Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 345/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 345
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 14 MAI 2009
COMPLET FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Silviu Anti JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
- - - JUDECĂTOR 3: Adrian Bogdan judecător
- - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 48/AP din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul în stare de libertate asistat de avocat - apărător ales, lipsă fiind intimații-părți civile, Serviciul de Ambulanță N și Spitalul mun.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța a procedat la identificarea inculpatului, după care în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, a adus la cunoștință acestuia fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Recurentul - inculpat, nu este de acord să dea declarație în fața instanței de recurs, se prevalează de dreptul la tăcere și își menține declarațiile date până în prezent.
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat pentru inculpat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul apreciază că atât sentința penală pronunțată de instanța de fond cât și decizia pronunțată de Tribunalul Neamț sunt netemeinice și nelegale, întrucât au aplicat pedepse greșit individualizate și nu s-a dat valorificare art. 72 Cod penal, în sensul că ar fi trebuit să se țină cont la stabilirea și aplicarea pedepselor de gradul de pericol social, persoana inculpatului și împrejurările care antrenează răspunderea penală.
Precizează că acolo există o stare de preconflict generat de comportamentul părții vătămate, care înainte cu două săptămâni acesta l-a înjurat pe recurent, a aruncat cu pietre în acesta, astfel că fapta a avut la bază această întâmplare. Inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare, a regretat sincer fapta. Din intenția de a aplica o singură lovitură se putea ajunge aici. Partea vătămată a recunoscut și a arătat că a fost vorba doar de acea împrejurare. Faptul că s-a ajuns la o ruptură de splină, ruptură de coaste, aceasta se putea produce și ulterior.
Inculpatul s-a ocupat de îngrijirea părții vătămate, i-a oferit bani, alimente, a încercat să se împace cu familia acesteia, dar nu s-a ajuns la un acord. Având în vedere circumstanțele reale și personale, solicită aplicarea unei pedepse mai blânde.
Pe latură civilă, la fila 7 dosar urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 10.000 lei fără să arate ce anume reprezintă. La fond - fila 22 dosar, partea civilă precizează că suma reprezintă daune morale și materiale, pe care nu le precizează. La fila 38, precizează că suma reprezintă doar daune morale și atunci instanța ca să individualizeze suma, a acordat 5.000 lei despăgubiri civile și 2.500 lei daune morale. La o analiză atentă se poate observa că în sprijinul acestora nu există acte medicale nici la urmărirea penală și nici în dosarul de fond, existând doar un singur certificat medico-legal din care rezultă că a suferit acea splenectomie, pe care nu o.
Apreciază, totuși, că despăgubirile materiale trebuiau dovedite și definite strict, instanța stabilind doar pe prezumții și arbitrar suma.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atât pe latură civilă cât și penală. Pe latură penală, solicită atenuarea pedepsei, având în vedere toate declarațiile și faptul că a fost o singură lovitură, iar pe latură civilă, după analizarea tuturor aspectelor relatate, diminuarea sumei la care a fost obligat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pe latură penală apreciază că pedeapsa aplicată este modică, având în vedere urmările faptei comise, respectiv 35-40 zile de îngrijiri medicale. Pe latură civilă, potrivit filei 38 dosar fond, partea vătămată arată că suma solicitată reprezintă numai daune morale, iar apărătorul nu putea să renunțe la acestea și este clar că partea civilă nu a dovedit aceste daune.
În concluzie, solicită admiterea recursului numai cu privire la latura civilă, pe fond obligarea inculpatului numai cu privire la daune morale, înlăturarea daunelor materiale și menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei recurate.
Recurentul-inculpat în ultimul cuvânt, regretă fapta și este de acord cu concluziile formulate de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 559/28.10.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod. penal, comisă la data de 06.08.2007, asupra părții vătămate, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71, din același cod.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, stabilit în condițiile art. 82 din același cod.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal, privind consecințele ce decurg din comiterea unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare stabilit.
În temeiul art. 71, alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, a fost suspendată de drept și executarea pedepsei accesorii.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului.
În baza art. 14, alin. 3, lit. b, raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 7.500 lei, reprezentând despăgubiri civile delictuale, din care 5.000 lei despăgubiri materiale și 2.500 lei daune morale.
De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță N, suma de 219,60 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate cu partea vătămată și părții civile Spitalul Municipal de Urgență R suma de 1.972 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată pe durata internării.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, nr.2385/P/06.03.2008, inculpatul -, a fost trimis în judecată penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182, alin.2 Cod penal.
În motivarea actului de trimitere în judecată s-a arătat că la data de 06.08.2007, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul în zona -abdominală a corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea sa spitalicească și apoi un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Urmare a loviturii primite, părții vătămate i-a fost practicată o splenectomie de necesitate, concluzionându-se prin actul medico-legal eliberat ulterior că i-a fost pusă în primejdie însăși viața.
Din actul de sesizare, ca și din probele administrate în cauză instanța a reținut în fapt că, în ziua de 06.08.2007, în jurul orelor 1800-1900, partea vătămată, se deplasa cu o roabă pe strada - din comuna, județul N, cu care transporta o pompă către restaurantul din centrul comunei. În aceiași zonă, la intersecția cu strada - se afla și inculpatul -, care stătea de vorbă cu prietenul său, moment în care au observat că se apropie partea vătămată. Pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, generată de anumite injurii pe care partea vătămată le-ar fi adresat anterior inculpatului, acesta din urmă s-a repezit asupra sa pentru aol ovi. Inițial partea vătămată l-a implorat pe inculpat să nu o lovească, dar constatând starea de furie și hotărârea acestuia a abandonat roaba și a luat-o la fugă. Inculpatul a urmărit-o și din alergare i-a aplicat o lovitură puternică de picior în zona a abdomenului. afectată de intensitatea loviturii, partea vătămată a început să plângă și să manifeste evidente semne de suferință, motiv pentru care inculpatul a încetat agresiunea. Partea vătămată și-a luat roaba și cu mari eforturi s-a îndepărtat de locul agresiunii, însă după câțiva metri a căzut într-un șanț pe marginea străzii unde a fost găsită de martora, care a și solicitat intervenția ambulanței. Fără să-și dea seama de starea părții vătămate, inculpatul și prietenul său, martorul s-au îndepărtat de locul agresiunii. Victima a fost transportată la Spitalul Municipal de Urgență R unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, finalizată printre altele cu extirparea splinei. Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr.86/08.08.2007 întocmit ulterior, s-a constatat că agresiunea exercitată a produs părții vătămate un traumatism toraco-abdominal cu fractura coastei a X-a, ruptură de splină și hemiperitoneu secundar, fiind practicată o splenectomie de necesitate. În concluziile finale se precizează că leziunile au fost produse exclusiv prin lovire activă cu corp contondent la limita toracelui cu abdomenul și că prin intensitatea loviturii, locul aplicării acesteia și consecințele produse s-a pus în primejdie însăși viața victimei.
Atât în timpul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptei puse în sarcina sa, însă a arătat că are dubii cu privire la consecințele produse, având suspiciuni că partea vătămată ar mai fi fost agresată și de alte persoane. Apărarea inculpatului nu a fost susținută de nici un fel de probe în afara celor din lucrări, care confirmă că agresarea victimei a venit în exclusivitate din partea inculpatului.
S-a reținut că fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, pentru care instanța a aplicat acestuia o pedeapsă privativă de libertate.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate (6,7 din dosarul de urmărire penală), procesul-verbal de sesizare din oficiu (5), expertiza medico legală nr.86/08.08.2007 a Cabinetului Medico-Legal R (8), adresa Serviciului de ambulanță N (10), adresa nr.15.335/2007 a Spitalului Municipal de Urgență R (9), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (11-13), procesul verbal de reconstituire și planșele foto întocmite cu acest prilej (14-19), declarațiile martorilor, (26), (27), - (28) și - (29), toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (34-35, 38-38) și 41-42), ca și cu probele administrate nemijlocit în ședință publică prin reaudierea inculpatului (21 din dosarul instanței), a părții vătămate (22), a martorilor, (35), - (36), - (37), (82) și (83) și înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpat (46-51). Prin declarația dată în cursul judecății la prima zi de înfățișare (22) partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând atât despăgubiri civile materiale cât și daune morale, în proporții aproximativ egale.
