Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 388/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 388
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 315 din 06 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales, reprezentând pe recurentul-inculpat lipsă; intimatul-parte vătămată, asistat de avocat ales; lipsind intimații - părți civile Spitalul Clinic de Urgență C și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central " Doctor " B - Clinica de.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, susține oral motivele scrise de recurs și solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize medico-legale, dar și, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod Penal, deoarece acesta a acționat sub o puternică tulburare determinată de acțiunea ilicită a părții vătămate, cât și a disp. art. 74 Cod Penal- lipsa antecedentelor penale, conduita bună în familie și societate, starea de sănătate a membrilor de familie, urmând să se facă o nouă reindividualizare a pedepsei, prin reducerea ei și suspendarea executării, în condițiile art. 81 sau art. 861Cod Penal, dar și reducerea proporțională a despăgubirilor, în raport cu culpa părții vătămate.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-parte vătămată, solicită respingerea recursului, ca nefondat, deoarece noua expertiză medico-legală înlătură îndoiala cu privire la mecanismul de producere a leziunilor, iar în favoarea inculpatului nu se pot reține circumstanțele prev. de art. 73 lit. b Cod Penal- deoarece agresiunea inculpatului a fost făcută la o perioadă de timp relativ mare, în raport cu pretinsa provocare a victimei, iar această atitudine nu a fost de natură să pe inculpat - și nici pe cele prev. de art. 74 Cod Penal, pentru inculpat neimpunându-se nici aplicarea dispozițiilor art. 81 ori Cod Penal a art. 861Se Cod Penal solicită cheltuieli judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului inculpatului în raport de critica adusă individualizării pedepsei, urmând ca aceasta să fie redusă la minimul special prevăzut de lege și să i se aplice inculpatului doar interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, cu mențiunea că celelalte critici formulate sunt nefondate, deoarece, în cauză s-au administrat toate probatoriile, inclusiv cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, noul act medico-legal având concluzii clare și pertinente, precum și că reținerea art. 73 lit. b Cod Penal ar fi neîntemeiată, în condițiile în care, inculpatul a așteptat pe partea vătămată în stradă, la terminarea serviciului și apoi a atacat-o, lovind-o în zona capului, ceea ce dovedește inexistența unei tulburări în momentul în care inculpatul a acționat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 54 din 21 martie 2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Judecătoria Calafata dispus, în baza art. 334 C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 182 alin. 1 Cod Penal, în art. 182 alin. 2 Cod Penal, iar în baza art. 182 alin. 2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la 16 iulie 1967 în C, cu același domiciliu, strada -,-, studii - 8 clase, căsătorit, un copil minor în întreținere, agricultor, fără antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a dispus aplicarea art. 64 lit. a și b în Cod Penal condițiile și pe perioada prevăzută de art. 71 și Cod Penal a fost obligat inculpatul la 6.000 lei despăgubiri civile către.
S-a respins cererea privind restul despăgubirilor, până la 15.000 lei și s-a constatat acoperit parțial prejudiciul, pentru suma de 3.000 lei și a fost obligat inculpatul la 576,04 lei către Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C, actualizată la rata inflației, de la data de 24.10.2005 și la suma de 1696,82240 lei, actualizată la rata inflației, de la data de 07.11.2005, către Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "Dr. " până la achitarea integrală a debitelor.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului și la 500 lei către partea vătămată, reprezentând onorariu asistență juridică.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că, în seara de 16.10.2005, inculpatul, după ce a consumat Ť. și vin împreună cu fratele său -, fiind astfel în stare de ebrietate, s-a deplasat la barul "" din satul - - C, pentru a mai consuma bere. Inițial, partea vătămată (barman în local) l-a servit pe inculpat cu o bere, după care a refuzat să-l mai servească și l-a dar afară din bar, deoarece se afla în stare de ebrietate.
Inculpatul s-a dus astfel la barul de vis-a-vis, unde a mai consumat o bere, ulterior întorcându-se în primul local. La orele 22,30, partea vătămată a închis barul și a plecat spre casă cu martorul. Profitând de întuneric, inculpatul a așteptat după un și i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică în zona feței, cu o scândură ruptă din gard, din această lovitură fiind atins și martorul.
Partea vătămată și martorul nu au putut distinge cine a lovit, inculpatul fugind de la locul faptei, fiind urmărit de către martor.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul nr. 1 C, unde a fost internată în perioada 16 octombrie - 24 octombrie 2005, cu diagnosticul " dr. contuzie forte oculo palpebrală. posttraumatică de cristalin. vitreană", necesitând 55 zile îngrijiri medicale. Ulterior, partea vătămată a fost internată în Spitalul Militar București, în perioada 27 octombrie - 07 noiembrie 2005, prezentând diagnosticul "deslipire cu ruptură retiniană, operat", deci predispus la pierderea ochiului drept.
În raportul medico-legal întocmit de C sub nr. 553/A1/01.03.2007, s-a concluzionat că partea vătămată prezintă infirmitate fizică permanentă ca urmare a agresiunii din 16.10.2005, existând legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și vătămarea sa.
Situația de fapt expusă mai sus și rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de sesizare, declarația părții vătămate, actele medico-legale, depozițiile martorilor, coroborate cu interogatoriile luate inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța de fond constatând astfel că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 182 alin. 2 Cod Penal, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 3 ani, cu executare în regim privativ de libertate, la individualizarea căreia s-au avut în vedere, în totalitate, criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal, precum și dispozițiile art. 52
Cod PenalReferitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit.b combinat C.P.P. cu art. 998, 999 civ. și a admis, în parte, despăgubirile civile, în limita sumei de 90.000.000 lei din care a fost achitată suma de 30.000.000 lei, urmând ca partea vătămată - în situația în care va avea nevoie de o proteză oculară, să formuleze acțiune civilă pentru majorarea cuantumului prejudiciului, după pronunțarea hotărârii penale.
De asemenea, instanța de fond dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în Spitalul nr. 1 C și Spitalul de Urgență Militar Central "Dr. " B, sumele acordate urmând a fi actualizate la rata inflației, din data de 24.10.2005, respectiv din data de 07.11.2005, până la achitarea integrală a debitelor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate atât în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a laturii civile.
Prin decizia penală nr. 315 din 06 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolja respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, constatându-se în esență că probele administrate în cauză au dovedit, fără putință de tăgadă, săvârșirea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului, infracțiunea fiind de altfel recunoscută de inculpat cu ocazia audierii sale ( fila 11 - dosar fond), iar expertiza medico-legală efectuată, înlăturând orice îndoieli cu privire la cauza ce a cauzat infirmitatea permanentă a părții vătămate, existând legătură de cauzalitate între aceasta și agresiunea exercitată de inculpat.
De asemenea, instanța de apel a constatat că instanța de fond a apreciat corect că nu pot fi aplicate în speță dispozițiile prev. de art. 73 lit. b referitoare Cod Penal la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării, avându-se în vedere atât faptul că agresiunea a avut loc după o perioadă apreciabilă de timp de la momentul în care a intervenit incidentul inițial dintre părți, în interiorul barului, precum și faptul că atitudinea manifestată de partea vătămată nu a fost de natură a-i produce inculpatului o tulburare puternică, în înțelesul dispoziției legale menționate anterior.
În ceea ce privește soluția pronunțată pe latură civilă, instanța de apel a constatat că și aceasta este temeinică și legală, cuantumul despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat de către instanța de fond, corespunzând prejudiciului material suferit atât de partea vătămată - constituită parte civilă, cât și de unitățile medicale în care aceasta a fost internată în urma agresiunii exercitată asupra sa.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în mod greșit, instanțele de fond și de apel nu au reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod Penal, din probatoriile administrate rezultând clar că, în seara de 16 octombrie 2005, partea vătămată a avut o atitudinea agresivă, de natură a-i provoca o puternică tulburare, întrucât l-a înjurat și, prin folosirea violenței, l-a dat afară din barul în care se afla; instanțele de fond și de apel nu au analizat în totalitate probatoriul administrat, neținând seama la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de lipsa antecedentelor penale, de conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, de poziția procesuală sinceră adoptată și de regretul sincer manifestat ulterior comiterii infracțiunii, de situația familială grea în care se află familia sa; mai mult, instanța de prim control judiciar nu a analizat în totalitate și cu obiectivitate toate actele medicale existe în dosarul de apel - filele 27, 35, 43 - care denotă afecțiuni oftalmologice grave ale părții vătămate cu mult înainte de incident, în sensul că această parte a efectuat cu mulți ani în urmă unele controale medicale ce au confirmat că suferă de o desprindere de retină și necesită o intervenție chirurgicală.
Astfel, recurentul - inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză de instanțele de fond și de apel, iar în rejudecare de către instanța de control judiciar, reținerea și aplicarea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod Penal, a dispozițiilor art. 74, 76 și Cod Penal în consecință, reindividualizarea pedepsei, în sensul micșorării cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, precum și cu aplicarea dispozițiilor art. 81 referitoare Cod Penal la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește cererea privind restituirea cauzei la instanță, pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale deoarece există dovezi din care ar rezulta că victima urma un tratament medical cu privire la ochiul a cărei funcționalitate a fost pierdută, aceasta este nefondată, deoarece, așa cum recunoaște și partea vătămată - lucru atestat și de actele medicale și medico legale - ochiul lezat în urma acțiunii inculpatului este ochiul drept și nu ochiul stâng, cu privire la care partea a susținut că ar fi avut în urmă cu mai mult timp o anumită afecțiune.
Pe de altă parte, Curtea constată că cererea de restituire a cauzei la instanța de apel, în raport de motivul invocat, nu se regăsește printre cazurile de casare expres prevăzute prin dispozițiile art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c
C.P.P.În ceea ce privește critica nereținerii prevederilor art. 73 lit. b Cod Penal, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, constituie o circumstanță atenuantă legală.
Se reține însă că inculpatul nu a acționat - așa cum pretinde - în urma unei tulburări sau emoții produsă de partea vătămată, deoarece refuzul părții vătămate de a-l servi pe inculpat cu băuturi alcoolice, în condițiile în care acesta era în stare de ebrietate, era justificat, iar din probe nu rezultă cu certitudine că partea vătămată ar fi adresat insulte și prin violență l-ar fi determinat pe inculpat să părăsească barul, declarațiile contradictorii ale martorului și ale martorului - ultimul frate cu inculpatul - nefiind obiective, în raport de declarațiile celorlalți martori, ale părții vătămate și ale inculpatului.
Chiar și în situația în care partea vătămată ar fi acționat în modalitatea susținută de inculpat, activitățile desfășurate de acesta ulterior pretinsei provocări și timpul, de circa 90 de minute, scurs de la aceasta și până la momentul agresării părții vătămate, dovedesc mai mult o premeditare din partea inculpatului, decât faptul că acesta s-ar fi aflat într-o stare de tulburare.
Nu este întemeiată nici critica privind greșita individualizare a pedepsei, în condițiile în care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege, împrejurările invocate de acesta, respectiv lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun avut anterior ori situația personală a unor membrii ai familiei, constituind doar unele dintre criteriile avute în vedere la stabilirea și proporționalizarea pedepsei de art. 72 Cod Penal, alături de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de gravitatea faptei comise, ținându-se seama de urmările grave produse asupra sănătății victimei.
În acest context, se apreciază că, pentru inculpat, scopul pedepsei prevăzută de art. 52 nu Cod Penal se poate realiza dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și Cod Penal nici în condițiile prev. de art. 861privind Cod Penal suspendarea executării sub supraveghere.
În consecință, neputându-se reține vreo culpă din partea părții vătămate, pe latură civilă nu pot fi reduse, în mod proporțional, despăgubirile acordate acesteia, despăgubiri la care a fost obligat inculpatul.
În ceea ce privește cererea reprezentantului Ministerului Public de a se înlătura dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cod Penal, ca pedeapsă accesorie, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, deoarece atât timp cât inculpatul, atentând într-un mod violent asupra vieții și integrității corporale a unei persoane, el a devenit nedemn nu numai să nu aibe dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, dar și să nu-și exercite dreptul de a alege persoane în astfel de funcții, în raport de considerarea și aprecierea pe care o are asupra acestor valori fundamentale recunoscute ca atare prin Constituție, respectiv viața și integritatea persoanei.
Cu motivarea reținută, neexistând motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 și C.P.P. neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept care să impună casarea hotărârilor, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 315 din 06 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
Obligă recurentul - inculpat la 180 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1168 lei cheltuieli de judecată către intimatul - parte civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ 11 iunie 2008
-23 mai 2008 -
- C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat, suma de 520 lei, cheltuieli judiciare statului;
- SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ NR. 1 C, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 576,04 lei, actualizată la rata inflației de la data de 24.10.2005, până la achitarea integrală a debitului;
- SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR CENTRAL "Doctor " B, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 1696, 82240 lei, actualizată la rata inflației, de la data de 07.11.2005, până la achitarea integrală a debitului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
