Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 69/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 69/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 iunie 1964, CNP--, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.172/A din 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 4458/2009, emisă de Baroul Argeș, lipsă fiind intimata parte vătămată - și intimatul parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea probatoriului, iar în subsidiar solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cod procedură penală, deoarece nu el este acela care a săvârșit fapta. Susține că instanța a audiat un singur martor, iar cu privire la cel de-al doilea martor A, a apreciat că nu se mai impune audierea acestuia. Apreciază că numărul zilelor de îngrijiri medicale din cele 2 certificate medico-legale aflate la dosar sunt exagerate. Din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului. Solicită să se țină seama de circumstanțele atenuante, de caracterizarea de la dosar și de faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere.
Reprezentantul parchetului susține că motivele invocate de inculpat prin apărător sunt neîntemeiate, situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute corect. Cu privire la martorul A, propus de inculpat, nu a fost audiat deoarece nu se cunoștea domiciliul acestuia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.125 din 09 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, județul V, în baza art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 4 iunie 1964 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, satul, județul V, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii, agricultor, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, CNP: -, a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în comuna, satul, județul V, nu se constituie parte civilă.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificată și completată prin nr.OUG72/2006, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență V, în sumă de 1.162,54 lei, cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 425 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani nr.2038/P/2008 din 19 martie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, domiciliat în comuna, satul, județul V, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței se reține că până la data de 8 octombrie 2008 inculpatul și partea vătămată au trăit în relații de concubinaj, locuind efectiv în casa acestuia din comuna, satul, județul V, între ei având loc deseori conflicte, fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea acestora.
În după amiaza zilei de 8 octombrie 2008 partea vătămată i-a interzis inculpatului să mai consume băuturi alcoolice, aruncându-i sticla în care se afla Ť., inculpatul a luat unele obiecte de îmbrăcăminte și le-a dat foc în curtea casei.
Pentru că partea vătămată a intenționat să anunțe poliția, inculpatul a început să o lovească cu o lungă de cca. 1 până când a intervenit nepoata victimei, martora -.
Urmare a loviturilor partea vătămată a fost internată la secția de ortopedie a Spitalului Județean de Urgență V cu diagnosticul "fractură ale ambelor oase ale antebrațului", necesitând 70 - 80 zile de îngrijiri medicale.
Ca urmare a reevaluării materialului de urmărire penală precum și administrării de noi probe, instanța de fond a constatat următoarele:
Inculpatul și partea vătămată - au trăit în relații de concubinaj, locuind efectiv în casa inculpatului din comuna, satul, județul Între ei au avut loc deseori conflicte, fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea acestora.
În după amiaza zilei de 8 octombrie 2008 partea vătămată i-a interzis inculpatului să mai consume băuturi alcoolice, aruncându-i sticla în care se afla Ť., inculpatul a luat unele obiecte de îmbrăcăminte și le-a dat foc în curtea casei.
Pentru că partea vătămată a intenționat să anunțe poliția, inculpatul a început să o lovească cu o lungă de cca. 1, partea vătămată fugind înspre drumul comunal. Inculpatul a prins-o și a continuat să o lovească, până când a intervenit nepoata victimei, martora -.
Partea vătămată a fost transportată internată în aceeași zi la secția de ortopedie a Spitalului Județean de Urgență V până la data de 21 octombrie 2008, cu diagnosticul "fractură ambe oase antebraț drept superior".
Potrivit certificatului medico - legal nr.C/1479/2008 din 28.10.2008, leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, conform raportului de constatare medico - legală nr.126/E/106/2009 din 10.02.2009, numărul de îngrijiri medicale a fost prelungit la 70 - 80 zile.
Susținerea inculpatului în sensul că fractura mâinii s-a datorat faptului că partea vătămată a căzut în momentul în care a fugit a fost găsită ca neîntemeiată întrucât din actele medicale menționate reiese că fractura s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, de formă alungită și nu prin lovire de un corp dur.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele în care a fost săvârșită, urmările produse, faptul că inculpatul a recunoscut parțial comiterea fapte, dar și că perseverează în comiterea unor infracțiuni, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia, astfel că instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă al cărei cuantum să atingă scopul sancționator și preventiv.
De asemenea, pe durata executării pedepsei închisorii, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă iar inculpatul, în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 modificată și completată prin nr.OUG72/2006, a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență V, în sumă de 1.162,54 lei, cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva sentinței penale menționate, a declarat apel inculpatul care a solicitat achitarea, deoarece nu el este acela care a săvârșit fapta, leziunile fiind produse prin căderea părții vătămate sau reducerea pedepsei, mai ales că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin decizia penală nr.172/A, Tribunalul Vâlcea, în baza art.379 pct.1 lit. a cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, obligându-l pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în după amiaza zilei de 8 octombrie 2008 partea vătămată i-a interzis inculpatului să mai consume băuturi alcoolice, aruncându-i sticla în care se afla Ť., inculpatul a luat unele obiecte de îmbrăcăminte și le-a dat foc în curtea casei.
Pentru că partea vătămată a intenționat să anunțe poliția, inculpatul a început să o lovească cu o lungă de cca. 1, partea vătămată fugind înspre drumul comunal. Inculpatul a prins-o și a continuat să o lovească, până când a intervenit nepoata victimei, martora -.
Partea vătămată a fost transportată și internată în aceeași zi la secția de ortopedie a Spitalului Județean de Urgență V până la data de 21 octombrie 2008, cu diagnosticul "fractură ambe oase antebraț drept superior".
Din conținutul certificatului medico - legal nr.C/1479/2008 din 28.10.2008, leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, conform raportului de constatare medico - legală nr.126/E/106/2009 din 10.02.2009, numărul de îngrijiri medicale a fost prelungit la 70 - 80 zile.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită de instanța de fond cu declarațiile martorilor audiați dar și declarațiile inculpatului și părții vătămate.
Și sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a pronunțat o soluție legă, respectându-se criteriile prevăzute de art. 72. pen. scopul pedepsei definit în art. 52. pen. fiind atins doar cu executate a acesteia în regim de detenție.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, susținând, pe de o parte, că în cauză, nu a fost audiat martorul A, a cărui depoziție era esențială în aflarea adevărului în cauză, iar pe de altă parte, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit.c Cod procedură penală, întrucât infracțiunea nu a fost săvârșită de el, fiind astfel nevinovat.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare indicat de recurent, respectiv art.3859pct.10 și 18 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Din probatoriile administrate a rezultat că, în urma loviturilor primite de partea vătămată în ziua de 8 octombrie 2008, aceasta a fost internată la secția de ortopedie a Spitalului Județean de Urgență V cu diagnosticul " fractură ale ambelor oase ale antebrațului", necesitând 70-80 zile de îngrijiri medicale conform actelor medico-legale aflate la dosarul cauzei. Totodată, rezultă fără dubiu că inculpatul a continuat să o lovească pe victimă cu un corp contondent până când a intervenit în apărarea ei, nepoata, respectiv martora .
Din depoziția acestui martor ocular rezultă că bunica sa, partea vătămată, a fost agresată în repetate rânduri de către inculpat, iar la data reclamată a fost lovită cu o de către inculpat, peste corp, dar și în zona capului.
Apărarea inculpatului în sensul că fractura mâinii s-a datorat faptului că partea vătămată a căzut în momentul în care a fugit nu este întemeiată întrucât din actele medicale depuse la dosar ( certificatul medico-legal nr./1479/2008 din 28.10.2008, și raportul de constatare medico-legală nr.126/E/106/2009 din 10.02.2009 ) rezultă că fractura s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și nu de un corp, iar în plus declarația martorei venind în completarea acestor acte medico-legale menționate, conturează pe deplin latura obiectivă infracțiunii prev.de art.182 al.1 din Codul penal.
, în această situație, nu se poate pune problema lipsei de vinovăție a inculpatului în cauză, probele administrate fiind pertinente și în sensul reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii pentru care este cercetat penal.
Referitor la audierea martorului A, propus în apărarea inculpatului, se constată că, tribunalul a făcut demersuri în baza rolului activ, de a afla domiciliul martorului, dar față de cele învederate de inculpat în sensul că acesta a părăsit localitatea de domiciliu, fără a se putea afla unde, în mod judicios s-a revenit asupra administrării acestei probe. Acest aspect însă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de art.385/9 Cod procedură penală.
De asemenea, sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, instanța de fond a pronunțat o soluție legală, respectându-se criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, scopul pedepsei definit în art.52 Cod penal, fiind atins doar cu executare a acesteia în regim de detenție, ținându-se seama și de starea sa de recidivă.
Pentru toate aceste considerente, constatând nefondate criticile formulate și neexistând un alt caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 iunie 1964, CNP--, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.172/ din 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./12.02.2010.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Cl.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