Au fost avute în vedere și declarațiile de constituire părți civile ale Serviciului de Ambulanță N cu suma de 219,60 lei și ale Spitalului Municipal de Urgență R, cu suma de 1.972 lei, reprezentând cheltuieli de transport și spitalizare cu partea vătămată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, privind gradul de pericol social sporit al faptei comise, condițiile concrete în care a fost săvârșită ca și persoana inculpatului și circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr. 48/AP/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.559/28.10.2008 a Judecătoriei Roman.
S-a desființat în parte sentința apelată, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal și nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a,b și c Cod penal și rejudecând cauza:
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului conform art. 182 alin. 2 cu aplicarea art. 74 lit. a,b și c, art. 76 lit. d Cod penal, de la 2 (doi) ani închisoare la 1 (un) an închisoare și termenul de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal de la patru ani, la trei ani.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că apelantul contestă faptul că, în mod greșit instanța de fond nu ar fi reținut starea de provocare decurgând din atitudinea părții vătămate, care l-ar fi înjurat și agresat la rândul său pe inculpat.
Această susținere nu este fundamentată.
Din declarația martorilor, și, precum și din declarația inculpatului, audiat la instanța de fond, rezultă că incidentul, în urma căruia inculpatul fusese înjurat și amenințat de partea vătămată, a avut loc cu circa 2 săptămâni anterior săvârșirii infracțiunii. Starea de provocare presupune o tulburare a capacității de autocontrol al emoțiilor, provocată de o agresiune anterioară, aproape concomitentă săvârșirii faptei. Durata de 2 săptămâni, scursă în speță între pretinsa provocare și săvârșirea faptei, nu mai este aptă să justifice o atenuare a răspunderii, ci, dimpotrivă, în dinamica faptelor, relevă mai curând o răzbunare a inculpatului, un act premeditat de agresiune ce excede instinctului de conservare și intră în sfera manifestărilor egotice.
Având în vedere toate aceste considerente, în mod corect prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că ar fi fost provocat de partea vătămată.
Cu referire la celelalte susțineri ale inculpatului, trebuie arătat că este lipsit de relevanță faptul că infracțiunea s-a consumat ca urmare a aplicării unei singure lovituri de mică intensitate. Esențial este rezultatul produs, urmarea gravă calificată praeterintențional sub aspect subiectiv. Intensitatea loviturii a fost dublată de faptul că inculpatul a lovit în timp ce se afla în alergare, astfel că energia cinetică a loviturilor a fost considerabil mai mare, luând în calcul greutatea inculpatului și viteza cu care se deplasa pentru a-l ajunge din urmă pe.
Raportul de cauzalitate și originea vătămării suferite sunt evidențiate și probate prin raportul de expertiză medico-legală.
Infracțiunea săvârșită, gravitatea ei, nu poate fi evaluată prin aprecierea disociată, doar a acțiunii inculpatului, de a fi aplicat o singură lovitură de picior, ci trebuie privită în ansamblu, alături de rezultatul grav produs, respectiv pierderea unui organ și faptul că viața victimei a fost pusă în primejdie.
Susținerea inculpatului că nu a vrut decât să îl lovească în zona posterioară este în contradicție cu existența leziunilor și dinamica loviturilor. Astfel, pentru a provoca fractura unei coaste și leziunea ireversibilă a splinei, lovitura nu poate fi aplicată decât în plan oblic-orizontal, cu piciorul stâng și nu o lovitură în plan perfect vertical, așa cum susține inculpatul.
Apreciind asupra situației de fapt reținută, instanța de fond a procedat la o încadrare juridică legală și în mod just a avut în vedere criteriile de individualizare referitoare la stabilirea felului pedepsei și a modalității de executare.
Referitor la cuantificarea pedepsei însă, se impun a fi aduse o serie de critici întemeiate.
Astfel, în cauză s-a dovedit că inculpatul nu a mai avut niciodată tangențe cu fapte antisociale, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie educată, organizată, are studii care atestă o educație și o instrucție peste medie, era cunoscut ca un individ liniștit (fila 46, 47), în cursul cercetării penale și a celei judecătorești inculpatul s-a prezentat la termenele la care a fost citat, a fost sincer în declarație, a luat legătura cu partea vătămată și a căutat să acopere prejudiciul și să ofere soluții de împăcare.
Toate aceste împrejurări se circumscriu dispozițiilor art. 74 lit. a, b și c Cod penal și permit instanței să reducă pedeapsa aplicată inculpatului, conform dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal.
Din acest punct de vedere, apelul urmează a fost admis, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74 lit. a, b și c și art. 76 lit. d Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, precum și a reducerii termenului de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, situația de fapt este temeinic motivată în fapt și în drept și nu admite critici.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, împrejurarea provocării nu poate fi reținută și în consecință, nu poate afecta nici aspectul civil al cauzei.
Conform art. 998 Cod civil, așa cum în mod corect se arată în sentință, inculpatul este obligat la a repara integral prejudiciul produs prin fapta sa.
Este irelevant dacă inculpatul are în prezent posibilități de plată ori nu este solvabil. Răspunderea civilă delictuală presupune strict existența faptei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției.
Cuantumul despăgubirilor materiale este pe deplin dovedit cu actele medicale depuse la dosar, iar despăgubirile morale au fost corect apreciate și sunt proporționale cu suferința provocată părții vătămate, suferință ce-l va stigmatiza până la sfârșitul vieții, știut fiind că în urma agresiunii a pierdut un organ.
Cheltuielile de spitalizare și transportul victimei cu ambulanța, de asemenea, trebuie suportate de inculpat, deoarece nu intră în categoria cheltuielilor asigurate și care se suportă din bugetul de stat, așa cum în mod greșit susține inculpatul, prin apărător. obiectul asigurării cheltuielile de spitalizare pentru afecțiuni de natură patologică și sunt excluse afecțiunile cauzate prin agresiuni, ce îmbracă forma unor infracțiuni.
În cauză a formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând prin apărătorul ales reducerea pedepsei față de circumstanțele comiterii faptei și cele personale, precum și micșorarea daunelor acordate, față de posibilitățile materiale reduse ale inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus art. 38510, alin. 2 Cod procedură penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859, alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. de asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză - coroborate cu declarațiile părților vătămate și concluziile certificatelor medico-legale, că în data de 06.08.2007, inculpatul a lovit cu piciorul partea vătămată în zona abdominală, cauzându-i leziuni constând în traumatism toraco-abdominal, fractură a coastei a X-a și ruptură de splină, ce au pus în pericol viața acesteia, necesitând 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
De altfel, inculpatul recunoaște vinovăția sa, nu mai insistă în starea de provocare în care s-ar fi aflat, însă consideră pedeapsa prea aspră.
Curtea de Apel constată că, individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în mod just de către instanța de apel, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă. Pedeapsa stabilită este sub minimul special prevăzut de lege, o reducere suplimentară nefiind în concordanță cu rezultatul grav produs, chiar sub forma praeterintenției.
Hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părții vătămate i-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor morale, în cuantum de 2.500 lei, fiind în totalitate justificate de durerea și disconfortul major suferite de.
De asemenea, i-au fost acordate daune materiale în sumă de 5.000 lei.
În aprecierea cuantumului acestora au fost avute în vedere împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, consecințele acesteia, precum și cheltuielile pe care le presupune toate tratamentele medicale suportate și cheltuielile suplimentare până la vindecare.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurent, precum și faptul că, în cauză nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192, alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art.38515, pct. l, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, împotriva deciziei penale nr.48/AP/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
In baza art.192, alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. -
Red.- /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
2.06.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Ștefan Nimineț, Adrian Bogdan
