Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 722/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 722

Ședința publică de la 12 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Anton

JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți

JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu

Grefier - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul și de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 89 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "vătămare corporală gravă".

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12.11.2009, când:

INSTANȚA

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 271/818 iunie 2008 Judecătoriei Pașcani inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

S-a stabilit un interval de 2 ani alături de cuantumul pedepsei aplicate constituie termen de încercare.

S-a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 83, 85 Cod penal.

S-a admis acțiunea civilă a Spitalului Clinic de Recuperare I și inculpatul a fost obligat să achite părții civile suma de 2.923 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate - și inculpatul a fost obligat să achite părții vătămate suma de 372 lei daune materiale și suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale.

S-a respins cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare în favoarea părții vătămate.

Inculpatul a fost obligat să achite părții vătămate - suma de 500 lei onorariu apărător ales.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:

"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, dat în dosarul nr. 2878/P/2007 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. 4368/866/12.11.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare al instanței, se reține următoarea situație de fapt:

La data de 3.05.2007, în jurul orei 21,00, partea vătămată se afla în fața magazinului SC "" SRL, din satul, com., jud.

După o discuție contradictorie cu inculpatul, acesta din urmă a împins partea vătămată, care s-a dezechilibrat, și a căzut pe partea dreaptă, de capătul unui podeț aflat la intrarea în magazin.

În urma căzăturii, partea vătămată a fost internată la Spitalul de Recuperare I, cu diagnosticul fractură radius drept, cu deplasare. Diagnosticul a fost confirmat clinic și radiologic, practicându-se reducere și imobilizarea în aparat gipsat.

Partea vătămată a fost internată, inițial în perioada 4-7.05.2007 și apoi reinternat în perioada 4-9.06.2007.

Din certificatul medico-legal nr. 465/20.06.2007 a rezultat că fractura a putut fi produsă prin cădere cu sprijin pe membrul superior drept și necesită 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include și recuperarea funcțională.

Spitalul Clinic de Recuperare I s-a constituit parte civilă cu suma de 2923 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, pe perioada celor două internări succesive.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele: 3000 lei cu titlu de daune materiale (medicamente, cheltuieli deplasare, alimentație specială, lipsă câștig în gospodărie) și 30000 lei cu titlu de daune morale.

Partea vătămată a solicitat, de asemenea, ca inculpatul să fie obligat și la plata unei rente viagere.

La propunerea părții vătămate au fost audiați în dovedirea pretențiilor civile și G, iar tot în dovedirea acțiunii civile a părții vătămate s-a depus adresă de la SC "" SA P nr. 4952/26.05.2008 privind veniturile nete și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă a părții vătămate.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin. 2 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Atât inculpatul cât și partea vătămată sunt consăteni și domiciliază în satul, comuna, jud. Între familiile celor două părți există o relație de dușmănie, generată de folosința unei grădini.

La data de 3.05.2007, în jurul orei 21,00, partea vătămată, și inculpatul s-au întâlnit la o terasă, situată în fața magazinului SC "" SRL, din localitatea de domiciliu a părților. Între inculpat și partea vătămată a avut loc o discuție contradictorie, în urma căreia, inculpatul a împins partea vătămată, care s-a dezechilibrat, și a căzut pe partea dreaptă sprijinindu-se pe membrul superior drept. În urma căzăturii partea vătămată a fost internată la Spitalul de Recuperare I, în perioadele 4-7.05.2007 și reinternat în perioada 4-9.06.2007, cu diagnosticul fractură radius drept, cu deplasare. Partea vătămată a avut brațul drept în aparat gipsat, iar concluziile certificatului medico-legal nr. 465/20.06.2007 a IML I, concluzionează că fractura membrului superior drept a putut fi produsă prin cădere, cu sprijin pe membrul superior drept.

Același certificat medico-legal, concluzionează că pentru vindecarea părții vătămate au fost necesare 80-90 zile îngrijiri medicale, timp care include și recuperarea funcțională.

Situația de fapt a fost reținută de instanță și dovedită de probatoriul administrat în cauză, respectiv cu:

- declarațiile părții vătămate,

- certificatul medico-legal nr. 465/20.06.2007, a I,

- foaia de observație clinică generală,

- biletele de externare ale părții vătămate cât și certificatele de concediu medical eliberate acesteia, în perioadele 22.05.2007-31.08.2007,

- declarațiile martorilor - G și, martor ocular la incidentul între părți, care au arătat că, inculpatul a împins pe scările din fața magazinului SC"" SRL partea vătămată și în aceste condiții partea vătămată a căzut. De asemenea, și din declarațiile martorilor, care au relatat în depozițiile lor că inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit la acea dată de 3.05.2007 în fața magazinului SC "" SRL.

- declarațiile inculpatul care, in ambele faze ale procesului penal, deși a arătat că s-a întâlnit cu partea vătămată la acea dată, a menționat că nu a avut vreun conflict cu aceasta și nu a împins-o pe scări în fața magazinului.

Martorul audiat, la cererea inculpatului, în depoziția sa a arătat că nu a văzut niciun conflict între părți, dar a văzut pe aceștia la magazinul SC""SRL.

Poziția nesinceră a inculpatului este contrazisă de depozițiile martorilor G și, martori oculari la incidentul din 3.05.2007.

În drept, fapta inculpatului, care la data de 3.05.2007, în jurul orei 21,00, în mod indirect și anume, prin împingere, a determinat căderea părții vătămate și cauzarea acesteia unei vătămări care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 80-90 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal.

Pentru fapta săvârșită, inculpatul a fost pedepsit la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere împrejurările în care inculpatul a provocat vătămarea corporală gravă și faptului că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și a coborât cuantumul pedepsei sub minimum prevăzut de lege.

Apreciind că scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal și, implicit, reeducarea inculpatului se poate realiza chiar fără executarea pedepsei, instanța în temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, considerând că această modalitate de executare a pedepsei constituie un avertisment serios pentru inculpat.

Prin adresa nr. 321/8.01.2008 Spitalul Clinic de Recuperare I s-a constituit parte civilă cu suma de 2923 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate pe cele două perioade.

Instanța a admis acțiunea civilă a Spitalului Clinic de Recuperare I și a obligat pe inculpat să plătească către partea civilă cheltuielile de spitalizare a părții vătămate.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții vătămate, instanța a apreciat că aceste pretenții civile au fost dovedite în parte. Astfel privitor la daunele materiale, partea vătămată nu și-a administrat probe din care să rezulte pretențiile sale civile, așa cum au fost solicitate. Astfel martorul Gad eclarat că nu cunoaște ce persoane au ajutat partea vătămată în gospodărie pe timpul incapacității sale de muncă și nici ce cheltuieli a suportat partea vătămată privitor la tratamentul medicamentos, alimentație specială și deplasări la unități spitalicești. De asemenea, martora, audiată în latura civilă a declarat că o zi de muncă este plătită la nivel local, cu suma de 300 lei, dar nu a nominalizat ce persoane ajutat partea vătămată în gospodărie pe timpul incapacității și acest fapt s-a realizat.

Privitor la veniturile nerealizate de partea vătămată, ce avea calitatea de salariat la SC "" SA P, instanța a reținut că acesta a beneficiat de plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă pe perioade între 22.05.2007-31.08.2007 și a obligat pe inculpat la plata sumei de 372 lei, deși în considerente a făcut referire la suma de 112 lei, reprezentând diferența între venitul net ce l-ar fi realizat și indemnizația primită pentru concediu medical.

Partea vătămată nu a depus și alte certificate de concediu medical, ulterior datei de 31.08.2007, din care să rezulte că incapacitatea sa ulterioară de muncă are legătură cu leziunile provocate, urmare a agresiunii din 3.05.2007.

Partea vătămată a solicitat și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare, dar instanța a reținut din certificatul medico-legal că părții vătămate nu i-a fost diminuată, cu caracter permanent, capacitatea sa de muncă.

Timpul de îngrijiri medicale de 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, include și recuperarea funcțională, așa cum se precizează în certificatul medico-legal nr. 465/2007.

Și privitor la cheltuielile de deplasare ale părții vătămate, din localitatea de domiciliu la Spitalul de Recuperare I, instanța verificând deconturile depuse constatat că partea vătămată a suportat cheltuieli de deplasare în sumă de 60,3 lei.

Constatând dovedită, în parte, acțiunea civilă a părții vătămate, instanța în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate și a obligat pe inculpat să plătească acesteia daune materiale și daune morale în măsura dovedirii acestor pretenții civile."

S-au invocat și dispozițiile art. 191 și 193 Cod procedură penală, în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel inculpatul cât și partea vătămată și civilă -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul arată că instanța de fond nu a făcut o corectă apreciere a probelor. Din probe nu rezultă exercitarea vreunei acțiuni de împingere asupra părții vătămate. Nu au fost martori ocular, iar declarațiile date în cauză sunt contradictorii.

Instanța nu a examinat declarațiile martorilor solicitați de inculpat și care ar putea contura faptul că partea vătămată a suferit o fractură a radiusului drept întrucât, fiind în stare ebrietate, s-a dezechilibrat și a căzut.

În latura civilă, există contradicție între considerentele hotărârii prin care se motivează că inculpatul va fi obligat la plata către partea civilă a sumei de 1123 lei daune materiale - diferența dintre venitul net pe care le-ar fi putut analiza și indemnizația primită pentru concediu medical și dispozitivul acesteia (din care rezultă obligarea inculpatului la plata sumei de 372 lei cu același titlu).

Partea vătămată și civilă a declarat apel în latura penală și civilă. A criticat modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate,instanța reținând corect depoziția procesuală corespunzătoare a inculpatului, care a încercat să inducă în eroare organele judiciare, de circumstanțele reale de comitere a faptei. susține partea civilă că și latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod greșit, pornind de la o apreciere a daunelor morale acordate și terminând cu stabilirea unei sume derizorii la daune materiale, în dovedirea cărora acesta a solicitat probe testimoniale.

Prin decizia penală nr. 89 din 26 februarie 2009 Tribunalului Iași au fost admise apelurile părții vătămate - și inculpatului împotriva sentinței penale nr. 271 din 18 iunie 2008 Judecătoriei Pașcani, sentință care a fost desființată în parte în latura penală și civilă în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei respectiv art. 81-84 Cod penal, s-a reținut aplicarea dispozițiilor vizând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv art. 86 ind. 1 - 86 ind. 4 Cod penal, se reține aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 64 alin. 1 lit. "a și b" alin. 2 Cod penal, a dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal și s-a redus cuantumul daunelor materiale la plata cărora inculpatul a fost obligat.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru o perioadă de 3 ani și 6 luni ce constituie pentru inculpat termen de încercare calculat în conformitate cu art. 86 ind. 2 Cod penal.

Conform art. 86 ind. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere cuprinse în hotărâre.

Inculpatului i s-a interzis pe durata termenului de încercare să intre în legătură cu partea vătămată -.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie și i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. "a,b" alin. 2 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă - a sumei de 73 lei daune materiale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:

În fapt:

La data de 29.06.2007, partea vătămată a sesizat organele de cercetare penală cu faptul că, în data de 03.05.2007, în jurul orelor 21.00, a fost împins pe la spate de inculpatul, ocazie cu care a căzut și și-a fracturat mâna dreaptă.

În concret, partea vătămată a susținut faptul că, în seara zilei de 3 mai 2007, s-a deplasat la magazinul din satul, com., unde și domiciliază, pentru a face unele cumpărături. Acolo se mai aflau: inculpatul, tatăl acestuia -, martorii și.

După ce a părăsit magazinul, între partea vătămată și inculpat a început o discuție contradictorie legată de un schimb de cai ce urmărea să fie făcut de către inculpat, dar compromis de către partea vătămată ca urmare a discuțiilor purtate cu persoanele interesate inițial. Schimbul de replici a degenerat în scandal, fiind proferate înjurături, iar la momentul la care partea vătămată s-a întors și a pornit spre casă, inculpatul a împins- Acțiunea acestuia din urmă a dus la dezechilibrarea lui, care a căzut lângă scările din fața magazinului și și-a fracturat mâna dreaptă.

