Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 724/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIENr. 724
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale având ca obiect "vătămare corporală gravă" (art. 182 Cod penal) formulate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 65/A din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12.11.2009, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
"Prin Sentința penală nr.1476/23.10.2008 a Judecătoriei Vaslui au fost respinse cererea de schimbare a încadrării juridice și excepția tardivității introducerii plângerii prealabile formulate de inculpatul prin apărător.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.c și 76 lit.d Cod penal.
Pe durata prev. de art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Conform art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, constituită parte civilă, sumele de 248 lei și 1000 Euro actualizate la cursul din ziua plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 5000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 721,46 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgențe V reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată".
Prin decizia penală nr. 65/A din 1 aprilie 2009 s-a dispus:
"Respinge apelurile formulate de partea vătămată apelantă, domiciliat în com. jud.V și inculpatul apelant, domiciliat în com. jud.V, împotriva Sentinței penale nr. 1476/23.10.2008 a Judecătoriei Vaslui, pe care menține".
Tribunalul Vaslui: "prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile sunt nefondate.
Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate, pedeapsa aplicată este legală și a fost judicios individualizată.
Instanța a avut în vedere situația de fapt așa cum a fost stabilită prin probele administrate în cauză. Inculpatul a avut practic inițiativa conflictului atunci când a început să adreseze expresii și cuvinte jignitoare persoanelor aflate la masa părții vătămate. Pentru a-l potoli pe inculpat a intervenit și gestionarul barului " La Trei ", care cu ajutorul unor martori l-a scos pe inculpat din bar. Acesta a revenit, continuând să aibă aceeași conduită. Modul de comportare al inculpatului a generat conflictul ce a dus în final la vătămarea corporală gravă a părții vătămate.
Lipsa unei părți a pavilionului i constituie sluțire în sensul art. 182 alin.2 Cod penal. Chiar dacă medicul legist a apreciat că această situație nu constituie o infirmitate - care este funcțională - nu se poate susține că aspectul cauzat părții vătămate nu se încadrează în noțiunea de sluțire. Aspectul fizic dezagreabil, neplăcut, "", așa cum a fost reținut de prima instanță este evident și el constituie o alterare majoră a aspectului fizic normal, deci este o sluțire în sensul legii penale. Tocmai aceste aspecte determină prejudiciul moral suferit de partea vătămată, care este real și constituie un prejudiciu de imagine cu consecințe de dificultate în socializare.
Este justificată în aceste condiții acordarea daunelor morale care reprezintă o justă și echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit.
În ceea ce privește apelul părții vătămate, în mod corect instanța a avut în vedere costul unei operații similare de chirurgie plastică și reparatorie, așa cum este afișat pe internet. Este un început de dovadă și în mod corect a fost avut în vedere de instanță. Solicitarea părții vătămate de a i se acorda suma de 5.000 Euro nu are suport probatoriu, este doar un calcul estimativ și nu a fost dovedită. În situația în care partea vătămată ar face o astfel de operație și care ar mai mult decât a acordat instanța, partea vătămată are posibilitatea unei acțiuni în justiție pentru recuperarea diferenței acordată și suma plătită efectiv".
În termen legal partea civilă a recurat decizia penală sus-menționată: partea civilă a criticat hotărârea instanței de fond și de apel sub aspectul despăgubirilor materiale solicitate și neacordate integral, susținând că acestea au fost dovedite.
Instanța de recurs a analizat criticile formulate raportat la ansamblul probator administrat atât în fața instanței de fond, cât și a instanței de apel, și prisma limitelor procesuale conferite de dispozițiile art. 385 ind. 4 și următoarele Cod procedură penală.
S-au constatat următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal - vătămare corporală. După o justă administrare probatorie a fost constatată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 1 iulie 2007, inculpatul a mușcat lobul i drepte a părții vătămate, provocându-i amputarea din pavilionul auricular drept, leziune care a necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale.
Aceeași situație de fapt și încadrare în drept a fost constatată și reținută de instanța de fond și de apel și s-a dispus în consecință, condamnarea inculpatului.
Sub aspectul criticilor recurentului - parte civilă ce referă la rezolvarea acțiunii civile a cauzei de către instanța de fond și de apel; analiza instanței de control judiciar a concluzionat probator.
Infracțiunea săvârșită de inculpatul și față de care s-a dispus condamnarea acestuia, respectiv de a mușca pe partea vătămată de urechea dreaptă, provocând amputarea din pavilionul auricular drept și implicit sluțirea victimei, a generat următoarele aspecte:
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 250/E din 28 iulie 208 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V, amputarea parțială a pavilionului i drepte a produs un deficit estetic temporar ce nu poate fi apreciat ca definitiv, deci considerat drept sluțire, deoarece acest prejudiciu estetic este posibil a fi înlăturat prin intervenție operatorie la chirurgie plastică și reparatorie.
Infracțiunea de vătămare corporală, prin sluțire, subzistă și atunci când prejudiciul estetic ori leziunile înregistrate ca efect al actului de agresiune pot fi ameliorate ori înlăturate prin lucrări de protezare ori prin intervenții chirurgicale. Ameliorarea, atenuarea ori înlăturarea consecințelor agresiunii nu pot echivala cu vindecarea, iar mijloacele artificiale, chirurgicale nu realizează nicidecum un proces normal, și total de vindecare, nu echivalează cu o restabilire integrală a funcției fizionomice a regiunii anatomice traumatizate, ci ele mai degrabă camuflează, acoperă rezultatele faptei.
În acesta sens, importantă pentru definirea noțiunii de "sluțire" este existența unor modificări vădite, vizibile la nivelul fizionomiei părții vătămate, în urma cărora aceasta a căpătat un aspect neplăcut, respingător, producător de repulsie și dizgrație, de natură a-i cauza prejudicii estetice majore și ireversibile ori care au o întindere însemnată în timp și care nu pot fi vindecate ori atenuate pe cale ă, firească, fără aportul medicinii.
Prin prisma acestor aspecte, cât și al celorlalte circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, au fost strict raportate despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată - recurentă.
Partea vătămată a făcut dovada unui prejudiciu material efectiv în cuantum de 248 lei, din care 38 lei reprezintă contravaloare certificat medico-legal (chitanța nr. -/02.07.2007), 10 lei reprezintă contravaloare consultație (chitanța nr. -/02.07.2007) și 200 lei reprezintă suma pe care martora (fila 62), conform declarației, împrumutat-o părții vătămate în momentul în care s-a internat în spital, în condițiile în care este de notorietate că spitalizarea unei persoane pentru o perioadă, chiar redusă de timp, presupune în mod necesar efectuarea unor cheltuieli.
Cu privire la suma de 5.000 euro reprezentând repararea i prin chirurgie plastică, se va aprecia că pentru stabilirea acestei intervenții va putea avea în vedere doar înscrisul depus de către inculpat, prin apărător, la fila 64 din dosar, din care rezultă că, costul unei intervenții chirurgicale - otoplastie (corecție ) este de 700 - 1000 euro.
La stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate, au fost temeinic apreciate de către instanța de fond și de apel numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesar părții vătămate pentru vindecare, intervalul de timp în care partea vătămată fost privată de posibilitatea de a desfășura activități normale, specifice vârstei și preocupărilor, faptul că partea vătămată a fost internată în spital și împiedicată astfel că participe la viața socială, suferința fizică cauzată acesteia, dată fiind natura leziunii prezentate și modalitatea producerii acesteia - prin mușcare, prejudiciul estetic suferit de aceasta, de natură aop une într-o condiție de inferioritate față de semenii săi și de a afecta în mod negativ posibilitatea acesteia de a se implica în mod corespunzător în viața socială a comunității în care locuiește.
În considerarea tuturor argumentelor expuse, temeinic evaluate probator și întrucât partea civilă - recurentă nu a produs alte acte în susținerea criticilor invocate - se constată că motivele de recurs nu sunt fondate, că latura civilă a cauzei a fost just soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul părții civile.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată recurenta - parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 65/A din 01.04.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă partea civilă recurentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
28.11.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu
