Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 603/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 603/
Ședința publică din data de 06 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, cu domiciliul în comuna, județul A și cu reședința în comuna, sat -, județul A, împotriva deciziei penale nr.112 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.114/2008, emisă de Baroul A - cabinet individual, lipsă fiind intimatul parte vătămată și intimatul parte civilă Spitalul Municipal Câmpulung.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.112 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond solicită ca instanța să rețină provocării, având în vedere că în momentul săvârșirii faptei inculpatul a fost provocat de partea vătămată, aceasta fiind în stare de ebrietate, iar cu privire la daunele morale având în vedere prejudiciul cauzat apreciază că acestea sunt nejustificate și solicită reducerea lor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.112 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică. Apreciază că nu se poate reține în favoarea recurentului inculpat circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod Penal, nu există un suport probator din materialul administrat în cauză din care să rezulte că partea vătămată ar fi provocat pe inculpat, ar fi desfășurat vreo activitate care să îl determine pe inculpat să îi aplice mai multe lovituri.
Cu privire la soluționarea laturii civile apreciază că aceasta a fost corectă, cuantumul daunelor morale au fost corect stabilite, având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, precizând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, partea vătămată a căzut singur din căruță.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.22 din 5 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art. 334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei dedusă judecății din art.182 Cod penal și art.73 lit. Cod penal, în art. 182 Cod penal.
În baza art.182 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 18 martie 1958 în, județul A, domiciliat în aceeași localitate și fără forme legale în, str.-, județul A, -, la 4 ani închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere. În baza art. 86/2 Cod penal, s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 7 ani pentru inculpat, iar în baza art.86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurii de supraveghere potrivit lit.a/1 din același articol, în sensul că la sfârșitul fiecărei luni să se prezinte la Serviciul de Protecție al Victimelor și Reintegrare Socială Infractorilor din cadrul Tribunalului Argeș - Pitești, punându-i-se, totodată, în vedere disp. art.86/4 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă, și în baza art.14 și 346 Cod pr.penală și art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, suma de 8000 lei daune morale, iar Spitalului Municipal Câmpulung suma de 2411,60 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânzile legale, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 6 august 2007, între inculpat și partea vătămată s-a ivit un conflict generat de neplata de către partea vătămată a unei datorii mai vechi față de acesta.
În timp ce partea vătămată trecea pe drum cu un atelaj tras de un, când a ajuns în dreptul gospodăriei inculpatului, acesta i-a reproșat faptul că nu i-a restituit suma de 150 lei. Fiind în stare de ebrietate, partea vătămată a aruncat cu o scândură în direcția inculpatului, după care, inculpatul a mers în curte și a luat o cu care a lovit de mai multe ori pe partea vătămată, provocându-i leziunile menționate în certificatul medico-legal, pentru a căror vindecare au fost necesare 70-80 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
Parchetul a criticat sentința pentru omiterea instituirii în sarcina inculpatului a obligațiilor prev. de art.863alin.1 Cod penal, solicitând înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptei și să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.182 Cod penal cu aplic. art.73 lit."b" Cod penal, în infracțiunea prev. de art.182 alin.1 Cod penal.
Inculpatul, în apelul declarat, a criticat sentința pentru înlăturarea scuzei provocării, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei, a apreciat că se impunea aplicarea disp.art.81 Cod penal.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.112 din 20 mai 2008, admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice din art.182 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b în art.182 Cod penal. În baza art.334 Cod pr.penală, a schimbat încadrarea juridică din art.182 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal în art.182 alin.1 Cod penal. S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art.86/3 alin.1 Cod penal, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul inculpatului care a fost obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, iar în cauză nu poate fi reținută provocării, în sensul că, o simplă aruncare cu o scândură către inculpat nu poate constitui o provocare în sensul legii, care să fi justificat atitudinea acestuia. Starea de ebrietate a părții vătămate era evidentă, ceea ce justifica limbajul folosit, iar inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cu un corp dur, urmările fiind destul de grave, materializate în cele 70-80 de zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond, însă, nu a procedat corect, în sensul că înlăturarea unei circumstanțe atenuante, fie ea și provocării, nu constituie schimbare de încadrare juridică a faptei.
