de interzicere a unor drepturi pe durata prev. de art.82 Cod penal, respectiv 2 ani și 8 luni termen de încercare, atrăgându-i totodată atenția inculpatului asupra prev. art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
La individualizarea pedepsei aplicate cât și a modului de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, împrejurările în care a fost comisă fapta și evident provocarea părții vătămate, acest aspect fiind reținut de instanță ca o circumstanță atenuantă legală în favoarea inculpatului fapt pentru care instanța a dat eficiență dispozițiilor art.76 Cod penal și a coborât pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Instanța a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să asigure scopul prev. de art.52 Cod penal.
În cauză, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 21.500 lei din care 10.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând 500 lei pe timp de 8 luni - perioadă în care nu a putut lucra, 10.000 lei daune morale, 500 lei pensie pe lună până la recuperarea capacității de muncă și 1500 lei cheltuieli spitalizare.
Instanța, în baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală cu aplicarea art.998 Cod civil, a admis în parte cererea de constituire de parte civilă, obligând inculpatul să-i plătească părții civile 5000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiile ca neîntemeiate.
Pretențiile de 10.000 lei constând în daune materiale și respectiv 500 lei pe lună timp de 8 luni când n-a putut să muncească trăind din mila copiilor săi și faptul că nici în prezent nu se poate folosi de mâna dreaptă nu sunt susținute de probe.
Martorul G, fratele părții vătămate confirmă că aceasta a fost ajutată în gospodărie și la muncile agricole de una din fiicele ei. Din declarația martorei - fiica părții civile rezultă că ea și nepoții ei au ajutat-o la diferite munci iar pentru muncile mai grele a angajat persoane străine de familie dar nu a precizat prețul achitat acestora pentru muncile prestate. De asemenea, o altă martoră a relatat că partea civilă a cheltuit sume de bani cu deplasările la consult și tratament medical fără însă a preciza cuantumul acestora.
Partea civilă nu a dovedit cu înscrisuri cuantumul cheltuielilor efectuate, nici pentru persoanele care au ajutat-o în gospodărie și nici pentru tratamentul necesitat.
este de asemenea și pretenția acesteia ca inculpatul să-i plătească o pensie lunară de 500 lei până la recuperarea capacității de muncă, deoarece din expertiza medico legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată are capacitatea de muncă ușor diminuată - respectiv 50%, fiind încadrată în gr.III de invaliditate în situația în care ar presta o muncă remunerată.
Ori, partea civilă nu se află în această situație, ea fiind pensionară prin vârstă și nu din cauza traumatismului suferit la data de 04.07.2005 ca urmare a agresiunii din partea inculpatului.
În ce privește cheltuielile de spitalizare solicitate, în sumă de 1500 lei, s-a constituit parte civilă și Spitalul județean S M și care a fost justificate în parte conform înscrisului depus la dosar - fila 9 și la plata cărora inculpatul a fost obligat direct către această parte civilă, astfel că, inculpatul nu poate fi obligat către două părți civile pentru aceiași sumă și cu același titlu.
Partea civilă a făcut și alte cheltuieli suplimentare de spitalizare respectiv expertize medico-legale, tratamente de recuperare etc. însă acestea nu au fost dovedite cu acte justificative.
Astfel, instanța a considerat că prin obligarea inculpatului către partea civilă la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale asigură acesteia o satisfacție justă și echitabilă pentru suferințele fizice și psihice îndurate ca urmare a leziunilor suferite.
Inculpatul fiind în culpă procesuală în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat către stat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta în faza de urmărire penală și în faza de judecată
Conform art.193 Cod procedură penală, inculpatul a mai fost obligat către partea civilă și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de aceasta constând în onorariu de avocat justificat prin chitanța depusă la fila 23 din dosar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal și art.76 lit.d Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În susținerea motivelor de schimbare a încadrării juridice arată că partea vătămată l-a lovit cu o mătură murdară cu care curăța la porci peste față, iar el instinctiv a ridicat coasa cu care cosea iarbă în grădina sa. Solicită încadrarea juridică corectă și redozarea pedepsei aplicate iar pe latură civilă arată că reținându-se scuza provocării, se poate reține culpa comună și deci cheltuielile să fie reduse proporțional cu gradul culpei.
Se solicită admiterea apelului deoarece inculpatul nu a săvârșit fapta cu vinovăție, ci din culpă. Solicită schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse mai mici ținând cont și de scuza provocării. În subsidiar, solicită redozarea pedepsei avându-se în vedere gradul minim de pericol social pe care îl reprezintă persoana inculpatului. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească singur cheltuielile de spitalizare a părții vătămate, iar daunele morale sunt foarte mari raportat la modalitatea săvârșirii faptei.
Prin decizia penală nr.45/A din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b și art.76 lit.d Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 Cod penal și a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat
Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, a constatat că cererea formulată de apelantul inculpat pentru schimbarea încadrării juridice este nefondată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol ce vizează viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei.
Nu se poate afirma că inculpatul a săvârșit fapta fără intenție, întrucât în momentul în care a ridicat coasa cu partea metalică în sus și a deplasat-o în față peste gard unde era partea vătămată, a putut prevedea rezultatul faptei sale și deși nu a urmărit acel rezultat, a acceptat posibilitatea procedurii lui. Acest mod de acțiune este tipic vinovăției. A se vedea art.19 pct.1 lit.b Cod penal.
Greșit au fost reținute dispozițiile art.73 lit.b Cod penal dar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, nu a declarat apel iar în apelul inculpatului nu i se poate crea o situație mai grea.
Chiar cu scuza provocării reținută de instanța de fond, aceasta a analizat corect starea de fapt și reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, raportat și la vârsta inculpatului.
În ce privește latura civilă a cauzei și aceasta a fost corect analizată de instanța de fond, daunele morale acordate părții vătămate acoperind prejudiciul cauzat în întregime, cheltuieli spitalizare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și modificarea lor în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 Cod penal, precum și reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat în favoarea Spitalului Județean S M și a părții civile.
În motivarea recursului se arată, în esență, că fapta nu a fost săvârșită cu intenție ci din culpă, deoarece în momentul în care partea civilă l-a lovit cu mătura, a ridicat instinctiv poarta, neprevăzând rezultatul faptei sale.
De asemenea, despăgubirile morale acordate sunt exagerate, având în vedere că fapta a fost săvârșită în stare de provocare, iar cheltuielile de spitalizare trebuiau suportate de ambele părți și pe acest considerent.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Primele două instanțe au reținut o stare de fapt, bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.
În raport de această stare de fapt, în mod corect, s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Susținerea inculpatului potrivit căreia fapta a fost săvârșită din culpă, nu poate fi reținută de către instanță. Astfel, chiar dacă inculpatul nu a dorit să o lovească pe partea vătămată, acesta putea să prevadă că prin ridicarea coasei spre partea vătămată îi va putea produce leziuni, rezultat pe care deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Nu poate fi reținută apărarea cum că ar fi ridicat coasa doar instinctiv având în vedere și poziția în care se aflau cele două părți, respectiv fiecare pe de o parte a unui gard.
Cât privește cheltuielile de spitalizare, în mod corect inculpatul a fost obligat la plata acestora, având în vedere că acestea au fost generate de fapta culpabilă a acestuia.
Cuantumul daunelor morale este o chestiune de apreciere, un atribut exclusiv al primei instanțe și al celei de apel ce nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, întrucât cazurile de casare sunt prevăzute în art.385/9 alin.1 Cod procedură penală limitativ, nefiind incident niciunul dintre acestea când recursul privește greșita apreciere a cuantumului daunelor morale acordate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, din comuna, sat M, nr.382, județul S M, împotriva deciziei penale nr.45/A din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 2.06.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./06.06.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
