Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 667/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.Operator date nr. 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 667/
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Mirela Sorina Popescu
Judecător dr.- - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații și, ambii domiciliați în com., sat, județ, precum și de partea civilă, domiciliat în com., sat., județul V, împotriva deciziei penale nr.110/A din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar, recurentul inculpat, personal și asistat de avocat care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 3546/2009, depusă la dosar, recurentul parte civilă, personal, lipsă fiind intimatul parte civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului, care mai depune și motivele de recurs ale inculpatului.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Recurentul parte civilă arată că, a declarat recurs întrucât solicită ca inculpații să execute pedeapsa în penitenciar așa cum s-a dispus de prima instanță.
Solicită admiterea recursului său și stabilirea executării pedepsei în penitenciar.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și, pe fond, să se dispună achitarea inculpatului.
Susține că, inculpații nu pot fi condamnați pe baza unor probe incerte. Face referire și la declarația părții vătămate care a dat-o la notariat după pronunțarea instanței de fond, care este în contradicție cu declarația dată la instanța de apel, din acestea rezultând incertitudinea în care se află acesta. Martorii audiați nu au fost martori oculari, astfel încât nu au putut indica făptașii, aceștia arătând numai că au auzit-o pe partea vătămată plângându-se că a fost agresată de cei doi inculpați. Arată și că, partea vătămată în ziua incidentului se afla sub influența băuturilor alcoolice. Cea de-a doua susținere că, părinții inculpatului au mers la spital aceasta se datorează faptului că, aceștia auziseră din sat că partea vătămată se plângea că ar fi fost agresată de inculpați și, pentru a ști care este situația, dat fiind faptul că inculpații plecaseră la mare, au mers personal la spital să vadă ce se întâmplă. I-au dus haine părții vătămate și i-au lăsat și bani, nu pentru că credeau că inculpații sunt vinovați ci din motiva umanitare.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia, ca inadmisibil întrucât aceasta nu a declarat apel.
Avocat care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului ales al recurentului inculpat.
Solicită admiterea recursului inculpaților și achitarea acestora. Să se observe că partea vătămate este cunoscut cu antecedente conflictuale iar plecarea la mare a inculpaților, dovedește nevinovăția lor. Susține aceasta deoarece dacă se simțeau vinovați nu ar fi fost atât de dezinteresați cât să plece la mare.
Referitor la recursul părți civile solicită respingerea acestuia.
Recurentul parte civilă, cu privire la recursul inculpaților arată că, aceștia sunt cele două persoane care l-au bătut. Este adevărat că a dat o declarație dar a dat-o în comună la niște persoane, nu s-a deplasat el la un birou notarial.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor atât cele declarate de inculpați cât și cel declarat de partea civilă.
Arată că, instanța de apel în mod corect a stabilit modalitatea de executare și cuantumul pedepsei. S-au coroborat declarațiile martorilor cu cele ale părții vătămate avându-se în vedere probatoriul administrat astfel că, condamnarea inculpaților și modalitatea de executare este corect stabilită.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat. Întrebat fiind de instanță răspunde că, în celălalt dosar în care a fost cercetat a recunoscut fapta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată de asemenea că, este nevinovat și solicită achitarea.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 25 din 06 martie 2009,pronunțată de către Judecătoria Brezoi, în dosarul nr-, în baza art.182 alin.2 cod penal, inculpații și au fost condamnați la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art.57 rap. la art.71 și 64 lit.a și b cod penal, iar în baza art.14 cod pr.penală rap. la art.998 cod civil, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 3.218,30 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de urgență C și la 2.000 lei daune morale către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 03.07.2007, orele 23,15, partea vătămată se întorcea la locuința sa din satul și, la capătul unei peste pârâul, în fața barului "La ", a fost acostat de cei doi inculpați, fiind lovit la cap cu o sticlă de către inculpatul și cu picioarele în zona toracică de către inculpatul.
În urma agresiunii, partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgență C - Secția Chirurgie, în perioada 4-20 iulie, cu diagnosticul multiple fracturi costale, hemopneumotorax stâng, pneumotorax drept, insuficiență respiratorie acută, traumatism cranian.
Din expertiza medico-legală s-a reținut că partea vătămată a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile i-au pus în primejdie viața, fiind necesare intervenții chirurgicale.
Spitalul de Urgență C s-a constituit parte civilă cu suma de 3218,30 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat de către instanța de fond, că fapta săvârșită de inculpați, în condițiile descrise, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 cod penal, dispunând condamnarea la câte 2 ani închisoare.
În baza art. 14 rap. la art.998 cod civil, inculpații au fost obligați la plata sumei de 3218,3 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea.
S-a apreciat de către instanța de fond, că partea vătămată nu și-a dovedit daunele materiale reprezentând contravaloarea transportului la C și Râmnicu V și nici că a angajat o persoană pentru aoa juta în gospodărie.
Având în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale pentru refacerea sănătății, suferințele la care a fost supusă prin intervențiile chirurgicale și punerea în primejdie a vieții, instanța de fond a considerat că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral apreciat la suma de 2.000 lei, la plata căreia cei doi inculpați au fost obligați în solidar.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, arătând că în mod greșit s-a dispus condamnarea lor, în condițiile în care probele administrate nu dovedesc vinovăția acestora, declarațiile părții vătămate fiind contradictorii cu privire la desfășurarea conflictului, martorii audiați nu au fost martori oculari, iar părinții inculpaților au mers la spital la partea vătămată numai pentru că auziseră că partea vătămată îi acuza de agresiune. De asemenea, s-a arătat că în fața instanței de fond nu au fost audiați toți martorii ascultați în cursul urmăririi penale și că în mod nejustificat nu s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși condițiile prevăzute de lege pentru această modalitate de executare erau îndeplinite.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.110/A din 24 iunie 2009, admis apelurile declarate de apelanți-inculpați, a desființat în parte sentința, în sensul că, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 57 raportat la art. 71 și art. 64 lit. a teza I-a din Codul penal.
În baza art. 861și art. 862din Codul penal, a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
De asemenea, s-a dispus ca inculpații să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acest serviciu, să se supună și să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 863alin.1 lit. b,c și d Cod penal, atrăgându-le atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 864Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepselor închisorii, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că starea de fapt arătată în cuprinsul rechizitoriului și reținută prin sentința apelată este conformă cu realitatea, din declarația părții vătămate, coroborată cu mențiunile din certificatul medico legal și declarațiile martorilor audiați, chiar dacă nu oculari, dar care au luat la cunoștință imediat după agresiune de la partea vătămată de numele făptuitorilor, rezultând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a solicitat tragerea lor la răspundere penală.
efectuată de către părinții inculpaților la spitalul unde era internată partea vătămată nu poate fi apreciată altfel, decât ca o încercare de împăcare cu aceasta, în condițiile în care cunoșteau că inculpații sunt autorii faptelor, nefiind plauzibilă susținerea că ar fi efectuat respectiva deplasare doar pe baza zvonurilor din comună, fără a cunoaște de la fiii acestora cele întâmplate, nefiind, de asemenea, credibil faptul că în perioada următoare agresiunii nu au putut lua legătura cu fiii lor, întrucât nu le cunoșteau numărul de telefon și că aceștia ar fi aflat de învinuirea adusă abia la întoarcerea de la mare, aspect infirmat inițial chiar de către inculpatul, care a declarat că la trei zile după ce a ajuns la mare a purtat o discuție telefonică cu mama sa despre învinuirea adusă de către partea vătămată.
S-a susținut în continuare, că acest aspect, ca și contradicțiile repetate din declarațiile inculpaților cu privire la durata șederii la mare, locul de cazare, luarea la cunoștință despre învinuire, cunoașterea de către părinți a desfășurării evenimentelor, dar și încercarea frauduloasă de ascundere a adevărului prin determinarea părții vătămate, ca în schimbul unor foloase materiale să își schimbe declarația în favoarea inculpaților, prin darea unei noi declarații în fața unui notar public, conduc fără dubiu, prin coroborare cu celelalte probe, la aceeași concluzie că inculpații sunt autorii infracțiunii.
Trebuie ținut cont, a apreciat tribunalul, că partea vătămată a arătat în fața instanței de apel că inculpații sunt autorii infracțiunii și că declarația notarială a fost dată în urma unei înțelegeri cu aceștia, astfel încât cele menționate în cuprinsul acesteia nu pot fi luate în considerare, cu atât mai mult cu cât nu se coroborează cu alte probe, nedovedindu-se prezența altor persoane la locul conflictului, iar nerealitatea mențiunilor rezultând din chiar cuprinsul acesteia este de necontestat, nefiind posibil ca partea vătămată să nu le fi văzut chipurile agresorilor, dar în același timp să știe că s-a întâlnit cu cei doi inculpați și cu alte două persoane,dar să nu știe cine l-a agresat.
Având în vedere cele expuse, este evident că hotărârea de condamnare a celor doi inculpați este legală și temeinică, pedepsele fiind judicios individualizate, în raport cu criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, chiar în fața atitudinii procesuale nesincere a inculpaților și a încercării acestora de a ajunge la o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, ținând cont de vârsta acestora, de modul de săvârșire a infracțiunii, generat de teribilismul caracteristic vârstei și consumului de băuturi alcoolice, lipsa antecedentelor penale și chiar influența familială, tribunalul a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în prezența garanțiilor oferite de respectarea obligațiilor prev.de art.863Cod penal, motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare, sperând ca pe viitor inculpații să aprecieze clemența arătată și să țină cont de avertismentul primit, ca și de riscul revocării suspendării executării pedepselor sub supraveghere.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis apelurile declarate și s-a dispus conform dispozitivului menționat mai sus.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpații critică ambele hotărâri pronunțate în cauză, sub aspectul greșitei lor condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, arătând că nu au săvârșit-o și că în cauză nu există probe certe pentru vinovăția lor.
Recursul părții civile vizează latura penală a cauzei, respectiv modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, solicitând redozarea lor, în sensul majorării, dar și menținerea modalității de executare stabilită de prima instanță, respectiv privarea de libertate a inculpaților în condițiile art.57, 71 Cod penal.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectele invocate de inculpați și de partea civilă, precum și prin prisma cazurilor de casare menționate, curtea constată că recursurile formulate în cauză nu sunt fondate.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în data de 3 iulie 2007, orele 23,15, în timp ce partea vătămată se întorcea la locuința sa din satul, a fost agresat pe puntea situată peste pârâul în fața barului "La ", de către cei 2 inculpați, care l-au lovit în cap cu o sticlă și i-au aplicat repetate lovituri cu picioarele în zona toracică, provocându-i leziunile stabilite prin certificatul medico-legal (12 ) de 25-30 zile îngrijiri medicale.
Ulterior, ca urmare a reexaminării părții vătămate, prin raportul de constatare medico-legală nr.1061/E/927/2007 s-a stabilit că se menține numărul de zile de îngrijiri medicale acordate inițial, constatându-se, totodată, că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei, pentru salvarea acesteia fiind necesare intervenții chirurgicale de specialitate (17 dosar urmărire penală).
Inculpații au negat în mod constant săvârșirea infracțiunii, susținând că nu ei sunt autorii faptei reclamate. Au arătat, că, deși au fost la data incidentului în barul lui, au părăsit acel local mult mai devreme de când se pretinde săvârșirea agresiunii, respectiv în jurul orelor 10,00, iar în noaptea aceea s-au deplasat și pe litoral, astfel încât nu li se putea imputa fapta reținută prin rechizitoriu.
Din probele administrate, rezultă contradicții evidente între declarațiile inculpaților, cu privire la locația unde s-au stabilit la mare, aceștia neputând preciza stațiunea unde au fost, locul unde au fost cazați și persoana care i-a transportat pe litoral.
In plus, patronul barului, martorul a arătat că, deși a închis barul la orele 23,00, inculpații au rămas în continuare pe terasă pentru a consuma băutura comandată, astfel încât și sub acest aspect se confirmă nesinceritatea inculpaților în depozițiile date.
Important de reținut este și faptul că imediat după agresiune, în datele de 5 iulie 2007 și 9 iulie 2007, victima a fost vizitată la spital de către părinții inculpaților cu scopul unei eventuale împăcări cu inculpații, condiționată de predarea sumei de 100 lei și a unor obiecte de îmbrăcăminte.
Toate aceste aspecte relatate, la care se adaugă încercarea inculpaților de a-l determina pe partea vătămată să își schimbe declarația, în schimbul unor beneficii materiale, prin prezentarea la notar și conceperea unei declarații autentificate prin care acesta arăta că nu poate ști cu exactitate dacă inculpații sunt agresorii săi, vin în sprijinul incriminării inculpaților în cauză. Curtea apreciază că toate declarațiile inculpaților sunt nesincere, iar declarația dată de partea vătămată la notariat a fost concepută la îndemnul inculpaților, pro cauza, în vederea înlăturării răspunderii lor penale.
Totodată, curtea reține că în mod judicios tribunalul a constatat că trebuie înlăturate declarațiile părinților inculpaților, martorii G și ca nesincere și subiective, sub aspectul plecării inculpaților la mare la data săvârșirii faptelor.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, se apreciază că sancțiunile aplicate de instanța de fond corespund atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare aleasă dublului lor scop, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal.
In mod judicios, tribunalul a ales modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților în condițiile art.86/1 Cod penal și a ținut seama de criteriile enunțate ce țin de lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpaților, considerând că prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate se poate atinge scopul prevăzut de lege, având ca finalitate asigurarea reinserției pozitive a acestora în societate.
In acest context, pentru argumentele prezentate mai sus nu este fondat nici recursul declarat de partea civilă, numai pe latura penală a cauzei.
In raport de cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, așa încât nu sunt incidente cazurile de casare invocate prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.14 și 18 Cod pr.penală.
Curtea, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penală.
Față de considerentele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și partea civilă.
In baza art.192 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, iar recurentul-inculpat la 400 lei cu același titlu, din care 300 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ambele onorarii urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
In baza aceluiași text de lege, va fi obligată și partea civilă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, ambii domiciliați în comuna, sat, județul V, precum și de partea civilă, domiciliat în comuna, sat., județul V, împotriva deciziei penale nr.110/A din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul parțial pentru avocatul din oficiu și pe recurentul inculpat la 400 lei cu același titlu, din care 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ambele onorarii avansându-se din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- dr.- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
25 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Mirela Sorina Popescu, Elena