Trebuia făcută, în opinia tribunalului, într-adevăr, o schimbare a încadrării juridice a faptei, dar în ceea ce privește alin.1 al.art.182 Cod penal.
Față de aceste considerente, în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod pr.penală, s-a admis apelul parchetului și s-a desființat în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice a faptei din art.182 Cod penal, cu aplic. art.73 lit."b" Cod penal, în art.182 Cod penal.
În baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.182 Cod penal, cu aplic. art.73 lit."b" Cod penal în art. 182 alin.1 Cod penal, și în art.861Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art.863alin.1 Cod penal.
În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod pr.penală, s-a respins apelul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 Cod pr.penală.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că trebuia reținută provocării, deoarece partea vătămată, care se afla în stare de ebrietate, a vrut să-l lovească pe inculpat. S-au criticat, de asemenea, daunele morale considerate a fi acordate în mod nejustificat și s-a solicitat reducerea acestora.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Situația de fapt reținută de prima instanță și de instanța de apel este corectă, respectiv că la data de 6 august 2007, inculpatul a lovit cu o de mai multe ori pe partea vătămată, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale.
Incadrarea juridică dată faptei a fost în mod corect stabilită de instanța de apel ca fiind art.182 alin.1 Cod penal, deoarece s-au produs consecințele prevăzute de lege cu privire la vătămarea ce a necesitat peste 60 de zile îngrijiri medicale, dar celelalte consecințe, prevăzute de alin.2, respectiv pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestuia, infirmitatea permanentă fizică și psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei, nu pot fi reținute. Stabilirea aliniatului de la art.182 Cod penal, în care se încadrează fapta, este foarte importantă, deoarece sancțiunea, respectiv pedeapsa închisorii este diferită fiind de la 2 la 7 ani, în cazul alin.1 și de la 2 la 10 ani în cazul alin.2.
provocării a fost înlăturată în mod corect atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, deoarece, chiar dacă a existat o activitate inițială a părții vătămate ce putea fi interpretată ca fiind agresivă față de inculpat, nu s-a dovedit existența stării de puternică tulburare sau emoție determinată de partea vătămată, condiție esențială pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante legale.
S-a reținut în mod corect că inculpatul nu a reacționat imediat la actul presupus agresiv, ci s-a întors în curtea lui, a luat o și, apoi, a lovit cu ea de mai multe ori pe partea vătămată, până când aceasta s-a rupt. De altfel nici activitatea părții vătămate nu era de natură să producă o mare emoție sau tulburare, deoarece a reprezentat un gest fără posibilități concrete de a produce lovirea cuiva, pe fondul stării de ebrietate pe care inculpatul a perceput-o direct.
In consecință, în mod corect a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei, față de poziția acestuia de nerecunoaștere a săvârșirii faptei și de antecedentele penale care, deși nu constituie primul termen al recidivei, rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Daunele morale stabilite de prima instanță de 8000 lei, constituie o reparație echitabilă, rezonabilă și proporțională cu suferința fizică și psihică a părții vătămate și nu se impune a fi reduse.
Din certificatul medico-legal nr.1154 din 31 august 2007, rezultă că partea vătămată a avut mai multe leziuni, chiar dacă doar fractura radiusului drept, care a fost operată, a determinat numărul mare de zile de îngrijiri medicale. Curtea reține și existența traumatismului vertebral, fractura deschisă de apofiză spinoasă, fractura corpului vertebral 4, care nu pot fi operate, dar, în timp, vor determina suferințe de lungă durată, pentru că orice fractură de vertebre conduce la reducerea mobilității și la sporirea durerilor asociate afecțiunile degenerative.
Față de cele menționate anterior, curtea constată că, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, cauza a fost soluționată cu respectarea normelor legale și după o judicioasă administrate și valorificare a probelor, astfel încât nu există nici un motiv de casare a deciziei recurate.
In consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, acesta va obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 18 martie 1958 în, județul A, -, domiciliat în comuna, județul A, cu reședința în, sat -, județul A, împotriva deciziei penale nr.112 din data de 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/24 2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
