Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 44/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.44/
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.386 din data de 1 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 ianuarie 2008 și 23 ianuarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin rechizitoriul nr.461/P/16.07.2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal prin aceea că la data de 7 mai 2000, lovit-o pe partea vătămată, producându-i leziuni care au condus la pierderea definitivă a vederii la ochiul stâng.
Prin sentința penală nr.131/08.04.2002, Judecătoria Mangalial - condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 789/23.09.2002, TRIBUNALUL CONSTANȚAa admis apelul declarat de inculpatul și a trimis cauze spre rejudecare primei instanțe pentru rezolvarea fondului cu respectarea dreptului la apărare și legala citare a părților, inculpatul, nemailocuind la data judecății la adresa la care fusese citat.
Cu ocazia rejudecării, prin încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2003, în dosarul nr.397/R/2002, Judecătoria Mangaliaa admis cererea procurorului privind extinderea procesului penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, a luat act de punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta, de către procuror, a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.182 în cea prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal, pentru care a luat act de împăcarea părților.
Prin sentința penală nr. 306/25.09.2003, Judecătoria Mangalial -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, iar în baza art.11 pct.2 lit."b" - art.10 lit."h" Cod procedură penală, a încetat procesul penal față de inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 298/10.05.2004, TRIBUNALUL CONSTANȚAa admis apelul declarat de inculpatul și a dispus rejudecarea cauzei de prima instanță, deoarece nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpatului, prin nepunerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de intimatul inculpat.
Prin sentința penală nr. 542/22.12.2004, Judecătoria Mangalia l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal și l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit."a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 522/2005 pronunțată la data de 11 octombrie 2005, Tribunalului Constanțaa respins în baza art.379 pct.1 lit."a" Cod procedură penală, ca tardiv apelul declarat de inculpatul.
Prin decizia penală nr.124/P/3.03.2006, pronunțată în dosarul nr.112/P/2005 Curtea de APEL CONSTANȚA, a admis recursul inculpatului, a casat hotărârile recurate și a dispus rejudecarea de către Judecătoria Mangalia, deoarece, dovada de comunicare a hotărârii penale a fost returnată cu mențiunea că inculpatul nu mai locuia la adresa indicată și s-a creat o situație mai grea aceluiași inculpat în propria cale de atac.
Rejudecând, prin sentința penală nr.193/P pronunțată la data de 18.05.2007, în dosarul penal nr- (nr.vechi /2006) Judecătoria Mangaliaa hotarat:
În baza art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, art. 74 lit."a" și 76 lit."d" Cod penal condamnă pe inculpatul:
, fiul lui și, născut la data de 20.02.1957, în localitatea, județul V, cetățenie română, căsătorit, administrator la SC SRL, domiciliat în C,-, - 2,. B,.33, (str. -, nr. 40, -. B,. 33) jud. C, CNP -, fără antecedente penale, la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit."a și b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit."a și b" Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit."c" Cod procedură penală achită pe inculpatul:
, fiul lui și, născut la data de 15.03.1978 în municipiul V, jud. V,cetățenie română, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în,-, -. B,. 22, jud. C (comuna, jud. V), CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil admite în parte acțiunea civilă.
Obligă inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă, reprezentând daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1.668 lei către partea civilă Spitalul Municipal C, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 07.05.2000, partea vătămată și martorul - se aflau la magazinul aparținând din comuna, aflat în curtea administratorului, respectiv inculpatul. Fiind în curte împreună cu inculpatul și alte persoane la o masă, inculpatul, i-a reproșat părții vătămate nerestituirea unei datorii mai vechi. Aflată în stare de ebrietate partea vătămată a ripostat și cei doi - partea vătămată și inculpatul au început să se certe, inculpatul solicitându-i să iasă din curte. Față de refuzul părții vătămate inculpatul a îndepărtat-o cu forța și, când a ajuns în stradă, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul. În acest timp, a ieșit și inculpatul care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în spate părții vătămate, iar inculpatul a luat o piatră de jos cu care a lovit-o pe partea vătămată în zona ochiului stâng; în urma loviturii cu piatra, partea vătămată a suferit un traumatism forte la nivelul ochiului stâng cu plagă corneo-sclerală, herniere de membrane și pierderea cristalinului soldat cu eviscerația globului ocular stâng și pierderea definitivă a vederii la acest nivel, leziuni care au necesitat pentru vindecare 3 luni de îngrijiri medicale și care constituie atât pierderea unui organ cât și o infirmitate permanentă.
Situația de fapt, s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 778/LR/27.12.2000 declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, -.
Întrucât, inculpatul nu a aplicat părții vătămate lovitura de natură să producă consecințele prevăzute de art.182 alin.1 Cod penal, acesta nu poate răspunde penal.
Prin decizia penală nr.386 pronunțată la data de 1 octombrie 2007, TRIBUNALUL CONSTANȚAa decis:
În baza art. 379 pct. 2 lit."a" Cod procedură penala, admite apelul declarat de inculpatul, desființează în parte sentința penala apelata și rejudecând dispune:
În baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală,
Achită inculpatul pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.
În baza art.346 alin.3 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea vătămată și partea civilă Spitalul Municipal
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit."a" și 76 lit."d" Cod penal, art.71 și art.64 lit."a și b" Cod penal, art.81 Cod penal, art.82 Cod penal, art.71 alin.5 Cod penal, art.359 Cod procedură penală, art.83 Cod penal, art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil, art.191 alin.1 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 189 Cod procedură penală dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanta a sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocat oficiu.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata în fond și apel rămân in sarcina statului.
Instanța de apel a apreciat că, inculpatul nu este autorul agresiunii așa încât, nu poate fi tras la răspundere penală.
Împotriva hotărârii în termenul legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa declarat recurs motivând că, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului, pentru care, a solicitat condamnarea.
Criticile sunt întemeiate.
La data de 8 octombrie 2001, în ședință publică, la udecătoria Mangalia, în prezența apărătorilor părților, partea vătămată, a arătat că în ziua de 7 mai 2000, avut un incident cu patronul societății, la cârciuma acestuia, inculpatul, i-a reproșat atitudinea față de patron, l-a lovit în zona capului și, după ce a căzut la sol, i-a mai aplicat o lovitură în zona ochiului cu o piatră sau băț, ulterior a mai primit lovituri dar nu a știut de la cine, iar la incident au asistat și martorii -, în timp ce inculpatul se afla în spatele său, iar martorul, în fața sa.
Cu ocazia audierii de către prima instanță, în primul ciclu procesual, martorul a declarat că a văzut scandalul între inculpatul și partea vătămată, în cadrul căruia inculpatul i-a aplicat vreo doi pumni părții vătămate, după care, s-a aplecat, a luat o piatră și a lovit-o, fără a putea preciza în ce zonă.
Martorul - a arătat că a însoțit-o pe partea vătămată l-a bar unde inculpatul i-a aplicat un pumn părții vătămate reproșându-i o datorie mai veche, în timpul conflictului a intervenit și inculpatul care a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona cefei, însă, în continuare inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona feței cu un obiect pe care-l avea în mână și în urma loviturilor aplicate de către inculpatul, a văzut cum îi curgea sânge părții vătămate dintr-un.
Inculpatul a declarat instanței la 2 decembrie 2002, că a intervenit în incidentul dintre partea vătămată și inculpatul pentru a-i despărți dar, nu a lovit-o pe partea vătămată în.
În același sens, la aceeași dată, 2 decembrie 2002, în fața instanței de fond, inculpatul a arătat că, inculpatul a intervenit în conflictul cu partea vătămată, care refuza să părăsească curtea sa și că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona spatelui, "dar nici într-un caz, în zona ochiului" și, fiind în stare de ebrietate partea vătămată s-a lovit de piatră.