Pe data de 4 mai 2007, partea vătămată s-a prezentat pentru investigații, acestea finalizându-se cu patru operații chirurgicale și cu stabilirea unui număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În declarația ulterioară dată în fața organului de cercetare penală, la data de 20.07.2007, partea vătămată a susținut aceea și situație de fapt, precizând, de această dată, ca loc al căzăturii, "partea dreaptă, la capătul podului", din fața magazinului sătesc.

Prin raportare strictă la cele declarate, printr-o interpretare literară, s-ar ajunge la concluzia că există incoerență asupra locului prezentat de numitul ca fiind cel al proiecției, însă, coroborate cu planșele foto existente în dosarul de urmărire penală, realizate cu ocazia reconstituirii (filele 14, 15 ds. urm. pen.), se reliefează aceeași ipoteză, sub aspectul la care instanța a făcut trimitere, respectiv: ieșirea din magazin spre drumul public se face coborând niște scări, ultima, care face corp comun cu un podeț peste șanțul de lângă de lângă șosea, marcând și locul unde partea vătămată a căzut: în exteriorul acesteia, implicit lângă capătul podului, pe partea dreaptă, pe malul exterior al șanțului.

Martorii audiați în cauză au susținut versiunea părții vătămate. Astfel:

- martorul ocular G: în cursul urmăririi penale, olograf, la data de 20.07.2007 (fila 16) a declarat că, în seara zilei de 3 mai 2007, în jurul orelor 21.00, în timp ce trecea cu căruța prin fața magazinului, a văzut un conflict între partea vătămată și inculpat, acesta din urmă prinzându-l de gât pe cel dintâi, pe la spate, după care l-a împins cu putere în șanțul de pe marginea drumului; "în cădere, s-a plâns că i-a fost ruptă mâna dreaptă", a mai susținut martorul, care a indicat-o ca martor ocular pe gestionara ce tocmai închidea, respectiv pe. Celelalte declarații din această fază procesuală sunt consecvente.

În cursul cercetării judecătorești, cu ocazia judecății în primă instanță, martorul și-a menținut declarațiile date anterior, subliniind faptul că a văzut când, pe la spate, inculpatul l-a împins pe, că acesta a căzut, dar nu a văzut dacă partea vătămată a fost sau nu prinsă de gât sau dacă s-a lovit, ci, doar, ulterior, că avea mâna în ghips. Împrejurarea că era prins sau nu de gât nu are relevanță sub aspectul stabilirii formei de vinovăție, ci doar sub aspect circumstanțial, esențială fiind acțiunea de împingere voită. Cât privește rezultatul acțiunii violente, acesta urmează a fi stabilit după o analiză aprofundată a mijloacelor de probă administrate în cauză, care, coroborat vor putea sau nu contura legătura de cauzalitate între acțiunea de împingere și rezultatul produs.

Aceeași situație de fapt a fost descrisă de martor și cu ocazia confruntării sale cu inculpatul (filele 31-33 ds. urm. pen.).

- martora: în cursul urmăririi penale, olograf, la data de 23.07.2007 (fila 19) a declarat că, în seara zilei de 3 mai 2007, în jurul orelor 21.00, în timp ce revenea în magazin, din spatele clădirii, a văzut cum partea vătămată, care ieșise pe poarta magazinului, coborâse două trepte, a fost împinsă cu mâinile din spate de către inculpat, cea dintâi dezechilibrându-se și căzând lângă capătul podului din beton. Ulterior de la mama lui a aflat că acesta și-a rupt un braț. Mai precizează martora că l-a trimis pe numitul, aflat în magazin, să vadă ce s-a întâmplat, acesta comunicându-i, ulterior, că partea vătămată căzută și leșinată era lovită peste față de inculpat, care, probabil s-a speriat și dorea să-l trezească.

În cursul cercetării judecătorești (fila 34), martora a susținut aceeași situație de fapt, în plus, precizând, la solicitare, că nu l-a văzut în fața magazinului pe martorul

Aceeași situație de fapt a fost descrisă de martoră și cu ocazia confruntării sale cu inculpatul (filele 34-35 ds. urm. pen.).

- martora, mama părții vătămate: a declarat în cursul urmăririi penale (fila 22), declarație menținută și în faza de cercetare judecătorească (fila 35), că, în ziua de 3 mai 2007, în jurul orelor 21.30, fiul ei a venit acasă cu brațul drept fracturat; acesta i-a relatat că s-a certat cu inculpatul de la un animal și că acesta l-a prins cu mâna de gât pe la spate, l-a împins la capătul podului, s-a dezechilibrat și a căzut pe mâna dreaptă.

- martorul: atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată a susținut că în seara de 3 mai 2007, ora 20.30, în timp ce trecea cu căruța prin fața magazinului, a fost rugat de inculpat să-l ia să ducă niște mâncare la stâna sa, ceea ce a și făcut. De față era și partea vătămată, care stătea în fața magazinului. Nu a perceput nici o discuție contradictorie, nu cunoaște nimic despre acest incident, ci doar, a doua zi, de la partea vătămată a aflat că și-a fracturat brațul drept.

- martorul a fost prezent în fața magazinului până la momentul în care părțile au început să se certe de la un schimb de cai, iar inculpatul l-a "amenințat pe precum vor avea de discutat". A doua zi a aflat de la soția părții vătămate că acesta are mâna dreaptă ruptă, bătut fiind de inculpat. Modul în care s-au derulat faptele l-a aflat, însă, de la gestionara (filele 24, 25 ds. urm. pen. și 37 ds. fond).

- martorul a fost prezent, ca și martorul anterior, doar până la momentul în care părțile au început să se certe, după care s-a retras, fiica sa de 9 ani fiind cea care, în aceeași seară, i-a spus că inculpatul l-a bătut pe partea vătămată;a doua zi a aflat de la diverși consăteni că i-ar fi rupt mâna (filele 26, 27 ds. urm. pen. 80 ds. fond).

- martorul confirmă motivul scandalului dintre cei doi, schimbul de cai urmând a avea loc între el și inculpat, dar partea vătămată i-a adus la cunoștință o problemă fizică a animalului și i-a recomandat să renunțe la această înțelegere (filele 28 ds.. pen. 38 ds. fond).

- martorul G nu a fost prezent la conflict, dar a aflat despre incident de la (filele 29 ds. urm. pn. Și 97 ds. fond).

- martorul, tatăl inculpatului, a încercat să prezinte o altă situație de fapt, respectiv aceea că partea vătămată l-ar fi atacat pe inculpat, acesta din urmă s-a ferit, iar a alunecat, s-a dezechilibrat și căzut, fractura mâinii fiind urmare a propriei acțiuni (fila 30 ds. urm. pen.). Prin singularitatea ei și prin legătura de rudenie existentă (respectiv, tată - fiu), este evident că aceasta este necorespunzătoare adevărului, fiind dată pro causa, urmând a fi înlăturată.

Certificatul medico - legal nr. 4465 din data de 20.06.2007 emis de I, coroborat cu adresa nr. 3118/1196/OF din 24.07.2007 a aceleiași instituții, concluzionează asupra existenței unei fracturi complexe extremitate inferioară radius drept cu deplasare redusă chirurgical, care a putut fi produsă prin cădere cu sprijin pe membrul superior drept, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, urmând ca heteropropulsia sau autopropulsia să fie stabilită pe cale de anchetă. Leziunea poate data din 3/4 mai 2007.

Martorul, probă testimonială solicitată de inculpat și admisă de instanță, a declarat (fila 73 ds. fond) că, la data de 3 mai 2007, inculpatul, după ce a cumpărat pâine, a plecat de la magazinul sătesc cu căruța lui proprie, partea vătămată rămânând pe scările din fața barului, având în mână o halbă și fără ca între aceste persoane să aibă loc vreun incident. Această declarație nu se coroborează nici măcar cu declarația celuilalt martor audiat în cursul urmăririi penale, respectiv a lui, care a încercat să schimbe cursul anchetei, acesta din urmă declarând că inc. a mers cu căruța martorului, dar la solicitarea inculpatului, și nu cu căruța proprietate personală a inculpatului.

Mai mult, aceste două declarații nu se coroborează nici cu declarația tatălui inculpatului.

Cu privire la aceste trei declarații, apreciate ca fiind nesincere prin raportare la materialul probator administrat în cauză, instanța de control, prin suplinirea motivării lacunare a instanței de fond, urmează a le respinge ca fiind nesincere și date pro causa.

Concluzionând asupra materialului probator administrat în cauză:

- declarațiile martorilor oculari și, coroborate cu declarațiile părții vătămate conturează existența acțiunii de împingere a victimei de către inculpatul; chiar dacă s-a încercat, fără a se reuși, să se dovedească faptul că martorul nu ar fi fost prezent, declarațiile martorei, coroborate cu declarațiile părții vătămate ar fi suficiente pentru a contura această activitate de împingere din partea inculpatului, prin raportare evidentă și la restul materialului probator la care instanța de control se va referi în continuare; s-a mai susținut că declarațiile martorei ar fi subiective prin existența unei legături de rudenie între acesta și partea vătămată. Dincolo de faptul că nu s-a probat acest lucru, simpla împrejurare că martora lucrează la o societate deținută de o rudă a părții vătămate, nu este de natură a crea vreun dubiu asupra sincerității acesteia.

- mărturiile indirecte ale martorilor, căreia partea vătămată i-a relatat ce s-a întâmplat imediat după eveniment, care a aflat de la martorul ocular, ce a aflat de incident de la fiica sa de 9 ani, aspecte confirmate ulterior de mai mulți consăteni, G, care a aflat de la,

- coroborate cu concluziile certificatului medico-legal și cu toate copiile foilor de observație depuse la dosar, conturează tocmai legătura de cauzalitate între acțiunea de împingere, exercitată de inculpat, și rezultatul periculos produs,concretizat în fractura brațului drept;

- martorul confirmă motivul declarat de partea vătămată care a stat la baza discordiei.

A mai susținut inculpatul, prin apărător, faptul că partea vătămată s-a dus a doua zi la spital, dar aflându-se în stare avansată de ebrietate, astfel cum reiese din foile de observații. Deși irelevant sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății, din analiza înscrisurilor aflate la filele 46 verso, 59, 63 ds. fond, rezultă o altă stare de fapt, respectiv aceea că, pe parcursul spitalizării începute cu data de 04.05.2007 la Spitalul Clinic de Recuperare I, după inițierea tratamentului cu aparatul gipsat, pacientul a prezentat sevraj alcoolic, cu agitație, halucinații, motiv pentru care a fost transferat în serviciul de psihiatrie a Spitalului Socola, revenind pentru continuarea tratamentului.

Prima instanță a încadrat corect, din punct de vedere juridic, fapta reținută în sarcina inculpatului.

Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut, în principiu, o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, chiar dacă a omis să arate, în considerente, cum anume a individualizat pedeapsa stabilită și ce criterii a avut în vedere. Această lipsă va fi suplinită de tribunal prin cele de mai jos. Astfel, pe de o parte, se constată că s-a ținut seama atât limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de gradul de pericol social concret al acesteia, precum și urmările produse și care s-ar fi putut produce. De asemenea, se pare că s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului deduse din atitudinea sa procesuală incorectă, de nerecunoaștere a faptei, necooperarea cu autoritățile judiciare, conduita corectă raportată la lipsa antecedentelor penale, din faptul că este căsătorit și are doi copii minori, aspecte care au determinat instanța de fond să rețină eficiența circumstanțelor atenuante,respectiv cea prev. de art. 74 lit. a Cod penal, chiar dacă nu s-a dat curs și dispozițiilor prev. de art. 79 Cod penal prin indicarea clară a împrejurărilor reținute ca și circumstanțe atenuante.

În funcție de toate aceste criterii, se apreciază că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o, în linii mari, corespunzător și care nu se impune a fi modificată.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul apreciază că scopul pedepsei, prevăzut, de art. 52 Cod penal, poate fi atins, într-adevăr, și fără executarea efectivă în regim de detenție, impunându-se, însă, stabilirea în sarcina inculpatului, în vederea exercitării unui control eficient asupra comportamentului ulterior al acestuia, a unor obligații legale de natură a contribui în mod real la reeducarea și reinserția lui socială.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că judecata în prezenta cauză a fost un avertisment suficient pentru inculpat pentru a-l determina să nu mai comită în viitor alte fapte penale și va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate de prima instanță, în conformitate cu disp. art. 86 ind. 1 Cod penal, pe o perioadă de timp ce constituie termenul de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 86 ind. 2 Cod penal.

În conformitate cu disp. art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

De asemenea, inculpatului îi va fi interzis, pe durata termenului de încercare, să intre în legătură cu partea vătămată.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal, referitoare la pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit de instanță, care ar duce la cumularea și nu contopirea pedepselor, precum și la pericolul neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa (inclusiv a celor civile), care ar avea drept rezultat revocarea suspendării și executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea.

Se mai constată, din oficiu, și faptul că prima instanță nu a aplicat inculpatului și nu a individualizat pedeapsa accesorie. Raportat la persoana sa și la natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță, se impune interzicerea doar a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

De asemenea, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, la actele depuse la dosar, în mod corect prima instanță a stabilit ca și perioadă de acordare a daunelor materiale, reprezentând diferența între salariul pe care l-ar fi primit dacă ar fi continuat să își desfășoare activitatea în continuare în mod efectiv ca și salariat al unității SC SA P și îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, mai - august 2007, însă aceste despăgubiri au fost calculate în mod greșit; din analiza adresei nr. 4952/26.05.2008 a societății angajatoare, rezultă că, în luna mai 2007, îndemnizația acordată părții civile a fost superioară salariului pe care l-ar fi primit dacă ar fi fost în activitate, diferențe existând doar în ce privește lunile iunie-august 2007, acestea însumate ridicându-se doar la suma de 73 lei (14 lei - iunie; 17 lei iulie; 42 lei - august) și nu la 112 lei, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, și nici la 372 lei astfel cum rezultă din dispozitivul aceleiași hotărâri (conturându-se, din această subliniere, implicit, contradicția la care a făcut trimitere apărătorul inculpatului între aceste componente ale sentinței).

Cu privire la celelalte daune materiale solicitate, martorii audiați ( și - filele 98, 99 ds. fond și - fila 59 ds. instanță de apel) fie nu aveau cunoștință de efectuarea de cheltuieli ocazionate cu deplasarea, medicamente, alimentație specială, etc. (, ), fie nu au putut preciza cuantumul acestora (), simpla mențiune că o zi de muncă, în perioada în care partea civilă era în imposibilitatea de a desfășura munci fizice, era de 300 lei (în legătură cu această sumă, instanța de control judiciar consideră că este vorba de o eroare materială, în realitate fiind vorba de 30 lei), fără o precizare concretă, pe caz, a numărului de zile, a numărului de persoane, etc. nu poate fi apreciată ca suficientă pentru angajarea răspunderii pe latură civilă.

Cum nu rezultă o afectare permanentă a capacității de muncă a părții civile, în mod corect prima instanță a respins cererea de obligare a inculpatului la plata unei rente viagere.

În ceea ce privește daunele morale acordate aceleiași părți civile, în sumă de 1500 lei, instanța de control judiciar le apreciază ca necesare și suficiente, lipsa motivării de către instanța de fond urmând a fi suplinită în această fază procesuală.

În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan fizic și psihic (durerea suportată), importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunea exercitată de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral și a apreciat că suma solicitată (30000 lei) este mult prea mare raportat la prejudiciul moral efectiv produs.

Sunt evidente consecințele negative suferite în plan psihic, fizic, care afectează negativ participarea părții civile la viața socială și de familie, dar trebuie avute în vedere și datele referitoare la persoana acesteia: cunoscut ca un frecvent consumator de băuturi alcoolice (a se vedea fișele medicale la care s-a mai făcut trimitere), a fost necesară mai întâi supunerea la un tratament privind sevrajul alcoolic și abia, ulterior, internarea într-o unitate spitalicească de profil ortopedic.

În mod corect prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic de Recuperare I, suma de 2923 lei fiind dovedită și corect calculată.

Împotriva deciziei au declarat recurs partea vătămată și civilă - și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul părții civile - se susține că hotărârile sunt criticabile în latura civilă și în latura penală. din actul medical depus la dosar rezultă că brațul care i-a fost lezat părții vătămate nu s-a vindecat nici în prezent. Partea vătămată este angajată la de Vagoane P și nu-și poate folosi brațul lezat. Diminuarea daunelor acordate părții civile, în apelul inculpatului este nefondată. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei din moment ce a fost de acord să achite suma de 120 milioane lei, astfel cum s-a înțeles cu partea vătămată, fapt de rezultă din actul încheiat în fața preotului paroh.

În latura penală solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatului întrucât acesta nu și-a recunoscut fapta.

În recursul inculpatului, acesta susține că nu a încheiat nicio înțelegere cu partea vătămată. Nu a comis infracțiunea, nu a agresat pe partea vătămată și nu i-a fracturat brațul. În cauză nu există probe care să dovedească cu certitudine vinovăția sa, din cei 7 martori audiați cinci declarând că nu au văzut cum s-au petrecut lucrurile. Partea vătămată s-a internat în spital la patru săptămâni de la traumatism când oasele se sudaseră deja greșit. Nu există legătură de cauzalitate între acțiune și rezultatul invocat de partea vătămată nu există.

Solicită achitarea pe temeiul că fapta nu există, în temeiul art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond și instanța de apel în examinarea probelor a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul. Faptele inculpatului sunt dovedite de declarații de martori, certificatul medico-legal, declarațiile părții vătămate. Instanța de fond și instanța de apel au făcut o justă și detaliată examinate și evaluare a probelor testimoniale, evaluare pe care Curtea o consideră și o reține ca întemeiată și fundamentează legal soluția de condamnare a inculpatului.

Certificatul medico-legal emis constată leziunile produse părții vătămate prin cădere cu sprijin pe membrul superior drept, cu 80-90 zile îngrijiri medicale produsă prin heteropropulsie, respectiv așa cum rezultă din probele cauzei prin împingerea părții vătămate de către inculpat, existând legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și rezultatul produs.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal și față de scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, așa încât nu se impune majorarea pedepsei, aceasta fiind corespunzător individualizată. În apel tribunalul a reindividualizat pedeapsa prin schimbarea modalității de executare din art. 81 Cod penal în art. 86 ind. 1 Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, modalitate mai severă și restrictivă, cu impunerea unor măsuri de supraveghere.

Pedeapsa este corespunzător individualizată.

În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a redus cuantumul daunelor materiale la suma de 73 lei, singura sumă dovedită în cauză, restul pretențiilor materiale nefiind dovedite, evaluarea instanței de apel fiind corectă și sub acest aspect.

Nu există nicio tranzacție încheiată de părți pentru plata sumei de 120 de milioane lei pe care inculpatul să o fi plătit și recunoscut, susținerea părții vătămate nefiind validată de vreun indiciu în sensul anunțat.

Soluția dată cauzei prin decizia atacată este legală și temeinică, iar criticile formulate în recursul inculpatului și al părții vătămate sunt nefondate.

Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile părții vătămate și a inculpatului împotriva deciziei penale atacate care va fi menținută.

Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă - și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 89 din 26.02.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obligă partea civilă-recurentă și inculpatul-recurent să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:,

10.12.2009

2 ex.

Președinte:Dan Anton
Judecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 723/2009. Curtea de Apel Iasi