Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 290/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 290
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător I - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "vatamare corporala (art.182 Cod penal)", formulat de catreinculpatul, fiul lui si, nascut la 23.08.1981, domiciliat in sat, com., jud. I, impotriva deciziei penale nr.17 din data de 18.01.2008, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 15.05.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 22.05.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 154/26 martie 2007 a Judecătoriei Hârlăus -a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a, b cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s- suspendat condiționat executarea pedepsei, iar conform art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea Serviciului de Ambulanță I și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 533 lei, a Spitalului Clinic de Urgențe I "Sf. ", inculpatul fiind obligat la plata sumei de 355,5 lei, a Spitalului de Pneumoftiziologie I, adresa 11835/7 decembrie 2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1727,41 lei plus taxa oficială de scont și a Spitalului de Urgențe "Sf. " I adresa 4181/7 februarie 2007, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 267,42 lei plus taxa oficială de scont a
A fost admisă acțiunea civilă formulată de G, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 3.500 lei reprezentând daune materiale și morale, conform art. 16, raportat la art. 346 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, acționând cu intenție directă, în seara zilei de 20.04.2003 l-a întâlnit pe unchiul său și G căruia i-a aplicat, pe la spate, mai multe lovituri în zona toracică, provocându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 75-80 zile și care i-au pus în pericol viața. Inculpatul a lovit cu mare violență partea vătămată, având în vedere concluziile raportului medico-legal. Faptul că partea vătămată a fost lovită pe la spate rezultă și din concluziile raportului medico-legal (fracturi costale) și din declarația martorului, deci nu poate fi reținut aspectul cum că partea vătămată ar fi venit cu un cuțit ca să îl amenințe sau că l-a fugărit. Martorii audiați în prezenta cauză au dat declarații evazive având în vedere că fapta s-a petrecut în 2003, precizând că nu mai rețin cu exactitate cele întâmplate, însă își însușesc declarațiile date anterior.
Din declarațiile martorilor mai rezultă că între părți există o situație conflictuală mai veche.
Din certificatul medico-legal al I nr. 1103/04.06.2003 rezultă că pentru leziunile suferite necesită îngrijiri medicale de 75-80 zile și că leziunile toracice au pus în pericol viața părții vătămate.
Cum din probatoriul administrat în cauză reiese că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin 2 Cod penal - vătămare corporala. Deși s-a solicitat să se rețină starea de provocare sau legitima apărare în primele două judecăți și a urmăririi penale, în care s-ar fi aflat inculpatul ca urmare a atitudinii părții vătămate, instanța constată din probele administrate în cauză din modul și mijloacele de săvârșire a faptei că nu au existat asemenea situații.
În raport de elementele de fapt reținute din analiza coroborată a probelor dosarului, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpat în circumstanțele expuse mai sus realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, aspect ce a determinat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal stabilită prin rechizitoriu.
Partea vătămată Gad eclarat apel împotriva sentinței penale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a invocat că încadrarea juridică dată faptei prin sentința apelată este nelegală și netemeinică, deoarece fapta dedusă judecății întrunește, sub aspectul laturii obiective și a laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Astfel, raportat la intensitatea loviturilor, gravitatea leziunilor aplicate și produse în zone vitale ale corpului, trebuie reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a pune în pericol viața părții vătămate.
Actul medico-legal reține că unele leziuni corporale, precum fracturi costale post și pneumotorax stâng, au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate, iar instanța de fond, deși reține ca formă a vinovăției inculpatului intenția indirectă, stabilește o încadrare juridică greșită.
A solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă de omor și condamnarea inculpatului.
A solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 17 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Iași s-a admis apelul declarat de partea vătămată G împotriva sentinței penale nr. 154/26 martie 2007 a Judecătoriei Hârlău, care a fost desființată integral și în baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal și art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. 1 lit. c și i Cod penal.
S-a trimis cauza spre competentă judecare a infracțiunii de omor calificat Tribunalului Iași.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Analiza și compararea normelor înscrise în art. 182 alin. 2 Cod penal și a art. 174 Cod penal converg spre concluzia că, în timp ce în cazul primei infracțiuni (art. 182 alin. 2) făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.
Se impune și concluzia că relevante în caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală gravă, sub aspectul laturii subiective, sunt împrejurările în care a fost săvârșită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, aptitudinea acestuia de a ucide, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corporală lezată. Consecințele efectiv produse, cum ar fi timpul de spitalizare, ori numărul zilelor de îngrijiri medicale, fiind mai puțin semnificative.
