Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 70/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petentul, domiciliat în S, str. -,.11,.B,.4, județul O, împotriva sentinței penale nr.109/F din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații, și, lipsă fiind recurentul petent
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și intimații, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat în cauză, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Instanța a avut în vedere că soluția dată de procuror a fost legală și temeinică, adoptată în baza probatoriului administrat, nici unul dintre cei cercetați nefăcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunii.
Intimații, și, având pe rând cuvântul, solicită menținerea hotărârii dată de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.109/F din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art.2781alin.8 lit.a cod pr.penală, s-a respins plângerea formulată de petentul G, domiciliat în S, str.-, bloc 11, Sc.B,.4, județul O, împotriva rezoluțiilor nr. 23/P/2009 din 22 iulie 2009 și nr. 1415/II/2/2009 din 28.08.2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, ca nefondată, fiind obligat petentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul Gas olicitat efectuarea de cercetări față de agenții de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V, Serviciul Poliției Rutiere, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 cod penal, deoarece nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, înaintând Primăriei S un proces verbal de constatare a contravenției în vederea executării silite a amenzii în cuantum de 450 lei, cu toate că acesta fusese contestat la instanța competentă.
Prin rezoluția din 22.07.2009, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.23/P/2009, în temeiul art.11pct.1lit.b rap.la art.10 lit.a și d Cod pr. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție, și, cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art.246 cod penal.
S-a stabilit că, în data de 08.09.2008, agentul de poliție a sancționat contravențional cu amendă de 450 lei pe petentul G, fiind încheiat procesul verbal seria C nr.-, fiindu-i eliberată dovada seria - nr.-, cu drept de circulație pentru 15 zile.
La terminarea orelor de program, agentul a înregistrat procesul verbal de constatare a contravenției într-un registru special, apoi l-a predat, sub semnătură, ofițerului de schimb, sinsp.. La rându-i, acesta a predat procesul verbal în ziua de 09.09.2008 la Compartimentul proceduri procese verbale, în cadrul căruia activează agent de poliție și agent de poliție, înregistrarea acestuia în registrul de evidențe fiind operată de cea din urmă.
După trecerea termenului de 15 zile, timp în care petentul nu a făcut dovada plății amenzii contravenționale, agentul de poliție a întocmit borderoul de trimiteri poștale și a expediat procesul verbal de constatare a contravenției către Primăria S, în vederea recuperării amenzii neachitate.
Petentul a susținut că s-a procedat cu încălcarea dispozițiilor legale, în ceea ce privește înaintarea procesului verbal către Primăria S, care, după primire, a trecut la demararea formalităților de dare în debit, în condițiile în care contestase la instanță actul de sancționare și nu se obținuse o hotărâre definitivă.
S-a reținut că petentul avea obligația de a încunoștința Primăria S despre faptul că a contestat, la Judecătoria Drăgășani, procesul verbal, depunând un certificat de grefă, moment în care nu ar fi început executarea silită.
Drept urmare, s-a constatat că agentul de poliție a acționat cu respectarea prevederilor legale în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.246 cod penal, în timp se agenții și nu au avut nicio contribuție la întocmirea formalităților în cazul contravenientului, fiind incidente disp.art.10 lit.a cod pr.penală.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, ca neîntemeiată.
În termen legal, petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în condițiile art.278/1 cod pr.penală. În motivarea plângerii, petentul a arătat, că agentul de poliție se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.246 cod penal, întrucât l-a sancționat contravențional în baza unui text de lege abrogat, așa cum s-a constat prin decizia nr.470/26.03.2009 a Tribunalului Vâlcea.
De asemenea, s-a susținut că și agenții de poliție și au comis aceeași infracțiune, întrucât nu au verificat dacă procesul verbal a fost contestat, cu atât mai mult cu cât s-a făcut mențiune în actul de sancționare că va introduce plângere, acesta fiind comunicat spre executare silită înaintea expirării termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr.61/2001.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că soluția procurorului este legală și temeinică, neexistând motive pentru desființarea acesteia.
Aspectele reclamate de petent la momentul sesizării organelor de urmărire penală, s-au referit, exclusiv, la nerespectarea de către lucrătorii de poliție a dispozițiilor ce reglementează punerea în executare a sancțiunilor contravenționale.
