Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.310/R/2008
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpata recurentă,. în O,-, -.2,.C,.11, jud.B, împotriva deciziei penale nr.315/A din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care desființează în parte, pe latura penală, sentința penală nr.422 din 14 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata fiind trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
Se constată că dezbaterea judiciară asupra recursului a avut loc în ședința publică din 15 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 22 mai 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.422 din 14.03.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.215 alin.1 și 3 Cod penal, a fost condamnată inculpata - la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 alin.1 Cod penal, iar în baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția acesteia asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.998 cod civil și art.1000 alin.3 Cod civil, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL O, la plata sumei de 93.715,14 lei ( 937.151.451 lei ), despăgubiri civile reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății + dobânzile legale, în favoarea părții civile - GRUP COM SRL R
Au fost respinse ca nejustificate celelalte pretenții civile, formulate de partea civilă - GRUP COM SRL R
În baza art.7 alin.2 din Legea nr.26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrărilor în Registrul Comerțului, conform prezentei hotărâri.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.26/1990, s-a dispus ca, copia legalizată a dispozitivului hotărârii definitive, să fie comunicată la Oficiul Registrului Comerțului B, în termen de 15 zile, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL O la 1.300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul lunii februarie 2003, între - SRL O - reprezentată de inculpata - și - Com SRL R V, a existat o înțelegere privind vânzarea - cumpărarea a 9 vagoane tip FALLS, prin intermediul - --Com SRL D, reprezentată de administratorul și - SRL Mănăstirea, județul C - societăți cu care inculpata a încheiat anterior contractele de comision nr. 11/4 februarie 2003 și respectiv nr.16/2 aprilie 2003 - pentru suma de 1.562.151.451 lei vechi.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că, pentru a câștiga încrederea, atât a cumpărătorului, cât și a intermediarului, inculpata - le-a prezentat acestora contractul de vânzare-cumpărare nr.6 din 29 ianuarie 2003, care ar fi fost încheiat între - SRL O - societatea inculpatei - în calitate de cumpărător și - SA O - în calitate de vânzător. Acest contract, depus la filele 9 - 11 din dosar, avea ca obiect vânzarea-cumpărarea unui număr de 177 vagoane CFR tip FALLS și este semnat doar de inculpată.
În instanță, în declarațiile date, numiții - fila 73, - fila 107 și - fila 108, au arătat că, inculpata s-a prezentat ca fiind proprietara vagoanelor.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr.6 din 29 ianuarie 2003, care le-ar fi fost prezentat de inculpată și care era semnat numai de aceasta, declarațiile martorilor sunt contradictorii.
Pentru a onora înțelegerea avută cu inculpata, în data de 21 martie 2003, - Com SRL R V, a virat în contul - SRL O suma de 1.562.151.451 lei vechi, prin ordinul de plată nr.95, plata efectuându-se prin BRD - Sucursala R
Abia în data de 26 martie 2003, inculpata - s-a prezentat la sediul - SA O și a încheiat cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare nr.11/26 martie 2003, prin care cumpăra de la societatea respectivă un număr de 9 vagoane CFR tip FALLS ( 6 vagoane din 1986, la prețul de 3000 dolari și 3 vagoane din 1989, la prețul de 3600 dolari SUA/bucată ) - fila 25.
În data de 2 aprilie 2003, inculpata - a stornat, în acest sens factura nr.76/- - prin care a achitat suma de 200.000.000 lei vechi, pentru a câștiga încrederea societății respective, devenind proprietara celor 9 vagoane - filele 42 - 43.
A doua zi, în 3 aprilie 2003, inculpata - a întocmit facturile fiscale: nr.-, pentru 5 vagoane FALLS, în valoare totală de 751.449.300 lei vechi și nr.-, pentru 4 vagoane FALLS, în valoare de 810.702.148 lei vechi, în intenția de a achita cele 9 vagoane tip FALLS, cumpărate de la - SA O, pe care însă nu le-a mai achitat, iar banii respectivi au fost folosiți așa cum de altfel chiar inculpata a declarat, pentru achiziționarea unei locomotive și pentru plata altor facturi restante.
Întrucât inculpata - nu a mai achitat cele 9 vagoane tip FALLS, cumpărate de la - SA O, această societate a refuzat să predea vagoanele respective la - Com SRL R V, care de fapt ar fi trebuit să devină proprietara vagoanelor, conform înțelegerii avută cu inculpata - și a plății integrale a contravalorii vagoanelor respective.
În data de 20 octombrie 2003, inculpata - a vândut din nou cele 9 vagoane tip FALLS, cumpărate de la - SA O, la - Feroviar Român SA B, încheind și cu această societate un contract de vânzare - cumpărare nr.57, pentru suma de 2.200.000.000 lei vechi, deși așa cum s-a arătat vagoanele respective erau deja vândute la - Com SRL R
Astfel, - SRL a emis pe numele - Feroviar Român SA B, factura fiscală seria - nr.-/20.10.2003, pentru suma de 2.742.491.700 lei vechi, care includea și comisionul datorat - SRL și - SRL - o altă societate comisionară - respectiv 254.491.710 lei vechi și 288.000.000 lei vechi.
De asemenea, conform împuternicirii nr.56/20.10.2003, primită de la - SRL O - societate administrată de inculpată - - Feroviar Român SRL a virat suma de 2.200.000.000 lei vechi, direct în contul - SA O și nu al - Com SRL R V - cum ar fi fost normal - societatea cumpărătoare devenind și proprietara vagoanelor respective.
În data de 21.10.2003, - SA Oar estituit la - SRL O sumele necuvenite, respectiv încasate în plus, aferente vânzării-cumpărării vagoanelor respective, conform ordinelor de plată: nr.296 - pentru suma de 450.000.000 lei vechi; nr.297 - pentru suma de 450.000.000 lei vechi și nr.298 - pentru suma de 353.422.896 lei vechi.
Din raportul încheiat în data de 10 decembrie 2003, de Garda Financiară B, rezultă că toate operațiunile economice ( relațiile comerciale ) derulate între - SRL O și - SA O, respectiv cele cu - Com SRL R V și - Feroviar Român SA B au fost înregistrate în evidența contabilă a - SRL O - filele 59 - 61.
Prejudiciul cauzat - Com SRL RVa fost stabilit la suma de 1.562.151.451 lei vechi, din care s-a recuperat suma de 625.000.000 lei vechi.
Ca urmare, partea vătămată - Com SRL RVs -a constituit parte civilă în cauză cu suma de 93.715,14 lei ( 937.151.451 lei ) și solicitat reactualizarea acesteia, în raport de indicele de inflație, la data plății, precum și dobânzile legale.
De asemenea, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatei și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 1.519.035.224 lei vechi, reprezentând beneficiul nerealizat, ca urmare a imposibilității societății de a perfecta tranzacția comercială cu Compania de Transport Feroviar B, având ca obiect aceleași vagoane.
Partea vătămată a arătat ( fila 30 ) că, după cumpărarea celor 9 vagoane de la - SRL Oac onvenit cu reprezentanții Companiei de Transport Feroviar SA B să le vândă acestora, pentru suma de 3.081.186.675 lei. Întrucât societatea nu a putut intra în posesia vagoanelor cumpărate, aceasta a fost în imposibilitate de a perfecta vânzarea vagoanelor la Compania de Transport Feroviar SA B și astfel, i s-a cauzat un prejudiciu, ce reprezintă diferența între valoarea cu care societatea putea vinde vagoanele și suma cu care le-a cumpărat.
Totodată, partea vătămată a solicitat daune morale, în sumă de 50.000 lei noi, arătând că imaginea societății a fost prejudiciată, față de reprezentanții Companiei de Transport Feroviar SA B, cu care a avut relații comerciale vechi și fructuoase, prin punerea acesteia în imposibilitatea de a-și respecta promisiunea făcută.
Inculpata, prin apărătorul său, a susținut că nu a avut intenția de a înșela reprezentantul - Com SRL R
Susținerea inculpatei, nu poate fi acceptată, în condițiile în care s-au derulat faptele.
Așa cum s-a arătat, înainte de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare al vagoanelor cu - O, inculpata a început demersurile pentru vânzarea acestora, prin intermediul unor societăți care au perceput comision de fiecare dată.
Deși a încasat de la - Com SRL RVv aloarea integrală a 9 vagoane, inculpata nu a folosit suma respectivă, pentru plata vagoanelor la - O, proprietara acestora, ci pentru achiziționarea unei locomotive și pentru plata altor facturi restante.
Mai mult, inculpata a vândut cele 9 vagoane, unei alte societăți, - Feroviar Român SA
Fapta inculpatei, astfel cum a fost prezentată, dovedită prin probele administrate în cauză, constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, texte în baza cărora, instanța de fond a condamnat-o la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 lit.a - c Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana inculpatei - fără antecedente penale; situația ei familială căsătorită și are 2 copii minori; împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social al acesteia, valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat părții vătămate - prejudiciu care a fost recuperat doar parțial - precum și atitudinea inculpatei față de infracțiunea săvârșită.
Apreciind că este posibilă reeducarea inculpatei și fără executarea pedepsei, n baza art.81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acesteia, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 alin.1 Cod penal, iar în baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpata - și partea responsabilă civilmente - SRL, solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate ca netemeinică și nelegală.
În motivarea căii de atac, inculpata a solicitat achitarea sa în baza art.11 pt.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, susținând că fapta sa nu este prevăzută de legea penală. Arată că nu s-a dovedit obținerea pentru sine sau pentru altcineva a unui folos injust și nicidecum nu s-a putut stabili proprietatea vagoanelor, inculpata angajându-se doar să vândă acele vagoane, iar prin emiterea unei facturipro formas-a format convingerea beneficiarilor că aceasta nu este proprietara vagoanelor. Totodată, susține că a acționat cu bună credință, întrucât a achitat o parte din sumele date ca avans, mai puțin comisioanele celor 2 intermediari.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința apelată sub aspectul obligării sale în solidar cu inculpata la plata de despăgubiri către partea civilă, solicitând înlăturarea acestei obligații.
Prin decizia penală nr.315/A din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost admis apelul penal declarat de inculpată și a fost desființată hotărârea în sensul că au fost limitate interzicerea drepturilor prev. de art.71, 64 lit.a, c Cod penal la dispozițiile art.71, 64 lit.a teza II lit.b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, menținându-se restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, hotărârea instanței de fond este legală atât în ce privește reținerea stării de fapt, cât și încadrarea juridică atribuită acesteia. Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpata a indus în eroare partea civilă asupra calității sale de proprietar a 9 vagoane, cu privire la care a încheiat cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare, beneficiind pe nedrept de prețul acestui contract, în condițiile în care cele 9 vagoane nu au intrat în proprietatea părții civile, iar banii primiți ca și contravaloare a acestora i-au adus astfel un folos injust inculpatei, materializat în achiziționarea unei locomotive și stingerea unor datorii ale acesteia. Nu se poate susține că emiterea unei facturi pro forma, cu semnificație reală a unei promisiuni de vânzare, nu ar constitui o modalitate de inducere în eroare, în condițiile în care în mod normal, firesc, o astfel de promisiune se face de către proprietarul bunului. Tocmai emiterea acestei facturi dovedește aparența de proprietate, pe care a dorit inculpata să o creeze și prin mijlocirea căreia să inducă în eroare partea civilă. În altă ordine de idei, nu există în dosarul cauzei nici o probă care să ateste că inculpata i-ar fi adus acesteia la cunoștință că nu deține acele vagoane, ci urmează ulterior să le procure. Din contră, această împrejurare e contrazisă și de faptul, dovedit cert în cauză, că pentru inducerea în eroare a cumpărătorului, inculpata a prezentat contractul de vânzare nr.6 din 29.01.2003, având ca obiect cumpărarea unui număr de 177 vagoane CFR, în condițiile în care doar în data de 26.03.2003 aceasta s-a prezentat la sediul - SA O și a încheiat cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare nr.11/26.03.2003, prin care cumpăra de la această societate un nr. de 9 vagoane CFR. De asemenea, nu se poate reține că inculpata nu a avut un folos injust, banii obținuți de la partea civilă fiind folosiți pentru achiziționarea unei locomotive și plata unor datorii.
Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că apărările inculpatei sunt nefondate, hotărârea instanței de fond fiind, sub aspectele analizate mai sus, temeinică și legală.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, iar pedeapsa aplicată inculpatei reflectă valorificarea în mod just a criteriilor prev. de art.72 Cod penal, instanța aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special și suspendând executarea acesteia, în considerarea împrejurării că inculpata este o persoană căsătorită, cu 2 copii minori, prejudiciul a fost recuperat parțial. S-a reținut totodată gradul pericol social ridicat al faptei, conferit și de valoarea ridicată a prejudiciului.
Sub aspectul pedepselor accesorii aplicate, instanța de apel, în conformitate cu practica CEDO, a limitat conținutul acestora la interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs penal inculpata - solicitând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală. Cu privire la infracțiunea prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal arată că, pe tot parcursul judecății nu s-a putut reține că inculpata este vinovată de comiterea infracțiunii de înșelăciune, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva un folos injust. Nu s-a putut stabili nici aspectul cu privire la proprietatea vagoanelor, inculpata arătând doar că poate să vândă acela vagoane, nicidecum că ar fi proprietara acestora.
În subsidiar, solicită achitarea sa conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece faptei îi lipsește atât latura subiectivă cât și latura obiectivă.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul inculpatei fiind neîntemeiat urmează a fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare în recurs în cuantum de 100 lei.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatei, ceea ce în speță este îndeplinit.
Din probatoriul administrat a rezultat cu certitudine că inculpata - a indus în eroare cu bună știință pe - Com SRL RVp rezentându-i acesteia inițial un contract de vânzare-cumpărare fictiv și nesemnat încheiat cu - SA O prin care își aroga în mod nejustificat calitatea de proprietar a unui număr de 9 vagoane CFR tip Falls; după care, în momentul în care a devenit proprietara celor 9 vagoane și i-a fost achitat prețul acestora de către - Com SRL ( conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și prezentat anterior ) a revândut cele 9 vagoane tip Falls la - Feroviar Român SA B, fără acordul proprietarului acestora - Com SRL R V și prejudiciind societatea respectivă.
Argumentația ambele hotărâri este corectă, raportat la starea de fapt și vinovăția inculpatei, nu se poate reține că inculpata nu a avut un folos injust, banii obținuți de la partea civilă fiind folosiți pentru achiziționarea unor locomotive și plata unor datorii; drept urmare criticile apărării și cererile de achitare fiind neîntemeiate urmează a fi înlăturate ca atare.
Văzând că ambele hotărâri se circumscriu sferei de legalitate și temeinicie urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatei și obligată recurenta în baza art.189 și art.192 Cod procedură penală să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.315/A din 5 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare din recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 22 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 2.06.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./2.06.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
