Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 318/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.318
Ședința publică din data de 28 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 noiembrie 1980 în B, jud.I, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.22 pronunțată la data de 05.02.2008 de Tribunalul Dâmbovița.
Prin decizia penală nr.22/05.02.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale susmenționată.
A fost desființată sentința atacată și, pe fond, în baza art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b și art.33 lit.a s-a dispus condamnarea inculpatului la 1 an închisoare.
În baza art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b și art.33 lir.a a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art.34 lit.b s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a, b pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecata în fond a cauzei.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de deținere la enitenciarul Mărgineni și asistat de apărător desemnat din oficiu a, cu împuternicire avocațială depusă la fila 8 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărător desemnat din oficiu pentru inculpat, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu a, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că înțelege să critice decizia penală nr.22/5.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținere, solicită a se avea în vedere că instanța de apel, admițând apelulul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile în care acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar probele administrate în cauză susțin această nevinovăție.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea hotărârii de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că prin decizia atacată a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa și s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002 pe baza declarațiilor martorilor și, care au relatat că inculpatul este cel care a condus autoturismul marca, de culoare roșie, în noaptea de 8/9.04.2007 și că a părăsit locul faptei fără să anunțe organele de poliție.
Mai arată că aceeași martori au relatat că inculpatul le-a cerut să meargă la locuința unei persoane, unde i-a înregistrat, și le-a cerut să precizeze că declarațiile date în fața organelor de poliție au fost date în urma constrângerilor acestora din urmă.
Precizează că situația de fapt, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și mențiiuntă de instanțele de fond și apel, a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor sus-menționați, precum și prin procesele verbale de recunoaștere a inculpatului din planele foto.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și a se lua act că acesta este arestat în altă cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că la momentul recunoașterii din planșele foto a avut loc o "mârșăvie", că nu se face vinovat de comiterea faptei, că martorii care se aflau în autoturism au fost forțați să dea anumite declarații, iar dosarul de față a fost efectuat în sarcina sa de către organele de poliție deoarece a fost martor în alte dosare împotriva acestora.
Mai arată că a fost recunoscut de o persoană-martor numită, persoană care nu are de unde să-l cunoască, deoarece nu a fost în discotecă în seara respectivă, în caz contrar organele de poliție putând proceda la recunoaștere de către un bodyguard de la acea discotecă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.191 din 14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 2.11.1980 în orașul B, jud.I, domiciliat în orașul P,-, județul D, fără ocupație, cu antecedente penale, căsătorit, doi copii minori în întreținere, -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b pen. și art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin actul de acuzare inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de la regimul normelor de circulație pe drumurile publice, prev. și ped. de art. art.86 alin.1 și art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002, constând în aceea că în noaptea de 8/9.04.2007, fără a poseda permis de conducere, acesta a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare -, în care se mai aflau numiții, și. Pe str.- din orașul inculpatul a pierdut controlul volanului autoturismului, a pătruns în decor și a avariat autoturismul.
După producerea accidentului de circulație, inculpatul a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.
Această situație a fost reținută de organele de urmărire penală având în vedere următoarele probe: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, adresă -D, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, și, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și fișa de cazier judiciar.
Pe baza declarațiilor martorilor și, care sub prestare de jurământ, au declarat în fața instanței că nu-și mai mențin declarațiile date la urmărirea penală, întrucât au fost amenințați și ale martorei și, mama martorului, instanța a reținut că autoturismul nu a fost condus de inculpatul în noaptea de 8/9.04.2007, dispunând achitarea acestuia, în baza art.10 lit.c rap. la art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele scrise, parchetul a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 63 alin.1 Cod pr.pen. probele nu au o valoare prestabilită și fiecare probă se apreciază în urma examinării tuturor probatoriilor administrate în cauză, ori instanța, fără să facă o analiză a întregului material probator administrat în ambele etape procesuale, a dat credibilitate și a apreciat că numai declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești exprimă adevărul.
Astfel, se arată că instanța de fond și-a argumentat soluția de achitare numai pe baza declarațiilor martorilor, a mamei acestuia, martora și pe declarațiile martorei, soția inculpatului, care au revenit în mod nejustificat asupra declarațiilor date la urmărirea penală, arătând că la volanul autoturismului s-a aflat o altă persoană, și nu inculpatul.
Se mai arată că prima instanță a omis să analizeze declarațiile martorilor și, care au învederat că au văzut autoturismul marca de culoarea roșie răsturnat, iar lângă acesta se aflau cinci persoane, din care 4 băieți și o fată, declarațiile numiților și, care l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind una dintre persoanele aflate lângă autoturismul avariat pe o stradă din orașul, și procesul verbal de recunoaștere după fotografie întocmit la data de 14.05.2007.
De asemenea, instanța nu a ținut seama că inculpatul a cerut martorilor și să-l însoțească în locuința numitului și să povestească că declarațiile date la poliție au fost luate prin constrângere, această relatare fiind înregistrată de inculpat.
Se concluzionează că soluția de achitare este vădit nelegală și netemeinică, fiind rezultatul înlăturării nemotivate a probatoriului administrat la urmărirea penală și a evaluării în exclusivitate a declarațiilor date de părți și de martori în cadrul cerceetării judecătorești, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptelor supuse judecății, la pedepse corespunzătoare și obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.22/05.02.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, a desființat sentința atacată și pe fond, în baza art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b l-a condamnat pe inculpatul la 1 an închisoare, iar în baza art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b la 2 ani închisoare și faptele fiind concurente, în baza art.34 lit.b s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a, b pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis și părăsirea locului accidentului este dovedită cu declarațiile martorilor oculari, sosiți la fața locului în momentul imediat următor producerii accidentului, a, și, care au învederat că l-au văzut pe inculpat însoțit de patru tineri și o tânără la locul accidentului, că l-au identificat pe acesta ca fiind persoana care a condus autoturismul și a părăsit locul accidentului.
Se mai motivează că chiar dacă martorii, și mama acestuia, au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, instanța nu a verificat justificările acestora, deși se impunea o analiză detaliată a motivelor pentru care acești martori au revenit la declarațiile anterioare, prin care arătau că autorul al faptelor este inculpatul și nici nu a motivat în nici un fel înlăturarea celorlalte probe administrate în cursul urmăririi penale, care au dovedit că inculpatul a condus autoturismul în noaptea de 8/9.04.2007, pe raza orașului, și după ce l-a avariat a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și neteminică, susținând, în esență, că a fost condamnat pe nedrept, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea soluției de achitare a instanței de fond.
Curtea, examinînd decizia criticată, în raport de actele și lucrările dosarului, de critica invocată și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 Cod.pr.pen. constată că recursul declarat este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare.
Instanța de apel a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002, pe baza declarațiilor martorilor, și, precizând că aceștia nu au fost audiați la cercetarea judecătorească.
Examinarea acestei căi de atac și aplicarea efectului devolutiv al apelului obligau instanța de control judiciar să-și fundamenteze convingerea la stabilirea vinovăției inculpatului, numai în urma administrării și coroborării tuturor probelor ce ar fi condus la aflarea adevărului și cu atât mai mult era necesar audierea martorilor pe depozițiile cărora și-a întemeiat soluția de condamnare.
Or, instanța de apel și-a însușit concluziile și motivele susținute de parchet în argumentarea soluției de condamnare, deși era datoare să examineze nemijlocit, respectiv să procedeze la audierea martorilor în condiții de oralitate și contradictorialitate și să dea posibilitate inculpatului să se apere împotriva acuzațiilor ce i se aduc.
Chiar dacă instanța de apel a reluat susținerea parchetului privind vinovăția inculpatului era obligată să procedeze la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, să exprime o analiză proprie a probelor administrate în cauză, să menționeze situația de fapt reținută, să arate dacă există sau nu faptele deduse judecății prin actul de acuzare și dacă inculpatul este sau nu vinovat.
Însă, tribunalul, în considerentele deciziei, nu face nici o referire la aceste aspecte, însușindu-și motivarea parchetului în reținerea vinovăției inculpatului.
Potrivit art. 3859alin.1 pct.10 teza II Cod pr.pen. hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului.
Cum instanța de apel nu a procedat la administrarea și analiza probelor elocvente de natură să influențeze soluționarea fondului cauzei, în condițiile prev. de art.289 Cod pr.pen. pentru a conferi inculpatului posibilitatea să se apere împotriva acuzațiilor ce i se aduc, Curtea consideră că prin decizia pronunțată fondul cauzei nu a fost soluționat.
Drept urmare, fiind incident cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.10 teza II Cod pr.pen. se impune admiterea recursului declarat, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.pen. casarea deciziei, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
Cu ocazia rejudecării, vor fi audiați martorii, și, cu respectarea principiilor fundamentale caracteristice fazei de judecată și pentru aflarea adevărului, dacă este necesar, se vor administra și alte probe rezultate din dezbateri, cu garantarea exercitării dreptului la apărare al inculpatului.
Se va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 noiembrie 1980 în B, jud., arestat în altă cauză și deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.22 din data de 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o casează, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, cu respectarea principiilor ce garantează exercitarea dreptului la apărare.
Ia act că recurentul este arestat în altă cauză.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehn. red.
4 ex./09.04.2008
.fond --Jud.
Jud. fond
.apel --Trib.D
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
