Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 718/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.718/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr. 228/06.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, având ca obiect vătămare corporală gravă (art. 182 cod penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat asistat de avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 49337/2009 emisă de Baroul București, Cabinet avocațial, lipsă intimaților părți vătămate și civile, Spitalul Clinic Județean C, Spitalul Militar București Dr. și Spitalul Municipal
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 cod pr. penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
În temeiul art. 301cod procedură penală;
Curtea aduce la cunoștința intimatului inculpat prevederile art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
În temeiul art. 3853cod pr. penală întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38510cod pr. penală.
Reprezentantul Parchetului susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului potrivit art. 10 lit. c cod pr. penală, întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru fapta comisă, respectiv acesta în noaptea de 20.01.2009, a lovit cu un pahar de sticlă pe partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice care au dus la infirmitatea sa fizică permanentă, reprezentată de pierderea unui. Din probele administrate rezultă că inculpatul a intervenit pentru a-i despărți dar că fiind agresat de partea vătămată, inculpatul i-a aruncat cu paharul fără să vrea și l-a lovit, așa cum reiese și din declarația inculpatului care recunoaște că l-a lovit.
În concluzie, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și lefală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus achitarea inculpatului. Arată că se aduc critici hotărârii recurate numai în ce privește motivul achitării, respectiv pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, iar inculpatul în apel a solicitat achitarea pentru că nu a săvârșit fapta, ambele fiind în favoarea inculpatului.
În plângerea părții vătămate din data de 28.05.2002, cu referire la fapta din 20.01.2001, acesta arată că a fost lovit cu paharul de către, susținere constantă în toate fazele și ciclurile procesuale, mai ales că este rudă cu partea vătămată.
Intimatul inculpat achiesează la concluziile apărătorului și arată că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 890/24.04.2002, pronunțată de Judecătoria Constanța, s-au dispus următoarele:
"În baza art.11 pct.2 lit.a cod pr.penală rap.la art.10 lit.a cod pr.penală, a achitat pe inculpatul:
- fiul lui și, născut la data de 30.11.1977 în C, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în -,.A,.6 județul C, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 cod penal.
În baza art.14 cod pr.penală, art.346 alin.3 cod pr.penală a respins acțiunea civilă formulată de către părțile civile Spitalul Municipal C, Spitalul Clinic Județean C, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central, ca neîntemeiate.
În baza art.192 alin.3 cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia."
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauza de față, judecătoria a reținut că în noaptea de 20/21.01.2001 la discoteca SC SRL, județul C au participat mai mulți tineri printre care și,.
La un moment dat între și a avut loc o altercație fizică, în cursul căreia primul l-a lovit pe cel din urmă.
În incident a intervenit și care îl cunoștea pe, încercând să-l apere pe acesta din urmă.
În aceste împrejurări, a fost lovit în față ( ochiul drept ) cu un pahar aruncat din partea unde se aflau și.
Deși prin rechizitoriu s-a reținut că paharul a fost aruncat de, judecătoria a înlăturat această învinuire având în vedere declarațiile martorilor ( fila 133 ), ( fila 121), ( fila 110), ale părții vătămate ( fila (109) și ale lui ( fila 108) care susțin că nu acesta din urmă a aruncat paharul ce-a lovit victima.
Prin lovitura recepționată, a suferit plăgi nazale și corneene cu " hernie de membrană, hematom suborbital drept". Pentru vindecarea leziunilor, victima a necesitat îngrijiri medicale timp de 50-55 de zile, dar a rămas cu infirmitate fizică permanentă constând în pierderea globului ocular drept ( fila 24 dosar urm.pen.)
Hotărârea pronunțată de prima instanță a fost apelată de procuror, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului.
TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin decizia penală nr.849/7.10.2002 pronunțată în dosarul penal nr.1271/2002 a admis apelul procurorului, a desființat sentința pronunțată în cauză și, rejudecând, în baza art.182 alin.1 cod penal cu aplic.art.74 lit.a, alin.2 rap. la art.76 lit.d cod penal l-a condamnat pe inculpatul la 1 an și 2 luni închisoare, obligându-l la plata de despăgubiri civile cu titlu de cheltuieli de spitalizare, către unitățile sanitare constituite părți civile în sumă de 15.622.720 lei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a-l condamna pe inculpat, TRIBUNALUL CONSTANȚAa reținut declarațiile martorilor, marin, -, care au susținut că a fost cel care a aruncat cu paharul spre victimă și a lovit-o în față, cauzându-i infirmitatea fizică permanentă, menționată în actul medico-legal ( fila 24 dosar urm.pen.).
Prin decizia penală nr.776/P din 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul penal nr.967/P/2002, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, obligându-l la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
La data de 22 mai 2008, inculpatul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 776/P din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației se susține că instanța de recurs a soluționat recursul cu lipsă de procedură cu recurentul, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită prin semnarea de o altă persoană decât inculpatul sau vreun membru de familie a acestuia.
Prin încheierea de ședință nr.334/P din data de 3 iulie 2008, Curtea de APEL CONSTANȚA, în temeiul art.392 cod pr.penală, a admis contestația în anulare formulată de condamnatul, a desființat decizia penală contestată și a dispus rejudecarea recursului declarat de inculpatul, fixând termen de judecată la data de 27 noiembrie 2008, cu citarea părților.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, curtea constatat că procedura de citare cu inculpatul pentru termenul de judecată din 26.11.2002 nu s-a îndeplinit conform legii, contestatorul lipsind fără voia lui la judecarea recursului.
În baza art.385 ind.10 cod pr.penală, în termen legal, inculpatul a formulat motive de recurs împotriva deciziei penale nr.849 din 7.10.2002 a Tribunalului Constanța pe care o consideră nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prev. de art.385 ind.9 pct.14, 18, 21 cod pr.penală.
Prin Decizia nr. 552/P/27.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
În temeiul art.38515pct.2 lit.c cod pr.penală, art.3859pct.21 cod pr.penală,
Admite recursul formulat de inculpatul - domiciliat în,-, Bl.44,.A,.1,.6, județul C, împotriva deciziei penale nr.849 din 7 octombrie 2002, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr.1271/2002.
Casează decizia penală recurată și dispune rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, împotriva sentinței penale nr.890/2002 a Judecătoriei Constanța, de TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu citarea legală a inculpatului.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1241/2002 din 09.12.2002, emis de Judecătoria Constanța, pe numele inculpatului.
În temeiul art.192 alin.3 cod pr.penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că judecata în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatului, situație care se circumscrie cazului de casare prev. de art.385 ind.9 pct.21 cod pr.penală și, care atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate conform art.197 alin.1 și 2 cod pr.penală.
Astfel pe rolul acestei instanțe se înregistrează cauza cu nr-.
TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin decizia penală nr. 228/6.05.2009, a dispus următoarele:
În baza art.379 pct.2 lit a C.P.P.;
"Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva nr. 890/24.04.2002 pronunțată de Judecătoria Constanța în dos.pen. nr. 1157/2001.
Desființează sent.pen. apelată și rejudecând dispune:
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit. c C.P.P.;
Achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped.de art. 182 alin.1 deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit.a C.P.P.;
Obligă pe partea vătămată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat pentru fondul cauzei.
Înlătură din sentința penală apelată temeiurile achitării respectiv dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a rap.la C.P.P. art. 10 lit.a precum C.P.P. și disp. art. 192 alin.3 din C.P.P. faza fondului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin 3 C.P.P.;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
În ședința publică din data de 25.03.2008, în fața instanței de apel inculpatul s-a prevalat de dispozițiile legale în materie și a precizat că nu doreste să dea o declarație în fața instanței de apel.
În raport de declarațiile martorilor ( fila 133 ), ( fila 121), ( fila 110), ale părții vătămate ( fila (109) și ale lui ( fila 108) care susțin că nu acesta din urmă a aruncat paharul ce-a lovit victima tribunalul reține că la un moment dat între și a avut loc o altercație fizică, în cursul căreia primul l-a lovit pe cel din urmă iar în incident a intervenit și care îl cunoștea pe, încercând să-l apere pe acesta din urmă.
În aceste împrejurări, a fost lovit în față ( ochiul drept ) cu un pahar aruncat din partea unde se aflau și.
Trebuie menționat că în ședința publică din data de 15.04.2009 s-a prezentat mama părții vătămate care a depus la dosar o declarație olografă a cestuia în care precizează că nu inculpatul este acela care a lovit-o ci un anume, înscris care de altfel se coroborează cu probele menționate anterior.
Astfel soluția instanței de fond este criticabilă numai cu privire la temeiul pentru care s-a reținut achitarea respectiv disp. art.11 pct.2 lit.a cod pr.penală rap.la art.10 lit.a cod pr.penală în condițiile în care este indubitabil că în cauză suferințele părții vătămate s-au datorat exclusiv acțiunii ilicite a unuia dintre participanți fără însă a se putea proba în acest sens acțiunea inculpatului.
Existând infracțiune în cauză care a avut ca urmare producerea de suferințe fizice părții vătămate care suferit plăgi nazale și corneene cu " hernie de membrană, hematom suborbital drept" iar pentru vindecarea leziunilor, victima a necesitat îngrijiri medicale timp de 50-55 de zile, dar a rămas cu infirmitate fizică permanentă constând în pierderea globului ocular drept, însă existând mari dubii în ceea ce privește vinovăția inculpatului, tribunalul apreciază că operează de drept disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. cpc are impune admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr.890/24.04.2002 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. 1157/2001 și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 cod penal deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În termen legal, împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate și apreciind ca aceleași nelegalități se regăsesc si in hotărârea primei instanțe, respectiv in raport de hotărârea de achitare a inculpatului, hotărâre pe care o apreciază ca fiind greșita si fiind întemeiata pe o eroare de fapt săvârșită de instanțele ce au pronunțat hotărârile supuse controlului judiciar.
Recursul este motivat in termen iar criticile formulate se circumscriu cazului de casare prev. de art.385/9 pct. 18
C.P.P.Verificând hotărârea recurată potrivit art. 385/14 cod pr. penală curtea apreciază ca recursul este nefundat.
Astfel, din analiza probelor administrate in cauza se constata ca pe de o parte acestea au fost legal administrate, iar din conținutul lor nu rezulta in mod indubitabil săvârșirea faptei (aruncarea cu un pahar de sticla înspre fata parții vătămate), ce a condus in lanțul cauzal la producerea rezultatului vatamator al infirmității fizice permanente a părții vătămate, de către inculpatul.
Caracterul îndoielnic al elementelor de fapt reieșit din unele probe administrate și lipsa de concordanta a acestora cu celelalte elemente de fapt rezultate din ansamblul probelor, și in special faptul că din ansamblul probator se conturează săvârșirea faptei de către numitul, fac curtea sa aprecieze ca nici prima instanța si nici instanța de apel, nu au săvârșit o eroare de fapt cu caracter grav, in sensul de a retine ca situație de fapt o altă reprezentare a realității decât cea reieșita in mod evident din probele administrate.
Decizia recurată este legala si in ce privește temeiul achitării reținut prin admiterea apelului declarat de către procuror, respectiv disp. art. 10 lit. c C.P.P. impunându-se sub acest aspect admiterea apelului si reformarea setințintei apelate.
Ca atare, întrucât cazul de casare invocat nu poate fi reținut întrucât nu este susținut de elementele de fapt rezultate din probe, curtea va respinge ca nefundat prezentul recurs, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 al. 2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr. 228/06.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, având ca obiect vătămare corporală gravă (art. 182 cod penal).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Jud.apel.
Red.dec.rec.-
Dact. - 2 ex.22.12.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica
