Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 963/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 20257/299/2007
1023/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 963
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr.868/14.11.2008, pronunțată de Judecătoria sector 1 B și a deciziei penale nr. 236/A, din data de 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - inculpat, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 45417, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind intimat - parte vătămată,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită în baza dispozițiilor art. 3859pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate anterior, redozarea pedepsei aplicată inculpatului și suspendarea executării acesteia, condiționat sau sub supraveghere. Apreciază că, în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, de probele administrate în cauză, declarațiile părții - vătămate și ale martorilor, rezultă că inculpatul a reacționat pe fondul unei discuții în contradictoriu cu partea vătămată, din instinct deoarece, inculpatul a făcut sport de performanță.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea celor două soluții pronunțate anterior, pe care le consideră legale și temeinice. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, fiind orientată spre minim, iar în raport de natura și urmările faptei, de pericolul concret pentru ordinea publică și probele administrate în cauză, nu se impune redozarea pedepsei. Mai solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 236 din 8.04.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 868 din 14.11.2008 a Judecătoriei sector 1
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 868 din 14. 11. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosar nr-, conform art.334 s C.P.P.-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat.
Conform art.182 alin.2 Cp. a condamnat pe inculpatul, la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
A făcut aplic.art.71 alin.l, 64 lit.a teza a Ii-a, 64 lit.b Cp.
Conform art.38 a C.P.P. disjuns latura civilă fixând termen pentru continuarea procesului penale, având ca obiect acțiunea civilă, la data de 28.11.2008.
Conform art.189 sumele C.P.P. reprezentând onorarii avocat oficiu s-au asigurat din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.191 a C.P.P. obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin actul de sesizare a instanța s-a reținut în esență că, în noaptea de 07/08.10.2005, în jurul orei 01,00, inc. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față, fiind pusă în primejdie viața părții vătămate și provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.182 al.2 Cp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună redozarea pedepsei, întrucât aceasta este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 81-82 Cod penal.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât si din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 C.P.P. tribunalul apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de fond este legală si temeinică, dat fiind că din probele administrate a rezultat că în noaptea de 07/08.10.2005, partea vătămată împreună cu soția sa, cu șeful său, numitul, și șoferul, au plecat de la locul de muncă, respectiv, cu autoturismul marca BMW cu nr.de înmatriculare B-62950, către pasajul pentru ca partea vătămată și soția acestuia să se schimbe de hainele de lucru, urmând să meargă acasă.
Autoturismul era condus de martorul, partea vătămată și soția acesteia ocupând locurile de pe bancheta din spate, iar locul din față dreapta fiind ocupat de către martorul.
Ajungând pe strada -, martorul a parcat autoturismul pe trotuar, în dreptul pasajului, iar inculpatul, care se afla pe trotuar în fața autoturismului, fiind însoțit de doi prieteni, respectiv martorii și G, a reproșat șoferului autoturismului modul în care a parcat, precum și faptul că era să-1 lovească.
Privitor la aceste circumstanțe a subliniat partea vătămată în declarațiile sale, că grupul format din inculpat și cei doi însoțitori ai săi, stătea jos, pe trotuar, având în față sticle de bere, sticlele fiind, de asemenea, amplasate pe trotuar.
De asemenea, a precizat partea vătămată că cei trei i-au reproșat șoferului modul în care a parcat mașina, reproșându-i că nu mai pot bea bere și că "dă peste ei".
In aceste împrejurări, potrivit declarațiilor părții vătămate, martorul a coborât primul din mașină cu intenția de a vedea ce s-a întâmplat și de a calma situația conflictuală creată. Conform declarației părții vătămate, întrucât este o persoană mică de statură, s-a temut că se va isca o altercație fizică între el și cei trei care erau mai solizi, astfel încât a coborât din mașina pentru a interveni între aceștia. în acest scop, a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre partea din față a mașinii unde cei trei se certau cu, iar în momentul în care s-a apropiat, fără nici un avertisment, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul stâng.
În urma loviturii primite s-a dezechilibrat, a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt. Totodată, i-a fost ruptă lucrarea dentară din partea din față a maxilarului.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a efectuat o corectă dozare a pedepsei, reținând criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare și persoana inculpatului care deși, cunoștea forța pe care o poate dezvolta deoarece a fost campion național de box, deținător al trofeului Centura de aur, totuși nu a dat dovadă de stăpânire de sine și a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată în zona feței care este o persoană cu o constituție fizică net inferioară.
În acest sens, în mod legal s-a reținut că inculpatul putea să prevadă rezultatul faptei sale dar a săvârșit fapta de intenție în accepțiunea dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. b Cod penal, cauzându-i victimei leziuni care i-au pus viața în pericol.
Și cu privire la modalitatea de efectuare a pedepsei, Tribunalul a constatat că instanța de fond a dispus privarea de libertate, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și coercitiv și educativ al sancțiunii.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând aceeași critică, respectiv sancționarea excesiv de severă și solicitând, de asemenea, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului și de exigențele art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea, în majoritate, constată că recursul inculpatului este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a dat semnificația cuvenită dispozițiilor art.72 Cod penal, în condițiile în care probele dosarului au relevat aspecte de natură a sublinia periculozitatea socială a inculpatului, fiind avute în vedere în acest sens modalitatea și împrejurările de comitere a faptei, precum și urmarea produsă, respectiv producerea unor leziuni în dauna părții vătămate care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile etc.
De asemenea, din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată o altă împrejurare căreia, pe deplin justificat, i s-a dat semnificația cuvenită în aplicarea tratamentului sancționator de către instanța de fond, soluție care a fost împărtășită și de către instanța de apel și anume datele personale ale inculpatului, care, boxeur fiind, deși își cunoștea forța fizică deosebită pe care o avea, potențată de antrenamentele constante, a lovit cu pumnul în zona feței o persoană cu o constituție fizică mult inferioară, provocându-i grave leziuni.
Ca atare, pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, nu reprezintă o represiune excesivă, acestea justificându-se atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv-sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în art. 52 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea, în majoritate, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 868 din 14. 11. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosar nr-și a deciziei penale nr. 236 din 8.04.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală și îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.-29.06.2009
Opinie separată
a d-nei jud. a
Apreciind că pedeapsa nu este un scop în,e la stabilirea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influența sa, consider că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului este prea mare pentru considerente ce țin atât de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal (educativ-preventiv și coercitiv) cât și de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (inculpatul se afla pe trotuar, mașina din care a coborât partea vătămată parcând neregulamentar pe trotuar foarte aproape de inculpat și de prietenii săi fapt ce l-a iritat pe acesta) și de cele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă, fost sportiv de performanță cu nr. titluri naționale și internaționale cucerite la box), precum și de atitudinea sa procesuală sinceră.
Or, în atare condiții consider că trebuia să prevaleze funcția de reeducare a pedepsei ce poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a acesteia pentru că scopul final al pedepsei constând în reinserția socială a inculpatului nu poate fi atins prin condamnarea acestuia la o pedeapsă severă în raport cu criteriile anterior menționate.
Din contră ea poate deveni ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.
În raport de cele ce preced, apreciez că recursul trebuia admis, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală și casată, în parte, sentința penală recurată și redusă pedeapsa aplicată inculpatului până la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv 2 ani închisoare.
Judecător,
a
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Dumitru