Considerând că actele premergătoare efectuate în cauză s-au circumscris acestor acuzații și tot în aceste limite trebuie să se încadreze examinarea soluției supusă controlului judecătoresc, instanța de fond a verificat dacă în activitatea intimaților a existat o încălcare a legalității în legătură cu punerea în executare a procesului verbal de contravenție.
Chiar dacă, în cuprinsul plângerii înaintate instanței, petentul aduce în discuția, pentru prima oară, și o altă faptă de natură penală, comisă de intimatul, constând în sancționarea sa pentru o contravenție care nu mai era încriminată de legislația rutieră, există posibilitatea sesizării, separate, a organelor de urmărire penală și, mai apoi, dacă este cazul, de a se parcurge procedura prevăzută de art.278 ind.1codprocedurăpenală.
Potrivit art.32 alin.3 din OG nr.2/2001, plângerea făcută împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, suspendă executarea, prevederi similare regăsindu-se și în art.118 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Dacă, inițial, aceste acte normative au stabilit obligativitatea depunerii plângerii la organul din care face parte agentul constatator, ulterior, ele au suferit modificări, permițând introducerea plângerii contravenționale direct la instanța de judecată.
În această din urmă ipoteză, s-a instituit, însă, obligația de a se face dovada înregistrării plângerii la judecătorie, tocmai pentru a exista o evidență a acestora, iar nu numai pentru a servi la restituirea permisului de conducere, așa cum a pretins petentul, textul respectiv neputând primi o asemenea interpretare (art.118alin.-3din OUG nr.195/2002).
În speță, plângerea contravențională formulată de petentul Gaf ost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani la data de 26.09.2008, cu prim termen la 20.10.2008 (fila 17 din dosarul de urmărire penală), fără, însă, ca această împrejurare să fie adusă la cunoștința organelor de poliție.
În aceste condiții, considerându-se că nu s-a exercitat calea de atac împotriva procesului verbal, nedepunându-se din partea petentului dovada prevăzută de lege (certificat de grefă), după expirarea intervalului de timp în care putea fi contestat, s-a procedat - formalitățile au fost îndeplinite de intimata - la comunicarea acestuia către Primăria S, în vederea punerii în executare a sancțiunii contravenționale, cu respectarea termenului stipulat de normele legale în materie (art.39 alin.2 din OG nr.2/2001), aspect confirmat de înscrisurile aflate la dosar ( filele 12 - 16din dosarul de urmărire penală).
Faptul că în procesul verbal s-a consemnat de către petent, nemulțumit fiind de aplicarea sancțiunii, că va introduce plângere contravențională, nu are nicio relevanță asupra chestiunii analizate, având de a face cu o simplă afirmație, căreia nu i se poate recunoaște semnificația cerută de lege, acesta fiind în culpă, de vreme ce nu a încunoștințat organul constatator cu privire la formularea plângerii contra procesului verbal.
Fără a rezulta, așadar, o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu din partea intimatei și, cu atât mai puțin, în cazul intimaților și, care nu au avut nicio implicare în realizarea demersurilor legate de comunicarea procesului verbal de contravenție, organului de executare, în mod corect față de aceștia s-a adoptat o soluție de neurmărire penală. Pentru aceste considerente, apreciind ca nefondată plângerea, în baza art.278/1 alin.8 lit.a cod pr.penală, aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, solicitând casarea acesteia, deoarece completul de judecată și-ar fi depășit competența și s-ar fi bazat pe erori de aplicare și interpretare a legislației actuale privind executarea proceselor verbale de contravenție.
Petiționarul apreciază că atât polițistul care i-a aplicat sancțiunea contravențională, cât și cei care, primind procesul verbal de contravenție, l-au trimis spre executare, se fac vinovați de infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece, fără a aștepta împlinirea termenului de 15 zile în care se putea face plângere împotriva procesului verbal de contravenție și fără a verifica existența pe rolul judecătoriei a acestei plângeri, au întocmit actele de executare și le-au înaintat către Primăria
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
In ceea ce privește fapta intimatului, care a întocmit procesul verbal seria - nr.-, sancționând petiționarul cu o amendă în cuantum de 450 lei, pentru contravenția prevăzută de art.112 alin.1 lit.u din nr.OUG195/2002, aplicând și prevederile art.108 alin.1 lit.d pct.4 din nr.OUG195/2002, curtea constată că acesta nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal.
Așa cum rezultă din planificarea serviciilor pentru data de 8 septembrie 2008, existentă la fila 14 dosar urmărire penală, intimatul era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în zona în care fusese repartizat (, localitatea ), avea ca atribuție patrularea și depistarea eventualelor încălcări ale legii în zona sa de competență, iar fapta pentru care a fost sancționat petiționarul constituie contravenție, indiferent de motivarea instanței civile.
Art.102 alin.1 pct.2 din nr.OUG195/2002, republicată, prevede că fapta petiționarului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv: "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără a avea montată una dintre plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori dacă plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare nu sunt fixate în locurile special destinate". Această situație de fapt nu a fost contestată de petiționar.
Instanța de recurs, în decizia civilă 470 din 26 martie 2009, avut în vedere aspecte formale și s-a referit la articolul 102 alin2, menționat în procesul verbal, dintr-o eroare materială, în loc de art.102 alin.1 pct.2 din nr.OUG195/2002. Constatând că primul text ar fi fost abrogat, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție.
Predarea proceselor verbale întocmite în timpul serviciului se face la sediul Serviciului Poliției Rutiere, unde se și înregistrează într-un registru special și se predau fie următorului schimb, în cazul în care serviciul secretariat nu are program la acea oră (așa cum a fost situația în cauza de față, când făptuitorul a predat registrul special privind contravențiile șefului de schimb III, iar acesta le-a predat secretariatului) sau direct secretariatului.
In ceea ce privește trimiterea spre executare a procesului verbal de contravenție, curtea constată că darea în debit la primăria de domiciliu a petiționarului, nu reprezintă, în sine, un abuz în serviciu și că nici nu s-a realizat în vreun fel executarea silită, care nici nu s-ar fi putut finaliza dacă petiționarul ar fi dovedit că există un proces pe rol având ca obiect contestație împotriva procesului verbal.
Susținerile petiționarului, în sensul că procesul verbal ar fi fost trimis spre executare înainte de expirarea celor 15 zile în care se putea formula plângere împotriva procesului verbal, este, deoarece, așa cum rezultă din borderourile de la filele 6 și 12, și a chitanței de la fila 14 dosar urmărire penală, procesul verbal a fost trimis către administrația locală abia la data de 1 octombrie 2008, deci la mai mult de 15 zile de la data întocmirii lui.
Câtă vreme în evidențele poliției rutiere nu exista nici o dovadă a înregistrării plângerii contravenționale, lucrătorii de poliție nu aveau îndatorirea de a verifica existența pe rolul instanței a unui dosar cu acest obiect, astfel încât nu se poate reține în nici un fel încălcarea atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii de poliție și.
Aspectele privind efectele deciziei pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la organul căruia i se adresează plângerea contravențională și faptul că petiționarul a depus sau nu certificatul de grefă referitor la existența dosarului nr- pe rolul Judecătoriei Drăgășani, nu au relevanță majoră în cauză, în ce privește reținerea infracțiunii imputate făptuitorilor, câtă vreme nu s-a dovedit că persoanele care au trimis spre executare sancțiunea contravențională au știut de existența respectivului dosar. Aceasta deoarece pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu este necesară săvârșirea oricărei încălcări a atribuțiilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă cu intenție.
In lipsa vinovăției cerută de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni, fapta nu poate fi reținută și, în consecință, nu poate fi începută urmărirea penală, deoarece art.228 alin. Cod pr.penală, impune organului de urmărire penală ca după verificarea actului de sesizare și a actelor premergătoare efectuate în cauză, să dispună începerea urmăririi penale, doar dacă nu se regăsește vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art.10, cu excepția celui de la lit.b/1.
In cauză regăsindu-se unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, în mod corect prima instanță a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori.
Motivarea din sentința recurată, completată cu argumentele expuse în considerentele acestei decizii, constituie temeiurile pentru respingerea recursului petiționarului și menținerea rezoluțiilor atacate, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G, domiciliat în S, str. -,.11,.B,.4, județul O, cu reședința în comuna, sat de, jud.V, CNP -, împotriva sentinței penale nr.109/F din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
12 februarie 2010
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
