Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 317/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 317
Ședința publică din data de 28 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 noiembrie 1968 în, jud.B, CNP -, deținut în Penitenciarul Focșani împotriva deciziei penale nr. 6 pronunțată la data de 15.01.2008 de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat cu privire la sentința penală nr. 374 din 06 noiembrie 2007, pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Sărat, fiind menținută starea de arest preventiv a acestuia și dedusă din pedeapsa executată reținerea și arestul preventiv de la 29.08.2007 la zi.
A fost obligat inculpatul la 130 lei cheltuieli judiciare căte stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Prin sentința penală nr. 374/6.11.2007 Judecătoriei Râmnicu Sărat, în baza art. 182 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.b, a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.180 alin.2 cu aplicarea art.37 lit. a fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.
În temeiul art.11din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art.37 lit.b a fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.
În baza art.33-34 lit.b a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicându-se totodată în cauză și art.71-64 lit.a și b
S-a menținut măsura arestării preventive și dedusă reținerea din 29.08.2007 și arestarea preventivă începând cu data de 30.08.2007.
S-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.
A fost obligat inculpatul la 4000 lei daune morale către partea vătămată și la 200 lei daune morale către partea vătămată.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la 1002,96 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul municipal Rm. S, precum și la 650 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu avocat desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu împuternicire avocațială depusă la fila 28 dosar, intimatul parte civilă personal, lipsă fiind intimații părți civile și Spitalul Municipal Râmnicu
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată. Depune la dosar memoriu.
De asemenea, intimatul parte civilă arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea celor două hotărârii atacate, respectiv decizia penală nr. 6/15.01.2008 a Tribunalului Buzău și sentința penală nr. 374/2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Pe fond, solicită achitarea inculpatul faă de infracțiunea reținută în sarcina sa, în temeiul dispozițiilor art.11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.c
C.P.P.În susținere, solicită a se observa că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, în condițiile în care martorii audiați nu arată în concret că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că nu a lovit părțile vătămate, una din acestea chiar înțepându-se singură în gardul de la locul faptei.
Intimatul-parte civilă precizează că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, solicitând menținerea hotărârilor anterioare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptul că în seara de 29.08.2007, în stare de ebrietate și înarmat cu un cuțit, în urma unui conflict cu părțile vătămate, le-a lovit pe acestea cu un cuțit producându-i părții vătămate leziuni care au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața și pierderea unui organ, iar părții vătămate leziuni ce au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale.
Arată că toate aceste leziuni au fost stabilite prin raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză, iar vinovăția inculpatului este dovedită prin depozițiile părților vătămate ce se coroborează cu raportul de expertiză medico-legal, precum și cu declarațiile martorilor oculari și și a martorului indirect, toți aceștia auzind când partea vătămată a strigat "m-a tăiat".
Reprezentantul Ministerului Public mai susține că nu se poate reține apărarea inculpatului, încadrarea juridică a faptei fiind corectă, în opinia sa, apreciind că fapta inculpatul ar reprezenta infracțiunea de tentativă la omor calificat, însă în speță se analizează recursul inculpatului, astfel că nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.
Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii inculpatului de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate acestuia, respectiv cele prevăzute de art.71-64 lit.a și, solicită limitarea acestora cu excepția dreptului de a alege.
De asemenea, solicită menținerea măsurii arestării preventive și deducerea perioadei executată de la 29.08.2007 la zi.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită a se avea în vedere că asupra sa nu s-a găsit un cuțit, ci un briceag, că a plecat de la fața locului spunând părții civile că va vorbi cu aceasta a doua zi, că a intrat în curte și după 20 minute a strigat că este tăiat. Precizează că nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Curtea, având în vedere motivele invocate de recurentul-inculpat, dispune audierea acestuia, declarația inculpatului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că fiul părții vătămate s-a înțepat în gardul de fier existent la locuința acestora și unde a avut loc incidentul, că partea vătămată a fost tăiată de fiul său, deoarece acesta nu-l lăsa să vină după inculpat.
Pentru aflarea adevărului în cauză, solicită arestarea părților vătămate, acestea fiind cele care cunosc ce anume s-a întâmplat în realitate și nu vor să arate, precum și a paznicului de la sediul Primăriei din comună.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că din probele de la dosar rezultă că fapta de lovire a fost săvârșită în curtea imobilului părților vătămate și nu în stradă, unde se află doar 3 mici de sânge.
Mai arată că nu a observat când anume a semnat procesul verbal în care s-a constatat în posesia sa cuțitul despre care se face vorbire în rechizitoriu, asupra sa fiind de fapt un briceag care deschis are 10 cm.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului și exonerarea sa de răspunderea penală.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 374/6.11.2007 Judecătoria Râmnicu Sărat, în baza disp. art.182 alin.2 cu aplicarea art. 37 lit. b, a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.11.1968, de cetățenie română, studii 10 clase, tinichigiu particular, căsătorit, doi copii minori, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, deținut în Penitenciarul Focșani, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza disp. art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare iar în temeiul disp. art.11din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit.b la 4 luni închisoare.
În baza disp. art. 33-34 lit. b s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile prev. de art. 71- 64 lit. a și b
Prin aceeași hotărâre, s-a menținut măsura arestării preventive și a fost dedusă reținerea din 29.08.2007 precum și arestarea preventivă începând cu data de 30.08.2007 la zi.
În temeiul disp. art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4000 lei daune morale către partea vătămată și la 200 lei cu același titlu către partea vătămată.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la 1002,96 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul Municipal Râmnicu S, precum și la 650 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu avocat desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 29.08.2007, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, pe fondul unui schimb de cuvinte jignitoare pe care l-a avut cu partea vătămată la lovit pe acesta în zona abdominală cu un cuțit, cauzându-i leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, vătămări ce i-au pus viața în primejdie și au dus la pierderea unui organ (splina).
Partea vătămată a intervenit în apărarea lui, situație în care a fost lovit la rândul său de către inculpat cu cuțitul în zona brațului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, susținând că nu este autorul infracțiunilor pentru care a fost condamnat. A invocat faptul că partea vătămată s-a tăiat în gard și ulterior l-a lovit cu un cuțit pe când acesta s-a apropiat pentru a-i cere să nu mai arunce cu pietre.
Prin decizia penală nr. 6 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă de la 29.08.2007 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță, în mod corect a reținut împrejurările în care au fost comise infracțiunile de vătămare corporală gravă, lovire și port fără drept a cuțitului, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 11din Legea nr. 61/1991, precum și vinovăția inculpatului ce rezultă din mijloacele de probă administrate.
Se reține că martorii și au declarat că în timpul discuțiilor pe care inculpatul le avea cu partea vătămată, a intervenit partea vătămată pentru a aplana conflictul, moment în care inculpatul a lovit-o cu un obiect pe care nu l-au putut identifica cu precizie. Imediat, partea vătămată a strigat că a fost înjunghiat, fiind ajutat de către, acesta din urmă a fost la rândul său lovit de către inculpat în zona brațului, în timp ce încerca să se apere.
Tribunalul a reținut că declarațiile martorilor se coroborează cu susținerile părților vătămate, concluziile expertizelor medico-legale, procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice, așa încât, apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată a fost lovită de către nu a fost reținută de instanța de fond, nefiind confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.
S-a motivat că din rapoartele de expertiză medico-legale întocmite cu ocazia examinării părților vătămate rezultă că leziunile pe care acestea le-au prezentat au fost produse prin lovire cu un corp tăietor (posibil cuțit).
În plus, s-a reținut pe baza declarațiilor martorilor că partea vătămată a strigat "m-a înjunghiat" imediat ce s-a apropiat de inculpat, astfel încât este exclusă lovirea părții vătămate de către, cum a susținut inculpatul.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor s-a reținut că aceasta este legală iar pedepsele aplicate inculpatului corespund criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
S-a mai reținut că inculpatul a comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie, primul termen constituindu-l pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 366/2004 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, pedeapsă executată până la data săvârșirii infracțiunilor.
Față de pericolul social al infracțiunilor comise, prin care au fost lezate valori sociale ce ocrotesc integritatea corporală și sănătatea persoanei, de împrejurările în care a acționat inculpatul, pe fondul consumului de alcool, dând dovadă de un comportament violent, tribunalul a reținut că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare a fost corect individualizată și nu se impune a fi redusă.
În baza disp. art. 350 Cod penal a fost menținută starea de arest a inculpatului, cu motivarea că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, determinat atât de modul în care a acționat inculpatul, având asupra sa un cuțit, dovedind comportament agresiv, cât și de perseverența sa infracțională, subzistând temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală.
În temeiul disp. art. 88 Cod penal și art. 381 Cod proc. penală, s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă de la 29.08.2007 la zi.
În latura civilă, s-a constatat că nu există motive de netemeinicie și nelegalitate, instanța de fond apreciind în mod corect despăgubirile civile, pe baza suferințelor provocate părților vătămate și a cheltuielilor ocazionate cu internarea în spital.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
Prin memoriul depus la dosar, inculpatul, reiterând apărările formulate în fața instanțelor anterioare, critică hotărârile pronunțate, susținând în esență că nu este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, soluțiile pronunțate fiind rezultatul interpretării necorespunzătoare a probatoriilor administrate în cauză.
S-a susținut că persoana care a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul este chiar fiul vitreg al acesteia, numitul, fapta celui din urmă fiind justificată de împrejurarea că tatăl a intervenit în conflictul dintre inculpat și sfătuindu-l să se retragă în domiciliu iar leziunile victimei s-au produs în momentul în care acesta a sărit un gard cu țepușe metalice.
A mai arătat inculpatul că nu poate fi autorul infracțiunilor de vătămare corporală și lovire întrucât se afla la distanță mare față de victime iar pe de altă parte, pe drumul public nu au fost descoperite urme importante de sânge, ci doar câteva, așa încât susține că victima a fost lovită de fiul său în timp ce aceștia se aflau în curte.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și exonerarea de răspundere penală.
În raport de motivele invocate, instanța a dispus audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la fila 29 dosar recurs.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P., pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4 constată C.P.P. că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate și, procesul verbal de cercetare la fața locului din 29 august 2007 și planșele fotografice cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei, foaia de observație clinică generală privind pe, procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei purtată de în noaptea de 29 spre 30 august 2007, procesul verbal de percheziție corporală, declarațiile martorilor, rapoartele de expertiză medico-legale nr- din 30 august 2007 și nr- din 30.08.2007 întocmite de Serviciul Județean Medico-Legal B și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, din care rezultă că în seara zilei de 29 august 2007 inculpatul, aflat în stare de ebrietate și având asupra sa un cuțit a avut un prim incident cu partea vătămată și apoi când tatăl vitreg al acestuia, numitul a încercat să îl calmeze și să îl determine să plece către locuința sa, inculpatul l-a lovit cu un cuțit producându-i leziuni ce au necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, în incident victima pierzând un organ, respectiv splina.
Rezultă de asemenea că în împrejurările relatate, partea vătămată a încercat să ia apărarea tatălui său, moment în care și acesta a fost lovit de inculpat, leziunile produse necesitând 8-10 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe care, reținând vinovăția inculpatului în forma cerută de lege, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 2 cod penal, art. 180 alin. 2 cod penal și art. 11din Legea nr. 61/1991 republicată, fiecare în condițiile prev. de art. 37 lit. b cod penal, starea de recidivă fiind atrasă de pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 366/2004, în executarea căreia s-a aflat până la 12 octombrie 2005, cu un rest neexecutat de 186 zile, ce s-a împlinit până la data comiterii infracțiunilor deduse judecății.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, apărările inculpatului în sensul că nu este autorul faptelor pentru care a fost condamnat sunt lipsite de suport probator, susținerile acestuia legate de locul comiterii faptelor și persoana care ar fi comis infracțiunea de vătămare corporală gravă în dauna părții vătămate în sensul că ar fi, iar leziunile acestuia din urmă ar fi fost produse în mod accidental cu ocazia escaladării unui gard metalic dovedindu-se a fi nesincere, astfel că în mod corect au fost înlăturate.
Astfel, însuși inculpatul recunoaște că la data de 29 august 2007 s-a întâlnit cu partea vătămată, pe drumul public, în apropierea casei celui din urmă, împrejurări în care, între părți au avut loc discuții contradictorii, declarație ce se coroborează cu cea a părților vătămate.
De asemenea, inculpatul a recunoscut că avea asupra sa un obiect tăietor - înțepător, susținând că a fost vorba de un briceag, fila 24 dosar fond.
Totodată, este recunoscută împrejurarea că partea vătămată - a ieșit din domiciliul său, pentru a vedea ce se întâmplă și l-a invitat pe inculpat să-și continue drumul.
Prin urmare, este cert că locul în care s-a produs incidentul s-a situat în afara domiciliului părților vătămate, respectiv pe drumul public, în imediata apropiere a locuinței acestora.
Martora, care s-a aflat în apropierea locului incidentului, a declarat că i-a văzut pe inculpat și partea vătămată pe drum în timp ce se certau precum și momentul în care partea vătămată i-a aplicat două palme inculpatului.
Aceeași martoră relatează că la un moment dat a apărut și care l-a împins pe inculpat și i-a spus să plece acasă, după care imediat a auzit-o pe partea vătămată strigând "m-a tăiat, chemați salvarea".
La rândul său, martora a declarat că între inculpat și partea vătămată a avut loc o ceartă, ocazie cu care inculpatul a amenințat că o să-i dea foc la casă, moment în care din domiciliu a ieșit la poartă partea vătămată, martora percepând direct momentul în care inculpatul a lovit cu un cuțit pe partea vătămată și apoi, prin folosirea aceluiași obiect pe partea vătămată, aceasta precizând că era vorba de un cuțit mic.
De asemenea, martorul a declarat că a auzit cearta între inculpat și partea vătămată, că acesta din urmă îi spunea inculpatului să meargă acasă deoarece nu vrea să aibă probleme, că ulterior a apărut și partea vătămată, după care la un moment dat l-a auzit pe spunând "chemați salvarea că m-a tăiat".
Martorul a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu incidentul dintre părți.
Declarațiile martorilor, și se coroborează întrutotul cu concluziile rapoartelor medico-legale din care rezultă că leziunile traumatice produse victimelor și au fost provocate prin lovire cu un corp tăietor - înțepător, posibil cuțit.
Prin urmare, atâta timp cât inculpatul a recunoscut că între acesta și părțile vătămate a existat un incident în ziua și locul menționate în actul de acuzare, împrejurări în care a avut asupra sa un briceag, iar probele administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior, dovedesc că victimele au fost atacate cu un cuțit rezultă că inculpatul este autorul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, lovire și port ilegal de armă.
Ca atare, situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunilor și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, neexistând nici un indiciu că inculpatul l-ar fi agresat pe tatăl său vitreg, martorii oculari nefăcând vorbire despre atari împrejurări.
Nici susținerea inculpatului în sensul că leziunile constatate cu ocazia examinării victimei au fost produse în mod accidental, nu poate fi primită, pe de o parte, deoarece martorii audiați în cauză nu au făcut referire la vreo acțiune a victimei legată de escaladarea unui gard metalic, dar mai ales pentru faptul că raportul medico-legal efectuat în cauză concluzionează că acestea au fost produse de corp tăietor-înțepător, posibil cuțit.
Prin urmare, instanța apreciază că apărările inculpatului au fost făcute "pro causa",în scopul exonerării acestuia de răspundere penală și ca atare nu pot fi reținute.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că instanțele au evaluat în mod corect criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, împrejurările comiterii faptei, pe fondul consumului de alcool și al unei stări conflictuale preexistente, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, recidivist, condamnat anterior la pedepse privative de libertate, așa încât pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare este o pedeapsă justă și nu de impune a fi redusă.
Referitor la pedepsele accesorii aplicate inculpatului, Curtea apreciază că în raport de natura și gravitatea faptelor comise nu se justifică interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I, motiv pentru care hotărârile pronunțate se privesc ca neîntemeiate, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14.C.P.P. astfel că în baza disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte, în latură penală ambele hotărâri, în sensul limitării pedepselor accesorii la disp. art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Neexistând alte critici ori nulități care să afecteze legalitatea hotărârilor pronunțate, vor fi menținute restul dispozițiilor.
În baza disp. art. 383 alin. 2.C.P.P. combinat cu art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 29 august 2007 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 noiembrie 1968 în, jud.B, CNP -, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva deciziei penale nr. 6 pronunțată la data de 15.01.2008 de Tribunalul Buzău și sentința penală nr. 374/2007, pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Sărat.
Casează ambele hotărâri, în latură penală, în sensul că limitează pedepsele accesorii la disp. art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
din pedeapsa de executat detenția preventivă la zi, începând cu data de 29 august 2007.
Obligă pe recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu legal de odihnă,
prezenta se semnează de președintele
completului
Grefier,
Red./Tehnored. GM
7 ex./.15.04.2008
.fond --Jud. Râmnicu
Jud. fond
.apel --Trib.
Jud. apel,.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