Din certificatul medico-legal nr.778/LR/27.12.2000, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au putut fi produse la data de 7 mai 2000, prin lovire cu corp dur și au necesitat circa trei luni îngrijiri medicale, cu pierderea definitivă a vederii prin eviscerația globului ocular stâng.
Prin urmare, în condițiile în care, partea vătămată a declarat în fața instanțelor că nu știe exact cine i-a aplicat lovitura care a condus la pierderea ochiului stâng (afirmând doar că inculpatul se afla în spatele său, iar inculpatul în fața sa), iar conflictul era între partea vătămată și inculpatul, rezultă dincolo de orice îndoială că prima instanță - Judecătoria Mangalia, a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, procedând în mod legal și temeinic la tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Revenirile părții vătămate precum și ale martorului -, cu privire la inculpatul, pe de o parte nu sunt susținute de probe, iar pe de altă parte nici justificate de argumente logice; nici partea vătămată și nici martorul nu fac dovada că inculpatul le-ar fi solicitat să-l acuze, pe inculpatul dezvinovățindu-l pe el și nici nu a arătat mobilul pentru care inculpatul ar fi lovit-o pe partea vătămată. Mai mult, partea vătămată a declarat în repetate rânduri că, inculpatul se afla în spatele său, în timp ce inculpatul l-a lovit din față. Totodată, martorul - a declarat în favoarea inculpatului și a afirmat că inculpatul a lovit-o cu piatra în pe partea vătămată mai înainte ca inculpatul să se prezinte la instanță (și anume în timp ce martorul a fost ascultat de instanță la 5 noiembrie 2001, inculpatul s-a prezentat la 2 decembrie 2002 la instanță, susținându-și nevinovăția).
Apoi, așa cum am arătat mai sus, chiar inculpatul a susținut că, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată numai în zona spatelui.
Declarațiile martorului nu pot fi luate în considerare deoarece martorul a declarat constant că, "personal, nu a văzut cine a lovit-o cu piatra pe partea vătămată".
În cursul urmăririi penale, intimatul inculpat și-a asumat responsabilitatea faptei, dar în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra acestei poziții.
Însă, acele declarații nu se coroborează cu declarațiile martorilor și - date chiar în primul ciclu procesual al judecății și nici nu au respectat dispozițiile legale - art.70 și următoarele Cod procedură penală ( nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul la tăcere, nu a fost asistat de avocat, deși era evident că nu-și putea face singur apărarea, nu a fost ascultat de procuror și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală). Ori, aceste neregularități conduc la înlăturarea declarațiilor date de inculpatul organelor de cercetare penală, aplicând art.64 Cod procedură penală.
Asupra veridicității declarațiilor martorilor, și sunt rezerve deoarece, sunt contrazise chiar de declarațiile inculpatului date instanței la data de 2 decembrie 2002 și nu figurează printre martorii oculari indicați de către niciuna din părți.
În consecință, pentru considerentele expuse, apelul formulat de inculpatul a fost greșit admis, recursul formulat în cauză, fiind fondat.
Astfel, în baza art.38515pct.2 lit."a" cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală, recursul Parchetului va fi admis, se va casa hotărârea instanței de apel și se va menține sentința primei instanțe.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariile în sumă de câte 100 lei pentru avocat I și avocat care au asigurat asistența juridică în cauză, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit."a" Cod procedură penală, art.3859cpt.18 Cod procedură penală:
Admite recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.386 din data de 1 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA - Secția penală, în dosarul penal nr-.
Casează decizia penală recurată și menține hotărârea primei instanțe, sentința penală nr.193/P din 18.05.2007 a Judecătoriei Mangalia.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Dispune plata onorariilor cuvenite apărătorului din oficiu - av. și av. I, în sumă de câte 100 lei, din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
GREFIER,
Jud. fond.:
Jud.apel: G,
Red.dec.jud.-/ Tehnored.gref./4 ex./13.02.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu, Marius Cristian Epure
