Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 755/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 755/
Ședința publică din 15 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G-
Judecător
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.52 din 12 martie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, și intimatul-parte civilă G, personal, lipsind intimatele-părți vătămate și intimatele-părți civile Ocolul Silvic T, G și.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului în temeiul art.385 alin.1 pct.14 și pct.18 Cod procedură penală, precizând că în cauză a intervenit o situație care înlătură răspunderea penală, respectiv faptul că inculpatul suferă de schizofrenie paranoidă cu aspect depresiv sever, afecțiune care îi conferă abolirea discernământului, neavând capacitatea de a aprecia în mod critic conținutul și consecințele faptelor sale. Conform art.48 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul în momentul săvârșirii faptei nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele. Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză acoperă și perioada în care se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui. Pentru acest motiv, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod procedură penală.
In subsidiar, reținându-se circumstanța sus-menționată a stării de sănătate a inculpatului, apărătorul acestuia solicită admiterea recursului, casarea deciziei și aplicarea unor pedepse în cuantum mai mic, reținându-se totodată că este căsătorit și are copii în întreținere.
Depune din partea recurentului-inculpat un memoriu la dosar pentru a fi avut în vedere la soluționarea recursului.
Intimatul-parte civilă G, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind legale și temeinice hotărârile pronunțate, instanța de fond în mod corect a aplicat pedepsele.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.201 din 2 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 23.01.1964, domiciliat în comuna, sat, județul A, la:
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal;
-3 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal;
-5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.239 alin.2 și 4 cod penal;
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.77 alin.1 din OUG 195/2002;
-1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.78 alin.1 din OUG 195/2002;
-2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.97 alin.1 și 3 din Legea 26/1996;
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.98 alin.1 și 3 din Legea 26/1996.
În baza disp.art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art.57 și 71 cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului măsura reținerii și arestării preventive de la 06.09.2004 la 04.10.2004, inclusiv.
În baza disp.art.1695alin.6 Cod pr.penală, s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune.
În baza art.1605alin.4 lit.e cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii de 25.000.000 lei ROL, la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.98 alin.5 din Legea nr.26/1996 și art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea drujbei și a tractorului marca U 445 DT, ce aparțin inculpatului.
În baza art.14 și 346 cod pr.penală, rap.la art.998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Ocolul Silvic suma de 34.051.500 lei ROL daune materiale; părții civile G suma de 7.000.000 lei ROL daune morale; părții civile G 3.000.000 lei ROL daune morale și părții civile suma de 850.811 lei ROL daune materiale și 10.000.000 lei ROL daune morale.
În baza art.191 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la 8.000.000 lei ROL cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că la data de 21 mai 2005, în timp ce partea vătămată discuta în loc public cu martorul, a fost atacat de inculpatul, care, pe fondul unei stări litigioase anterioare, i-a aplicat mai multe lovituri. Partea vătămată a suferit leziuni, fiindu-i necesare pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale.
În perioada 20-23 iulie 2004, același inculpat a tăiat fără drept și a sustras din pădurea administrată de Ocolul Silvic T un număr de 8 arbori, esență stejar, în valoare de 4.052 lei, iar la data de 24.07.2004, a condus pe raza satului, din comuna, județul A, un tractor neînmatriculat și neînregistrat fără a deține permis de conducere auto. La aceiași dată inculpatul, cu o drujbă în funcțiune, prin cuvinte și gesturi, în mod expres și neechivoc, direct și nemijlocit a amenințat 3 pădurari și un agent de poliție, cu toții aflași în exercițiul funcțiunii și pentru fapte în legătură cu atribuțiile de serviciu, și a lovit cu lama drujbei în funcțiune rama ușii de la autoturismul din care aceștia coborâseră, exercitând acte de violență asupra acestuia.
S-a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat constituie infracțiunile de ultraj prev. de art.239 alin.2 Cod penal, o infracțiune de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 4 Cod penal, precum și infracțiunile prev. de art.97 alin.1 și 3 și art. 98 alin.1 și 3 din Codul Silvic și art. 77 alin.1 și art. 78 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art.33 Cod penal, texte legale în baza cărora s-a dispus condamnarea.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu executare în condiții de penitenciar, conform art.57 și 71 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 14 și 346 Cod pr.penală, rap. la art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la 3.405 lei despăgubiri civile către Ocolul Silvic T, 700 lei către partea civilă G, 300 lei către partea civilă G, reprezentând daune morale și 85 lei despăgubiri materiale și 1.000 lei daune morale către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat de parchet s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.239 alin.2 Cod penal și, respectiv, art.239 alin.2 și 4 Cod penal, în infracțiunile prev. de art.239 alin.1 Cod penal.
De asemenea, s-a criticat sentința instanței de sub aspectul omisiunii de a aplica o pedeapsă complementară.
În motivarea apelului declarat de inculpat, s-a solicitat achitarea pentru toate infracțiunile deduse judecății, deoarece nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea modalității de executare și aplicarea dispozițiilor art.861și urm. Cod pr.penală, sau art.81 și urm. Cod penal.
Prin decizia penală nr.356/21.11.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost admise apelurile și desființată în parte sentința, în sensul că au fost descontopite pedepsele iar, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art.239 alin.2 Cod penal, art.239 alin.2 și 4 Cod penal și art.239 alin.2 Cod penal, în trei infracțiuni prev. de art.239 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.13 Cod penal și, pe cale de consecință a fost redusă pedeapsa de 5 ani la 2 ani închisoare. Au fost recontopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, sporită cu un an, în total 4 ani închisoare, în condițiile art.57 și 71 Cod penal. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul, iar prin decizia penală nr. 355/R din 14 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, au fost admise recursurile, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel.
În considerentele deciziei de casare, s-a reținut că instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la una din infracțiunile de ultraj, ceea ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
Tribunalul Argeș, în rejudecare, prin decizia penală nr.52 din 12 martie 2009, admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și de apelantul-inculpat, a desființat în parte sentința, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului și a înlăturat condamnarea pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.
În baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică din 3 infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal în 3 infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 5 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, și din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. 2 și 4 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, din infracțiunile prevăzute de art.77 alin. 1 și 78 alin. 1 din OUG nr.195/2002, în infracțiunile prevăzute de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal, și din infracțiunile prevăzute de art. 97 alin. 1 și 3 și art. 98 alin. 1 și 3 din Legea nr.26/1996, în infracțiunile prevăzute de art.32 alin. 1 și 3 din OUG nr.96/1998 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, și art.98 alin. 1 și 3 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art.182 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.239 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 4 pedepse de câte 1 an închisoare.
În baza art.85 alin. 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.32 alin. 1 și 3 din OUG nr.96/1998 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.98 alin.1 și 3 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an și 10 luni, în total 4 ani și 10 luni închisoare, în condițiile art. 57 și 71 Cod penal.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, inculpatul a invocat în rejudecare și lipsa discernământului la data săvârșirii infracțiunilor, solicitând achitarea în baza art.11 pct.2 lit."a" rap. la art.10 lit."e" Cod pr.penală.
Acest motiv de apel a fost apreciat de tribunal ca fiind nefondat, deoarece din raportul de expertiză medico legală psihiatrică întocmit de SML A în apel, rezultă că, în prezent, apelantul inculpat suferă de schizofrenie paranoidă, cu episod sever depresiv sever, afecțiune ce îi conferă abolirea discernământului. Această expertiză a fost efectuată în baza unor acte medicale eliberate în totalitate după săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, deoarece, anterior, nu figura în evidența organelor sanitare ca având afecțiuni psihice. Ca urmare, s-a reținut, că la data săvârșirii infracțiunilor inculpatul avea discernământul păstrat, cu atât mai mult cu cât, a mai fost condamnat și într-o altă cauză, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că în perioada respectivă avea discernământul necesar pentru a răspunde penal.
Pe de altă parte, s-a reținut de către tribunal, că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, reținând că inculpatul a săvârșit faptele menționate în rechizitoriu.
Având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, s-a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod justificat modalitatea de executare a pedepsei rezultante, făcând aplicarea dispozițiilor art.57 și 71 Cod penal.
Apelurile au fost apreciate de tribunal ca fiind, însă, fondate, sub aspectul necesității de a se aplica față de inculpat, dispozițiile legii penale mai favorabile.
Astfel, potrivit art.13 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod pr.penală, au fost admise apelurile și desființată în parte sentința, în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei și enunțate anterior.
În baza textelor legale menționate și a dispozițiilor art.182 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu executare în condiții de penitenciar, conform art. 57 și 71 Cod penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, au fost aplicate și dispozițiile art.33, 34 Cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate, se invocă lipsa vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, determinată de inexistența discernământului în acel moment. Din acest motiv se solicită achitarea.
Ca motiv de netemeinicie, se invocă pedeapsa al cărui cuantum este prea mare, solicitându-se reducerea acesteia.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, având în vedere următoarele:
Instanțele de fond au reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate.
Este de necontestat săvârșirea infracțiunilor de ultraj și a celor silvice pentru care a fost condamnat inculpatul.
In mod constant, inculpatul nu și-a constituit o apărare în sensul inexistenței faptelor în materialitatea lor, ci apărarea sa a vizat lipsa discernământului în momentul săvârșirii acestora.
In acest sens, inculpatul a invocat actele medicale.
Din această perspectivă, curtea apreciază ca lipsită de suport real apărarea avansată de inculpat.
Astfel, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de A, relevă afecțiuni psihiatrice pe care inculpatul le are și discernământul abolit, dar după data săvârșirii infracțiunilor de care este acuzat.
Aceasta înseamnă că, infracțiunile au fost săvârșite cu discernământ.
Un argument în plus, în favoarea acestei opinii, îl constituie constatarea discernământului la săvârșirea unor infracțiuni în aceeași perioadă pentru care este cercetat în altă cauză.
In legătură cu individualizarea pedepselor, curtea apreciază cuantumul acestora adecvat pericolului social concret al infracțiunilor, persoanei inculpatului, limitelor pedepselor, în raport de criteriile de individualizare, fiind în acord cu dispozițiile art.72, 52 și 57 Cod penal.
Așadar, în baza argumentației ce precede, motivele de recurs circumscrise dispozițiilor art.385/9 pct. 14,18 Cod pr.penală, sunt lipsite de fundament.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat care, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de, fiul lui G și, născut la data de 23.01.1964, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr.52 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 2009 la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G dr.
Grefier,
Red.- -
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
