Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 31/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.31/MP
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în C,-, -. 16,.B,.3,. 33 și
- partea civilă - domiciliată în C,-, județ C, împotriva deciziei penale nr. 467 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 455 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 cod penal.
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică,se prezintă:
- recurentul inculpat și intimat personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 11302/2008, emisă de Baroul Constanța - Cabinet Individual de Avocat;
Se constată lipsa:
-recurentului parte civilă și intimată pentru care răspunde avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 86865/20087, emisă de Baroul București - Cabinet Individual de Avocat;
- intimatului parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C;
- intimatei parte responsabilă civilmente ;
- intimatei parte responsabilă civilmente.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului parte civilă și intimată, având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, față de motivul de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.9 Cod procedură penală.
Ca și critici pe care le aduce hotărârilor atacate, sunt cele prevăzute de art.3859pct.9 și pct.14 Cod procedură penală.
La pct.14 critică greșita individualizarea a pedepsei în sensul că s-a redus pedeapsa sub limita prevăzută de art.76 Cod penal, reținându-se circumstanțe atenuante, având în vedere că nu era cazul.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Cu privire la art.3859pct.9 Cod procedură penală, critică faptul că instanța de apel a reținut în mod greșit că suferința părții vătămate nu a fost cu consecințe de durată.
Precizează că a făcut dovada în acest sens cu acte medicale și a faptului că partea vătămată a fost nevoită să facă școala la domiciliu.
Avocat, apărător ales alrecurentului inculpat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat, precizează că motivul de recurs este prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, considerând că se poate reaprecia asupra vinovăției inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ.
Față de maladia părții vătămate, consideră că nu i se poate imputa inculpatului reținerea culpei, întrucât acțiunea acestuia a fost doar de a îndepărta partea vătămată.
În contextul situației de fapt, apreciază că pedeapsa nu a fost corect individualizată.
Cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă, apreciază că instanța de apel a determinat în mod corect aceste pretenții prin soluția pronunțată, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat.
Procurorul,având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă și obligarea inculpatului la plata daunelor morale stabilite de instanța de fond.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că pedeapsa de 6 luni aplicată este just individualizată.
Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de fata:
Prin sentința penala nr. 455 din 25 aprilie 2008, pronunțată în dosarul penal cu unic nr-, Judecătoria Constanțaa hotarat:
"În baza art.182 alin.1 cu aplic. art.74 alin. 2.pen. și art. 76 alin.1 lit.d) pen. condamnă inculpatul, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În temeiul art. 81.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicată prin prezenta inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani, care se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3.pen.
Conf. art. 359.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Ia act că partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C nu a formulat pretenții civile în cauză.
Admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă, prin reprezentant legal.
În temeiul art. 346 și 14.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. obligă inculpatul la plata sumei de 20.000 Ron către partea civilă, cu titlu de daune morale, respectiv la plata unei prestații lunare periodice în cuantum de 25 % din salariul minim pe economie, începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la majoratul părții civile.
Conform art.191 cod procedură penala, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat."
Pentru pronuntarea hotararii, instanta a stabilit situatia de fapt urmatoare:
La data de 24.06.2005, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată minorul cu piciorul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80 - 90 zile de îngrijiri medicale.
Situatia de fapt s-a dovedit cu mijloacele de proba urmatoare:procesul-verbal de constatare, declarațiile părții vătamate, rapoartele de constatare și expertiză medico-legală, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Prin decizia penala nr. 467 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Constanțaa decis: "În baza art. 379 pct.2 lit. a Cod proc.pen.:
Admite ca fondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale 455/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar penal -.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
Reduce de la 1( un) an închisoare la 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.1 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a,alin.2 Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal:
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod penal:
Fixează termen de încercare de 2 ( doi) ani și 6 (șase) luni format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă intervalul fix de doi ani.
În baza art. 346 și art. 14 Cod proc.pen. raportat la art. 998 Cod civil:
Admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlul de daune materiale către partea civilă.
Reduce de la 20 000 lei la 15 000 lei suma acordată cu titlul de daune morale la care va fi obligat inculpatul către partea civilă.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 ( un ), fixarea termenului de încercare de 3 ( trei) ani, obligarea inculpatului la plata sumei de 20 000 lei cu titlul de daune morale respectiv la plata unei prestații lunare periodice în cuantum de 25% din salariul minim pe economie, începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la majoratul părții civile.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc.pen.:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Instanta de apel a apreciat că raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, s-a aflat în culpă față de rezultatul mai grav produs, se justifică redozarea pedepsei aplicate acestuia, în sensul micșorării acesteia, însă într-un cuantum care să răspundă cerințelor prev. de art.52 Cod.pen. privind scopul preventiv educativ.
Împotriva hotararilor, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, prin reprezentant legal.
În recursul părții vătămate, critica a vizat atât latura penală a cauzei-individualizarea pedepsei in sensul inlaturarii art.74-art.76 cod penal, cât și latura civilă-se impune acordarea despăgubirilor civile în cuantumul solicitat durerea fiind de durata.
Recursul inculpatului a vizat latura penală nevinovatia deoarece necunoscând-o pe partea vătămată nu avea cum să știe că suferă de o boală gravă și prin urmare nu avea cum să prevadă rezultatul faptei sale si individualizarea pedepsei.
Criticile sunt neintemeiate.
Conform art.345 cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat;dar potrivit art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăția incupatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor;astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanțe, în fond, respectiv în apel, atât probele acuzării-ascultarea părții vătămate, a martorilor oculari, constatări medico-legale, martori și înscrisuri privind acțiunea civilă cât și probele apărării-audierea inculpatului, martori.
Prin urmare, neîncălcându-se vreo regulă de procedură, se pune problema examinării cauzei pe fond raportat la motivele invocate, respectiv nevinovatia, individualizarea, majorarea despagubirilor civile.
Astfel, sub aspectul acțiunii penale, pe baza probelor anterior prezentate, rezultă fără putință de de tăgadă că în ziua de 24.06.2005, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată minorul cu piciorul in tibia piciorului drept, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80 - 90 zile de îngrijiri medicale faptă prev. de art. 182 al.(1) cod penal pentru care s-a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal de circumstanțele atenuante personale reținute în favoarea inculpatului.
Apararea inculpatului în sensul că lovitura nu a fost aplicată cu forță, vatamarile producandu-se din cauza maladiei de care suferea partea vatamata este inlaturata de concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.A-, intocmit de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" care, confirmand concluziile medico-legale anterioare, precizeaza ca "fractura" s-a produs prin lovirea de catre inculpat cu piciorul, dar a fost favorizata de afectiunea medicala.In acest sens, in raport s-a concluzionat:
1-Din examinarea părții vătămate, a actelor medicale prezentate și a filmelor radiografice avute la dispoziție rezultă că acesta a suferit la data de 24.06.2005 un traumatism prin lovire cu un corp dur (posibil picior) care a dus la fracturarea transversală a tibiei.
Între agresiune și leziunea posttraumatică există legătură de cauzalitate directă, condiționată de existența unei maladii genetice(maladia ), maladie care crește fragilitatea osoasă și favorizează apariția fracturilor.
Leziunea a necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale și nu i-a pus viața în primejdie.
2-Nu s-a putut preciza exact forța cu care trebuie lovită tibia pentru a se produce o astfel de fractură, dar această forță poate fi mai mică decât în cazul unui os normal.
3-Lovitura aplicată din lateral, în acest caz, a produs o fractură transversală și nu "în de fibră", ceea ce este în concordanță cu direcția de acțiune a agentului vulnerant.
4-Osul părții vătămate nu a fost fisurat longitudinal. S-a mai arătat că existența "maladiei " a fost un factor favorizant pentru fracturarea osului tibial.Raportul de nouă expertiză medico-legală a fost avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML
Raportat la condițiile concrete in care a actionat-aplicand lovitura si nu atingand din eroare (dezechilibrare, împingerea de către o altă persoană), indiferent de intensitatea acesteia, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu praeterintenție, în sensul că acesta cu intenție i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul în tibia piciorului drept, aflându-se însă în culpă față de rezultatul grav care s-a produs.In raport de modalitatea în care a acționat, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, lovind o persoana inferioara din punct de vedere fizic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv că urmare a loviturii aplicate părții vătămate îi pot fi cauzate leziuni.Împrejurarea că aceste leziuni au fost mult mai grave decât putea să prevadă inculpatul, din cauza maladiei de care suferea partea vătămată, nu-l poate exonera de răspundere penală.
Sub aspectul individualizarii pedepsei, fata de criteriile generale prev. de art.72 Cod.pen. respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii comise, dat de lovirea partii vatamate fara un motiv serios, lezarea a integritatii corporale a acesteia, numarul mare de zile de ingrijiri medicale, de aplicarea circumstantelor atenuante, pedeapsa de 6 luni este de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte, de manifestarile violente frecvente in societate.Deci, neaparand date noi care sa atenueze raspunderea penala, nu se impune redozarea pedepsei printr-o reducere mai accentuata a cuantumului acesteia.
Referitor la acțiunea civilă, potrivit dispozițiilor art.14-art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, nașterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât și, corelativ, a obligației autorului faptei ilicite (infracțiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existența unui prejudiciu.
Recurentul inculpat nu contestă că partea vătămată a suferit mai multe daune fizice, morale și pentru care trebuie să o despăgubească, însă cuantumul acestora ar fi prea mare.
În cauză, s-a dovedit că partea civilă este îndreptățită la daune materiale în sumă de 5.000 lei lei (cheltuieli spitalizare, cheltuieli cu recuperarea ulterior spitalizării, alimentație, medicamentație, transport spital, consultații medicale, reexaminări).
Totodată, s-a apreciat că suma de 15000 lei cu titlu de daune morale este de natură să înlocuiască durerea suferită din cauza leziunilor produse, disconfortul fizic și psihic avut de către partea vătămată atât pe perioada vindecării cât si ulterior în timpul procedurilor de recuperare, tinand seama ca fapta a fost savarsita cu praeterintentie și rezultatul fost favorizat și de maladia de care suferea partea vătămată.In concluzie, suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale răspunde necesității de a se asigura o justă despăgubire a părții vătămate pentru prejudiciul moral încercat, constând în suferințele fizice și psihice ce i-au fost provocate.
Insa, obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice este neîntemeiată deoarece din acte nu rezultă că vătămarea sănătății părții vătămate a dus la existența unor consecințe care să afecteze capacitatea de muncă de muncă a acesteia.
În concluzie, niciunul dintre motivele formulate de către inculpat si partea civila, în recurs, nu pot conduce la modificarea hotărârilor atacate și, negăsind nici din oficiu vreun caz de nulitate, recursul este nefondat.
Ca atare, în baza art. 38515pct.1 li"b" Cod procedură penală, recursul formulat de inculpatul va fi respins cu consecința obligării, în baza art.192 cod procedură penală, la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției, libertăților cetațenești și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul pentru asistența juridică acordată din oficiu de către dna avocat până la prezentarea avocatului ales pentru inculpat, constând în studiul dosarului, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge recursurile declarate de:
- inculpatul - domiciliat în C,-, -. 16,.B,.3,. 33 și
- partea civilă - domiciliată în C,-, județ C, împotriva deciziei penale nr. 467 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 455 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurenții, inculpatul la plata sumei de 400 lei, partea civilă la plata sumei de 100 lei,cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, Protocolului, onorariul în sumă de 50 lei pt. av. se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și libertăților cetațenești.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.09.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Jud.fondA.
Jud.apel /
Red.-/2 ex./27.04.09
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Maria