În speță, s-a probat cu declarațiile martorilor audiați și care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, că inculpatul, acționând cu intenție directă - cum reține și prima instanță - în seara zilei de 20.04.2004, l-a întâlnit pe unchiul său, partea vătămată G, pe un drum public, în preajma locuinței acesteia, căruia i-a aplicat, cu un ciomag ciobănesc, din spate, mai multe lovituri peste corp, respectiv zona toracelui și a membrelor superioare, provocându-i, între altele, "politraumatism, traumatism toracic stg. cu fracturi costale C5-C9 stg. cu volet costal stg. pneumotorax parțial stg. fractură olecran stg" - aspect ce rezultă din actele medico-legale aflate la dosarul cauzei - leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 - 45 zile îngrijiri medicale, potrivit concluziilor I (fila 63 din dosarul instanței de apel) și care la data producerii și prin ele însele (leziunile toracice) i-au pus viața în primejdie.
Rezoluția în baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptei inculpatului: astfel, după o primă lovitură aplicată cu bâta (ciomag ciobănesc) în zona capului, inculpatul a continuat să lovească de mai multe ori partea vătămată, căzută la pământ, cu același obiect vulnerabil, în zona toracelui și peste membrele superioare, cu o deosebită intensitate ilustrată de gravitatea leziunilor cauzate, cum rezultă din actele medico-legale ale dosarului. Mijlocul folosit în agresiune - bâta ciobănească, zonele vitale vizate - capul și cutia toracică - intensitatea deosebită a loviturilor ducând la multiple fracturi costale și pneumotorax stg. constituie suficiente elemente de fapt conturate de probatoriul cauzei care conduc indubitabil la concluzia că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii morții acesteia, deci a acționat cu intenția de a ucide, ce caracterizează latura subiectivă a tentativei de omor calificat.
Prin urmare, tribunalul constată că prima instanță a evaluat probele dosarului și a stabilit încadrarea juridică a faptei dedusă judecății fără observarea deosebirilor dintre cele două infracțiuni în discuție, ceea ce a condus la stabilirea unei încadrări juridice a faptei nelegale.
Nelegalitatea constatată se impune a fi înlăturată, astfel că, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de partea vătămată G împotriva sentinței penale nr. 154/26.03.2007 a Judecătoriei Hîrlău, sentință ce a fost desființată integral.
În considerarea aspectelor de fapt expuse, tribunalul, în baza art. 334 Cod procedură penală, a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - 175 alin. 1 lit. c și i Cod penal (fapta fiind săvârșită în loc public și împotriva unei rude apropiate - unchi).
Constatând că, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, competența materială de judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c, i Cod penal revine tribunalului, ca primă instanță, s-a trimite cauza pentru soluționare la Tribunalul Iași.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că s-a dispus în mod greșit schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de tentativă de omor, datele de fapt nejustificând o astfel de încadrare juridică. Nu a fost lezată zona capului așa cum se reține.
Recursul este fondat sub următorul aspect:
Schimbarea de încadrare juridică este un atribut al instanței de judecată în cursul judecării cauzei, în orice fază procesuală s-ar afla cauza fiind posibilă.
Soluția adoptată de instanța de apel în soluționarea apelului nu este prevăzută de lege între soluțiile înscrise în art. 379 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură penală.
Instanța de apel, schimbând încadrarea juridică, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală putea să desființeze sentința primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre să procedeze potrivit art. 345 și următoarele privind judecata în fond.
Ipoteza prevăzută de art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală nu este împlinită în cauză, nefiind incidente cauze de trimitere spre rejudecare sau nulități absolute prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv necompetența care să reclame trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, întrucât prima instanță a fost inițial sesizată cu judecarea unei infracțiuni de competența acesteia, a judecat respectând regulile de competență, așa încât nulitatea privind competența prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală nu viciază hotărârea instanței de fond.
Raportat la soluțiile prevăzute de lege, care pot fi dispuse în apel, prevăzute de art. 379 pct. 1 și 2 Cod procedură penală și în limitele cărora poate avea loc judecata cauzei în apel, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recurusl inculpatului, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare pentru continuarea judecării apelului părții vătămate la Tribunalul Iași.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 17/18.01.2008 a Tribunalului Iași pe care o casează.
Trimite cauza pentru continuarea judecării apelului la aceeași instanță - Tribunalul Iași.
Cheltuielile judiciare în suma de 100 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.07.2008
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu
